Republica Sovietică Socialistă Moldovenească

republică sovietică parte a Uniunii Sovietice

(Redirecționat de la RSS Moldovenească)

Sari la navigareSari la căutare

Acest articol se referă la Republica Sovietică Socialistă Moldovenească existentă în
cadrul Uniunii Sovietice între 1940–1941 și 1944-1991. Pentru alte sensuri,
vedeți Republica Moldovenească (dezambiguizare).
Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească
Република Советикэ Сочиалистэ
Молдовеняскэ
Молдавская Советская
Социалистическая Республика

←   ←  
1940 – 1991 →   →

Drapel Stemă
Deviză națională

Proletari din toate țările, uniți-vă!

Imn național

„Молдова ку доине стрэбуне пе плаюрь”

(Moldova cu Doine străbune pe Plaiuri) (1945–1980)

„Молдова Советикэ”
(Moldova Sovietică)

(1980–1991)

Localizarea RSS Moldovenească în cadrul URSS.

 Harta RSSM trasată peste cea a guberniei Basarabia și stângii
Nistrului.
Capitală Chișinău
Limbă Limba română (sub
denumirea oficială
de Limba
moldovenească)
Limba rusă
Religie fără (Ateism)
Guvernare
Formă de guvernare republică sovietică[*]
Prim-secretar al Partidului
Comunist din RSS  
Moldovenească
 - 1940 – 1941 Piotr Borodin (primul)
 - 1991 Grigore
Eremei (ultimul)
Președinte al Sovietului
 
Suprem al RSS Moldovenești
 - 1941 și 1944 – 1947 Nikita Salogor (primul)
 - 1990 – 1991 Alexandru
Moșanu (ultimul)
Președinte al Sovietului de
 
miniștri al RSS Moldovenești
 - 1945 – 1946 Nicolae Coval (primul)
 - 1990 – 1991 Mircea Druc (ultimul)
Legislativ Verhovnîi Sovet
Moldavii[*]
Istorie
Ocupația sovietică a Basarabiei 2 august 1940
Declarația de independență a 27 august 1991
 Republicii Moldova
Date statistice
Suprafață  
 - 1989 33.843 km²
Populație  
 - 1989 4.337.600 loc.
     Densitate 128,2 loc./km²
Economie
Monedă Rublă
În prezent parte din
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Modifică date / text 

Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (în româna

moldovenească cu alfabet chirilic: Република Советикэ Сочиалистэ Молдовеняскэ,
în rusă Молда́вская Сове́тская Социалисти́ческая Респу́блика:; abreviată RSS
Moldovenească sau RSSM) a fost o republică constituentă a Uniunii Sovietice din 2
august 1940[1] până în 1991, exceptând perioada 3 septembrie 1941 – 4 septembrie
1944, când a fost Guvernământul Basarabiei în cadrul României.

Cuprins

 1Istorie
o 1.1Contextul și crearea
o 1.2Reorganizarea teritorială
o 1.3Perioada stalinistă: deportările și persecuțiile
o 1.4Perioada stalinistă: colectivizarea și foametea
o 1.5Perioada 1956–64
o 1.6Dezvoltarea: 1964–85
o 1.7Perestroika și drumul spre ieșirea din Uniunea Sovietică: 1985–91
o 1.8Sfârșitul și ieșirea din Uniunea Sovietică
 2Demografie
 3Economie
 4Conducere
 5Cultură și ideologia
 6Relația cu România socialistă
 7Galerie de imagini
 8Referințe
 9Legături externe
 10Bibliografie

Istorie[modificare | modificare sursă]
Republica inițială, în 1940, fără porțiuni din nordul și sudul actualei Republici Moldova, dar cu mici porțiuni din
nordul Bugeacului.

Contextul și crearea[modificare | modificare sursă]

Cea mai mare parte a teritoriului pe care a existat Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească (RSSM) a fost parte a Principatului Moldova. În 1812, partea
răsăriteană a Moldovei (numită, începând cu acel an, "Basarabia") a fost ocupată
de Imperiul Rus în urma Păcii de la București încheiată între țariști și Imperiul Otoman,
când în mod fraudulos cele două imperii au lezat integritatea statului medieval
românesc Moldova. Până în 1917 Basarabia a fost o gubernie a Imperiului țarist, fără a
avea reprezentare în procesul legislativ sau executiv.
Odată cu izbucnirea revoluției din 1917, mișcarea română de eliberare națională a luat
un nou avânt în Basarabia. Nou-alesul Sfat al Țării a proclamat Republica Democratică
Moldovenească pe 15 decembrie 1917. În urma retragerii dezordonate în
ianuarie 1918 de pe frontul din Carpați a unor unități militare ruse, în care corpul de
ofițeri a fost înlocuit cu activiști bolșevici (comisari ruși),
în Ungheni, Chișinău și Tighina au avut loc nenumărate crime. Neavând unități militare
proprii, Sfatul Țării (al Basarabiei) a făcut apel la armata română, care după ce a
eliberat orașul Tighina de ultimele trupe de soldați ruși dezorganizați, s-a retras înapoi
peste Prut. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a proclamat independența Republicii
Democratice Moldovenești, pentru ca pe 9 aprilie 1918 să proclame unirea cu România
cu 86 de voturi "pentru", 3 "împotrivă", 36 de abțineri și 13 absențe (din totalul de 138
de deputați).
Teritoriul cuprins între râurile Nistru si Bugul de Sud, cuprinzând orașe
ca: Movilău (Moghilău), Berșad, Iampol, Rîbnița, Bârzula, Dubăsari, Golta, Tiraspol, Ovi
diopol, Odesa și Oceacov, a avut de-a lungul secolelor o componență etnică mixtă. În
Evul Mediu, românii basarabeni reprezentau circa 1/2 din populația sa destul de mică,
restul fiind ucraineni și tătari nogai (un trib al tătarilor din Crimeea). Începând cu sfârșitul
secolului al XVII-lea, acest teritoriu a intrat în administrarea directă a Imperiului otoman,
unde era cunoscut sub numele "Yedisanul de Vest". În 1792 el a intrat în componența
Imperiului rus, ceea ce a dus la o schimbare radicală a componenței sale etnice: tătarii
au fost obligați să plece, iar nobilimea rusă a primit vaste teritorii nepopulate. Astfel au
venit multi țărani și coloniști ruși, ucraineni și evrei. În 1917-1918, românii basarabeni
erau majoritari doar în sate situate la mică distanță de Nistru.
Pe 12 octombrie 1924, Uniunea Sovietică a înființat o republică autonomă, RSSA
Moldovenească, în componența RSS Ucrainene, pe o parte din teritoriul dintre
râurile Nistru și Bugul de Sud, republică în cadrul căreia românii (sau moldovenii,
conform terminologiei oficiale sovietice) constituiau circa 40% din populație. Acest lucru
a fost făcut în speranța determinării românilor basarabeni să se rupă de România.[2][3]