Tema 6: EPOCA CONTEMPORANĂ - Stalinism, Național –

comunism, Disidența anticomunistă și Construcția democrației.

România postbelică
Exemple:
1) Instaurarea comunismului;
2) Stalinismul = Gheorghe Gheorghiu Dej;
3) Național – Comunismul = Nicolae Ceaușescu;
4) Disidența anticomunistă;
5) Construcția democrației.

Secolul al XX-lea a rămas în memoria europenilor ca un secol al contrastelor, în care o lume a

Războaielor Mondiale, a totalitarismului și a genocidului s-a intercalat cu o lume a progresului științific, a
emancipării femeilor și a consolidării vechilor democrații.
În vara anului 1945, odată cu înfrângerea definitivă a Germaniei, luau sfârșit luptele Celui de-al
Doilea Război Mondial în Europa. Începe o nouă perioadă în istoria lumii, cunoscută sub numele de
Perioada Postbelică.
1) Instaurarea comunismului:
Uniunea Sovietică se apropie de granițele românești. Armata Roșie va sta pe teritoriul țării
noastre până în 1958, când va fi retrasă de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.
Prin ”Acordul Procentajelor”, România intră sub influență sovietică 90% și 10% a Marii
Britanii.
La 23 august 1944 se formează Guvernul Stănescu și Rădescu, iar la 6 martie 1945 Guvernul
Petru Groza, compus în totalitate de Miniștrii Comuniști impuși direct de la Moscova.
În 1946, comuniștii falsifică alegerile, iar la 30 decembrie 1947, Regele Mihai este obligat să
abdice.

2) Stalinismul = Gheorghe Gheorghiu Dej:

În 1948, Gheorghe Gheorghiu Dej devine Secretar General al Partidului Muncitoresc Român
și este emisă Constituția din 1948.
Constituția din 1848 stipula:
forma de guvernământ Republica Populară Română,
Partidul Muncitoresc Român,
regim totalitar comunist,
încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești,
vot universal,
nu sunt separate puterile în stat:
Marea Adunare Națională,
Prezidiul Marii Adunări Naționale,
Tribunalul Republicii Populare Române.
Are loc naționalizarea, sunt eliminați opozanții, înființate închisorile și lagărele de muncă
forțată, are loc industrializarea, colectivizarea, folosirea pe scară largă a violenței, planificarea
economiei, deportări forțate și desconsiderarea drepturilor omului.
În 1948 este desființată Academia Română, numeroase publicații și autori sunt interzise,
este introdus ”Prolecultismul” ( = cultura proletariatului ).
Din 1948, limba rusă devine materie obligatorie în școli, este modificată programa de istorie,
se interzice predarea religiei, este desființată Biserica Greco-Catolică.
 În 1948 a fost înființată Securitatea și s-au construit forme asociative de muncă:
CAP = Cooperativele Agricole de Muncă;
GAS = Gospodăriile Agricole de Stat;
GAC = Gospodăriile Agricole Colective.
Toate acestea au dus la ruinarea țăranilor și renunțarea la proprietatea privată în favoarea
celei colective, de stat.
În anul 1952 este emisă noua Constituție, care stipula forma de guvernământ Republica
Populară Română,
Partidul Muncitoresc Român,
APLICAREA ”MODELULUI STALINIST”,
regim totalitar comunist,
încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești,
vot universal,
nu sunt separate puterile în stat:
Marea Adunare Națională,
Prezidiul Marii Adunări Naționale,
Tribunalul Republicii Populare Române.

3) Național – comunismul = Nicolae Ceaușescu:

În urma morții lui Gheorghe Gheorghiu Dej, succesiunea la șefia Partidului Muncitoresc
Român a fost preluată de Nicolae Ceaușescu în 1965.
Nicolae Ceaușescu promovează, la început, o politică de detașare față de Moscova.
În 1965 este emisă o nouă Constituție, care stipula:
regim totalitar comunist,
încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești,
vot universal,
nu sunt separate puterile în stat:
președintele ales de către Marea Adunare Națională,
Prezidiul Marii Adunări Naționale,
Tribunalul Republicii Populare Române,
atribuțiile președintelui: numea și revoca miniștrii, declara stare de urgență, conferea decorații,
Comandant Suprem al Forțelor Armate.
Între 1965 – 1971 are loc o liberalizare a regimului.
Numeroși lideri occidentali vizitează România: Președintele Franței – Charles de Gaulle și
Președintele Statelor Unite ale Americii – Richard Nixon.
Statul român beneficiază de ”Clauza Națiunii Celei Mai Favorizate”, România devine membră
a Fondului Monetar Internațional ( FMI ) și a Băncii Mondiale.
În 1971 sunt emise ”Tezele din iulie”.
În 1974 este înființată funcția de Președinte al Republicii Socialiste România și introdus
”Cultul Personalității”.
În 1975, are loc ”Criza Economică”: împrumuturile externe ale României ajung la 11 miliarde
de dolari.
În 1980, sunt luate măsuri austere pentru țară: raționalizarea alimentelor ( lapte, făină,
pâine, carne ), a energiei electrice, a combustibilului, sistematizarea satelor, interzicerea
avorturilor.

4) Disidența anticomunistă:
Mișcarea de disidență anticomunistă poate fi explicată ca o împotrivire individuală sau
 comună prin diferite forme de manifestare la sistemul politic comunist.
Cele mai importante grupuri ale disidenței anticomuniste au fost: Țepeș I, Țepeș II, Haiducii
Muscelului, Haiducii lui Iancu și Sumanele Negre.
În 1977 are loc ”Greva Minierilor din Valea Jiului”, unde chiar Nicolae Ceaușescu se va
implica direct venind să aplaneze conflictul.
În 1987 are loc ”Greva Muncitorilor de la Uzinele Steagul Roșu din Brașov”. Liderii au fost
brutalizați și arestați de Securitate.
Scriitorul Paul Goma a protestat în mai multe rânduri față de încălcarea drepturilor omului.
Doina Cornea, lector la Universitatea de Litere de la Cluj, a fost demisă, întrucât a folosit în
activitatea sa didactică materiale interzise de regim.
”Scrisoarea Celor Șase”, șase foști membrii marcanți din Partidul Comunist Român au
condamnat ”Cultul Personalității” și încălcarea drepturilor omului.
Posturile de radio ”Vocea Americii”, ”BBC”, ”Europa Liberă” sunt altă formă de disidență.

5) Construcția democrației:
În 1985, liderul Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Mihail Gobraciov propune statelor
din Blocul Comunist o reformare a sistemului prin aplicarea a două reforme:
Glasnost = reconstrucție;
Perestroika = deschidere.
Ceaușescu refuză aplicarea reformelor.
În 1989, regimul totalitar comunist a fost înlăturat în urma unor manifestații de stradă
începute la 16 decembrie, la Timișoara ( ”Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”). Se revine la
regimul democratic, pluralism, pluripartidism, alegeri libere prin vot universal, separarea
drepturilor în stat.
Puterea este preluată de Ion Iliescu și Frontul Salvării Naționale ( FSN ), reapar partidele
istorice Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc, revenirea la proprietatea privată.
În 1991 este adoptată Constituția Democratică. Constituția din 1991 a fost elaborată de
Adunarea Constituantă, revizuită în 2003, fiind în vigoare și astăzi. Ea stipula:
forma de guvernământ Republică Semiprezidențială,
președinte,
regim democratic,
drepturi și libertăți cetățenești,
separarea puterilor în stat:
- Puterea Legislativă = Parlamentul Bicameral, format din din Camera Deputaților și Senat,
- Puterea Executivă = Președinte și Guvern;
- Puterea Judecătorească = Instanțele de Judecată.
Între 1990 – 1999 au loc ”Mineriadele”.
În 2004, România este primită în NATO, iar în 2007 în Uniunea Europeană.