Curs prof.

Dan Solcan
România postbelică: Comunismul în România. România şi Războiul Rece. România după 1989

Structura lecţiei:

a) 1921-1944: înfiinţarea P.C.R.; perioada ilegalităţii

b) 1944-1947: preluarea puterii de către comunişti
c) 1948-1989: perioada comunistă: stalinismul şi naţional-comunismul
c1) regimul Dej
c2) regimul Ceauşescu
d) 1989-2014: România postcomunistă

a) 1921-1944: înfiinţarea P.C.R.; perioada ilegalităţii

- 8 mai 1921 : apare Partidul Comunist Român : comuniştii se desprind din Partidul Socialist; PCR se va
afilia la Comintern (Internaţionala a III-a comunistă, cu sediul la Moscova)
- partidul e împânzit cu străini (inclusiv la nivelul liderilor); comuniştii nu susţin interesele naţionale, ci
dezmembrarea României; susţin că România e un stat multinaţional şi că trebuie respectat principiul
autodeterminării popoarelor (în Basarabia)
- în consecinţă, în 1924, prin legea Mârzescu, comuniştii sunt scoşi în afara legii (activează în ilegalitate
între 1924-1944)
- ziarul partidului este, acum şi în perioada comunistă, Scânteia
- treptat, în anii '30 se cristalizează în partid o grupare autohtonă, în care se remarcă Gheorghe Gheorghiu-
Dej; în partid vor intra şi Nicolae Ceauşescu, Elena Petrescu
- în această perioadă, PCR a numărat între 1000-2000 membri, având, aşadar, o aderenţă foarte redusă în
rândul populaţiei

b) 1944-1947: preluarea puterii de către comunişti

context:
Curs prof. Dan Solcan

- plan intern: 23 aug 1944 – demiterea lui Antonescu de către Regele Mihai şi întoarcerea armelor
împotriva Germaniei hitleriste; se alege un nou prim ministru – Constantin Sănătescu, înlocuit mai târziu
de Nicolae Rădescu
PCR număra în acea perioadă circa 1000 de membri, dar Armata Roşie se afla pe teritoriul României, fapt
care crea premizele instaurării comunismului
- plan extern: octombrie 1944 – acordul de procentaj → România intră în proporţie de 90% în sfera de
influenţă a URSS, iar conferinţa de la Ialta din 1945 consfinţeşte recunoaşterea de către anglo-americani a
zonei de dominaţie sovietică din estul Europei ; consecinţă : 1945-1948 – se formează, prin intervenţia
brutală a URSS, lagărul comunist est-european

etapele preluării puterii:

- 6 martie 1945 – regele Mihai I e obligat, la presiunile URSS, să-l numească prim ministru pe Petru Groza
(liderul Frontului Plugarilor, organizaţie controlată de comunişti) ; se formează un guvern pro-comunist
→ PCR preia, în mare măsură, puterea executivă
- august 1945 – ianuarie 1946: greva regală (refuzul ratificării actelor guvernului), prin care Regele Mihai a
sperat să obţină, cu ajutor anglo-american, demisia guvernului (eşec); un moment tensionat: 8 noiembrie

Curs prof. Dan Solcan 1

Curs prof. Dan Solcan
1945 (“Arhanghelii însângeraţi”), când manifestaţia în sprijinul regelui – prima mare demonstraţie
anticomunistă – a fost înăbuşită cu brutalitate de comunişti
- mai 1946: procesul “marii trădări naţionale”: Ion Antonescu şi colaboratorii săi sunt condamnaţi la moarte
(executaţi pe 1 iunie) sau închisoare
- 19 noiembrie 1946: alegerile fraudate, conform principiului stalinist: “nu contează cine şi cum votează,
contează cine numără voturile” → Blocul Partidelor Democratice, organizaţie creată şi controlată de
comunişti, a “obţinut” 78, 46% din voturi; → PCR controlează puterea legislativă
- 1947: eliminarea principalelor partide de opoziţie: dizolvarea PNŢ după incidentul Tămădău (iulie 1947)
şi încetarea activităţii PNL
- 30 decembrie 1947: regele Mihai, ultimul obstacol în calea comunizării depline a ţării, abdică forţat ; se
proclamă Republica Populară Română

c) 1948-1989: Perioada comunistă – regimul Dej şi regimul Ceauşescu / stalinismul şi naţional-

comunismul (stalinism: 1948-1958; naţional-comunism: după 1958 / de la începutul anilor '60)

c1) Regimul Dej (1948/1952-1965)

- domeniul politic
- domeniul juridic
- domeniul economic
- represiune şi rezistenţă
- cultură, ideologie

domeniul politic
plan politic extern:
caracterizare generală: politică de obedienţă totală faţă de Moscova (cu excepţia perioadei finale)
- iunie 1947: România refuză planul Marshall Curs prof. Dan Solcan
- 1948: se semnează Tratatul de Prietenie româno-sovietic, valabil pe 20 de ani → consfinţeşte
subordonarea României faţă de URSS
- 1949: se înfiinţează CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, replică la Planul Marshall), din care
face parte şi România – orizontul economic e limitat la ţările socialiste în ideea ajutorării reciproce ; în
fapt, CAER este în primul rând un instrument pentru exploatarea de către URSS a resurselor ţărilor
comuniste
- 1949: se formează NATO, bloc politico-militar al statelor democratice nord-atlantice, condus de SUA
- 1955: se formează Tratatul de la Varşovia, bloc politico-militar comunist condus de URSS, ca răspuns la
formarea NATO şi la primirea ulterioară a RFG în NATO (1955); România comunistă este membră a
Tratatului de la Varşovia

plan politic intern

este preluat modelul politic sovietic stalinist (totalitar)
- 1948: PCR şi PSD fuzionează (în fapt, Partidul Social Democrat este « absorbit » de PCR), apărând astfel
Partidul Muncitoresc Român (PMR), partid unic ce monopolizează puterea în stat (în 1965 se va reveni la
numele PCR)
- 1948-1952: disputa pentru putere între tabăra moscovită (Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu) şi
tabăra locală, zisă “naţională” a lui Dej; în 1952, Dej este lider necontestat (cu sprijinul lui Stalin); de
reţinut şi arestarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu, un posibil rival, arestat în 1948 şi lichidat în 1954

Curs prof. Dan Solcan 2

Curs prof. Dan Solcan
depărtarea de linia Moscovei : premize, realizare
- până la moartea lui Stalin (1953), Dej s-a dovedit un promotor fidel al politicii acestuia, dovadă fiind, de
exemplu, condamnarea politicii de departare a Iugoslaviei de linia Moscovei; ulterior, Dej va condamna
revoluţia anticomunistă din Ungaria (1956), arătându-şi astfel fidelitatea faţă de noul lider sovietic, Nikita
Hruşciov şi evitând consecinţele politicii de destalinizare a liderului de la Kremlin
- 1958: retragerea trupelor sovietice din România creează premizele depărtării lui Dej de linia Moscovei
- la începutul anilor ’60, România îşi apropie poziţiile de cele ale Iugoslaviei şi ale Chinei (opozante ale
Moscovei), încercând chiar o mediere în conflictul sino-sovietic
- 1964: conducerea României respinge planul Valev care, conform strategiei CAER, urmărea să transforme
România, Bulgaria şi o parte din Ucraina într-o zonă agricolă
- 1964: Declaraţia din aprilie (“Declaraţie cu privire la poziţia PMR în problemele mişcării comuniste şi
muncitoreşti internaţionale”) = apogeul politicii de depărtare faţă de Moscova în perioada Dej ; se refuză
subordonarea faţă de URSS; se promovează egalitatea între partidele comuniste, respingându-se ideea
subordonării celorlalte partide comuniste faţă de PCUS; se afirmă dreptul fiecărui partid comunist de a
urma un drum propriu pentru construirea comunismului în ţara pe care o conduce
- de asemenea, la începutul anilor '60 se dezvoltă relaţii comerciale cu unele state occidentale

domeniul juridic
- sunt adoptate două constituţii comuniste de inspiraţie sovietică, acestea fundamentând juridic regimul
politic totalitar :
1948 : consfinţeşte noua formă de organizare statală (republica populară) şi regimul politic comunist
1952 : stipulează rolul conducător al partidului comunist (PMR) şi existenţa proprietăţii de stat

domeniul economic
se impune modelul sovietic în economia românească:
- iunie 1947: este respins planul Marshall

Curs prof. Dan Solcan

- se aplică principiul centralismului economic (economie dirijată şi controlată de partidul-stat) ↔ pentru
aplicarea sa era, însă, necesară constituirea proprietăţii de stat
- naţionalizarea: începe în 11 iunie 1948, prin legea naţionalizării principalelor mijloace de producţie (sunt
etatizate 1060 de întreprinderi industriale şi miniere), continuând în perioada 1948-1950 (instituţii
bancare, spitale, cinematografe etc.) şi în anii '50 (inclusive casele); este vorba, practic, de confiscarea
proprietăţii private fără despăgubire, constituindu-se, astfel, proprietatea de stat
- colectivizarea agriculturii: martie 1949 - aprilie 1962 (este decisă la Plenara Comitetului Central al PMR
din 3-5 martie 1949, iar în perioada 1958-1962 are loc accelerarea colectivizării, terenul colectivizat
ajungând în final la 96% din suprafaţa agricolă);
este un adevărat război al statului comunist împotriva ţăranilor (în primul rând împotriva
chiaburilor, ţăranii mai înstăriţi);
se impune sistemul cotelor, sunt create GAC-urile (Gospodăriile Agricole Colective), viitoarele
CAP-uri (Cooperative Agricole de Producţie, din 1966);
lumea satului suferă transformări majore (o oarecare modernizare, dar şi depopularea satelor prin
migrarea locuitorilor spre oraş, pierderea dorinţei ancestrale a ţăranilor de a lucra pământul etc.);
- industrializarea forţată, punându-se accent pe cantitate în detrimentul calităţii
- se introduc planurile cincinale: după două planuri anuale (1949, 1950), urmează primul plan cincinal
(1951-1955)
- apare stahanovismul, se declanşează “întrecerea socialistă”, sunt glorificaţi “eroii muncii socialiste”; se
constituie şantiere bazate pe munca brigadierilor (voluntari): Bumbeşti-Livezeni, Salva-Vişeu etc.
- funcţionează sovromurile – societăţi economice mixte româno-sovietice ce activau în principalele
domenii ale economiei româneşti, permiţând exploatarea resurselor ţării noastre de către URSS

Curs prof. Dan Solcan 3

Curs prof. Dan Solcan
represiune şi rezistenţă:
instituţiile represiunii
- un regim totalitar nu poate rezista fără a impune teroarea; sunt create, aşadar, instituţiile represiunii:
- 1948 – Securitatea, condusă şi împânzită de agenţi sovietici (ex. Pantelei Bodnarenko, primul ei lider);
- 1949 – Miliţia
- sistemul represiv compus din Securitate şi Miliţie este completat de tribunale, care condamnă opozanţii
sistemului, reali sau imaginari, de ex. oameni politici burghezi, intelectuali, preoţi, ţărani care nu-şi
cedează pământul etc.

forme de rezistenţă:
- rezistenţa în munţi – 15 ani de opoziţie în munţii Făgăraş, Maramureş, Neamţ, Apuseni etc. (Toma
Arnăuţoiu, Ioan Gavrilă Ogoranu, Gheorghe Arsenescu, generalul Alexandu Aldea, Elisabeta Rizea);
formaţiuni de luptă (Sumanele Negre, Haiducii lui Avram Iancu, Haiducii Muscelului, Vlad Ţepeş I şi II)
ultimele urme ale rezistenţei în munţi au fost lichidate la sfârşitul anilor '50
- protestul ţăranilor împotriva colectivizării – cca. 80.000 ţărani au fost arestaţi, cca. 30.000 fiind judecaţi
în procese publice, fiind “demascaţi” ca “duşmani ai poporului”, apoi întemniţaţi ; mii de ţărani au fost
deportaţi (în Bărăgan etc.); mulţi ţărani au fost ucişi

- sistemul concentraţionar:
lagărele de la Sighet, Piteşti (fenomenul reeducării aplicat de torţionarii grupului Ţurcanu), Râmnicu
Sărat, Gherla, Aiud, Canalul Dunăre - Marea Neagră
au murit în închisori oameni poltici precum Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Brătianu, Mihail
Manoilescu, Constantin Argetoianu, intelectuali precum Mircea Vulcănescu, Anton Golopenţia.; au fost
arestaţi Constantin Noica, Păstorel Teodoreanu, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Corneliu Coposu etc.;
în perioada 1962-1964, lagărele se golesc treptat ; în 1964 sunt eliberaţi prin decret de graţiere ultimii
deţinuţi politici

cultură, ideologie:
- august 1948: legea învăţământului
o desfiinţarea învăţământului particular
Curs prof. Dan Solcan

o învăţământul de stat este reorganizat după model sovietic

o limba rusă devine obligatorie din clasa a III-a
- august 1948: legea cultelor – Biserica este subordonată statului; pe baza legii este desfiinţată Biserica
Greco-Catolică (prin unire forţată cu Biserica Ortodoxă, decembrie 1948)

- valori mondiale precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu aleg să trăiască în exil;
- se introduce o cenzură strictă, sunt negate valorile naţionale autentice, considerate burgheze,
« retrograde » şi opuse « internaţionalismului proletar », sunt interzişi mulţi autori de valoare – peste 8000
de titluri într-un volum (index) de 522 pagini
sunt denigraţi sau interzişi Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion
Barbu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Gheorghe I. Brătianu etc.
- este promovat în schimb proletcultismul, axat pe “valorile proletare” (ex. poetul comunist Theodor
Neculuţă); în artă este promovat realismul socialist, care reflectă viaţa şi realizările muncitorilor şi ale
ţăranilor colectivişti;
ajung în prim-plan politruci precum A. Toma, Dan Deşliu etc. care exaltă realizările regimului;
istoria este mistificată, v. Mihail Roller, “Istoria României” (revizuire completă a trecutului,
accent pe “factorul slav civilizator”)
- are loc rusificarea culturii române; se modifică grafia (“sunt” → “sînt”, â este înlocuit de î), apar Editura
Cartea Rusă, Institutul Maxim Gorki, Muzeul Româno-Rus etc. (“sovromurile culturale”); această politică
va fi abandonată odată cu inaugurarea liniei naţional-comunismului

Curs prof. Dan Solcan 4