Regimul național-comunist al lui Nicolae Ceaușescu(1965-1989)

1. Introducere
2. Politica internă
3. Politica externă
4. Forme de represiune
5. Forme de rezistență
6. Dezidența
7. România postdecembristă

1. în prima perioadă a regimului său(1965-1971), Ceaușescu a continuat politica de distanțare față de Moscova, iar pe plan
intern a continuat politica de destalinizare. A avut loc o ușoară liberarizare a vieții d.toate p.d.v:

a) S-a permis desfășurarea unor mici activități private;

b) Existența unor campanii mixte româno-străine;
c) Au fost relansate relațiile cu occidentul prin inițierea Festivalului Internațional ”George Enescu”, Festivalul
Internațional ”Cerbul de Aur”.

Însă, în 1971, Ceaușescu a efectuat vizite în China și Coreea N unde a rămas impresionat de cultul personalității și de
manifestațiile grandioase. Reîntors în țară, lansează ”Tezele din iulie”(1971) prin care lansa o minirevoluție culturală. Faptul a
însemnat promovarea cultului personalității sale, revenirea la un centralist excesiv în toate domeniile vorbindu-se de un regim
neo-stalinist.

2. Consolidarea puterii

Încă din perioada liberalizării puterii(1965-1971), Ceaușescu a acționat pentru consolidarea puterii sale, cumulând cele mai
importante funcții în partid și în stat. Astfel, în 1967, el devenise președinte a Consiliului de Stat, ceea ce era o abatere de la
normele partidului ce interzicea deținerea, în același timp, de partid și stat. Pe măsură ce puterea personală a lui Ceaușescu
sporea, a fost necesară și instituirea de noi funcții. La 28 mar 1974, el era ales președinte al statului. În același timp, are loc și
ocuparea unor funcții importante în partid și stat a soției sale Elena Ceaușescu. Astfel, în 1973 ea devine membru a
Comitetului Politic Executiv, devenind practic a doua persoană în stat. Se consideră că regimul politic devine o guvernare de
familie, vorbindu-se se socialism-dinastic. S-a calculat că în jur de 200 de rude ale cuplului prezidențial ocupau funcții în partid
și stat. Apoi, prin metoda ”Rotirii cadrelor”(numirea în funcții pe perioade scurte) Ceaușescu a reușit să înlăture orice posibil
adversar.

Minirevoluția culturală

În 1971, Ceaușescu a efectuat vizite în China și Coreea N, impresionat de cultul naționalității și manifestațiile grandioase,
reîntors în țară prin ”Tezele din iulie” declanșează și el o minirevoluție culturală. Faptul a însemnat promovarea exagerată a
cultului personalității sale și revenirea la un dirijism absolut în toate domeniile. Practic, regimul său evoluează spre un regim
neo-stalinist. Programul partidului din 1974 a lansat misiunea formării omului nou, total subordonat ideologii oficiale și conceptul
”societate socialistă, multilateral dezvoltată și înaintarea României spre comunism”. Un aspect al revoluției culturale a fost
înființarea unor organizații în care erau cuprinși copiii de la vârstele cele mai mici. Astfel, copiii din grădiniță făceau parte din
”Șoimii Patriei”. Apoi, între 7-14 ani, ei deveneau, fără excepție, membri ai ”Organizației Pionierilor”. Uniformele obligatorii,
arătau tendința de uniformizare și depersonalizare. Între14-18 ani, deveneau membri a ”Uniunii Tineretului Comunist”. La vârsta
de 18 ani deveneau ori membri a partidului comunist, ori la locul de muncă, erai încadrat în diferite organizații aflate, de
asemenea, sub controlul partidului.

Politica economică

Ceaușesu a continuat politica de industrializare forțată, investind masiv în domeniul industriei grele(combinatul sidelurgic de la
Galați), în domeniul infrastructurii(Transfăgărășanul, Canalul Dunăre-M.Neagră) și lucrări având mai mult caracter
propagandistic(Casa Poporului, Canalul Buc-Dunăre și transformarea capitale în port). Această industrializare se va dovedi pe
termen lung falimentară, prin specializarea unor regiuni întregi fără a oferi alternative(minerii din Valea Jiului), degradarea
accentuată a mediului conjurător(Capșa Mică). Această industrializare cu mari împrumuturi externe:1977-datoria externă era de
3,6 miliarde dolari pentru ca în 1981 ea să ajungă la 11 miliarde dolari. Ceaușescu a hotărât achitarea integrală a acestei
datorii. Ea s-a făcut prin scăderea masivă a importurilor și exportarea celor mai bune produse românești. În scurt timp, Rom
cunoaște o criză d. toate p.d.v și cu neglijarea aproape absolută a pop. Au fost reintroduse cartele alimentare, a electricității, a
benzinei etc. În ceea ce privește agricultura, deși staticile oficiale raportau recolte record, în realitate producția era mult
diminuată, folosindu-se masiv munca elevilor, studenților, militarilor. Pentru a ieși din criza alimentară, în 1984, partidul a lansat
”Programul de alimentație rațională” în care erau cuprinse cantitățile necesare unui individ pe an, inclusiv cantitatea de săpun
necesară. În 1988, Ceaușescu lansează programul de sistematizare rurală ce prevedea reducerea nr de sate de la cca 13 mii la
5-6 mii de sate.

Politica demografică
Regimul ceaușist a pătruns brutal și în viața intimă a individului. În 1966, natalitatea din Rom era cea mai scazută din Europa de
14 nou-născuți la 1000 de loc. Prevestind o scădere dramatică a puterii de muncă, în oct 1976(prin decretul 770) era interzis
avortul oentru femeile cu numai puțin de 4 copii și sub 45 de ani. Erau prevăzute pedepse grele pentru soț, medicii implicați în
opțiunea de avort. Totodată, divorțurile erau descurajate, celibatarii și copii fără copii plăteau taxe suplimentare. Pe de altă
parte, s-a introdus distincția de Mamă Eroină. Educația sexuală, practic, nu exista, autoconcepționalele la fel, singura soluție era
avortul, legal. Rezultatul era dezastruos: mii de copii nedoriți și cca 11 mii de femei au murit din cauza condițiilor precare ale
avortului. În 1983, natalitatea era de 14 nou-născuți la 1000 de loc, exact ca în 1966 ceea ce demostrează falimentul acestei
măsuri. În 1989, mortalitatea infantilă din Rom se situa pe primul loc în lume, astfel încât s-a hotărât eliberarea certificatelor de
naștere la o lună pentru a diminua statistic nr deceselor.

3. A. Războiul de 6 zile(5-10 iunie 1967)

Politica de distanțare față de Moscova a continuat și în timpul lui N.C. Astfel, în 1967 a izbucnit un rzb între Israel și Statele
Arabe. În zilele conflictului a avut loc la Berlin o conferință a statelor membre ale tratatului de la Varșovia. În cadrul ei, s-a
adoptat un doc prin care, Israel era considerat stat agresor și se decidea întreruperea relațiilor diplomatice. Singura țară care a
refuzat să semneze doc a fost Rom. Mai mult, țara noastră a menținut relațiile diplomatice cu Israel, cât și cu S.A. Astfel, în
zilele conflictului, prim-ministrul român Ion Ghe. Maurer a fost primit de președintele american Lyndon Johnson. În 1967, Rom
a fost prima țară comunistă ce a stabilit relații cu R.F.G. împotriva URSS-ului. Ca o recunoaștere a rolului Rom în 1967,
ministrul de externe Corneliu Mănescu a fost numit președintele Adunării Generale a ONU, primul diplomat comunist numit într-
o asemenea funcție.

B.Primăvara de la Praga(1968)-apogeul distanțării față de Moscova din întreaga perioadă comunistă

Apogeul distanțării este atins în aug 1968. În Cehoslovacia avea loc o mișcare de reformare a comunismului numită ”Primăvara
de la Praga” și condusă de Alexandru Dubcek(Dubțek). Considerând că mișcarea sa pune în pericol întreaga lume comunistă,
liderul sovietic Leonid Brejnev a decis invadarea Cehoslovaciei în noaptea de 20-21 aug 1968 împreună cu statele membre ale
tratatului de la Varșovia. Singura țară care a refuzat să intervină a fost Rom. Mai mult, în ziua de 21 aug 1968 a avut loc la Buc
o Mare Adunare Populară în cadrul căreia Ceaușescu a condamnat public intervenția sovietică și și-a exprimat hotărârea de a
se apăra. Consecințe: Astfel, în cadrul conflictului între Israel și S.A., el a devenit mediator, participând la încheierea tratatului
de pace între Egipt și Israel, semnat la Camp David-1978. Apoi, relațiile sale bune cu China au contribuit la restabilirea relațiilor
diplomatice în 1979 între SUA și China. Rom. este vizitată de înalte personalități politice a țărilor occidentale(Franța-Charles de
Gaulle-1968; America-Richard Nixon-1969, Gerald Ford-1975). Rom este primită într-o serie de organisme economice
internaționale precum Acordul General de Tarife și Comerț(1971), Fontul Monetar Internațional(1972) și Acorduri Prefențiale cu
Piața Comună(1973). După 1968 în cadrul tratatului de la Varșovia, Rom. a avut o poziție diferită: nu a mai participat la
manevrele ........ comune; și-a elaborat propriile regulamente; a fost adoptată doctrina ”Războiul întregului popor”. Deși Rom și
URSS erau aliați în cadrul dispozitivului național de apărare, cele mai multe trupe le aveam la granița cu sovieticii. Momentul
din 1968 a fost discutat admirativ, dar el este și disputat, având în vedere evoluția internă a regimului de către unul stalinist.
”Independența” față de Moscova a fost tolerată de către aceasta. Niciodată Ceaușescu nu a pus problema abandonării
sistemului comunist așa cum a fost în Ungaria în 1956.

C. Conferința de la Helsinki

Rom a jucat un rol important și în cadrul conferinței de la Helsinki din 1975 la care au participat 35 de state europene, Canada
și SUA. Acordul final al conferinței semnat de statele participante prevedea recunoașterea frontierelor stabilite la sf. II RM, libera
circulație a persoanelor, respectarea drepturilor omului. Un rol important în cadrul conferinței l-a avut diplomatul Valentin Lippati
care a impus o serie de principii: nerecurgerea la forță/amenințarea cu forța; egalitatea între state, respectarea drepturilor
statelor mici. Însă, mai ales, prevederea referitoare la drepturile omului nu a fost respectată de către Ceaușescu, ceea ce a dus
la o răcire cu Occ. Președinții americani, Jimmy Carter și Ronald Reagan au condiționat acordarea clauzei națiunii celei mai
favorabile de respectarea drepturilor omului, însă Ceaușescu a considerat-o in amestec în treburile interne ale țării și în 1989,
Ceaușescu era izolat, atât față de lumea occidentală, cât si de cea comunistă.

4. După preluarea puterii în 1965, Ceaușescu a introdus o ușoară liberalizare a vieții interne d.toate p.d.v. La plenara partidului
comunist, din apr 1968, el aducea acuzații lui Ghe. Ghe. Dej și a reabilitat unii fruntași comuniști, precum Ștefan Foriș, Lucrețiu
Pătrășcanu. Faptul nu a însemnat însă renunțarea la controlul total al societății, doar mijloacele au devenit mai subtile:

 Crearea unei vaste rețele de informatori inflirtrați în toate instituțiile;

 Instalarea de microfoane;
 Internarea în ospicii.

Au existat și măsuri extreme împotriva opozanților atentatului aupra radioului ”Europa Liberă”, atentatul de la Paris, asupra
Monicăi Lovinescu, asasinarea inginerului Ghe. Ursu în arestul securității în 1983. Însă excesele în perioada lui Dej nu au fost
atinse niciodată.

5. Deși partidul comunist considera că reprezintă interesele muncitorimii, primii care s-au revoltat au fost chiar muncitorii. Astfel,
în aug 1977 a avut loc revolta minerilor din Valea Jiului unde a fost necesară intervenția personală a lui Ceaușescu. Însă, cea
mai mare acțiune de protest, a avut loc la 15 nov 1987 la Brașov, când s-au revoltat muncitoriide la uzina ”Steagul Roșu”, cca
10 mii de muncitori au mărșăluit pe străzile orașului scandând lozinci precum ”Jos Ceaușescu!”, ”Jos comunismul!”. În ambele
cazuri, securitatea intervenând brutal, mii de oameni fiind deportați, unii condomnați la închisoare.

6. a) cauzele apariției

În prima perioadă a regimului său(1965-1971), Ceaușescu a permis o ușoară liberalizare d. toate p.d.v. Însă, în 197, după
vizitele efectuate în China și CoreeaN, prin ”Tezele din iulie” lansa o minirevoluție culturală, ceea ce a însemnat revenirea la un
regim dur de tip neo-stalinist. În aceste condiții a apărut dizidența anticomunistă, adică opoziția intelectualilor față de regimul
comunist. Ei încercau să se formeze sistemul prin oricefel de mijloace, mai ales juirdice, precum invocarea constituției
comuniste la care prevederi nu erau respectate. Acțiunile lor au fost încurajate și de semnarea de către Ceaușescu a acordului
de la Helsinki prin care își luase angajamentul respectării drepturilor omului. De asemenea, statele occidentale aveau
posibilitatea să intervină pentru respectarea drepturilor omului.

b) forme de manifestare a dizidenței

DIZIDENȚA INTELECTUALILOR

Momentul fondator și totodată cel mai important al dizidenței românești a fost mișcarea scriitorului Paul Goma din 1977. În ian
1977 când în Cehoslovacia lua naștere mișcarea dizidentă Carta 77, Goma a trimis o scrisoare de solidarizare. Peste o lună a
trimis o scrisoare lui Ceaușescu, în care îl invita să adere și el la Carta 77. În același timp, Goma a trimis o scrisoare si
Conferinței de Securitate și Cooperare de la Belgrad în care protesta împotriva abuzurilor regimului ceaușist. Scrisorile sale au
fost citite și la posturile radio occidentale, iar în țară semnată de cca 200 de persoane. Goma a fost arestat, anchetat și bătut și
silit să emigreze, ceea ce a însemnat și sfârșitul mișcării sale. Abia în anii 80, alți scriitori, precum Doina Comea, Mihail Botez,
Mircea Dinescu au protestat prin următoarele mijloace:pamflete,scrisori deschise.

DIZIDENȚA PREOȚILOR

Se remarcă predicele părintelui Ghe. Calciu Dumitreasa din 1979.

DIZIDENȚA ACTIVIȘTILOR DE PARTID

Împotriva regimului ceaușist, au protestat și vechi membri ai partidului comunist, îndepărtați de Ceaușescu. Se remarcă
protestul lui Constantin Pârvălescu, în timpul Congresului al 12-lea din 1979, împotriva realegerii lui Ceaușescu ca secretar
general al partidului. Apoi, la 10 mar 1989 a fost redactată ”Scrisoarea celor 6” de foști domnitari comuniști ce solicitau
reformarea sistemului.

Cosecințe

Deși dizidența românească nu a avut amploare din Cehoslovacia și Polonia, fiind reprezentată, mai ales de acțiuni individuale
ce nu au reușit să atragă pop, ea a avut totuși meritul de a atrage atenția opiniei publice occidentale. Astfel, au luar atitudine,
personalități politice, precum președinți americani Jimmy Carter și Ronald Reagan; organizații internaționale Amnesty
International(Radu Filipescu, aresta în 1930, eliberat în 1986 la presiunea acestei organizații). Față de distrugerea satelor
românești a luat atitudine o mișcare europeană ce și-a arătat disponibilitatea de a adopta satele din Rom. Astfel, dizidența
românească a contribuit la izolarea internațională a lui Ceaușescu, iar pe plan intern a stimulat nemulțumirile pop, ce avea să
răbufnească în dec 1989.

7. ÎN 1985, lider în URSS ajunge Mihail Gorbaciov, dandu-și seama de grava criză a sistemului comunist, el a lansat 2 măsuri
de reformare(Perestroika, Glasnost), iar pe plan extern o reală destindere în relația cu occ. Ceaușescu a respins însă reformele
lui Gorbaciov, el intrând într-o totală izolare, atât față de lumea occ, cât și de cea comunistă. Ne mai existând teama de o
intervenție militară sovietică, în cursul anului 1989, are loc prăbușirea spectaculoasă a comunismului în Euro de E. Ultima și
singura țară în care comunismul a fost înlăturat prin violență a fost Rom. Nemulțumirile au izbucnit la 16 dec 1989 la Timișoara,
apoi la 21 dec 1989 la București și în final în întreaga țară. La 25 dec 1989, Ceaușescu și soția sa au fost judecați și executați.
Din seara zilei de 22 dec 1989, puterea a fost preluată de ”Frontul Salvării Naționale” condus de Ion Iliescu. La 31 dec 1989 s-a
publicat decretul lege prin care era introdus ”pluralismul politic”. Astfel, până la alegerile din 20 mai 1990 și-au reluat activitatea
vechile partide, s-au înființat altele cu denumiri menite să atragă electoralul. Bazele juridica ale noului regim politic au fost
consfințite de o nouă constituție adoptată prin referendum la 8 dec 1991. Avea la bază principiile fundamentale ale democrației:
separarea puterilor în stat, guvernare reprezentativă, suveranitatea pop. Pe plan extern, Rom. s-a orientat spre noi structuri și
alianțe, în 2004 devenind membră a NATO, iar din 2007 membră UE.