Preluarea puterii în România de către Partidul Comunist Român între 23

August 1944 și Aprilie 1948

La 23 August 1944, în urma unei lovituri de stat militare organizata de regele Mihai cu
sprijinul armatei, generalul Ion Antonescu si alți membrii ai guvernului său, au fost arestați
punându-se, astfel capăt regimului dictatorial, dar în același timp Romania a ieșit din
războiul contra URSS și a început lupta împotriva Germaniei Naziste
-s-a format un guvern nou condus de generalul Constantin Sănătescu din care făceau
parte reprezentanți ai P.N.L., P.N.Ț., Partidului Comunist si Partidului Social Democrat,
-a fost repusă parțial in drepturi Constituția din 1923;
-având sprijinul armatei sovietice Partidul Comunist a lansat o lupta acerbă pt preluarea
puterii. Pt a-și atinge scopurile comuniștii au utilizat o gama variată de mijloace:
a.au folosit disensiunile dintre P.N.L. si P.N.Ț.;
b.au lansat programe atrăgătoare pt categoriile sociale defavorizate;
c.au adus sub controlul lor toate formațiunile politice de stânga.
-datorită presiunilor comuniste guvernul Sănătescu este obligat sa demisioneze, iar in
octombrie s-a format al doilea guvern Sănătescu în care comuniștii erau reprezentați de
către Petru Groza (vicepremier), Gheorghe Gheorghiu Dej (Ministerul Comunicațiilor),
Lucrețiu Patrașcanu (Ministerul Justiției), etc.
-în Decembrie 1944, și acest guvern Sănătescu a demisionat datorită presiunilor
comuniștilor si s-a format un guvern condus de generalul Nicolae Rădescu.
Cu ocazia unei vizite la București, la 24 februarie, a viceministrului de externe al URSS,
Andrei Vișinski i s-a cerut regelui Mihai aducerea la putere a comuniștilor, iar regele a
refuzat. În cursul unei noi întrevederi cu regele Mihai, Vișinski l-a amenințat ca daca nu il
numește pe Petru Groza premier va lichida independența țării si va face ca România să
dispară de pe hartă.
La 6 Martie 1945, la presiunile URSS, regele Mihai l-a numit ca prim-ministru pe
doctorul Petru Groza, liderul Frontului Plugarilor. Guvernul Groza era controlat in
totalitate de către comuniști. La 23 Martie guvernul Petru Groza a realizat o noua reformă
agrară in urma căreia 1.468.946 de hectare de pământ au fost expropriate si împărțite la
917.777 familii de țărani. În același timp a fost redusă drastic libertatea presei, au fost create
Tribunalele Populare, s-au interzis ziarele opoziției si s-a organizat primele lagăre de deținuți
politici, deși guvernul Groza se considera „ apărător al democrației si cuceririlor
revoluționare ale poporului”.
Opoziția și regele Mihai au încercat prin diferite metode să apere regimul democratic:
a. au fost adresate memorii către liderii SUA și a Marii Britanii;
b. în August 1945, regele Mihai a inițiat „ Greva Regala” refuzând să participe la
manifestările legate de ziua de 23 August, să mai semneze actele guvernului Groza, ori să
mai aibă contacte cu acest guvern, sperând că, astfel, v-a obține demisia acestui guvern.
.In ianuarie 1946, după o vizita a unei delegații mixte a celor trei mari puteri (SUA,
U.R.S.S, Marea Britaniei) la București, prin decret -regal au fost numiți în Guvernul Groza,
Mihail Romniceanu din partea P.N.L. si Emil Hațieganu din partea P.N.Ț. Astfel greva

1
regala a încetat, iar in februarie 1946 guvernul Groza a fost recunoscut de către guvernele
occidentale democratice..
c. În 8 Noiembrie 1945, de ziua regelui, la București au avut loc mari demonstrații
anticomuniste și promonarhiste care au fost înăbușite de comuniști. Agitatori comuniști au
fost infiltrați printre demonstranți, iar sub pretextul apărării Ministerului de Interne s-a tras
cu mitraliera în demonstranți.
Presa comunistă s-a dezlănțuit împotriva demonstranților pe care i-a eticheta ca „ fasciști,
asasini, reacționari”
În mai 1946 a avut loc procesul așa numitei „ Marii Trădări Naționale” in urma căruia au
fost condamnați la moarte Ion si Mihai Antonescu si alți demnitari ai regimului antonescian.
La 1 Iunie 1946, generalul Ion Antonescu si Mihai Antonescu au fost executați in urma
unui fals proces regizat de comuniști.
În Iulie 1946 a fost desființat Senatul considerat un organ „ reacționar” și s-a publicat o
noua Lege Electorală;
La 19 Noiembrie 1946, au fost organizate alegeri, care au fost falsificate de comuniști.
Partidele controlate de P.C.R. ( P.S.D, Frontul Plugarilor, PNȚ-Anton Alexandrescu, PNL-
Ghe. Tătărescu, Frontul Plugarilor, Partidul Național Popular) au alcătuit încă din Mai,
Blocul Partidelor Democratice. Deși lumea a votat masiv cu partidele istorice, datorita
falsificării rezultatelor, la numărătoarea voturilor Blocul Partidelor Democratice a obținut
majoritatea voturilor, in jur de 78%, urmând P.N.Ț si pe urma P.N.L..
Astfel, s-a aplicat din plin teoria lui Stalin care spunea ca „nu contează cine votează,
important e cine numără voturile”.
În 14 Iulie 1947, fruntașii P.N.Ț. au fost arestați in urma unei Înscenări la Tămădău.
Dominată de comuniști, la 19 Iulie Adunarea Deputaților a decis ridicarea imunității
parlamentare a fruntașilor P.N.Ț, care a fost dizolvat la 29 Iulie, iar ulterior fruntașii săi au
fost arestați si judecați, in lunile octombrie-noiembrie, si condamnați la ani grei de
închisoare, Tot in toamna anului 1947 și-a încetat existența si P.N.L. care s-a
autodizolvat.
In aceste condiții monarhia rămânea ultimul obstacol in calea deplinei comunizări a țării.
La 30 Decembrie 1947, regele Mihai a fost obligat să abdice de către comuniști, fiind
șantajat, iar România s-a proclamat Republica Populară ( Legea nr 363).
În Februarie 1948, Partidul Comunist Român a fuzionat prin absorbție cu Partidul Social
Democrat rezultând Partidul Muncitoresc Român care-l avea în fruntea sa pe Gheorghe
Gheorghiu- Dej
La 13 aprilie 1948, a fost adoptată o nouă Constituție prin care era legalizat noul regim
comunist (repetă obligatoriu Constituția din 1948).

2
 Regimul Comunist din România (1948-1989)

I. Etapa stalinistă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ( 1948-1965)

Între 1948-1965, liderul regimului comunist din țara noastră a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej
care a folosit aceleași practici totalitare pe care le-a folosit și Stalin, în URSS.
a. O practică totalitară a fost eliminarea opozanților. Pe baza articolului 18 al
Constituției din 1948 care prevedea restricții în plan politic, Gheorghe Gheorghiu Dej a
continuat eliminarea tuturor opozanților la fel ca mentorul său, Iosif Stalin
În August 1948, vechile instituții de siguranță națională au fost desființate şi înlocuite
cu organizații de tip sovietic precum Direcția Generala a Securității Poporului, care a
devenit poliția secretă a regimului comunist. Încă de la înființarea ei, Securitatea a fost
condusă de agenți sovietici care și-au luat nume românești.
În ianuarie 1949, a fost desființată Jandarmeria si a fost înființată Miliția. Devenită poliția
politică a regimului și instrument de represiune a regimului comunist, Securitatea ajutată și
de Miliție, a declanșat o amplă represiune împotriva tuturor opozanților comuniștilor. Sute de
mii de țărani, preoți, intelectuali, oameni de cultură, oameni politici interbelici au fost arestați
şi exterminați în închisorile comuniste de la Sighetul- Marmației, Gherla, Râmnicu-Sărat,
Pitești. În închisorile comuniste s-a practicat cele mai cumplite metode de tortură fizică și
psihică și fizică precum metoda reeducării prin tortură folosită în închisoarea de la Pitești,
cărora le-au căzut victime mari personalități a culturii și vieții politice românești precum
Gheorghe Brătianu, Iuliu Maniu, Nichifor Crainic, Corneliu Coposu, Lucian Blaga, Ion
Mihalache. În închisoarea comunista de la Sighetu- Marmației a fost ucis Iuliu Maniu in anul
1953, iar in cea de la Râmnicul-Sărat, Ion Mihalache, in anul 1963. Chiar membri de seamă
ai Partidului Comunist precum Ana Pauker, Lucrețiu Pătrășcanu, Vasile Luca au căzut
victime represiunii din această perioadă. În ultimii doi ani ai conducerii lui Dej represiunea s-
a atenuat, ca urmare a începerii unei căi naționale a comunismului românesc, după model
iugoslav.
În 1964 prin două decrete-legi au fost eliberați deținuții politici, dar aceștia au continuat să
fie supravegheați discret de Securitate sau li s-a impus domiciliu obligatoriu
Prin urmare sute de mii de români au fost victime represiunii din timpul lui Dej care a pus în
practică o ideologie străină poporului român.
b. O altă practică totalitară utilizată de Gheorghe Gheorghiu Dej a fost sovietizarea
culturii române. Acest proces a început încă din anul 1946, când au fost înființate institute
culturale mixte romano-sovietice numite sovromuri culturale și au fost înființate Editura si
Librăria „Cartea Rusa”. A fost promovat din plin proletcultismul, iar legăturile intelectualilor
romani cu Occidentul au fost întrerupte, fiind promovate din plin legăturile culturale cu
URSS. Cultura a fost supusă unei ample cenzuri. Numeroase cărți si reviste au fost cenzurate
( peste 80.000 de cărți au fost puse într-un Index al publicațiilor interzise), iar printre autorii
interziși ii menționăm pe Mihai Eminescu, T Maiorescu, Vasile Pârvan, N. Iorga. Unii
scriitori ca Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Petre Dumitriu au trecut de partea regimului și
au promovat proletcultismul, pentru unele avantaje materiale. În anul 1951, Petre Dumitriu a
scris lucrarea „ Drum fără pulbere” in care prezenta Canalul Dunăre-Marea Neagra ca locul
final unde se dădea bătălia finala dintre „vechea Românie burgheză” si „ noua Românie
comunistă”. Au fost înființate scoli, biblioteci, institute de cercetare cu profil romano-rus.
Academia Română a fost desființata in iunie 1948 si înlocuita cu una nouă de tip sovietic
numită Academia Republicii Populare România, unde au devenit membri tot felul de activiști
comuniști, mulți dintre ei analfabeți. Spre sfârșitul conducerii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej,
începând cu anul 1963 a fost inițiat, treptat un proces invers, de desovietizare a culturii și de
introducere a unei căi naționale în cultura română.
c. Învățământul a fost și el supus unui proces de sovietizare.

3
 În august 1948, a fost adoptată o nouă Lege a învățământului prin care întreg sistemul
educațional românesc era organizat după model sovietic, erau desființate toate școlile și
liceele particulare, iar statul controla în totalitate întreg învățământul românesc
Științele considerate ca fiind burgheze, precum logica, filosofia, sociologia au fost interzise
în școlile și universitățile din România și au fost înlocuite cu obligativitatea studierii operelor
lui Vladimir Ilici Lenin, Karl Marx și Friedrich Engels. A fost interzisă studierea limbilor
occidentale precum engleza, franceza, germană și s-a introdus obligativitatea studierii limbii
ruse. Mii de profesori din liceele și universitățile din România au fost dați afară. Pentru a se
justifica ocuparea țării de Armata Roșie și preluarea puterii de către Partidul Comunist Român
a fost falsificată Istoria Românilor. Încă, din anul 1947, istoricul comunist Mihail Roller a
publicat un curs de istorie a românilor în care a exagerat influența slavilor la formarea
poporului român. În licee și universități s-a introdus obligativitatea studierii „Istoriei
Partidului Comunist Român”
d. Sovietizarea Economiei
Sovietizarea economiei românești a început odată cu instalarea guvernului Petru Groza la 6
Martie 1945 Încă din anul 1946 a fost etatizată (trecută sub controlul statului) Banca
Naționala a României. Au fost înființate Sovrom-urile ( societăți româno-sovietice ), care au
funcționat între 1945 – 1956 care au exploatat în folosul Uniunii Sovietice economia
românească.
După model sovietic economia a fost centralizată și s-a înființat Comitetul de Stat al
Planificării care a introdus, inițial planurile anuale ( primul in 1948) si ulterior planurile
cincinale (pe cinci ani, primul plan cincinal 1951-1955 ) pentru dezvoltarea economiei .
Pe baza prevederilor articolului 5 al Constituție din anul 1948, în iunie 1948 a fost adoptată
„ Legea Naționalizării” prin care treceau în proprietatea statului român toate mijloacele de
producție, toate resursele naturale, majoritatea locuințelor. A fost inițiată o politică de
industrializare forțată a României, în care s-a pus accentul pe industria grea ( metalurgică,
siderurgică), constructoare de mașini, pe cea energetică, dar a fost neglijată industria bunurilor
de larg consum. Simbolul acestei politici de industrializare forțată a României l-a reprezenta
începerea construirii în anul 1958 a Combinatului Siderurgic de la Galați
În, Martie 1949, în urma unei Plenare a Partidului Muncitoresc Român începe procesul de
colectivizarea a agriculturii românești (trecerea pământului din proprietatea țăranilor în
proprietatea statului). După model sovietic s-au înființat Întreprinderile Agricole de Stat
( IAS-urile) si Cooperativele Agricole de Producție ( CAP-urile). Colectivizarea s-a făcut
prin metode brutale (bătăi, intimidări , arestări , deportări) și a determinat ostilitatea
ţăranilor. Toți chiaburii (țăranii înstăriți care aveau mai mult de 5 hectare de pământ) au fost
distruși, iar copii acestora au fost dați afară din școli și universități. În Aprilie 1962,
colectivizarea a fost încheiată. La o Plenara a Partidului Muncitoresc Român, Gheorghe
Gheorghiu-Dej anunța că au fost colectivizata 96% din suprafața arabila a tarii.
Colectivizarea a avut consecințe negative precum scăderea interesului pentru muncă a
țăranului român, deoarece pentru munca lui aproape nu primea nimic; modificarea aspectului
satului românesc și depopularea lui, deoarece sute de mii de țăranii au migrat de la sate la
oraș în căutarea de locuri de muncă mai bine plătite, o slaba dezvoltare a satelor romanești și
pierderea unor tradiții.
Politica economică a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a distrus proprietatea privată din țara
noastră, a distrus libera inițiativă a românilor care au devenit dependenți de stat.

4
 În Aprilie, 1964 într-o Declarație a Partidului Muncitoresc Român se interzicea ferm
orice amestec din partea URSS, în politica internă a țării și în problemele Partidului
Comunist Român.
În august 1964, Gheorghe Gheorghiu-Dej a respins „Planul Valev” propus de URSS, prin
care România trebuia să devină o țară specializată în producția agricolă, în cadrul CAER-
ului.
Aceste două acțiuni din anul 1964 marchează începerea neoficială a național-
comunismului românesc realizat după modelul Iugoslaviei, dar și începerea desovietizării
României.
În martie 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej a decedat și, în iulie 1965, la Congresul al IX-lea
al Partidului Comunist Român, a fost ales ca Secretar General, Nicolae Ceaușescu un vechi
activist comunist. Acesta a oficializat și edificat calea națională a regimului comunist din țara
noastră.
II. Practici totalitare din etapa națională a lui Nicolae Ceaușescu (1965-1989)
Nicolae Ceaușescu a desăvârșit național-comunismul după model iugoslav în țara
noastră
a. Dictatura lui Nicolae Ceaușescu
Pe baza prevederilor Constituției Republicii Socialiste România, din august 1965 familia
Ceaușescu va acapara treptat întreagă putere in țara noastră. La funcția de Secretar General al
Partidului Comunist Român, în anul 1967, Nicolae Ceaușescu și-a adăugat funcția de
Președinte al Consiliului de Stat, iar în anul 1974, în urma unei revizuiri a Constituției și
funcția de Președinte al Republicii Socialiste România cu atribuții foarte mari. Treptat Elena
Ceaușescu va deveni și ea numărul 2 în statul român, dar și alți membrii de seamă ai familiei
Ceaușescu vor deține funcții importante.
Astfel, se puneau bazele în țara noastră a „socialismului dinastic”., iar întreaga putere o
deținea Nicolae Ceaușescu
b. În plan cultural Nicolae Ceaușescu a continuat și desăvârșit desovietizarea culturii
române și introducerea unei linii naționale care au fost folosite în interesul regimului comunist
și al său. S-a practicat în continuare proletcultismul și s-a păstrat cenzura asupra culturii. Până
în anul 1971 cultura rămână a cunoscut o anumită liberalizare. Au fost redescoperite valorile
naționale si s-au intensificat legăturile culturale cu Occidentul prin schimburi de experiența,
burse pt tinerii români, lectorate. Mari personalități ale culturii occidentale au fost invitate în
țara noastră. Scriitorii și artiștii interziși în perioada lui Dej au fost din nou publicați. După ce
a vizitat China și Coreea de Nord, în anul 1971, Ceaușescu a lansat așa numitele „Teze din
Iulie ” prin care au introdus un cult al personalității fără precedent în țara noastră, iar din anul
1974 cultura a fost pusă în slujba cultului personalității lui Ceaușescu. Orice scriitor care
dorea să publice o carte era obligat ca în primele pagini să aducă „omagii”, „ode”,
„ mulțumiri” lui N. Ceaușescu, iar perioada conducerii lui N. Ceaușescu era denumită ca fiind
„ Epoca de Aur” a României.. Unii au făcut-o de bună voie pt avantaje materiale, dar alții au
fost obligați, deoarece nu li se publicau cărțile.
c. În domeniul învățământului, ca și în plan cultural a avut lor un proces de desovietizare.
În școlile și liceele din România s-au reintrodus limbile occidentale, dar s-a studiat și limba
rusă iar discipline ca logica, filosofia, sociologia au fost reintroduse în programele școlare
din licee și universități. Istoria a continuat să fie falsificată pentru a justifica național-
comunismul și cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. În manualele de istorie N
Ceaușescu a ajuns să fie considerat „ urmașul lui Burebista și a marilor domni români din

5
Evul Mediu”. S-a studiat în continuare operele lui Karl Marx, Vladimir Ilici Lenin și Istoria
Partidului Comunist.
A avut loc o îndoctrinare a elevilor, deoarece copii de grădiniță erau considerați „ Șoimii
Patriei”, elevii erau membri ai organizației „ Pionerilor”, iar studenții erau membri ai
„ Uniunii Tineretului Comunist” Au fost înființate, numeroase universități, institute de
cercetare, sute de școli profesionale.
d. În plan economic N. Ceaușescu a păstrat controlul total al statului asupra întregii economii
cât și centralizarea economică
El a reluat relațiile economice cu statele occidentale dezvoltate, reușind să retehnologizeze
o buna parte a industriei. In acest sens, între 1965-1970, România a încheiat contracte
economice cu țări occidentale ca Germania Federala, Anglia, Italia, Franța. Din Franța s-a
cumpărat armament si licență de la firma Renault pt construcția uzinei Dacia
Nicolae Ceaușescu a continuat industrializarea forțată a României, iar între 1970-1980 a
împrumutat de la Fondul Monetar Internațional și de la Banca Mondială, în jur de 11 miliarde
de dolari. Cu acești bani a construit mii de fabrici și uzine, dar multe dintre ele nu erau
rentabile. Au fost construite și mari obiective de infrastructură ca Transfăgărășanul,
autostrada București-Pitești, centrala nucleară de la Cernavodă, sute de hidrocentrale, Casa
Poporului, milioane de locuințe
În anul 1980, in condițiile unor probleme economice, Ceaușescu a luat hotărârea de a
achita, în avans, datoria externa a țării, evaluată 11 miliarde de dolari, exportând toate
resursele alimentare si industriale ale țării, dar sub prețul lor de producție. În anul 1981 au
fost introduse cartelele alimentare, iar în anul 1984 a fost introdus programul de „
alimentație rațională” a populației. Treptat, populația României a fost lipsită de bunuri
alimentare de primă necesitate, de medicamente, de energie termică, de apă caldă. În fața
magazinelor s-au generalizat „ cozile” sau „ rândurile” alimentare.
In Martie 1989 a fost achitată toată datoria externa, fapt care a fost anunțat ca o
„ imensă victorie” a regimului. Populația României nemulțumită de lipsirile de tot felul nu a
mai suporta și a declanșat o revoluție. În anul 1989 economia României era mare
consumatoare de energie, avea tehnologii învechite și un randament slab.
Politica economică greșită a lui N. Ceaușescu dintre 1980-1989 a constituit o cauză a
prăbușirii regimului comunist, în decembrie 1989