ROMÂNIA POSTBELICĂ. STALINISM, NAȚIONAL – COMUNISM ŞI DISIDENȚĂ ANTICOMUNISTĂ.

Context internaţional /factori favorizanţi

 La finalul celui de-al doilea rǎzboi mondial are loc împǎrţirea Europei în sfere de influenţǎ , marile puteri
occidentale acceptând ca estul Europei sǎ intre sub dominaţie sovieticǎ. Ȋn octombrie 1944 prin
,, Acordul procentajelor ” de la Moscova dintre Stalin – U.R.S.S. și Churchill – Marea Britanie, România
va intra în proporţie de 90 % sub influenţa Moscovei și 10 % sub influenţa britanicilor. Aceastǎ situaţie
va fi confirmatǎ ulterior prin Conferinţa de la Yalta din 1945 .
 Prezenţa Armatei Roșii /trupelor sovietice pe teritoriul României va contribui la impunerea regimului
comunist în ţara noastrǎ , sovieticii manifestându - se ca o armatǎ de ocupaţie. Sovieticii vor sprijini
inclusiv prin acţiuni de intimidare a populaţiei accesul comuniștilor la putere.
 La ,, Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 – 1947 “ România nu dobândește statutul de stat
cobeligerant în al doilea rǎzboi mondial iar despǎgubirile de rǎzboi datorate U.R.S.S. vor contribui la
subordonarea economiei românești intereselor sovietice în primii ani dupǎ 1945.

Context intern

 Între 1941 - 1944 România - condusǎ de mareșalul Ion Antonescu - participǎ la al doilea rǎzboi mondial
alǎturi de Germania nazistǎ. In 1944 situaţia de pe front ( ascensiunea Rusiei și eșecurile militare ale
Germaniei ) au determinat reorientarea politicii externe a ţǎrii noastre. Astfel , la 23 august 1944 , în
urma unei lovituri de stat , mareșalul Ion Antonescu care refuzase anularea alianţei cu Hitler , este
arestat. Puterea este preluatǎ de o coaliţie de partide (P.N.Ț. , P.N.L., P.C.R.) iar România întoarce
armele împotriva Germaniei naziste și trece în tabǎra ,, Naţiunilor Unite “ ( S.U.A., Marea Britanie,
U.R.S.S.)
 P.C.R. a acţionat din ilegalitate ( circa 1000 de membri ) pentru ieșirea României din rǎzboi și creșterea
influenţei sale în rândul populaţiei.

Etapele preluǎrii puterii

1. În guvernele Sǎnǎtescu și Rǎdescu ( 1944 ), formate dupǎ lovitura de stat , comuniștii vor controla mai
multe ministere.
2. La 6 martie 1945 , cu sprijinul sovieticilor reprezentaţi de Andrei Vâșinki , regele Mihai este obligat sǎ
accepte un guvern condus de dr.Petru Groza . Acest guvern era primul care avea în componenţǎ doar
miniștri comuniști. Regele va protesta prin ,, greva regalǎ ” ( refuzul de a semna actele guvernului )
dar fǎrǎ efect deși a fost sprijinit de studenţi și partidele istorice.
3. In noiembrie 1946 au loc alegeri parlamentare câștigate prin fraudǎ de Blocul Partidelor Democratice
– B.P.D. , alcǎtuit din P.C.R. , P.S.D., P.N.Ț. – Anton Alexandrescu și P.N.L. – Tǎtǎrescu ). Comuniștii au
falsificat alegerile câștigate în realitate de P.N.T, în ciuda propagandei și a violenţelor comuniștilor
împotriva partidelor de opoziţie.
4. In 1947 sunt lichidate partidele de opoziţie P.N.L. și P.N.Ț. La originea acestei decizii este ,, incidentul
de la Tǎmǎdǎu “ ( mai mulţi membri ai P.N.Ț. care doreau sǎ pǎrǎseascǎ România cu un avion particular
au fost victima unei înscenǎri comuniste) .Va urma arestarea conducerii P.N.Ț. și interzicerea acestui
partid. P.N.L. –Brǎtianu își va suspenda activitatea iar liderii sǎi vor avea aceeași soartǎ.
5. Ultimul obstacol în calea preluǎrii puterii depline era monarhia. La 30 decembrie 1947 regele Mihai a
fost obligat de comuniști sǎ abdice și sǎ pǎrǎseascǎ România. Astfel este desfiinţatǎ monarhia ,
România devenind Republica Popularǎ Românǎ ; Parlamentul este dizolvat , locul sǎu fiind luat de
Marea Adunare Naţionalǎ.

Regimul comunist din România cunoaște douǎ mari etape : perioada stalinistǎ ( 1948 - 1965 ) și perioada
naţional – comunistǎ ( 1965 - 1989 ).
PERIOADA STALINISTA ( 1948 - 1965) /REGIMUL GHEORGHE GHEORGHIU –DEJ

Aceastǎ perioadǎ se caracterizeazǎ printr-o totalǎ subordonare a ţǎrii noastre faţǎ de U.R.S.S. și prin copierea
modelului de organizare sovietic în toate domeniile societǎţii.

Mǎsuri economice

 În iunie 1948 prin ,, Legea naţionalizǎrii “ , statul comunist trece în proprietatea sa principalele
mijloace de producţie ( fabrici, bǎnci, societǎţi de asigurare, întreprinderi, firme de transport,
cinematografe, restaurante etc. ) fǎrǎ ca proprietarii sǎ fie despǎgubiţi. Astfel statul va controla
întreaga economie și va desfiinţa proprietatea privatǎ în industrie , comerţ și servicii.
 In 1949 începe procesul de colectivizare a agriculturii care a însemnat confiscarea pǎmânturilor,
animalelor și uneltelor ţǎranilor . Astfel este distrusǎ proprietatatea privatǎ din agriculturǎ care este
înlocuitǎ de Gospodǎrii Agricole Colective – G.A.C. denumite ulterior Cooperative Agricole de Producţie
– C.A.P. și Gospodǎrii Agricole de Stat – G.A.S. Tǎranii vor fi obligaţi sǎ plǎteascǎ cote cǎtre stat în
produse agricole , comuniștii vor permite ca ţǎranii sǎ deţinǎ doar 0,15 hectare /familie pentru uz
personal .Tǎranii au reacţionat prin revolte mai ales chiaburii /ţǎranii bogaţi , peste 80.000 de persoane
fiind persecutate. In anul 1962 colectivizarea agriculturii se încheie , peste 96% din suprafaţa agricolǎ
fiind colectivizatǎ. Principalele efecte ale acestei mǎsuri au fost migrarea ţǎranilor spre orașe dar și
mecanizarea agriculturii .
 Planificarea economicǎ. Economia României din perioada interbelicǎ bazatǎ pe libera iniţiativǎ,
concurenţǎ, a fost înlocuitǎ cu o economie controlatǎ de stat, planificatǎ pe baza unor planuri anuale
sau cincinale ( primul cincinal : 1951 - 1955) copiate de la sovietici .

Mǎsuri politice

 Se impune partidul unic în viaţa politicǎ. P.C.R. fuzioneazǎ cu P.S.D. noua denumire fiind Partidul
Muncitoresc Român.
 În anul 1952 sunt înlǎturaţi din conducerea partidului Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu
care formau ,, gruparea moscovitǎ ” ( comuniști veniţi din U.R.S.S.) aflatǎ în concurenţǎ pentru
conducerea României cu gruparea autohtonǎ .
 Adversarii regimului comunist dar și elita României din perioada interbelicǎ devin victimele unui regim
totalitar bazat pe activitatea unor organe de represiune. In anul 1948 se înfiinţeazǎ ,, Directia Generalǎ
a Securitǎţii Poporului / Securitatea “ condusǎ iniţial de agenţi sovietici iar în anul 1949 se constituie
,,Miliţia “ , ambele având ca scop pedepsirea ,,dușmanilor poporului “ . Represiunea a afectat toate
categoriile sociale ( ţǎrani, preoţi, intelectuali, politicieni) și a cunoscut mai multe forme de
manifestare: închisori ( Sighet, Gherla , Pitești, Aiud, Jilava etc), șantiere de muncǎ (canalul Dunǎre –
Marea Neagrǎ, Casa Poporului ), deportarea în Bǎragan a familiilor din Banat .Printre victimele
comuniștilor s-au numǎrat : Iuliu Maniu , Gh.Brǎtianu, Mircea Vulcǎnescu, Ion Mihalache etc.

Mǎsuri culturale

 ,,Legea învǎţǎmântului “ din anul 1948 a închis școlile strǎine și confesionale/religioase. Limba rusǎ
devine limbǎ de studiu obligatorie în școalǎ ; religia, psihologia și sociologia devin discipline interzise.
Istoria este rescrisǎ sub influenţǎ sovieticǎ ( în 1947 Mihail Roller publicǎ un manual de istorie a
românilor în care afirmǎ cǎ românii sunt urmașii slavilor !!! ). Academia Românǎ este înlocuitǎ de
Academia R.P.R. , cu membrii de slabǎ calitate intelectualǎ.
 Presa este cenzuratǎ, librǎriile și bibliotecile sunt obligate sǎ elimine aproximativ 8000 de titluri care
intrau în conflict cu ideologia marxist – leninistǎ, legǎturile culturale cu Occidentul sunt rupte.
 ,,Legea cultelor religioase” din 1948 impune controlul statului asupra religiei . Biserica Greco - catolicǎ
este desfiinţatǎ, bunurile acesteia sunt confiscate , preotii greco - catolici vor fi arestaţi .Cultele
 protestante vor fi supravegheate de stat iar Biserica Ortodoxǎ se va subordona comuniștilor fapt care
îi va oferi un statut de legalitate.
 Regimul comunist va promova ,, proletcultismul “ ( cultura specificǎ clasei muncitoare , care
promoveazǎ ,, lupta de clasǎ “ – burghezia, chiaburii și intelectualii sunt neimportante ; valorile
comuniste erau singurele acceptate )

Mǎsuri de politicǎ externǎ

 În anul 1949 România devine membrǎ a ,, Consilului de Ajutor Economic Reciproc ” , instituţie
economicǎ care grupeazǎ statele comuniste, coordonatǎ de Moscova.
 În anul 1955 România devine membrǎ a ,,Tratatului de la Varșovia “, alianţǎ militarǎ a statelor
comuniste, condusǎ de Moscova , opusǎ N.A.T.O. / Tratatul Atlanticului de Nord condusǎ de S.U.A.
 In anul 1958 Moscova decide retragerea trupelor sovietice din România.
 In 1964 începe o anumitǎ desprindere de U.R.S.S. în politica externǎ . Astfel,, Declaraţia din aprilie
1964 a P.M.R.“ respinge dominaţia Moscovei propunând egalitatea între toate partidele comuniste
din lume. Altǎ dovadǎ de relativǎ independenţǎ este respingerea ,,Planului Valev ” din 1964 care
propunea ca România sǎ devinǎ alǎturi de Bulgaria o ţarǎ agricolǎ iar restul statelor comuniste urmau
sǎ fie industrializate.

Perioada 1948 -1956 este consideratǎ una de tip stalinist deoarece comuniștii români au adoptat fǎrǎ
modificǎri semnificative organizarea și practicile politice din U.R.S.S. caracterizate prin : partid unic, eliminarea
oponenţilor, economie centralizatǎ, nerespectarea drepturilor omului , poliţia politicǎ, etc. Printre cauzele
acestui tip de regim regǎsim dorinţa U.R.S.S. de a domina lumea postbelicǎ , eliminarea comuniștilor români
care se opuneau Moscovei dar și lipsa de experienţǎ în guvernarea ţǎrii.

PERIOADA NAȚIONAL - COMUNISTĂ ( 1965 – 1989 ) / REGIMUL NICOLAE CEAUŞESCU

Aceastǎ perioadǎ este denumitǎ naţional - comunistǎ deoarece Nicolae Ceaușescu, succesorul lui
Gh.Gheorghiu –Dej , începând cu anul 1965 , promoveazǎ un comunism propriu, de facturǎ naţionalǎ, cu trǎsǎturi
specifice. Noua orientare dorește sǎ evidenţieze desprinderea de linia Moscovei, atât pe plan intern dar și pe plan
extern.

Dintre factorii care au stat la baza acestei orientǎri menţionǎm : retragerea trupelor sovietice din România -
1958, respingerea ,, Planului Valev ” - 1964 , ,, Declaraţia P.M.R. în problema mișcǎrii comuniste și muncitorești
internaţionale ” , conflictul ideologic dintre U.R.S.S și China din anii ’60 ( China sprijinǎ toate mișcǎrile care nu se
subordoneazǎ Moscovei ) , continuarea politicii antisovietice iniţiate de Dej în ultimii sǎi ani de viaţǎ , etc .

Naţional - comunismul din România va cunoaște douǎ perioade ale evoluţiei sale, perioada de liberalizare
respectiv perioada neostalinistǎ .

1. Perioada de liberalizare : 1965 - 1971

Mǎsuri economice :

 Se permite existenţa unor magazine în regim semiprivat

 Se fac investiţii masive în industria energeticǎ, metalurgicǎ și chimicǎ

Mǎsuri politice :
 N. Ceaușescu reabilitezǎ victimele regimului Gheorghe Gheorghiu- Dej , în special foștii lideri comuniști
( ex.Lucreţiu Pǎtrǎșcanu ) și sunt denunţate abuzurile Securitǎţii
 România primește denumirea de Republica Socialistǎ România iar P.M.R revine la denumirea de P.C.R.
 Sunt eliberaţi toţi deţinuţii politici
 Mǎsuri culturale

 Limba rusǎ este studiatǎ tot mai puţin în școli, instituţiile culturale de tip sovietic sunt desfiinţate
 Cenzura exercitatǎ de regim se relaxeazǎ
 Se încurajeazǎ studierea limbilor moderne ( francezǎ și englezǎ )
 Sunt reluate legǎturile culturale cu Occidentul ( ziare , reviste, filme - participǎri la conferinţe și
congrese știinţifice, studii în strǎinǎtate etc.)

Mǎsuri de politicǎ externǎ

 În anul 1967 România devine primul stat comunist care stabilește relaţii diplomatice cu Republica
Federalǎ Germania – R.F.G. și Israel .
 În anul 1968 N. Ceaușescu cunoaște gloria internaţionalǎ prin condamnarea intervenţiei militare a
U.R.S.S. și a altor state membre ale ,,Tratatului de la Varșovia” în Cehoslovacia , acţiune la care
România a refuzat sǎ participe. Astfel Ceușescu este perceput drept ,, comunistul anticomunist ” de
cǎtre lumea occidentalǎ care încurajeazǎ orice mișcare de disidenţǎ din spaţiul comunist.
 România va fi vizitatǎ de numeroși șefi de stat occidentali (1968 – Charles de Gaulle , președintele
Franţei; 1969 – Richard Nixon , primul președinte american care viziteazǎ ţara noastrǎ, 1978 – Gerald
Ford, președintele S.U.A. ) care îl considerǎ pe N.Ceaușescu drept ,, reformator ”și ,, disident ” al lumii
comuniste.
 România devine membrǎ în instituţii financiare internaţionale precum Banca Mondialǎ și Fondul
Monetar Internaţional , în 1972.
2. Perioada neostalinistǎ : 1971 – 1989

Perioada de liberalizare /destindere se va încheia în anul 1971 când N. Ceaușescu viziteazǎ China și Coreea de
Nord conduse de Mao Zedong și Kim Ir Sen. Impresionat de cele vǎzute în Asia, N. Ceaușescu decide sǎ copieze modelul
oriental în România fapt care a presupus controlul strict al P.C.R. asupra vieţii economice, sociale, politice și culturale.
Este impus un regim de dictaturǎ personalǎ și se revine la practicile staliniste.

Mǎsuri economice

 Se investesc sume uriașe în industriile : petrochimicǎ, siderurgicǎ, chimicǎ , este neglijatǎ industria
bunurilor de larg consum iar produsele de strictǎ necesitate sunt raţionalizate ,în 1981 se introduce
cartele pentru alimente : pâine, lapte, carne.
 Agricultura avea productivitate slabǎ , pǎmântul era muncit de soldaţi, elevi, deţinuţi .
 Datoria externǎ ajunge în 1981 la 11 miliarde de dolari ( s- au fǎcut împrumuturi pe pieţele externe
pentru industrializarea României ). Ceaușescu decide plata acestei datorii , astfel ,începând cu anul
1983 sunt limitate importurile și sunt exportate cǎtre Occident majoritatea produselor industriale și
agricole. Românii vor fi supuși la numeroase privaţiuni : lipsa cǎldurii în apatamente, alimentaţia
,,raţionalǎ” , lipsa electricitǎţii între anumite ore, limitarea deplasǎrilor cu autoturismul personal, etc.
Aceste mǎsuri vor afecta calitatea vieţii românilor dar vor contribui la plata datoriei externe , finalizatǎ
în martie 1989.
 Sunt demarate proiecte economice gigantice : Casa Poporului, Canalul Dunǎre – Marea Neagrǎ,
șoseaua Transfǎgǎrǎșan , hidrocentrala ,, Porţile de Fier ” care vor consuma resurse financiare
importante și vor avea rol propagandistic.

Mǎsuri politice

 Rudele și familia dictatorului sunt promovate în funcţii importante în rândul partidului comunist și al
statului – ,, socialismul dinastic ” .
  N. Ceaușescu cumuleazǎ tot mai multe funcţii : în 1965, secretar general al P.C.R. , în anul 1967 devine
președinte al Consilului de Stat , în anul 1974 este modificatǎ Constituţia din 1965 pentru a crea special
pentru N. Ceaușescu funcţia de președinte al Republicii Socialiste România.
 Miliţia și Securitatea vor impune o stare de teroare în rândul populaţiei , sunt încurajate denunţurile,
viaţa privatǎ este strict supraveghetǎ – sunt citite scrisorile, se ascultǎ convorbirile telefonice,
opozanţii sunt internaţi în spitale psihiatrice.

Mǎsuri culturale
 Prin ,,Tezele din iulie 1971” N.Ceaușescu inaugureazǎ așa –zisa ,,revoluţie culturalǎ “ care se
caracterizeazǎ prin : limitarea legǎturilor cu lumea știinţificǎ și culturalǎ occidentalǎ , învǎţǎmântul
trebuia sǎ promoveze valorile politico - ideologice ale comunismului/educaţia marxist - leninistǎ ,
presa scrisǎ și cea audio-video este cenzuratǎ total, creaţiile culturale trebuiau sǎ promoveze
teme/subiecte cu caracter patriotic, revoluţionar ; creaţiile românești sunt preferate în raport cu cele
occidentale considerate decadente, etc.
 Se impune ,, cultul personalitǎţii “ .Persoana lui Ncolae Ceaușescu este evidenţiatǎ de poeţi, scriitori,
artiști plastici, muzicieni prin opere laudative , care exagereazǎ meritele/calitǎţile liderului român ,
vizitele sale sunt caracterizate de organizarea unor mari manifestaţii populare, imaginea dictatorului
este prezentǎ în instituţii, manuale școlare, presǎ .

Mǎsuri de politicǎ externǎ

 În anul 1975 România semneazǎ ,, Actul Final al Conferinţei pentru Securitate și Cooperare Europeanǎ
“ de la Helsinki care prevedea neamestecul în treburile interne și respectarea drepturilor omului însǎ
Ceaușescu încalcǎ sistematic al doilea aspect ignorând criticile lumii occidentale.
 Începând cu anii ’80 N. Ceaușescu este evitat de liderii politici occidentali care au sesizat diferenţa
între discursul și mǎsurile liderului român. Ceaușescu se bucurǎ de apreciere doar în zona arabǎ și
statele africane,România fiind izolatǎ pe plan internaţional.
 N. Ceaușescu refuzǎ sǎ aplice reformele promovate în U.R.S.S de noul lider Mihail Gorbaciov
( Perestroika - restructurare economicǎ și Glasnost - transparenţǎ ) care devine favoritul cancelariilor
occidentale .

Disidenţa anticomunistǎ

Disidenţa anticomunistǎ reprezintǎ mișcarea de protest faţǎ de regimul comunist, fie prin acţiuni individuale fie prin
acţiuni colective .Fenomenul se întâlnește în toate statele comuniste și se manifestǎ în mod diferit dar și ca intensitate
( 1956 – revoluţia anticomunistǎ din Ungaria, 1968 - mișcarea de reformǎ din Cehoslovacia ).

Ȋn România disidenţa a cunoscut mai multe forme de manifestare , care sunt specifice anumitor perioade .

1. Rezistenţa armatǎ – dupǎ al doilea rǎzboi mondial s-au constituit mai multe grupuri înarmate în zonele de
munte ale ţǎrii care se opun comuniștilor. Denumiţi de autoritǎţi ,, partizani ” acești oponenţi , sprijiniţi de
populaţie vor lupta efectiv cu trupele de Securitate pânǎ la anihilarea lor totalǎ în anul 1962 . Cele mai
cunoscute grupǎri au fost : Haiducii Muscelului, Sumanele Negre iar dintre lideri s - au remarcat fraţii
Arnǎuţoiu, colonelul Arsenescu, Ioan Gavrilǎ - Ogoranu etc.
2. Grevele muncitorești – în 1977 minerii din Valea Jiului întrerup lucrul timp de o saptǎmânǎ , revendicând
condiţii mai bune de muncǎ și viaţǎ. A fost nevoie de prezenţa personalǎ a lui Nicolae Ceaușescu în zonǎ
pentru stoparea protestului. Ȋn anul 1987 muncitorii de la uzinele Steagul Roșu și Tractorul din Brașov vor
ieși pe strǎzi , distrug sediul local al P.C.R. , scandeazǎ lozinci anticomuniste însǎ mișcarea de revoltǎ va fi
stopatǎ iar organizatorii pedepsiţi la fel ca și în cazul Vǎii Jiului.
3. Disidenţa în cadrul P.C.R. – în anul 1989 șase membri ai partidului comunist vor redacta ,, Scrisoarea celor
șase ” în care revendicǎ respectarea Constituţiei , a drepturilor omului, reformarea economiei.
 4. Disidenţa intelectualilor – reprezintǎ o formǎ individualǎ de protest faţǎ de regimul comunist și se
manifestǎ de regulǎ prin scrisori. Dintre intelectualii care iau atitudine în anii ’70 - 80 se remarcǎ : poetul
Mircea Dinescu, istoricul Paul Goma, poeta Ana Blandiana, inginerul Gheorghe Ursu , care trimit scrisori
posturilor de radio occidentale ,, Europa Liberǎ “ ,, Vocea Americii “ și BBC în care criticǎ regimul Ceaușescu
dar și programul de sitematizare ruralǎ /distrugerea satelor românești. Mǎsurile de represiune luate
împotriva acestor disidenţi au fost : expulzarea – Paul Goma , concedierea de la universitate – Doina
Cornea, domiciliul forţat – Mircea Dinescu.

Revenirea la democraţie – decembrie 1989

In anul 1987 M. Gorbaciov, președintele U.R.S.S. viziteazǎ România cerându-i liderului român sǎ aplice reforme
, idee respinsǎ vehement de N. Ceaușescu. Cǎderea regimurilor comuniste din statele europene ( Polonia, Bulgaria,
Cehoslovacia, Ungaria, R.D.G., Albania, Yugoslavia) în anul 1989 , criza economicǎ din ţara noastrǎ, controlul strict al
societǎţii de cǎtre Securitate, nerespectarea drepturilor și libertǎţilor cetǎţenești , lipsa produselor alimentare de bazǎ
reprezintǎ cauzele care au determinat declanșarea revoluţiei române la 16 decembrie 1989 la Timișoara.

Pretextul revoltei anticomuniste a fost intenţia autoritǎţilor de a-l evacua pe pastorul reformat Laszlo Tokes
din oraș .Timișorenii au ieșit în stradǎ, au ocupat instituţiile comuniste și s-au opus forţelor de ordine care au utilizat
armamentul pentru stoparea protestelor. In 22 decembrie 1989 revoluţia începe și la București , Elena și Nicolae
Ceaușescu pǎrǎsesc capitala cu un elicopter dar vor fi prinși la Târgoviște , arestaţi apoi judecaţi și executaţi la 25
decembrie 1989.

Puterea este preluata de ,, Frontul Salvǎrii Naţionale “ – F.S.N. , condus de Ion Iliescu și Petre Roman.Dintre
mǎsurile luate pentru revenirea la democraţie precizǎm :

 Revenirea la pluripartidism ( sunt reînfiinţate partidelor politice istorice , P.N.L. și P.N.Ț. , se constituie
partide noi )
 Restituirea proprietǎtilor private confiscate în perioada regimului comunist prin naţionalizare și
colectivizare
 Organizarea primelor alegeri libere în 1990 , câstigate detașat de Ion Iliescu și F.S.N.
 Se înfiinţeazǎ O.N.G. – uri ( organizaţii non - guvernamentale ) care vor contribui la dezvoltarea
societǎţii civile . Ex. Grupul pentru Dialog Social, Liga pentru Apǎrarea Drepturilor Omului.
 Trecerea la democraţie, proprietatea privatǎ, economie de piaţǎ ( bazatǎ pe cerere și ofertǎ ) ,
pluripartidismul, separarea puterilor în stat, garantarea drepturilor și libertǎţilor cetǎţenilor vor fi
recunoscute/consacrate prin redactarea unei noi legi fundamentale, Constituţia din 1991, revizuitǎ în
anul 2003.