ELABORAREA METODICĂ Nr.

8
Tema: Tratamentul edentaţiei parţiale cu punţi dentare întreg turnare. Indicaţii. Prepararea
dinţilor stâlpi. Obţinerea amprentelor.
ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Caracteristica punţilor dentare întreg turnate.
Puntea întreg turnată este o proteză fixă nefizionomică la care elementele de agregare și corpul
de punte sunt turnate concomitent, din aliaje nobile, seminobile și inobile, astfel încât se obține un
corp integru.
Datorită culorii sale metalice este nefizionomică, prezintă calități mecanice bune, are duritate
necesară care-i permite restabilirea funcției masticatorii, nu se abraziază, dar poate șlefui dinții
antagoniști, este indicată în zona laterală, datorită caracterului monolit, elementele de agregare nu
se desprind de la corpul de punte.
La punțile întrg turnate se recomandă realizarea unui contact tangent liniar cu creasta
alveolară, iar la nivelul trecerii dintre intermediari și elementele de agregare se modelează
ambrazuri cervicale largi.
Avantaje:
- Sunt mai rezistente;
- Duritate, care permite restabilirea funcției masticatorii;
- Posibilitatea redării întocmai a suprafeţei ocluzale cum la elementele de agregare aşa şi a părţii
intermediare, ce le fac mai eficiente în plan funcţional.
- Coroanele artificiale în punţile dentare întreg turnate au un contact precis în regiunea coletului,
restabilesc întocmai forma anatomică a coroanei dintelui.
- Durata etapelor clinice și de laborator este mai redusă;
- Pacientului nu i se efectuează adaptarea separată a fiecărui element de agregare;
- Nu are loc fracturarea corpului de punte de la elementele de agregare și oxidarea locului de
joncțiune;
- Sunt realizate dintr-un singur aliaj și, ca urmare, nu vor crea condiții de apariție a microcurenților.
Dezavantaje:
- Sunt nefizionomice;
- Necesită o șlefuire profundă a țesuturilor dure ale dinților;
- Impune prezența unor dinți stâlpi cu coroane înalte și crearea paralelismului strict între ei.
Etapele clinico-tehnice:
- Clinic: prepararea dinților-stâlpi, amprentarea și determinarea ocluziei centrice, protecția dinților
cu pulpa vie;
- Laborator: confecționarea modelelor din gips dur cu bonturi mobilizabileale dinților preparați,
montarea modelelor în simulator și modelarea machetei din ceară a elementelor de agregare, apoi a
corpului de punte și solidarizarea lor (modelarea machetei din ceară a punții), ambalarea machetei
și turnarea, dezambalarea și prelucrarea, adaptarea pe model;
- Clinic: proba punții în cavitatea bucală;
- Laborator: punțile nefizionomice se finisează și se lustruiesc
- Clinic: proba definitivă și cimentarea punții dentare.

1
2. Indicaţii şi contraindicaţii către tratamentul cu punţi dentare întreg turnate.
Indicații:
- Indicate doar în zona de sprijin;
- Edentații parțiale în zona laterală, datorită caracterului monolit;
- Când există condiții clinico-tehnice pentru asigurarea paralelismului dintre dinții stâlpi, fixarea și
stabilizarea construcției.
- Abraziuni dentare patologice;
- Anomalii de volum, formă și poziție;
- Traume, carii dentare;
- Pacienți tineri, dinți cu camera pulpară voluminoasă ( pentru păstrarea vitalității pulpei dentare);
Contraindicații:
- În procesele patologice apicale (osteite, granuloame, chisturi), care n-au fost tratate în prealabil
chirurgical sau conservativ;
- În tratamentul endodontic incorect sau incomplet (căi false sau obturaţii incomplete); restaurarea
protetică se aplică numai după rezolvarea endodontică a cazului;
- Pe dinţi cu inflamaţii ale parodonţiului marginal, până la amendarea fenomenelor inflamatorii prin
tratamentele parodontale instituite;
- Pe dinţi cu pungi gingivale şi osoase; în aceste cazuri trebuie să se facă, în prealabil, un tratament
parodontal chirurgical;
- Pe dinţi cu mobilitate dentară avansată, irecuperabili, care necesită extracţia;
- La tineri sub 16 ani, cărora le sunt proprii canale dentinare largi, camere pulpare voluminoase,
dezvoltarea incompletă a rădăcinii şi închiderea incompletă a apexului; în asemenea cazuri se poate
face doar o acoperire temporară, prin intermediul unei cape de protecţie
3. Contraindicaţiile către confecţionarea punţilor dentare întreg turnate.
- Lipsa a mai mult de 1 molar, 2 premolari și 4 incisivi într-un rând;
- Ocluzie patologică;
- Afecțiuni ale parodonțiului;
- Igiena orală deficitară.
4. Aliajele utilizate la confecţionarea punţilor dentare întreg turnate.
1. Aliaje nobile:
- Au-Pt-Pd;
- Au-Pt-Ag (a. Conținut mare de Ag; b. Conținut scăzut de Ag);
- Au-Pd;
- Pd- Ag
- Conținut mare de Pd (Cobalt, Cupru, Ag-Au).
2. Aliaje de bază (innobile):
- Ni-Cr (a. Cu Beriliu; b. Fără Beriliu);
- Co-Cr;
- Alte sisteme.
5. Particularităţile preparării dinţilor stâlpi la confecţionarea punţilor dentare întreg turnate.
Prepararea dinţilor se realizează în dependenţă de particularităţile microprotezei, care este
elementul de sprijin a protezei şi realizarea paralelismului între dinţii stâlpi. Prepararea dinţilor sub
2
coroanele întreg turnate este mai profundă (grosimea 0,3 – 0,5 mm) forma bontului – trunchi de
con.
În acest context prepararea suprafeţelor verticale a dintelui se efectuiază sub un unghi către
suprafaţa ocluzală de la 2° până la 10°.
În regiunea coletului dintele se prepară cu prag cu o lăţime de 0,5 mm, fără prag sau mixt.
Dinti stâlpi trebuie sa fie paraleli, astfel incat peretii distali bresei edentate sa fie convergenti, iar
peretii limitrofi bresei edentate sa fie divergenti astfel incat sa putem asigura o axa de insertie
corespunzatoare puntii protetice.
6. Tipuri de anestezie utilizate la prepararea dinţilor.
1. La maxilă vom utiliza anestezia infiltrativa pentru a prepara dintii, iar pentru inserarea firului de
retractie, vom utilizat si anestezia infiltrativa in zona palatinala in dreptul fiecarui dinte.
SAU – putem utiliza cea tronculară periferică, pentru grupul incisive canin si grupul molar
Vestibular, la fel si pentru partea palatinala
2. Mandibula – Anestezie infiltrative de la 3.4-4.4, pentru firul de retractie in zona linguala vom
face anestezie infiltrativa.
SAU – Anestezie troculara periferica la nervul Alveolar inferior + Lingual, + Completare la
nervul bucal, in functie de partea in care lucram.
Se mai poate utiliza si anestezia ligamentara daca ne intereseaza un dinte anume sau un grup de
dinti.
7. Particularităţile preparării dinţilor stâlpi în regiunea coletului. Tipuri de prag.
În regiunea coletului dintele se prepară cu prag cu o lăţime de 0,5 mm, fără prag sau mixt
(chanfrein).
Amprente se obţin duble, însă la prezenţa pragului înainte de a obţine amprenta se realizează
retracţia gingiei. După obţinerea ampretei se realizează protecţia dinţilor preparaţi cu pulpa vie.
Tipuri de prag:
Există 4 forme de preparare a zonei terminale:
- Cu prag;
- Prag cu bizou;
- Chanfrein;
- Fără prag.
 Chanfrein- ul – este o terminație gingivală care formează un unghi obtuz rotunjit, de aproximativ
135 grade cu axul lung al dintelui.
Zona terminală apare concavă, prezentând o lățime mai mică decât pragul gingival și o muchie
terminală cu vârf ascuțit. Oferă astfel avantejele unghiului ascuțit și asigură o grosime suficientă
mărginilor restaurării.
Avantaje:
- Limita preparării este definită;
- Oferă tehnicianului spaţiu suficient pentru modelarea marginilor restaurării;
- Nu necesită sacrificiu mare de ţesuturi dure dentare şi menajează biologia pulpei;
- În cursul agregării restaurării pe bont, cimentul are posibilităţi de refluare;
- Micile deficienţe ale închiderii marginale sunt compensate de forma în unghi ascuţit a liniei
terminale;

3
- Prepararea este relativ simplă;
- Unghiul intern rotunjit împiedică acumularea de stress.
Dezavantaje:
- La coroanele dentare care au dimensiuni reduse pot apărea probleme legate de retenţie;
- Dacă adaptarea restaurării pe bont este deficitară pot apărea zone de retenţionare a plăcii
bacteriene.
Indicații:
- Coroanele metalice turnate;
- Zona linguală a Coroanei metelo-ceramice.
- Coroane parțiale;
- Dinţi cu coroana clinică lungă şi în zona furcaţiilor pentru a preveni pulpectomizarea lor.
 Prepararea fără prag ( prag tangențial) - rezultă în urma preparării bontului cu instrumente
diamantate foarte efilate („în flacără"). Limita gingivală terminală a bontului va forma cu axul lung
al dintelui un unghi foarte ascuțit.
Avantaje:
- Sacrificiu relativ redus de ţesuturi dure dentare cu menajarea pulpei dentare;
- În caz de deficienţe ale adaptării restaurării pe bont, spaţiul marginal nu se măreşte, el fiind
aproape paralel cu axul de inserţie;
- Prepararea clinică foarte simplă.
Dezavantaje:
- Limita de preparare este imprecisă, atât pe bont cât şi pe model;
- Marginile restaurării vor fi foarte subţiri, adeseori nu sunt netede şi prezintă porozităţi. Ele se pot
deforma sub acţiunea forţelor ocluzale şi cimentul se va dizolva;
- Pentru a asigura o grosime suficientă marginilor restaurării, tehnicianul realizează adesea
supraconturări cu consecinţe nefavorabile asupra parodonţiului marginal;
- În bilanţul avantaje/dezavantaje, predomină dezavantajele, care restrâng indicaţiile acestui tip de
preparare.
Indicații:
- Coroană metalică turnată;
- Linia terminală a coroanelor parțiale.
• Preparare cu prag (prag drept in 90°) – este o suprafață terminală orizontală care formează un
unghi de 90° cu axul lung al dintelui. Se prepară cu un instrument diamantat cilindric sau cilindro-
conic cu vârful plat. Se indică la restaurări unitare sau proteze fixe în edentaţii unidentare în zona
frontală când linia surâsului este înaltâ şi se vede gingia
Avantaje:
- Limita de preparare este precisă, cu viziilitate bună;
- Ofere tehnicianului destul spațiu pentru o prelucrarea corectă și estetică a materialului din care se
confecționează lucrarea.
Dezavantaje:
- Prepararea pragului circular impune un sacrificiu mare de țesuturi dure și este traumatizantă
pentru pulpa dentară;
- Unghiul intern bine exprimat de 90°, concentrează stressul în țesuturile dentare.
Indicații:
* Restaurări integral ceramice;

4
* Coroane și punți mixte metalo-ceramice;
* Evoluția unei carii în zona cervicală.
 Pragul cu bizou este terminaţia cervicală care asigură cea mai bună închidere marginală.
Infundarea subgingivală a pragului se face după lărgirea temporară a şanţului gingival, iar bizoul se
crează cu vârful unei freze de chanfrein. Pentru definitivarea pragului şi a bizoului se folosesc
instrumente diamantate cu granulaţie fină.
Bizoul va asigura un unghi al mărginii restaurării de 30-45°.
Avantaje:
- Limita preparării bine definită;
- La nivelul pragului, tehnicianul are suficient spațiu pentru modelarea machetei
- Bizotarea elinină smalțul nesusținut de la muchia marginală a bontului.
Dezavantaje:
- Este greu de realizat;
- Terminația bizoului în „muchie de cuțit”, crează dificultăți în modelarea mărginilor restaurării.
Indicații:
* Zona vestibulară și parțial proximală a coroanelor mixte, inlay, onlay, coroane ¾, carie de colet
8. Erorile posibile, apărute în timpul şi după prepararea dinţilor stâlpi.
• Temperatura înaltă – ca rezultat al frecării frezei de ţesutul dur dentar; cu cât este mai mare
viteza de rotaţie, diametrul frezei și presiunea asupra dintelui, cu atât mai repede se mărește
temperatura dintelui; a se prepara cu pauze și răci cu apă;
• Factorul traumatic datorită vibraţiilor; cu cât e mai mică viteza și mai mare granulaţia frezei, cu
atât e mai mare vibraţia;
• Deschiderea camerei pulpare – din cauză că se șlefuiește prea mult ţesut dentar; a se controla
grosimea de ţesut preparat;
• Necroza pulpară – datorită măririi temperaturii, vibraţiei excesive sau traumatizarea în timpul
deschiderii camerei pulpare;
• Lezarea gingiei libere – datorită acțiunii traumatice a frezei diamantate;
• Lezarea epiteliului joncțional – datorită manipulării agresive a aței în timpul îndepărtării gingiei
libere;
• Supraprepararea (reduceea prea mare a suprafetelor preparate);
• Fracturarea bontului;
• Hemoragii.

9. Metodele de protecţie a plăgii dentinare a dintelui.

Sunt utilizate mijloace chimice (impregnare) şi mecanice (lacuri sau coroane provizorii);
Chimice: nitratul de argint folosit în formă de soluţie apoasă de 30% sau clorură de zinc de 30-
40%
Mecanice: cel mai frecvent este folosit lacul de fluor sau lacul celuloid de 5%; coroanele
provizorii de protecţie pot fi confecţionate din acrilat individual cât şi sub formă prefabricată din
celuloid transparent policarbonat sau acrilat, apoi se cimentează pe dintele preparat.

5
10. Particularităţile obţinerii amprentelor la confecţionarea punţilor dentare întreg turnate.
Cerinţele către ele.
Amprente se obţin duble, însă la prezenţa pragului înainte de a obţine amprenta se realizează
retracţia gingiei.
Retracția gingiei se poate realiza în două modalități:
- Ața fără soluție de impregnare – 10 minute;
- Ața cu soluție de impregnare – 3 minute.
Soluții de impregnare:
* Clorura de aluminiu – pentru gingiile rănite și inflamate;
* Sulfat fieros – vasoconstrictor și hemostatic;
* Sulfat de aluminiu – efect astringent și hidrofug;
* Cloruira de zinc – efect astringent.
Amprenta realizata intr-un timp - este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in
lingura de amprentare si presarea lui direct pe campul protetic. Aceasta tehnica poate fi utilizata si
la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita consistenta: unul vascos si altul fluid. In acest
caz ambele materiale sunt preparate concomitent: materialul vascos se depune in lingura
amprentara, iar materialul fluid cu ajutorul unei seringi se injecteaza imprejurul dintilor preparati,
in asa mod ca sa fie inglobat in materialul vascos.
Amprenta realizata in doi timpi este obtinuta prin realizarea unei amprente intr-un timp, iar
dupa ce este indepartata de pe campul protetic este acoperita de un material amprentar fluid fiind
reintrodusa in cavitatea bucala in faza a doua.
Etapele:
 Alegerea lingurii amprentare;
 Prepararea meterialului de amprentare;
 Depunerea materialului in lingura;
 Introducerea lingurii in cavitatea bucala si presarea materialului pe campul
 protetic, prelucrarea marginilor;
 Indepartarea amprentei de pe cimpul protetic;

Clasificarea materialelor amprentare dupa Postolachi, Birsa. Exemple.

 Materiale elastice reversibile ( hidrocoloizi reversibili – Gelin, Coltoloid)
 Materiale elastice ireversibile ( hidrocoloizi ireversibili – Stomalgin; elastomeri de sinteza–
Zeta Plus);
 Materiale dure reversibile ( materiale termoplastice –Stomaplast, Ortocor);
 Materiale dure ireversibile ( gips, paste din oxid de zinc si eugenol)