Blocul răsăritean

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Harta Blocului răsăritean (în rusă) din Europa. Iugoslavia,

care și-a rupt alianța cu URSS-ul în 1948, e în roz, iar
Albania, care și-a întrerupt relațiile cu URSS în 1960, e în
gri.

În timpul războiului rece, termenul blocul răsăritean (numit și blocul sovietic sau blocul de Est) era
folosit pentru a defini Uniunea Sovietică și tările aflate sub dominația sa din Europa Centrală și Răsăriteană
(Bulgaria, Cehoslovacia, Germania Răsăriteană, Ungaria, Polonia, România și – până la începutul
deceniului al șaptelea al secolului al XX-lea – Albania). "Blocul răsăritean" este de asemenea un alt nume
pentru Pactul de la Varșovia (alianță militară condusă de URSS) sau pentru CAER (organizație
economică internațională a statelor comuniste).

Republica Socialistă Federală Iugoslavia nu a fost niciodată parte a Pactului de la Varșovia. Deși era un stat
comunist, conducătorul țării, mareșalul Josip Broz Tito, a ajuns la putere datorită luptei partizanilor din
timpul celui cel de-al Doilea război mondial, nefiind instalat la conducere de Armata Roșie, astfel nefiind
dator în nici un fel sovieticilor. În timpul războiului rece, guvernul iugoslav a stabilit statulul de neutralitate
în conflictul est-vest, RSFI fiind unul dintre fondatorii Mișcării de nealiniere.
În mod similar, guvernul albanez stalinist a
cucerit puterea fără ajutorul Armatei Roșii.
Albania a rupt legăturile politice cu URSS ca
urmare a rupturii chino-sovietice, aliindu-se cu
Republica Populară Chineză și urmând
exemplul politicii antirevizioniste a acesteia din
urmă.

Națiunile din blocul răsăritean au fost

menținute în sfera de influența sovietică prin
amenințarea forței militare, folosite de mai
multe ori până la prăbușirea Uniunii Sovietice.
Ungaria a fost invadată de Armata Roșie în
Liderii Blocului răsăritean în 1987 (de la stânga la dreapta):
1956 după răsturnarea guvernului prosovietic
Gustáv Husák (Cehoslovacia), Todor Jivkov (Bulgaria),
maghiar de către un cabinet mai democratic
Erich Honecker (RDG), Mihail Gorbaciov (URSS), Nicolae
comunist, care căuta o cale de dezvoltare
Ceaușescu (RSR), Wojciech Jaruzelski (R.P. Polonă) și
independentă de Moscova. Atunci când
János Kádár (R.P. Ungară).
Partidul Comunist Polonez a încercat să-l
aleagă în fruntea sa pe Władysław Gomułka,
armata sovietică prezentă în țară a remis un ultimatum prin care
cerea renunțarea la numirea sus-numitului, sau amenința să
zdrobească Polonia cu tancurile sovietice.[1] Cehoslovacia a fost
de asemenea invadată în 1968 după o perioadă de liberalizare
cunoscută cu numele de Primăvara de la Praga. Ultima invazie a
fost oficializată în politica externă sovietică ca Doctrina Brejnev.

Spre sfârșitul anilor 1980, Uniunea Sovietică a relaxat controlul

asupra Europei Răsăritene și le-a permis țărilor-satelit o mai mare
libertate de mișcare în domeniul politicii interne.

La sfârșitul anului 1989, toate regimurile comuniste din Europa de

Est s-au prăbușit rând pe rând.

Cuprins
Note
Vezi și
Lectură suplimentară Schimbările de hotar din zonele
Blocului răsăritean, 1938-1948.
Legături externe Pentru români: anexarea teritoriului a
mare parte a ceea ce e RSSM; zona
transnistreană e transferată de la
Note RSSU la RSSM; anexarea Bucovinei
de Nord, a Ținutului Herța și a
1. ^ [1] (http://www.zwoje-scrolls.com/zwoje42/text05.htm) nordului Basarabiei la RSSU;
anexarea, la 1948, a regiunii Izmail

Vezi și (Bugeacul) de RSSU; transferarea

sudului Dobrogei (Cadrilaterul) de la
România la Bulgaria.
Imperiul Sovietic
Cortina de fier
 OTAN
Lumea occidentală
Revoluțiile din 1989

Lectură suplimentară
The Other Europe, Jacques Rupnik, Pantheon Books,
1989
Central and East European Politics: From Communism
to Democracy, Sharon L. Wolchik, Jane Leftwich Curry,
Rowman & Littlefield, 2011 (http://books.google.es/book
s?id=BjVNJ1REkoEC&printsec=frontcover&source=gbs
_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false)
The Politics of the European Communist States, Ghiță
Ionescu, Weidenfeld, 1976
The break-up of the Soviet Empire in Eastern Europe, Păstrat în „Biblioteca Națională a
Ghiță Ionescu, Editura Penguin Books, 1965 Austriei” din Viena, celebrul acord cu
„zone de influență” contrasemnat de

Legături externe Churchill și Stalin la Moscova, la 9

octombrie 1944, cu următoarele „rate
de influență”, respectiv pentru Aliații
Candid photos of the Eastern Bloc (http://www.4020.net/
Occidentali și pentru URSS. La
eastbloc/) septembrie-decembrie 1991, ultimele luni de
existență ale URSS România: 10% (alții) - 90%
(sovieticii, exact unde e și bifat), în
Proiectul fotografic "Blocul răsăritean" (http://www.vycho
pofida ponderii necomuniștilor și a
dniblok.cz/index_en.htm)
comuniștilor în mișcările de
„Comunistele“, moartea unei ere (http://www.evz.ro/detali rezistență și a opiniilor.
i/stiri/matei-udrea-comunistele-moartea-unei-ere-82766
1.html), 9 noiembrie 2008, Matei Udrea, Evenimentul
zilei
Mișcarea comunistă în "țările frățești" (http://www.jurnalu
l.ro/jurnalul-national/miscarea-comunista-in-tarile-fratesti
-506779.htm), 8 mai 2009, Cristina Diac, Ilarion Tiu,
Jurnalul Național
Sub lupa Occidentului (http://www.jurnalul.ro/special/sub
-lupa-occidentului-43980.htm), 30 mai 2005, Jurnalul
Național

Țări bolșevice și republici sovietice

din Europa, cu tot cu steaguri oficiale
(anii 1950).
 Hartă (1988) ce arată țări care au
avut cândva guverne fățiș marxist-
leniniste în roșu aprins și țări pe care
URSS-ul le-a considerat, la un
moment dat, „îndreptându-se spre
socialism” în roșu închis.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Blocul_răsăritean&oldid=14783937

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 5 februarie 2022, ora 18:47.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și
clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.