România în spatele Cortinei de Fier

România s-a aflat în zona de influenţă sovietică din 1944 până în 1989.
Cortina de Fier a însemnat o barieră ideologică care a fost ridicată de Uniunea Sovietică după cel de-al Doilea
Război Mondial cu scopul de a se izola pe sine și statele aliate dependente din Europa Centrală și de Est de contactul
deschis cu Vestul și alte zone care nu erau comuniste. Termenul acesta a fost folosit ocazional ca metaforă încă din
secolul al XIX-lea, dar s-a evidențiat abia după ce a fost folosit de fostul prim-ministru britanic, Winston Churchill, într-
un discurs ținut în orașul Fulton, Missouri din SUA, la data de 5 martie 1946 când a spus despre statele comuniste că „de
la Stettin din Marea Baltică până la Trieste în Marea Adriatică s-a coborât o cortină de fier de-al lungul continentului”.
Transpunerea în realitate a Cortinei de Fier s-a realizat prin construirea Zidului Berlinului din anul 1961 care a
reinstaurat o serie de restrcții. Această Cortină de Fier a separat familii, a lăsat oamenii fără locuri de muncă și a luat
viețile a 136 de oameni care au încercat, în zadar, să evadeze.
Pe plan extern - în 1949 se forma Comitetul de Ajutor Economic şi Reciproc (CAER) creat pentru a subordona
economia statelor din sud-estul şi centrul Europei (statele satelit ale URSS), faţă de URSS. În 1991 se destrăma CAER.
- în 1955 se încheia Pactul de la Varşovia (care de asemenea se va dizolva în 1991) care a
reprezentat coordonarea politică a statelor din Europa de sud-est şi centrală de către URSS, acestea devenind astfel state
satelit ale Uniunii Sovietice.
Pe plan intern între 1948 – 1964 are loc preluarea, organizarea şi consolidarea puterii de către comunişti.
România devenise un stat satelit în sfera de influenţă sovietică.
Caracteristici :
D.p.d.v. social:
-încălcarea drepturilor şi libertăţilor democratice;
-formarea de noi organisme opresive precum securitatea şi miliţia populară.
D.p.d.v. economic:
-naţionalizarea întreprinderilor industriale, proprietăţii private, cinematografelor, farmaciilor (naţionalizarea are un
caracter de confiscare);
-planurile cincinale au asigurat un relativ progres economic;
- colectivizarea forţată în agricultură.
Pe plan politic – forul conducător al ţării era Marea Adunare Naţională (echivalentul parlamentului). Guvernul
(Consiliul de miniştrii).
Constituţiile adoptate în 1948 şi 1952 instaurau şi consfinţeau rolul decisiv şi unic al partidului comunist la
conducerea României. (Partidul Cominist format în 1921 va fi scos în afara legii în 1924, datorită acţiunilor sale
revizioniste faţă de statul român; în 1944 va fuziona cu Partidul Social Democrat, formându-se astfel Partidul
Muncitoresc Român). Partidul Comunist a fost condus între 1945-1965 de Ghe. Gheorghiu Dej, iar între 1965-1989 de
Nicolae Ceauşescu.
Prezidiul Marii Adunări Naţionale reprezenta organul suprem al puterii; în 1961 Prezidiul a fost înlocuit cu
Consiliul de Stat (echivalentul instituţiei prezidenţiale).

1
Ghe. Gheorghiu Dej s-a pronunţat în 1954 pentru „calea românească de construire a socialismului” ceea ce reprezenta o
distanţare, chiar o autonomie a PCR de URSS.
În aprilie 1964 era prezentată Declaraţia cu privire la poziţia P.M.R. în problemele mişcării comuniste şi
muncitorimii internaţionale: propunea egalitate, avantaj reciproc, neamestec în treburile interne. Această Declaraţie a
avut un puternic ecou în statele democratice europene, care „încurajau” statul român pe această direcţie.
1965-1974, perioadă în care are loc o destindere internă a regimului comunist. Se înregistrează un relativ progres
economic.
În martie 1965 moare Gheorghiu Dej ceea ce a declanşat lupta pentru putere în partid. Iniţial s-a instituit o
conducere colectivă, dar treptat N. Ceaşescu a reuşit să-şi consolideze rolul şi atibuţiile la nivelul conducerii comuniste.
Astfel el devine preşedinte al Consiliului de Stat (1967), al Consiliului Economic şi al Apărării.
În 1965 este adoptată o nouă Constituţie care prevedea ca denumirea ţării să fie de acum înainte Republica
Socialistă România (vechea denumire era de Republica Populară Română).
Pe plan extern :
- se desfăşoară o serie de vizite ale unor lideri occidentali (Charles de Gaulle, Richard Nixon, Gerard Ford);
-condamnarea de către regimul comunist român a invaziei trupelor Pactului de la Varşovia, în Cehosloivacia
(1968).
-aderarea la organismele internaţionale: Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială (în 1972); acorduri de
cooperare econommică cu Comunitatea Economică Europeană (în 1973).
1974-1989, regimul ceauşist
Are loc revenirea la autoritarismul politic. În1973, Elena Ceauşescu intra în Comitetul Politic Executiv, iar în 1980
devenea viceprim-ministru. În 1974 N. Ceauşescu s-a proclamat preşedinte al R.S.R. Era primul preşedinte al ţării. Ca
prim-ministru a fost numit Manea Mănescu.
Caracteristici :
-amestecul direct al lui N.C. în politica economică;
- stabilirea ritmului de dezvoltate în industrie şi agricultură;
- exagerarea rolului industriei metalurgice;
- trecerea forţată a forţei de muncă din agricultură în industrie;
- construirea complexelor economice mamut, nerentabile, mari consumatoare de energie ( Slatina, Călăraşi).
- criza alimentară acută în anii 80; creşterea datoriei externe a cărei plată s-a realizat în 1989 a determinat înrăutăţirea
nivelului de trai;
- creşterea preţurilor, reintroducerea carterlelor alimentare; alimentație raţională;
- demolări haotice la sate şi oraşe;
- înregistrarea maşinilor de scris şi multiplicat la poliţie;
- interzicerea contactelor cu cetăţenii străini;
- folosirea psihiatriei în anihilarea opozanţilor politici;
- falsificarea istoriei naţionale;
- suprimarea libertăţii de gândire şi de exprimare;

2
- închiderea unor centre de cercetare ştiinţifică;
- reducerea rolului Academiei Române.
Mișcarea de protest contra regimului comunist:
-emigrarea intelectualilor – Paul Goma, Ion Caraion, Vl Georgescu;
- trecerea clandestină a frontierei;
- mişcarea dizidenţilor: Doina Cornea, Dan Petrescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu – criticau cultul personalităţii
(instituit în 1971), cereau respecterea drepturilor cetăţeneşti şi reforme de structură.
- 1971, greva minerilor din Valea Jiului;
- 1987, manifestațiile studenţilor ieşeni; demonstraţiile muncitorilor braşoveni.
În ceea ce priveşte politica externă :
se realiza o tot mai mare izolare diplomatică; se realiza cooperări cu statele asiatice şi africane; limitarea relaţiilor cu
marile state ale lumii; necesităţile de gaze a apropiat România de URSS; N.Ceauşescu nu susţine politica de glasnosti
(transparenţă) şi perestroica (restructurare) a liderului comunist Mihail Gorbaciov.
În 1989 are loc criza regimurilor comuniste din Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, RDG.
La 14 decembrie 1989 izbucneşte revolta poulară la Iaşi, apoi mai puternic la Timişoara, la 20 decembrie la
Bucureşti. La 22 dec. 1989 N.C. şi E. Ceauşescu fugeau din capitală. Au fost prinşi şi executaţi pe 25 decembrie 1989.
Astfel s-a deschis drumul către democraţie, pluralism politic, economie de piaţă, libertatea de exprimare.

Cerinţe:
1. Precizaţi care sunt trăsăturile fundamentale ale regimului democratic.
2. Menţionaţi ce înseamnă Cortina de Fier şi cine a folosit această expresie prima dată.
3.a. Descoperiţi trei trăsături comune ale Alianţei Atlanticului de Nord şi Pactului de la Varşovia.
b. Identificaţi două deosebiri între cele două alianţe militare.
4. Comparaţi perioadele de evoluţie ale regimului comunist şi stabiliţi asemănări şi deosebiri.
5. Evidențiați asemănările si deosebirile regimurilor totalitare din perioada interbelică (fascismul, nazismul,
comunismul).