Eseu: Evoluția României în perioada 1951- 1985

În cadrul unei întrevederi cu Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu Dej, la 30 decembrie 1947, regele Mihai
I a fost obligat să abdice și să părăsească țara. (“divorțul amiabil”). În mai 1948, i se va retrage și cetățenia
română. Astfel, prin Legea nr.363, monarhia era abolită și se proclama Republica Populară Română. Acesta a
fost punctul culminant al campaniei pentru preluarea puterii. De acum, odată cu proclamarea Republicii, puteau
fi puse bazele statului totalitar comunist.
- menționarea a două fapte istorice desfășurate în România, în perioada 1951-1964 și a câte unei
caracteristici a fiecăruia;

 Constituția din 24 septembrie 1952: se consfințește totala aservire a României față de URSS. Principiul
suveranității naționale era înlocuit cu o formulă nouă: “Baza puterii populare în PRP este alianța clasei
muncitoare cu țărănimea muncitoare, în care rolul conducător aparține clasei muncitoare.” Organul
suprem am puterii de stat este MAN, unicul organ legiuitor, ales pe o perioadă de 4 ani. A fost numită
“Constituția construirii socialismului.”
 Colectivizarea: 1949- încheiată oficial în 27 aprilie 1962. Acum apar: Gospodăriile Agricole –de
stat/Gospodăriile Agricole Colective în 1949 și apoi Cooperativele Agricole de Producție, în 1960.
Ministerul Agriculturii fixa tipul de culture, prețurile etc.
 Planul Valev a fost un proiect de organizare economică a țărilor comuniste est-europene, propus în
1964 de economistul sovietic Emil Borisovici Valev. El prevedea specializarea respectivelor economii
pe anumite ramuri de producție, României și Bulgariei revenindu-le rolul de țări preponderent agricole.
Astfel, statele comuniste din nord, urmăreau dezvoltarea industrială, iar cele din sud, agricultura. Liderii
PMR au dat publicității Declarația din aprilie 1964, prin care își arătau dorința de a nu se supune
Moscovei și refuzul de a accepta planul Valev.

- precizarea legii fundamentale a României adoptate în deceniul șapte al secolului al XX-lea și prezentarea
unei prevederi a acesteia;
Perioada național-comunistă este etapa în care România se desprinde de linia Moscovei și dorește crearea
unui comunism propriu național. A fost instaurată în urma schimbării liderului Ghe. Gheorghiu-Dej, care moare
în 19 martie 1965, cu Nicolae Ceaușescu. Ea cuprinde anii 1965-1989.
Legea fundamentală a României adoptată în deceniul al șaptelea al secolului al XX-lea este Constituția din
21 august 1965, prin care Republica Populară Română devine Republica Socialistă România, iar Partidul
Muncitoresc Român redevine Partidul Comunist Român.
Organul suprem al puterii de stat al RSR este MAN, Marea Adunare Națională, unicul organ legiuitor.
Consiliul de Stat, organul suprem al puterii de stat, cu activitate permanentă era subordonat MAN.
Suveranitatea poporului era exercitată prin MAN, ai cărei membri erau aleși prin vot universal, direct, egal și
secret, de către toți membri, de la vârsta de 18 ani.
Prima modificare importantă a Constituției din 1965 a avut loc în 18 februarie 1968, când se face
reorganizarea admnistrativă a teritoriului. Se revenea la județe ca formă de administrare locală, în locul
regiunilor și raioanelor, de inspirație sovietică, din 1950. Se introducea calitatea de municipiu pentru orașele
mari. La 28 martie 1974, prin Legea nr. 1, are loc o nouă modificare a Constituției, când Ceaușescu devine
președinte RSR. Tot acum, Elena Ceaușescu ajunge al doilea om din stat, fiind promovat astfel socialismul
dinastic. Paralel cu această ascensiune, a fost înlăturată “vechea gardă” din vremea lui Ghe. Gheorghiu-Dej și
s-a trecut la metoda “rotirii cadrelor” și la fuziunea dintre responsabilitățile administrative și de partid.
- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția României între anii 1971-1985 și susținerea acestuia
printr-un argument istoric
Consolidarea puterii lui Ceaușescu aduce cu sine și acumularea celor mai înalte funcții de partid și de stat: în
1967, devine președinte al Consiliului de Stat (abatere de la statutul PCR care prevedea separarea funcțiilor de
partid și de stat), iar din 1968, controlează și Consiliul Apărării. Apogeul popularității sale a fost atins în 21
august 1968, când a condamnat energic intervenția militară URSS și a altor state membre ale Pactului de la
Varșovia, în Cehoslovacia. Pentru prima dată s-a scandat “Ceaușescu și poporul”, scandări ce păreau o
solidaritate cu cel hotărât să apere integritatea țării. Prin această acțiune, Ceaușescu își întărea poziția de
distanțare față de Moscova și devenea pentru puterile occidentale, un important partener de dialog, popular și
respectat. Vizite:

 1968, președintele Franței, Charles de Gaulle

 1969, președintele SUA, Richard Nixon, prima vizită a unui președinte american într-o țară din Europa
de Est
 1970, Ceaușescu vizitează SUA
 1975, președintele SUA, Gerald Ford vizitează România

După 1970, Partidul a fixat obiective ambițioase și în industrie, siderurgia și petrochimia urmau să
se dezvolte cu precădere, în condițiile lipsei minereurilor autohtone de fier, a scăderii producției
românești de petrol. Ceaușescu a impus după 1974 o linie accelerată și diversificată în industrializare,
economia românească era strict centralizată și planificată. Se revine la un control total asupra
întreprinderilor, investițiile și ritmul de dezvoltare fiind stabilite ca urmare a indicațiilor personale ale
lui Ceaușescu. Intervenția statului în economie, prezentă în perioada interbelică, a devenit absolută
în perioada socailaismului totalitar.

În 1971, Ceaușescu a vizitat China și Coreea de Nord, inspirat de cele văzute, Ceaușescu lansează
“Tezele din iulie”, prin care inaugurează noua revoluție culturală. El pretinde a fi așezat în rândul voievozilor
României. Este inaugurat și promovat cultul personalității și reîntoarcerea la un nou regim autoritar neostalinist.
Acest lucru va stopa treptat cursul relaxării interne. Apare un nou tip de intelectual, activistul de Partid, cu
diplome, titluri și pretenții. Sunt ascultate telefoanele și se întocmește dosarul personal.

Ceaușescu a luat decizia în 1981, de a plăti datoria externă a României. La recomandarea FMI, a hotărât să
limiteze importurile și să sporească exporturile. În 1981, Partidul a reintrodus cartelele de alimente. În țară a
fost introdus un program drastic: absența alimentelor de pe piață, economia de electricitate, de căldură. La
acestea se adaugă și încălcarea drepturilor omului, controlul Securității. În tot acest timp, cultul personalității
conducătorului lua proporții. În 1988, erau date noi indicații culturale. În martie 1989, el va anunța plata
integrală a datoriei externe (deși era plătită din 1987)

 Etapa stalinistă-plan extern:

 La 8 ianuarie 1949, URSS și statele satelit crează CAER. România este considerată membru
fondator. Avea ca scop fluidizarea relațiilor comerciale și colaborarea economică, tehnico-
științifică între statele fondatoare. În 1950, într-o ședință CAER, s-a decis construirea unui pod
peste Dunăre, între Bulgaria și România: podul de la Giurgiu-Ruse