Istorie, clasa XII Numele:

Capitolul: România postbelică clasa:

Lecția 1

STALINISM, NAŢIONAL-COMUNISM
A. INSTAURAREA REGIMULUI COMUNIST

Introducere :
Secolul al XX-lea este caracterizat prin confruntarea dintre regimurile politice democratice și cele totalitare,
acestea din urmă fiind o creație politică specifică acestui secol. Contextul istoric internațional și intern de la sfârșitul
celui de-al Doilea Război Mondial, rolul determinant pe care URSS-ul l-a avul la victoria Națiunilor Unite, alături de
SUA și Marea Britanie, au creat posibilitatea extinderii comunismului și în România. Regimul comunist a cunoscut
două etape: regimul stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965) și regimul național-comunist al lui Nicolae
Ceaușescu (1965-1989).
Context istoric
În 1941-1944 România, condusă dictatorial de mareşalul Ion Antonescu, a participat la cel de-al Doilea Război
Mondial alături de Germania, împotriva Naţiunilor Unite (Marea Britanie, S.U.A., U.R.S.S. etc.).
La 23 august 1944, regele Mihai a organizat o lovitură de stat prin care l-a arestat pe mareşalul Antonescu
(pentru că refuza trecerea imediată a României de partea Naţiunilor Unite) şi a numit un nou guvern, condus de
generalul Sănătescu. Lovitură de stat a fost sprijinită de principalele partide democratice ale ţării, P.N.L., P.N.Ţ.,
P.S.D. dar şi de Partidul Comunist. Aceste partide au format noul guvern.
Comuniştii aveau un singur ministru, Lucreţiu Pătrăşcanu. Totodată România a ieşit din războiul alături de
Germania, aliindu-se Naţiunilor Unite. Cu toate acestea, când armata sovietică a pătruns pe teritoriul românesc s-a
comportat ca o armată de ocupaţie. Regele şi oamenii politici români doreau revenirea la regimul democratic, dar
foarte curând s-a dovedit că acest lucru este imposibil atâta timp cât armata sovietică se afla în România.
Premise (factori, cauze):
 Actul de la 23 august 1944:
 prin care România se alătură Naţiunilor Unite în al doilea război mondial;
 reprezintă începutul ascensiunii Partidului Comunist din România, partid care era în ilegalitate şi care
nu avea mai mult de 1000 de membrii în anul 1944.
 Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944: este impusă de Uniunea Sovietică, devenind cadrulul legal prin
care URSS, a urmărit insturarea sistemului politic comunist în România. Prevederi:
 întreţinerea armatei sovietice de ocupaţie – Armata Roşie;
 plata unor uriaşe despăgubiri de război;
 graniţa româno-sovietică pe Prut;
 trecerea nord - vestului Transilvaniei sub administraţia Armatei Roşii, cu promisiunea retrocedării în
schimbul unei guvernări „democratice”.
 Acordul de procentaje de la Moscova din 9 octombrie 1944:
 întâlnire între Churchill şi Stalin în care s-au împărţit sferele de influenţă în Europa de Est;
 România intra în sfera de influenţă sovietică (90%).
 Conferința de la Yalta (4 - 11 februarie 1945)
 cei mai importanţi trei lideri ai lumii: preşedintele SUA, Franklin D. Roosevelt, prim-ministrul al
Regatului Unit, Winston Churchill, şi conducătorul sovietic, Iosif Stalin s-au întâlnit la Yalta pentru a
redesena harta lumii. România în sfera de influență sovietică.
 Conferința de la Potsdam (16 iulie - 2 august 1945)
 se recunoștea pe plan internațional întrarea României în sfera de influență sovietică
 Prezenţa Armatei Roşii:
 care ocupase România după 23 august 1944, dar era considerată „armată eliberatoare”, a jucat un rol
important în instaurarea regimurilor de „democrație populară”. În statele din sud-estul Europei,
folosindu-se de comuniști;
 în România va recurge la abuzuri și violențe împotriva populației civile, precum și la îndepărtarea
liderilor anticomuni, interzicând totodată legătura cu armata română aflată pe front.

1
Etapele instaurării regimului politic comunist:
 Pătrunderea reprezentanţilor Partidului Comunist în guvernele constituite după 23 august 1944, în posturi
foarte importante.
 formara guvernului condus de general Constantin Sănătescu (august - decembrie 1944), după lovitura de
stat de la 23 august 1944 care va cuprinde pentru prima dată în istoria României, un membru al
partidului comunist, Lucrețiu Pătrășcanu;
 posturi cheie în Ministerul de Interne şi în Ministerul Comunicaţiilor, în Guvernul condus de general
Nicolae Rădescu (6 decembrie 1944 - 6 martie 1945).
 Constituirea guvernului comunist condus de Petru Groza: 6 martie 1945
 s-a realizat în urma agitaţiilor comuniste din ţară întreţinute de Frontul Naţional Democrat controlat de
Partidul Comunist;
 s-a realizat în urma presiunii şi ameninţărilor lui Andrei Vâşinski, ministrul adjunct de externe sovietic;
 consecinţa formării guvernului „democratic” a fost reintrarea în posesia statului român a Transilvaniei
de nord - vest;
 regele Mihai a protestat faţă de abuzurile guvernului Groza prin „greva regală” din perioada
august-decembrie 1945, care s-a încheiat ca urmare a includerii în guvern a unor reprezentanţi ai
Partidului Naţional Ţărănesc şi Partidului Naţional Liberal.
 Falsificarea alegerilor din noiembrie 1946
 alegerile au fost câştigate prin fraudă de Blocul Partidelor Democratice format din Partidul Comunist,
Partidul Social-Democrat, Partidul Naţional Liberal – Gh. Tătărăscu şi Partidul Naţional Ţărănesc – Anton
Alexandrescu;
 Campania electorală a fost caracterizată, pe lângă puternica propagandă prin intermediul mass-media, și
de un șir lung de violențe împotriva opoziției. Pentru a câștiga, Partidul Comunist a recurs la o fraudare masivă a
alegerilor;
 Partidul Naţional Ţărănesc a fost adevăratul câştigător al alegerilor.
 Anihilarea opoziţiei democratice
 Partidul Naţional Ţărănesc a fost primul vizat, dat fiind largul sprijin electoral de care se bucura,
precum și de influența pe care liderii săi, în special Iuliu Maniu, o avea atât în țară, cât și în străinătate.
Scoaterea în afara legii a țărăniștilor a venit în urma unei înscenări organizare de autoritățile comuniste,
în iulie 1947, pe aerodromul de la Tămădău. Mai mulți lideri țărăniști, care aveau intenția de apleca în
Occident cu un avion particular, au fost arestați, și acuzați de trădare şi de colaborare cu SUA împotriva
guvernului comunist de la Bucureşti. Aceste acuzații au fost exrinse asupra întregii conduceri a
partidulei, atât Iuliu Maniu, cât și Ion Mihalache fiind condamnați la închisoare pe viață. Iuliu Maniu
va fi închis la Sighet unde va muri în 1953, iar Ion Mihalache la Râmnicu Sărat moare în 1963.
 Partidul Naţional Liberal s-a autodizolvat iar liberalii din guvern au fost schimbaţi (Gh. Tătărăscu este
înlocuit la Ministerul de Externe cu Ana Pauker)
 Proclamarea Republicii Populare Române:
 instituţia monarhiei reprezenta ultima instituţie democratică din România și un pericol pentru comuniști,
pentu că putea să devină un centru de opoziție;
 la 30 decembrie 1947, Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej i-au cerut regelui Mihai abdicarea;
 în aceeaşi zi România a fost proclamată republică: Republica Populară Română.

Consecințe (punct de vedere):

Eliminarea tuturor forțelor politice românești, continuatoare ale tradiției interbelice, care, prin prestigiul avut, ar
fi putut pune în pericol Partidul Comunist, a fost una din urmările acțiunilor comuniste din perioada 1944 - 1947.
Modificarea formei de guvernământ prin proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, în
aceeași zi cu cea a addicării regelui Mihai, a fost o altă consecință a preluării puterii ce către comuniști.
Instituirea unui control din partea unei puteri străine, URSS, asupra politicii interne și externe a statului romîn,
cu ajutorul guvernanților țării, a urmat instaurării comunismului.

2
 B. REGIMUL STALINIST ÎN ROMÂNIA (1948 - 1965 )
Regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Context istoric (introducere):

Prin noțiunea de stalinism înțelegem un regim comunist foarte dur, asemănător cu acela instaurat de către Stalin
în Uniunea Sovietică. Dacă etapa 1944 - 1947 este una de instaurare a comunismului, etapa regimului stalinist este
una de consolidare a comunismului românesc.
Unul dintre factorii care au favorizat instaurarea comunismului de tip stalinist în România a fost decizia Marii
Britanii și a Statelor Unite de a permire controlul U.R.S.S. -ului în anumite state ale Europei Centrale și de Est,
respectând sferele de influență convenite anterior, prin „Acordul procentajelor”.
Alți factori favorizanți au fost: prezența Armatei Roşii pe teritoriul României, izbucnirea Războiului Rece, lipsa
de experiență a liderilor comuniști români în ceea ce privește guvernarea, fapt ce i-a determinat să apeleze la modelul
sovietic.
Regimul stalinist din România în această perioadă s-a caracterizat prin:
● adoptarea unor măsuri specifice regimurilor totalitare comuniste;
● dominaţia sovietică și controlul Uniunii Sovietice în toate domeniile vieţii social-economice.
● Adoptarea unor măsuri specifice regimurilor comuniste:
 înfiinţarea partidului unic: în februarie 1948, s-a constituit Partidul Muncitoresc Român (PMR) prin
„înghiţirea” Partidului Social Democrat de către Partidul Comunist; secretar general al partidului a devenit
Gheorghe Gheorghiu - Dej;
 adoptarea unei constituţii care să creeze baza juridică a regimului – Constituţia din 1948, urmată de Constituţia
din 1952; acestea acordau partidului unic rolul de forţă conducătoare;
 naţionalizarea bunurilor industriale şi bancare – iunie 1948, a însemnat desfiinţarea proprietăţii private;
 colectivizarea în agricultură (martie 1949-1962), a avut consecinţe grave: distrugerea satului tradiţional
românesc, sărăcirea ţăranului român, creşterea numărului de deţinuţi politici, migraţia de la sat la oraş;
 industrializarea forţată – investiţii masive mai ales în industria grea, cu efecte negative pentru economie;
 introducerea planificării în economie – primul plan cincinal a fost 1951-1955;
 introducerea cenzurii în cultură şi învăţământ, scopul fiind crearea omului nou;
 măsuri împotriva Bisericii, Biserica Ortodoxă a fost subordonată statului; Biserica Greco-Catolică a fost
desfiinţată (prin Legea cultelor din 1948).

● Dominaţia Uniunii Sovietice s-a realizat în toate domeniile:

 politic – prin controlul Partidului Muncitoresc Român;
 economic:
 prin intermediul întreprinderilor mixte româno-sovietice (SOVROM-uri);
 prin aderarea României la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), controlat de URSS
(1949).
 Militar: prin aderarea, în 1955, la Tratatul de la Varşovia, organizaţia militară a statelor comuniste;
 Cultural: are loc un proces de rusificare prin:
 introducerea limbii ruse ca limbă obligatorie în şcoală;
 înfiinţarea de edituri, instituţii, muzee cu profil româno-rus (de ex. Cartea Rusă);
 falsificarea istoriei naţionale prin exagerarea rolului slavilor în etnogeneza românească (Mihail Roller -
a eleborat un manual de istorie Istoria României) şi prin evidenţierea relaţiilor ruso-române.
Începând cu 1958, are loc şi retragerea trupelor sovietice din ţară, Gheorghe Gheorghiu-Dej impune „linia
naţională” prin :
 redescoperirea valorilor naționale;
 măsuri de derusificare – sunt desfiinţate instituţiile cu profil româno-rus: editurile româno-ruse, a
bibliotecilor, exemplu: Institutul „Maxim Gorki”, Librăria „Cartea Rusă”, Muzeul româno-rus;
 reorientarea politicii externe – reluarea legăturilor cu statele comuniste cu care URSS intraseră în conflict:
Albania, Iugoslavia, China;
 încheierea de acorduri economice cu state vest-europene.

3
 Toate aceste măsuri au culminat cu Declaraţia din aprilie 1964, cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc
Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale prin care se propuneau principii noi în relaţiile
dintre partidele comuniste: egalitate, avantaj reciproc, neamestec în treburile interne.
Consecințe (punct de vedere):
S-a realizat consolisarea primului regim totalitar din istoria României, structurat după modelul stalinist din
Uniunea Sovietică. Apariția unei stări de teroare în cadrul societății prin acțiunile poliției politice - Securitatea.
Centralizarea economiei românești, fapt ce a presupus renunțarea la economia de piață și înlocuirea acesteia cu una
controlată și planificată de regim. Eliminarea inițiativei individuale prin naționalizarea intreprinderilor particulare și
prin colectivizarea agriculturii. Renunțarea la tradiția culturală interbelică și înlocuirea acesteia cu una proletcultistă,
de inspirație sovietică.

C. REGIMUL NAȚIONAL - COMUNIST (1965-1989)

Regimul lui Nicolae Ceaușescu

Context istoric
În urma morții lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, 19 marie 1965, succesiunea la conducerea Partidului Muncitoresc
Român a fost preluată de Nicolae Ceauşescu. Acesta a continuat politica de autonomie față de Uniunea Sovietică
promovată de către Dej începând cu anii '60. A sprijinit în continuare procesul de industrializare rapidă, precum și o
deschidere mai largă a României spre Occident.
Regimul lui Nicolae Ceauşescu este denumit național - comunist întrucât, după 1965partidul a încercat să
acrediteze ideea unei căi specific românești de dezvoltare a socialismului, legitimându-se în special prin apelul la
valorile naționale. Promovarea acestor valori a venit ca o reacție la politica de rusificare anterioară, iar apoi ca o
modalitate de a distrage atenția românilor de la gravele probleme economice ale României.
Perioada comunismului național poate fi împărțită în două etape:
• 1965 - 1971: liberalizarea regimului
• 1971 - 1989: revenirea la practici staliniste

• 1965 - 1971: liberalizarea regimului

 între 1965 – 1968 îşi consolidează puterea prin promovarea unor noi cadre în structurile de conducere ale
partidului şi prin acapararea unor funcţii importante în aparatul de stat (în 1967: Ceauşescu este ales preşedintele
Consiliului de Stat);
 pe plan intern: 1965: a avut loc Congresul al IX-lea al partidului care a revenit la denumirea de Partidul
Comunist Român, este adoptată o nouă Constituţie prin care ţara noastră este proclamată Republica Socialistă
România. Se duce o politică de destindere şi promovare a unor segmente sociale (intelectuali, tehnocraţi);
 pe plan extern:
 continuă politica de independenţă faţă de U.R.S.S.;
 1967: reluarea legăturilor diplomatice cu Republica Federală Germania, și relaţii bune cu Israelul;
 1968: opoziţia faţă de invazia sovietică în Cehoslovacia;
 Consecinţe:
 creşterea prestigiului şi a popularităţii lui Nicolae Ceauşescu pe plan intern şi extern;
 consolidarea puterii lui Nicolae Ceauşescu în raport cu adversarii interni;
 Ceauşescu devine pentru ţările occidentale un lider regional important.

• 1971 - 1989: revenirea la practici staliniste

 după 1971, Nicolae Ceauşescu instaurează un regim personal.
 „Tezele” din iulie 1971 - lansează „revoluţia culturală” prin care trebuiau ideologizate toate sectoarele vieţi
sociale;
 se pun bazele dictaturii personale iar în martie 1974, devine primul preşedinte al Republicii (se modifică
Constituția din 1965);
 deţine şi funcţia de secretar general al P.C.R. şi preşedinte al Consiliului de Apărare Naţională
 Măsuri:
 reinstaurarea treptată a controlului total al partidului asupra sferelor politice, culturale, ştiinţifice;
 promovarea cultului personalităţii;
 Introdecerea sistemul rotirii cadrelor pentru a evita consolidarea poziţiilor vreunuia dintre colaboratori;
 marginalizarea grupurilor contestatare din partid şi promovarea politică a rudelor familiei Ceauşescu
(socialismul dinastic);
 promovarea unei politici naţionaliste.

4
 criza regimului Ceauşescu începe să se manifeste în anii '80 atât pe plan intern, cât şi extern;
Cauze:
 deprecierea condiţiilor de viaţă ale populaţiei prin introdecerea raționalizării alimentelor;
 punerea în practică a unor proiecte costisitoare, realizate cu mari sacrificii ale populaţiei;
 sistematizarea satelor a reprezentat distrugerea parțială sau totală a numeroase sate din România.
Aceasta a început oficial în 1974 și a constitui un adevărat dezastru pentru patrimoniul românesc, prin
distrugerea tradițiilor rurale și mutarea țăranilor la oraș;
 inaugurarea unei politici de reforme de către Mihail Gorbaciov după 1985 pe care Nicolae Ceauşescu a
respins-o;
 hotărârea lui Ceaușescu de a izola România pe plan extern => pregătesc terenul pentru evenimentele
din 1989.
Consecințe (punct de vedere):
Modalitatea violentă prin care regimul a căzut în decembrie 1989, este o urmare a concentrării întregii puteri în
mâinile lui Nicolae Ceauşescu și refuzul acestuia de a tolera apariția unor poli de putere alternativi, cu care să poată
negocia o tranziție pașnică spre democrație, cum s-a întâmplat în alte state din blocul comunist.

D. IMPACTUL REGIMULUI COMUNIST ASUPRA SOCIETĂŢII

1. Impactul regimului comunist asupra economiei

a) naţionalizarea industriei:
 la 11 iunie 1948, Marea Adunare Naţională a votat legea naţionalizării întreprinderilor industriale, miniere,
bancare, de asigurări şi transporturi (circa 9.000 de întreprinderi)
 în aprilie 1950 este naţionalizată o parte a fondurilor de locuinţe (naționalizarea locuințelor)
 economia a fost condusă pe bază de planuri cincinale (primul plan cincinal: 1951-1955)
 s-a creat Comitetul de Stat al Planificării care asigura dezvoltarea economică pe baze planificate, având la bază
centralismul economic.
b) industrializarea forţată:
 industrializarea a fost o problema esenţială a regimului comunist
 industrializarea forţată a pus accent pe industria grea
 direcţiile procesului de industrializare au fost în:
 electrificare
 mecanizarea complexă
 automatizareacomplexă
 chimizare
 dezvoltarea industriei constructoare de maşini
 s-au utilizat şi actiuni propagandistice:
 folosirea brigadierilor
 organizarea şantierelor naţionale
 stahanovismul (muncitor care lucrează cu exces de zel)
 1951: a fost întrodusă medalia cu titlul Erou al muncii socialiste
 între anii 1945-1964 realizarea industrializării are loc pe cale extensivă => creştere cantitativă în detrimentul
calităţii
 economia românească este subordonată intereselor economice sovietice
 exploatarea economiei româneşti se face prin intermediul sovromurilor (societăţi mixte româno-sovietice)
 România devine membră a C.A.E.R. (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc = organizaţie internaţională de
colaborare economică a statelor comuniste, creată în 1949)
 C.A.E.R.-ul avea ca scop satelizarea faţă de Moscova şi plasarea economiilor ţărilor membre într-o totală
dependenţă faţă de economia sovietică
 în perioada 1964 - 1980 sunt reluate şi intensificate schimburile comerciale cu Occidentul
 creşte nivelul de trai şi ponderea populaţiei urbane
 după anul 1980 apar primele semne ale crizei economice accentuată de criza petrolului cu efecte asupra
industriei chimice româneşti
 România devine dependentă de importul de combustibil din U.R.S.S.
 investiţiile industriale depăşesc ratele de dezvoltare normale
5
 Consecinţe:
 eforturi financiare uriaşe
 creşterea rapidă a datoriei externe
 criza economică devine cronică
 economia este supusă unui efort imens pentru achitarea datoriei externe
c) Colectivizarea agriculturii
 Plenara Comitetului Central al P.M.R. din 3-5 martie 1949 a aprobat elaborarea programului vizând
transformarea socialistă a agriculturii prin trecerea agriculturii sub controlul statului
 Colectivizarea se desfăşoară între1949-1962
 Etape:
Etapa I (1949-1953):
 asaltul direct: s-a urmărit distrugerea chiaburilor şi organizarea G.A.C. (Gospodării Agricole Colective) devenite
mai târziu C.A.P. (Cooperative Agricole de Producţie).
 Metode: brutalităţi; confiscări; arestări; corupere; campanii de presă; izolare.
Etapa a II-a (1953-1958):
 politică de transformare graduală
 trecerea de la gospodăria individuală la cea colectivă prin faza intermediară a ,,întovărăşirilor"
 Obiectiv: mărirea producţiei agricole pentru îmbunătăţirea aprovizionării oraşelor pentru a preveni revoltele
 Mijloacele sunt de ordin administrativ, cum ar fi: restricţii comerciale (statul fixa tipurile de culturi şi preţurile la
produse); interdicţii
Etapa a III-a (1958-1962):
 revenirea în forţă la modelul economic stalinist;
 în 1962, G.A.C.-urile cultivau 96%din pământul arabil; colectivizarea este încheiată
 rezistenţa ţărănească faţă de colectivizare a fost puternică (potrivit datelor oficiale circa 80.000 de ţărani au fost
aruncaţi în închisoare) şi se manifestă prin:
 răscoale
 mişcarea de rezistenţă în munţi
 revolte
 refuzul de a preda cotele
 Consecinţele colectivizării:
 agravarea crizei economice (din punct de vedere cantitativ, producţia agricolă este foarte mare, însă din
punct de vedere calitativ, România înregistrează cea mai joasă productivitate pe suprafaţa cultivată din
regiune)
 nivel scăzut de mecanizare a agriculturii
 distrugerea temeliilor tradiţionale ale satului românesc
 veniturile mici determină schimbări demografice precum fenomenul migraţiei de la sat la oraş
 transformarea României într-o ţară cu grave probleme alimentare.

2. Impactul regimului comunist din România asupra culturii

 ideologia dominantă în ţările comuniste a fost marxism-leninismul
 restructurarea radicală a vechiului sistem de valori şi a instituţiilor culturale avea ca finalitate
construirea ,,omului nou”
 Mijloace de realizare:
1. întreruperea legăturilor cu Europa Occidentală
2. în 1948:
 este desfiinţată Academia Română şi înlocuită cu una nouă (Academia Republicii Populare Române)
subordonată politicii partidului
 este adoptată Legea învăţământului prin care formele de învăţământ care nu depind direct de stat erau
desfiinţate sau interzise
 învăţământul mediu şi superior sunt reorganizate după modelul sovietic
 este adoptată Legea cultelor prin care este desfiinţată (prin unirea forţată cu Biserica Ortodoxă) şi pusă sub
interdicţie Biserica Greco-Catolică, unul dintre cultele tradiţionale ale ţării cu rol major în istoria şi cultura
naţională
3. folosirea cenzurii:
 având ca scop scoaterea din circuitul public a oricăror informaţii, cărţi sau idei care ar fi putut să contrazică
orientarea oficială
 autorii şi titlurile interzise se regăsesc într-un volum intitulat Publicaţii interzise (în 1948 erau peste 8000 de
titluri şi reviste interzise).
6
Au existat mai multe etape cu trăsături distincte în care s-a manifestat monopolul ideologic comunist:
I. 1948-1958, campanie activă de rusificare:
 este rescrisă Istoria României (Mihail Roller, 1947) care revizuia complet trecutul ţării, ideea naţională şi
conceptul de patriotism
 cultura română devine o anexă a culturii sovietice (sunt înfiinţate edituri, instituţii, biblioteci, muzee cu profil
româno-rus
 limba rusă devine materie obligatorie în şcoli
 proletcultismul = orientare culturală care avea ca scop să asigure alianţa dintre cele două clase principale ale
societăţii româneşti - clasa muncitoare şi ţărănimea - şi să redea principiile de viaţă şi modelele umane
îmbrăţişate de acestea).
II. 1958-1965 ,,linia naţională” impusă de Dej
 are efecte şi pe plan cultural (sunt redescoperite valorile naţionale
 are loc un proces de derusificare care culminează în 1963 cu închiderea Institutului ,,Maxim Gorki”, a Muzeului
Româno-Rus, a editurilor şi librăriilor (Cartea Rusă), a bibliotecilor.
III. 1965-1974 perioada cea mai prielnică pentru viaţa culturală
 învăţământul cunoaşte o perioadă de modernizare şi deschidere (scade importanţa marxismului
 creşte ponderea disciplinelor exacte şi tehnice
 are loc reabilitarea sociologiei, istoria este rescrisă pe alte coordonate
IV. 1974-1989 perioadă nefastă pentru cultura română
 „cultul personalităţii” se impune în toate domeniile culturii (= orientarea activităţii sociale şi culturale spre
preamarirea cuplului prezidenţial)
 istoria este aservită acestei practici (se ajunge la situaţia în care lui Nicolae Ceauşescu îi este găsită o genealogie
ce ajunge până la Burebista)
 este înfiinţată Academia „Ştefan Gheorghiu” prin care partidul a acaparat domenii importante ale învăţământului
universitar tradiţional şi cercetării ştiinţifice
 este monopolizează sociologia, ştiinţele politice, jurnalistica.

4. Impactul regimului comunist asupra vieţii private şi a valorilor umane

Unul din obiectivele neostalinismului românesc a fost centralizarea şi planificarea tuturor aspectelor existenţei
umane:
 alimentaţia raţională
 suprimarea drepturilor şi libertăţilor omului:
 ,,legarea” cetăţenilor de locul de muncă
 îngreunarea mişcării populaţiei de la oraş
 problema mâinii de lucru în agricultură rezolvată cu elevi, studenţi, funcţionari şi soldaţi
 interzicerea avorturilor
 subordonarea vieţii intelectuale directivelor de partid
 suspiciunea faţă de străini
 închiderea unor case memoriale
 restrângerea spaţiului de locuit la 8 mp de persoană (cu excepţia activiştilor de partid)
 raţionalizarea progresivă a consumului de electricitate, gaze naturale
 înregistrarea caracterelor maşinilor de scris
 sistematizarea localităţilor
 reconstrucţia oraşelor în proporţie de 90%,
 demolarea de biserici
 construcţii faraonice: Casa Poporului din Bucureşti, Canalul Dunăre-Marea Neagră şi Canalul
Dunăre-Bucureşti