Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Război Mondial
1) Ultimatumurile sovietice din iunie 1940 şi efectele lor teritoriale. În seara zilei
de 26 iunie 1940, guvernul sovietic a adresat o notă ultimativă guvernului României, prin
intermediul diplomatului Gheorghe Davidescu, ministrul român la Moscova, solicitând
cedarea în termen de 24 de ore a Basarabiei şi a părţii de nord a Bucovinei, conform unei hărţi
anexate textului notei ultimative. A doua zi, guvernul URSS a pretins retragerea armatei şi a
administraţiei româneşti din teritoriile menţionate, în decurs de patru zile. În seara de 27 iunie,
guvernul român a comunicat oficial faptul că acceptă condiţiile de evacuare specificate în nota
guvernului sovietic. Întrucât nu era cunoscută cu exactitate limita părţii din Bucovina
revendicate de URSS, trupele române se retrăgeau continuu sub presiunea sovieticilor. Ajuns
cu unitatea sa la Mânăstirea Putna, căpitanul Ion Tobă, născut în anul1903 în judeţul Brăila, a
ordonat ostaşilor aflaţi sub comanda lui să opună rezistenţă. În faţa opoziţiei militare întâlnite,
trupele sovietice şi-au oprit înaintarea, căpitanul Ion Tobă câştigându-şi supranumele de
„Hatmanul”. Unităţi militare sovietice au pătruns şi în zona Herţei, care nu făcea parte nici din
Basarabia, nici din Bucovina. În anul 1930, componenţa etnică a acestui ţinut se prezenta
astfel: români 92%, evrei 7%, ţigani 0,4%, germani 0,2%. La protestele diplomatice româneşti
în legătură cu ocuparea Herţei, conducătorii sovietici i-au cerut generalului Nikolai
Feodorovici Vatutin, prezent în zonă, să evalueze importanţa acestei mici regiuni pentru
URSS. Generalul a apreciat că ţinutul Herţei avea o anumită importanţă strategică, datorită
căii ferate care trecea pe aici. În consecinţă, ţinutul Herţei a rămas pe mai departe în
stăpânirea URSS.
1
Capitala RSSM a fost stabilită la Chişinău. În anul 1930, populaţia Chişinăului număra
114.896 locuitori, dintre care 48.456 erau români, 41.056 erau evrei, iar restul, ruşi, ucraineni
și de alte etnii. Alte oraşe mai importante erau Tiraspol (la est de Nistru), Tighina, Bălţi
(nordul Basarabiei) şi Cahul (în sud). La conducerea Republicii a fost instalată o troică (un
triumvirat): T. Constantinov (moldovean din Transnistria, şeful guvernului), Piotr Borodin
(prim-secretar al PC Moldovenesc) şi Fiodor Brovko (preşedinte al Sovietului Suprem al
RSSM). Majoritatea funcţiilor de conducere aparţineau unor rusofoni sau unor moldoveni din
Transnistria (stâng-mălureni).
Teritorii alipite la RSS Ucraineană. La constituirea RSS Moldoveneşti, şi-a încetat
existenţa R.A.S.S.M. O parte din teritoriul acesteia a fost alipită la regiunea Odessa.
Basarabia de Sud (Bugeacul, circa 13.200 kmp.) a fost organizată inițial ca Regiunea
Akkerman, din decembrie 1940, Regiunea Ismail.
Nordul Bucovinei, ţinutul Herţa şi o parte din fostul judeţ Hotin au fost reunite într-o
entitate administrativă nouă, Regiunea Cernăuţi. În anul 1930, populaţia oraşului Cernăuţi era
de 112.420 locuitori, dintre care: evrei 38%, români 28%, germani 14%, ucraineni 10% şi
polonezi 8%. Zona rurală de la nord de Cernăuţi era majoritar ucraineană (ruteană), iar cea de
la sud de Cernăuţi, majoritar românească. În total, în nordul Bucovinei trăiau 168.000 de
români, ei formând circa 30% din populaţie. Suprafaţa regiunii Cernăuţi era de 8.100 kmp. În
anul 1989, regiunea Cernăuţi avea o populaţie de 940.300 de locuitori, dintre care circa
185.000 sau 19,8% erau români şi moldoveni. Etnicii români aveau ponderi mai importante în
raioanele Noua Suliţă (80%), Hliboca/Adâncata (68%), Storojineț (30%). Conform
recensământului din 2001, românii erau majoritari în aproape toate localităţile din raionul
Herţa, formând circa 94% din populaţia raionului.
3) Economie şi societate. La 15 august 1940, a fost efectuată naţionalizarea, adică trecerea în
proprietatea de stat (unională sau republicană) a fabricilor, atelierelor, băncilor etc., fără nicio
despăgubire pentru foştii proprietari. La sate, a fost efectuată o „reformă agrară”, constând în
confiscări şi redistribuiri de proprietăţi, având ca efect lichidarea proprietăţilor mari şi
mijlocii, sau fărâmiţarea lor. În toamna anului 1940, etnicii germani din sudul Basarabiei au
fost repatriaţi, iar pe fostele lor proprietăţi au fost înfiinţate gospodării agricole de stat sau
sovhozuri şi aşa-zise gospodării agricole colective (colhozuri). Până la 22 iunie 1941, când
Hitler atacă URSS, în RSSM existau 65 de sovhozuri, dintre care opt în raioanele de la est de
Nistru. În teritoriile foste româneşti înglobate la Ucraina erau 22 de asemenea unități
economice (10 în nordul Bucovinei, 12 în Basarabia de Sud). În raioanele RSSM din dreapta
Nistrului s-au înfiinţat 120 de sovhozuri, care grupau 17.000 de gospodării, ceea ce reprezenta
3,7% din totalul gospodăriilor şi 4,2% din pământul arabil.
2
Imnul RSSM a fost compus în 1945, cu un text de Emil Bucov şi Bogdan Istru (pseudonimul
lui Ion Bădărău) şi o muzică de Ştefan Neaga.
6) Teroarea stalinistă (1940 - 1941).A constat în numeroase crime, masacre şi deportări în
Siberia (la 13 iunie 1941). Numărul victimelor este controversat (minimum câteva zeci de mii
- maximum 130.000). Ţintele principale au fost elitele politice, economice şi culturale
(burghezii, preoţii, învăţătorii), de fapt, orice duşman real, potenţial sau imaginar al regimului.