ROMÂNIA POSTBELICĂ

PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎNTRE PRELUAREA ȘI MENȚINEREA PUTERII ÎN ROMÂNIA

Actul de la 23 august 1944 (România întoarce armele împotriva Germaniei) a transformat statutul
Partidului Comunist Român (PCR). La începutul anului 1944, partidul avea în jur de 1000 de membri, iar
spre sfârșitul aceluiași an devine un factor influent pe scena politică românească.

Stalin s-a folosit de convenția semnată cu aliații la 13 septembrie 1944 transformând-o într-un cadru
legal care să-i asigure interesele politice și economice în România. Stalin avea două instrumente pe care
se baza pentru a-și atinge obiectivele în România:

· un partid comunist care era acum recunoscut în structurile politice ale țării.

· o convenție cu aliații care dădeau Armatei Roșii libertatea de acțiune de care avea nevoie.

Acordul de la Moscova din 9 octombrie 1944 a constituit pasul final în obținerea recunoașterii de către
occident a dominației sovieticilor în România. Armata Roșie care eliberase statele Est Europene de sub
dominația nazistî a jucat rolul principal în instaurarea regimurilor comuniste. La București au fost
concentrate unități sovietice de blindate și a fost interzisă legătura cu armata română de pe front.

La 6 martie 1945 este instalat primul guvern prosovietic condus de Petru Groza. Comuniștii au format o
coaliție numită Frontul Național Democrat din care făceau parte PCR, PSD și frontul Plugarilor. Liderii
partidelor istorice (PNL și PNȚ) au refuzat să se alăture acestei grupări. Guvernul lui Petru Groza era unul
minoritar el fiind impus de către sovietici. Niciun membru al partidelor democratice (PNL și PNȚ) nu
făcea parte din acest guvern cu excepția unor dizidenți precum Gheorghe Tătărescu și Anton
Alexandrescu. În iulie 1947 în urma unei înscenări, PNȚ este dizolvat, iar liderii săi (Iuliu Maniu și Ion
Mihalache) sunt arestați.

În noiembrie 1947 au fost organizate alegeri care sunt falsificate și câștigate de către comuniști cu 70%
din voturi. Ultimul pas spre asigurareadominației sale în România a PCR a fost acela de îndepartare a
regelui Mihai, fapt ce se petrece la 30 decembrie 1947 în aceeași zi a fost proclamată Republica Populară
Română. Odată cu înfințarea acesteia puteau fi puse bazele ststului totalitar

1. înregistrarea României din punct de vedere militar în blocul sovietic. La 4 februarie 1948
desemnează un tratat de prietenie, colaborare și ajutor reciproc între România și Uniunea
Sovietica.

2. consolidarea Partidului Unic de masă, în februarie 1948 PSD se contopește cu PCR și rezultă
Partidul Muncitoresc Român (PMR). Gheorghe Gheorghiu Dej este numit președinte al consiliului
de miniștrii, funcție pe care o cumula cu cea de secretar general al partidului.

3. adoptarea constituției Republicii Populare Române în 1948 și introducerea sistemului

judecătoresc după modelul sovietic.
 După înfințarea securității în 1948 represiunea a devenit și mai violentă. Rolul acesteia era de a apăra
cuceririle democratice și a asigura aiguranța țării împotriva dușmanilor interni și externi.

În anul 1949 au fost înfințate alte 2 organe principale ale securității: Direcția Generală a Miliției și
trupele de securitate, ambele au fost plasate în subordinea Ministerului de Interne.

Revoluția din Ungaria din 1956 a permis conducerii românești să-și demonstreze fidelitatea față de
Uniunea Sovietică, România a trimis trupe militare pentru a înabuși revolta anti-comunistă din Ungaria.

În anul 1958, trupele sovietice părăsesc teritoriul,României după această dată se observă o deprindere
treptată față de sovietici și obținerea unui statut de relativă autonomie. Prin declarația din aprilie 1964,
partidul (PCR) își rezervă dreptul de a edifica socialismul în conformitate cu realitățile naționale.

După preluarea puterii de către Nicolae Ceaușescu (1965) se revine la denumirea de PCR. Este adoptată
o nouă constituție, iar România devine republică socialistă, în timpul său se observă o relativă destindere
internă și externă, el a introdus un exagerat cult al personalității, în special după vizitele din Coreea de
Nord și China, în 1974 el a fost ales președinte al republicii, el deținea și funcțiile de președinte al
consiliului de stat, secretar general al partidului (PCR) și președintele consiliului de apărare națională.
Prin acestea el deținea toate pârghiile puterii în stat