Eric HOBSBAWM (1917-2012), ,,cel mai respectat istoric britanic",

s-a ndscut in Egipt, intr-o familie evreiasci din Alexandria. $i-a ficut stu- Eric HOBSBAWM
diile la Viena Berlin, iar din 1933, Ia Londra. A studiat la St. Marylebone
gi la

Grammar School, Londra, gi la King's College, Cambridge, devenind lector

la Catedra de istorie de la Universitatea Birkbeck din Londra, in 1947, 9i
profesor, in 1970. in ultimii ani a predat la New School for Social Research
din New York. A fost membru al Academiei Britanice Ei al Academiei Ame-
ricane de Arte gi $tiin!e. Valoarea operei gtiinfifice i-a fost recunoscuti qi
apreciatd cu importanta distinclie Companion of Honour, in 1998.
Autor prolific, cu un real talent literar, a reugit si transpuni istoria
lntr-un limbaj accesibil, publicAnd peste 30 de lucriri. Toate cirlile sale au
BANDITII
fost traduse in mai multe limbi. Cele mai cunoscute patru volume ale sale,
care cuprind istoria lumii dela I7B9 pAni la 1991, au apirut in versiune
romAneasci la Editura Cartier: Era Revoluliei (1789-1548); Era Capitalului
(18a8-1875); Era Imperiului (1875-1914); Era Extremelor (1914-t991). La
aceeaqi edituri au mai apirut, in 2016, Globalizare, democralie Si terorism,
gi, itr 2017, D espre i st o rie.
A fost pasionat de jazz, semnAnd, sub pseudonimul Francis Newton, i,I
rubrica de critici muzicall, a ziarului New Statesman.
La moartea lui Eric Hobsbawm, surveniti ia I octombrie 2012, Niall
I
Ferguson nota in The Guardian: ,,intr-o vreme cAnd diferenfe ideologi- I
ce foarte mici dau, in mod curent, ocazia pentru atacuri incrAncenate Ia
persoani, Hobsbawm ar trebui si serveasci drept exemplu pentru felul in
care oamenii civiliza\i pot avea pi.reri diferite in privin{a unor mari pro-
bleme, cizdnd, in schimb, de acord in privinfa multor altora".

Traducitorul, Ciprian $IULEA (n. 1969), este absolvent al Facultilii

Universitifii ,,Babeg-Bolyai" din Cluj; profesor de gtiinle so-
de Filosofie a
cioumane (1995-1999); ziarist (2004-2008) qi traducitor. Autor al volu-
multi Retori, simulacre, imposturi. Culturd 9i ideologii in Romdnia (Ed.
Traducere din englezd de Ciprian $IULEA
Compania, Bucuregti, 2003. Premiul Romhnia literard pentru debut pe
2003, Premiul ASPRO pentru debut pe 2003); coeditor al antologiei lluzia
anticomunismului (Ed. Cartier, Chiginiu, 2008); traducitor a peste 50 de
volume de fic{iune gi nonficliune ale unor autori precum Scott Fitzgerald,
Aldous Huxley, George Orwell, |ack Kerouac, f. Habermas g.a.; pregedinte
al Asocia{iei RomAne a Traducitorilor Literari. CARTI ER
istoric
 CARTIER
Editura Cartier, SRL, str. BucureSti, nr.68, Chiiin;u, MD2012.
Tel./fax:02220 34 91,tel.:02224 01 95. E-mail: cartier@cartier.md
Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr.24, sectorul 2, Bucuregti.
Tel/fax 021 210 80 51. E-maiL romania@cartier.md
www.cartier.md

Difuzare:
Bucuregti: Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2.
fel/fax:021 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md
Chitin;u: str. Bucuretti, nr. 68. E-mail: cartier@cartier.md

Cdryile CARTIER potfi procurate online pe shop.caftiet.md ti intoate librariile bune din Romdnia
5i Republico Moldova. Cartiet elooks pot fi prccurate pe iBooks, Barnes & Nobles ;i pe caftiet.md

LIBRARIILE CARTIER
Librdria din Centru,bd. $tefan cel Mare, nr. 126, Chi;indu. Tel. lfax:02221 4203.
E-mail: librariadincentrq@cartier.md
Librdia din Hol, stt.Bucuretti, nr.68, Chitindu. Tel.:022 24 10 00. E-mail: librariadinhol@cartier.md

Comenzi CARTEA PRIN POSTA

CODEX 2000, Str. Toamnei, nr. 24, sectorul 2, 02071 2 Bucuretti, Romania
Tel./fax: (021) 210.80.51
E-mail: romania@cartier.md
www.cartier.md
Taxele pogtale sunt suportate de editurA. Plata se face prin ramburs, la primirea coletului.

Colec\ia Cortiet istoflc este coordonatd de Virgil Pdslariuc :

Editor: Gheorghe Erizanu

Lector: Valentin Gulu
Coperta: Vitalie Coroban
Desiqn/tehnoredactare: Marina Darii
Prepress: Editura Cartier
Tipdritd la Combinatul Poligrafic

Eric Hobsbawm
BANDITS
Abacus (Londra),2004

Eric Hobsbawm
BANDITII
Edilia l, mai2o17

Copyright @ 2000 by Eric Hobsbawm.

@ 2012 Editura Cartier, pentru prezenta edi!ie. Toate drepturile iezervate.
C;rlile Cartier sunt disponibile in limita stocului gi a bunului de difuzare.

Descrierea CIP a Camerei Nalionale a Cirlii

Hobsbawm, Eric.
BandiliilEric Hobsbawm; trad. din engl. de Ciprian giulea. - Chiqinau: Cartier, 20l7
(Combinatul Poligrafic). -240 p. - (Coleclia "Cartier isroric", 155N978,9975-79-902-7\.
Referinle bibliogr. in subsol. - Indice de nunlei p. ZiS-23+. - ZOO ex.
tsBN 978-9975-86-164-9.
94(r00)
H58
 Portretul unui bandit

Cea mai bunl modalitate de a pitrunde in subiectul complicat

al ,,banditismului social", care constituie subiectul acestei cirli,
este prin cariera unui bandit social. Iati un astfel de caz. El a fost
intocmit de un student necunoscut de la Universitatea din Addis
Abeba, Etiopia, a cirui lucrare mi-a fost pusi la dispozifie de profe-
sorul lui. La momentul in care am primit aceastd lucrare, bazatdpe
informatori locali gi surse periodice in englezdL gi tigrinya, nu mi s-a
oferit numele autorului, din motive legate de situalia politic[ incerti
din Etiopia si Eritreea din acea perioadi. Daci se va intdmpla ca el
sd vadd aceastd edilie Ei si doreasc[ si se facd cunoscut, mi-ar face
mare plicere sd-mi recunosc datoria fali de el.
Iat[ deci, intr-o form[ destul de sumar6, povestea lui Weldega-
briel, cel mai mare dintre fratii Mesazgi (190213-1964). S-o ldsdm
s[ vorbeascd de la sine.

Pe vremea in care Eritreea era colonie italiand, tat[l lui Welde-

gabriel, un liran din satul Beraquit din districtul Mereta Sebene, a
murit in inchisoare, unde fusese bigat ca unul din reprezentantii
satului care se opuseseri numirii unui nou guvernator al districtului,
deoarece nu era localnic. VIduva lui l-a invinovd{it pe guvernatorul
nepopular si a cerut rl.zbunare, insi fiii ei erau prea mici, pdrerile
localnicilor referitoare la vinovdtia guvernatorului erau implrlite
9i, in orice caz, italienii interziseseri vendetele. Cei patru fii ai ei au
crescut si gi-au ficut un rost paqnic ca agricultori. Weldegabriel s-a
 si-i masacreze, insi au incercat, cu destul de mult succes' si le faci
inrolatinarmatacolonialdcaaskarigii-aslujitpeitalieniinLibia,
viala imposibili in zoni. Cei mai mulli dintre ei au plecat, ceea
in timpul Rlzboiului Italiano-Etiopian din 1935-1936' impreunl
(1936-19a1)' Dupd ce le-a adus fralilor gi mai multi popularitate locali' dar fiind ci
cu doi dintre fralii lui, 9i la ocuparea Etiopiei
de agriculturi' pimAntul emigranlilor devenise acum disponibil pentru ceilalli
victoria britanicilor, s-au intors acas6 si se reapuce
a armelor siteni. insd restul districtului ii considera niqte bandili obignuili,
cu unele economii, pulin[ italiani 9i o bunl cunoaqtere
deoarece existau indoieli in privinla legitimitilii vendetei lor. Erau
qi abilitililor militare. Weldegabriel a fost un soldat bun' promovat
tolerali deoarece aveau grijiL sd nu le facl rlu oamenilor din zond
la gradul de subofiler'
care ii lisau in pace.
brdinea coloniali italiani se prdbugise 9i pe moment britanicii
Dat fiind ci aveau nevoie de un sprijin mai larg, nu in ultimul
administrau teritoriul' in situalia tulbure de dupi rizboi'banditis-
un rind pentru a hlrfui familia guvernatorului, fralii au inceput sd
mul ainflorit, iar marele corp de askari demobilizali constituia
rare 9i eritreenii meargd prin sate, indemnindu-i pe lirani sd nu lucreze terenurile
rezervornatural de potenliali recruli' Slujbele erau
atribuite guvernatorului qi si le imparti intre ei. Printr-o combinalie
continuaus6fiediscriminaliinfalaitalienilor.Etiopieniiimigranli
muntoase grupurile de persuasiune qi tactici de for![ dozale adecvat, ei au convins mai
aveau incl qi mai puline ganse' in linuturile
plmAnt 9i vite' mulli siteni si denunle aceste drepturi semifeudale Ei astfel si punl
etnice se jeiuiau unele pe celllalte, luptAnd pentru
italiane nu mai capdt dreptului stipdnilor la piLmdnt gi munci gratuiti in districtul
Vendetele au reaplrut, dat fiind cd administralia
Mai mult' intr-o Mereta Sebene. La acest moment, ei au inceput si fie privili nu ca
stitea in calea indeplinirii acestei datorii sacre'
perspective de carierl simpli bandili, ci ca bandili ,,speciali" sau sociali' Prin urmare, s-au
astfel de situalie banditismul pirea sd ofere
au aderat la bucurat de proteclie impotriva poliligtilor trimiEi in zoni impotriva
rezonabile, cel pulin pentru o vrerire' Fralii Mesazgi
deqi probabil c[ lor - pe cheltuiala sdtenilor.
el prin intermeiiul vechii lor vendete de familie'
si reia acest conflict' CAnd poliligtii le-au blocat accesul la sursele de aprovizionare,
greutilile vielii civile i-au incurajat 9i ele
fiul birbatului care fralii au trebuit s[ inceapi sd jefuiasci pe principalul drum regional'
intlmpla rleufucecl guvernatorul districtului'
nepo- Alli bandili li s-au aliturat. Dar cum jefuirea altor eritreeni ar fi
putea fi flcut responsabil pentru moartea tatllui lor'
devenise
s[u, deoarece numise la conducerea putut sd duc[ Ia noi vendete, au preferat s[ jefuiascd italieni. Unul
pular din acelaEi motiv.a!i tutat
din frali a fost ucis, iar ceilalli doi rdma;i au inceput s5, ucidd orice
satuluiunmembrualunuiclanminoritarstabilitinsatulBeraquit,
la inchisoare pentru italian drept r[zbunare, dobdndind astfel reputalia de apdritori ai
dar de obdrgie strlini. Weldegabriel a fost bigat
dupd un an' apoi eritreenilor. Degi probabil cd nu au ucis mai mult de 11 italieni,
c5 i s-a opus in numele satului Ei a fost eliberat
isprdvile lor au fost exagerate de opinia locali, care ii credita cu obig-
ameninlat. Fralii au decis si-l omoare pe noul guvernator -
ceea
divorlat de nuitele atribute Ei invulnerabilitdli eroice ale bandililor sociali. Au
ce era legitim iup6 legile vendetei - 9i in acest scop au
prin devenit un mit. Mai mult, dat fiind cb drumurile ajunseserb nesigure
soliile loi pentru .u poliliu s[ nu le pedepseascd' redobdndind
pentru goferii italieni, eritreenii cdrora inainte administralia italianl
asia mobilitatea fdri de care proscrigii nu pot opera' L-au impuqcat
sau cea britanic[ nu le ingdduise s[ gofeze au primit permisiunea s-o
Ei s-au dus intr-o pidure din apropiere, bazdndu-se pe prieteni 9i
ii suslinea ca faci. Acest fapt a fost primit cu bucurie, ca o ameliorare a condiliei
rude in ceea ce privegte proviziile' Majoritatea satului
ar fi putut lor sociale gi pentru slujbele care deveneau acum disponibile. Mulli
pe nigte apdr[tori ai drepturilor acestuia, ins[ fralii
nu
oameni au spus: ,,Triiasci fiii lui Mesazgi. Ei ne-au dat posibilitatea
,ri.i.o- si-gi ofenseze fogtii vecini jefuindu-i' sd conducem maEini". Fralii intraserd in politicd.
in mod firesc, clanul minoritar qi rudele guvernatorului li se
au evitat
opuneau gi ajutau autorit[lile britanice' Fralii Mesazgi
 La acest moment (r94g), politica eritreeand era complicati gi mai
un ziar eritreean, la ea au participat multe notabilitili eritreene,
mult de incertitudinea referitoare la viitorul fostei colonii. Apirdtorii
iar bocitorii au cdntat cAntece care ii liudau realizdrlle. Patriolii
unitilii cu Etiopia se opuneau suslindtorilor diverselor formule ale
eritreeni nu se pot hot[ri in privinla carierei lui Weldegabriel: un
unei posibile independenle eritreene. Anumili unionigti importanti
bandit pentru oameni, ins[ unul care a avut un rol esenlial in inte-
i-au abordat pe bandili, cerdndu,le sprijinul, gi aproape toli bandilii
grarea lirii lor in Etiopia. insi politica lui nu fusese cea a secolului
creqtini au acceptat, deoarece asta le oferea senzafia de identitate gi
XX. Era politica striveche a lui Robin Hood, care se confrunti cu
siguranli impotriva oamenilor predominant musulmani ai inde-
geriful din Nottingham.
pendenfei. insd, desi suslineau unirea, fralii, ca oameni ralionali,
nu omorau eritreeni din motive politice, ca si evite vendetele, iar
Pentru occidentalii mileniului al treilea care citesc cronologia
weldegabriel nu incendia case sau recolte. sustinerea din partea
unor oameni precum fiii lui Mesazgi, cariera acestora poate si pard
Etiopiei le oferea bandililor nu doar arme si bani, ci gi un refugiu de
stranie gi dificil de infeles. Capitolele care urmeazi vor ajuta, sper,
cealalti parte a granifei. Degi igi juca rolul de a terorizaEritrlea sd
la explicarea ei.
intre in federalie cu Etiopia gi de a rupta impotriva musulmanilor,
weldegabriel avea griji si nu se implice pe el gi nici districtul lui
natal, Mereta Sebena, in lupte care nu ilvizauin mod direct.
Atunci cdnd ONU a votat, in sfArgit, pentru federafie, bandilii
au pierdut suslinerea unionistilor gi a guvernului etiopian. cei
mai
multi au fost amnistiali in 1951, dar Weldegabriel a rezistat pAnd
in 1952 gi a fost unul din cei 14 banditi considerali de britanici
prea infami ca si li se permitd si rimdni in Eritreea. prin urmare,
britanicii au aranjat ca acestora s6 li se ofere azilin Etiopia, unde
au primit din partea impiratului nigte pimAnt in provincia Tigr6 gi
un stipendiu lunar. Din pdcate, acum erau ei strdini gi
ldranii din
zond, le erau ostili. impdratul le-a promis pimAnt cu
mai puline
probleme, indemnizalii mai bune si educalie gratuitd pentru copii,
dar promisiunea nu s-a materiali zat niciodarl Toli bandilii, in afari
de Weldegabriel, au ajuns inapoi in Eritreea.
$i el ar fi putut si se intoarci in Beraquit, dat fiind c[, dupi
ce incetase si mai fie proscris, devenise un membru respectat
al
comunitilii. se recdsdtorise cu so{ia lui, intrucAt ea nu mai era in
pericol gi el nu mai era forlat si hoinireasci. Rudele guvernatorurui
mort, dugmanii lui, erau incd puternice in Mereta Sebene, iar intre
ele gi weldegabriel 9i familia lui mai funcliona actul de r[zbunare
,,ochi pentru ochi". Aga ci el a preferat s6-qi ducd viala in Tigr6.
A murit la vdrsta de 6r de ani, intr-un spitar din Addis Abeba. in
Beraquit s-a linut o slujbi religioasd pentru el. Dupd cum a relatat

t8
 I
Bandili, state gi putere

I-a pus si-i spuni ,,Stipine"

Pe trdditorii din banda lui,
Pe cei de sus ii dispreluia:
El voia sAfie mai mult...

Voi, oameni de jos fd,r5. arme,

vedeli-vl de cimpurile gi lirdna voastri,
nu mai umblafi cu pistoalele acelea:
sipatul vi se potrivegte mai bine...
intoarceli-vi la muncile cAmpului...
Nu tulburati iar lumea.
Baladd despre moartea
banditului Giacomo del Gallo, 1610a

Pe munte gi in pidure, bandele de birbali violenli 9i inarmali,

aflate in afara controlului legii Ei autoritilii (de regull, femeile
sunt rare), igi impun voinla asupra victimelor prin gantaj, jaf sau
alte modalitifi. Prin asta, banditismul contesti simultan ordinea
economicd, sociali gi politici, contestindu-i pe cei care delin sau

4 G. C. Croce, Barzeletta soprala morte di Giacomo del Gallo famosissimo bandito

(Bologna, 1610), w. 26-9, 131-154.
revendicd puterea, legea gi controlul resurselor. Aceasta este sem-
nificalia istorici a banditismului in societilile cu stat gi clivaje de
clasd. ,,Banditismul social" care constituie subiectul acestei cirli
este un aspect al acestei contestiri.
Prin urmare, banditismul, ca fenomen specific, nu poate exista
in afara ordinilor socioeconomice gi politice care pot fi contestate in
acest mod. De exemplu - ceea ce, cum vom vedea, e important - in
societilile firi stat in care ,,legea" ia forma vendetelor (sau a acor-
durilor negociate intre rudele contravenienlilor qi rudele victimelor),
cei care omoari nu sunt proscrigi, ci, cum ar veni, beligeranfi. Ei
devin proscrigi gi susceptibili de a fi pedepsili ca atare doar acolo
unde sunt judecali dupd un criteriu al unei legi 9i ordini publice
care nu este a lor5.
Dupd dezvoltarea agriculturii, metalurgiei, oragelor si scrisului
(adici a birocraliei), cei mai mul$ oameni de la tard. au triit in so-
cietdli in care se vid pe ei ingigi ca fiind separafi, ca grup colectiv,
de grupul celor bogali gi/sau puternici, qi inferiori acestora, degi ca
indivizi depind adesea de unul sau altul dintre ei. in aceasti rela-
!ie, ranchiuna e implicitl. Cum demonstieazd poezia poetastrului
urban, banditismul face explicitd aceasti respingere potenliall a
inferioritdfii, cel putin in lumea birbalilor. prin insdgi existenla lui,
el implicd o contestare a ordinii sociale. Cu toate acestea, inainte de
ascensiunea economiei capitaliste moderne rela{iile sociale si eco-
nomice se schimbi doar incet, daci nu cumva deloc. Aproape sigur,
balada despre Giacomo del Gallo ar fi insemnat aproximativ acelagi
lucru pentru ascult[torii din Bologna in orice moment din secolul
s Nuvela The Two Drovers de walter Scott ilustreazi perfect acest conflict al
legilor. Pe drumul spre oragele din sud, un vicar din linuturile muntoase sco-
(iene are o disputi legati de pdgunat cu un vicar englez.Englezul il doboari
la pdmdnt pe scolian, care il ucide, dat fiind ci, dupi standardele lui, insulta
nu poate fi rlzbunatd decdt in modul acesta. ]udecltorul (englez) care il judeci
pe scolian pentru crimi spirne juratilor ci acuzatul nu e, dupd legea lui, un
criminal, ci un om care gi-a fdcut datoria. Cu toate acestea, in condi(iile legii
din Regattrl Unit, nu existe alte posibilitate decit de a-l condamna ca gi cum
ar fi un criminal.
VIII pdnd in secolul XVIII, chiar daci, aEa cum vom vedea, inainte
de secolul XVI probabil ci el nu ar fi fost cunoscut drept ,,bandit"6.
Prin urmare, din punct de vedere social istoria banditismului
are trei p[r!i: nagterea lui, cAnd societilile prebanditegti ajung si
faci parte din societilile cu stat 9i clase, transformirile lui de dupi
ascensiunea capitalismului local gi global 9i indelungata lui carieri
din statele 9i regimurile sociale intermediare. Prima, care in anumite
moduri pare a fi cea mai indepirtati din punct de vedere istoric, nu
e neapirat astfel, deoarece banditismul ca fenomen de masi poate sd
apari nu doar atunci cdnd societllile fird clase se opun ascensiunii
sau impunerii societililor cu clase, ci gi cind societilile tradilionale
rurale cu clase se opun avansului altor societiti, state sau regimuri
rurale (de exemplu, agricultorii sedentari impotriva crescitorilor
de vite nomazi sau transhumanli), urbane sau strdine cu clase. De
fapt, dup[ cum vom vedea, istoric vorbind, banditismul, ca expresie
a unei astfel de opozilii colective, a fost foarte rispdndit, cu atdt
mai mult cu cdt, in aceste circumstanle, el se bucurl de o sus{inere
considerabil[ din partea tuturor elementelor din societatea lui tradi-
fionali, chiar gi a defindtorilor puterii. Acesta este elementul comun
al economiei seminomade a pistorilor de clan care a constituit, de
reguli, principala surse a bandililor din Balcani gi AnatoliaT, acei
gaucho liberi de pe cdmpiile Argentinei secolului XIX care s-au opus
oragului gi legilor burgheze ale proprieti{ii, impreund cu cdpeteniile
lor rurale, gi cultivatorii columbieni de cafea din secolul XX care ii
protejau pe bandilii ,,lor". Cu tolii se opun puterii acaparatoare a
autoritifii gi capitalului din exteriors.
in afara acestei situalii speciale, banditismul ca fenomen social
din indelungata fazd. a doua a istoriei lui se referi, la clasi, avere 9i
Giovanni Cherubini, ,,La tipologia del bandito nel tardo medioevo", in Ortalli,
op. cit., p.353.
Fikret Adanir,,,Heiduckentum und osmanische Herrschaft: Sozialgeschi-
chtliche Aspecte der Diskussion um das friihneuzeitliche Rduberwesen in
Stidosteuropa" (Sild.ost-Forschungen,vol. XLI, Miinchen,1982,pp. 43-116).
Vezi Gonzalo Sanchez gi Donny Meertens, Bandoleros, gamonales y campesinos:
El caso de la Violencia en Colombia (Bogoti, 1984) 9i prefafa mea Ia aceastd
lucrare.
 putere in societitile ldrinegti. Aga cum sardinianul Antonio Gram-
sci a descris situatia de pe insula lui la inceputul secolului XX, ,,lupta
de clasd se amesteci cu brigandajul, santajul, incendierea pidurilor,
schilodirea vitelor, rdpirea femeilor gi copiilor, atacarea birourilor
municipalitilii"e. Dupi cum vom vedea, in mdsura in care bandi-
tismul a supravieluit la prd pdnd intr-o epoci a unui capitalism pe
deplin dezvoltat, el exprimd, mai mult decdt orice altceva (poate
cu excepfia aversiunii fald de o administralie indepirtatd), ura fald
de cei care imprumut[ bani gi ii pun pe agricultori in legiturd cu
pia\alargd.
Existd insi o diferenld importantd intre banditismul primelor
doud, faze gi a treia fazi. $i anume foamea. in acele regiuni din
secolele XIX gi XX cu agriculturi capitalisti in care intAlnim ban-
ditismul - ne-am putea gdndi la SUA, Argentina gi Australia - oa-
menii de la fari nu se mai confruntau cu moartea prin infometare.
in majoritatea regiunilor banditeqti clasice din secolele medievale
gi moderne timpurii, de exemplu din jurul Mediteranei, bandilii
tr[iau permanent la marginea foametei. ,,Ritmul foamei determini
structura fundamentald a ritmului brigandajului"l0. Marea epocd a
cangago-Ilor brazilieni incepe cu seceta ucigitoare din 1877-1878 gi
igi atinge apogeul cantitativ odati cu cea din 191911. Sau, cum spune
vechea zicald chinezeasci: ,,Mai bine si incalci legea decit sd mori
de foame"t2. Regiunile sdrace erau regiuni de bandili. Acele luni ale
anului agricol in care hrana era pulind qi nu trebuiau indeplinite
t A"a"t" Prgl iaru,Il Banditismo in Sardegna: La vendetta barbaricina(Varese,
197s), p. 419.
r0 Bronislaw Geremek, ,,Il pauperismo nell'eta pre-industriale", Einaudi Storia
,,Italia", vol. V (Torino, 1973),p.695.
Billy Jaynes Chandler, The Bandit King: Lampido of Brazil (Texas A&M Univ.
Press, 1978). Eu citez din edigia portughezi (Rio de faneiro, l98l), p. 27.
Phil Billingsley, Bandits in Republican China (Stanford, CA, 1938), p. 20. Vezi qi
p. 16: ,,Sirdcia... pindea intotdeauna in spatele prezen{ei perene a banditului, iar
foametea ii didea un puternic avdnt ca proscris. De exemplu, un bandit prins in
Sichuan i-a spus anchetatorului sdu din armate ce motivul pentru care devenise
bandit putea fi gdsit in stomacul lui, daci voia si-l despice. Oficialul intrigat
fdcut exact asta dupi execu{ie: in stomac nu au gdsit nimic in afari de iarbi.
prea multe munci agricole erau anotimpul tdlhiriilor. Cd,nd inun-
daliile distrugeau cerealele, briganzii se inmulleau.
insl ceea ce il intereseazein primul rdnd pe istoricul social gi
economic este structura banditismului, social sau de alt tip, mai
degrabl decAt efectele activitdlilor bandililor asupra istoriei mai
largi a evenimentelor epocilor lor. $i, intr-adevir, cei mai mulli
bandili care au devenit personaje cu adevirat celebre ale cd'ntecelor
gi povegtilor sunt persoane cu anverguri gi orizonturi pur locale.
Numele lor qi detaliile isprivilor lor abia daci au importan{i. De
fapt, pentru mitul bandililor, realitatea existenlei lor poate fi secun-
dari. Pulini oameni, fie ei qi Eoareci de bibliotecd, sunt cu adevdrat
interesali sll identifice pe Robin Hood-ul original, daci el a existat.
$tim ci |oaquin Murieta din California e o invenlie literari; cu
toate acestea, el face parte din studiul structural al banditismului
ca fenomen social.
Politic vorbind, istoria banditismului este mult mai dramati-
ci. Ceea ce s-a intAmplat conteazd - uneori intr-un mod foarte
pregnant. Unii regi gi implra{i gi-au inceput viata in calitate de
cbpetenii de bandili, precum - din cdte mi s-a spus - impiratul
Tewodros (Teodor) al ll-lea, care a condus Etiopia in 1855-1858,
sau comandantul militar Chang-Tsolin (Zhang-Zuolin), care a
condus Manciuria intre prdbus,irea Imperiului Chinez qi cucerirea
japonezd. De altfel, s-a suslinut, deloc implauzibtl, cit fondatorul
Uruguay-ului ca republici independenti atdt fa!6 de Argentina,
cdt gi fald de Brazilia, |ose Antonio Artigas, gi-a inceput cariera ca
bandit, sau mai degrabi ca ho! de cai gi contrabandist profesionist,
ceea ce e cam acelagi lucrur3. Mai mult, istoria banditismului este
in mare parte istoria exploziilor lui ocazionale in masi - transfor-
marea unei situalii minore qi endemice din multe medii geografice
in epidemii ample sau chiar - cum s-a susfinut pentru China anilor
'30 - intr-o pandemie. intr-adevdr, istoria moderni serioasi a ban-
ditismului incepe probabil cu descoperirea de citre Fernand Braudel
(in minunata lui carte despre Mediterana) a extraordinarei explozii
a 13 Hugo Chumbita, ,,E1 bandido Artigas", Todo Es Historia, nr.356 (Buenos Aires,
martie 1997), pp.8-27.
 panmediteraneene a banditismului in ultimele decenii ale secolului
XVI qi primele decenii ale secolului XVIIl4.
Asta din caazd, cd istoria puterii, adicir a capacitilii de a dobdn-
di controlul asupra oamenilor gi resurselor prin coercilie, a ficut
obiectul unei varietdfi gi mutabilitifi mult mai mari decAt structurile
care se schimbd incet ale ordinii economice gi sociale.
Pentru a inlelege banditismul gi istoria lui, prin urmare, trebuie
sd il privim in contextul istoriei puterii, adici al controlului guver-
nelor sau altor puteri centrale (in zona rurald, mai ales proprietarii
de pdmdnt 9i vite) asupra a ceea ce se intdmpld in teritoriile gi intre
populaliile pe care pretind ci le controleazd,.rJn astfel de control
ele
este intotdeauna limitat la unele teritorii gi populalii anume, dat
fiind cI pin[ in prezent toate statele sau entititile care reyendici
controlul, pdni gi cele mai puternice imperii, au trebuit intotdeauna
sd coexiste cu altele din afara sferei lor. Mai mult, chiar gi in interi-
orul domeniului revendicat de ele, in cea mai mare parte a istoriei
puterea a fost limitatd in trei modalitili: din cauzl, ci mijloacele
de control de care dispuneau autoritdlile'erau inadecvate acestui
scop, din cauzd cd adecvarea lor depinde intr-o anumiti misurd
de disponibilitatea supugilor de a se conforma gi de capacitatea lor
de a evita conformarea gi din cauzi ci (in parte din acest motiv)
autoritdlile au incercat si controleze in mod direct doar anumite
pdrli ale vielilor supusilor lor. PAni in ziua de azi, de exemplu,
guvernul Columbiei nu poate s[ controleze mai multe zone de pe
teritoriul firii, in afara unor incursiuni militare periodice, iar poli-
lia regali din Ulster qtie cd in anumite districte foarte catolice din
Belfast ordinea de facto este menlinut[ nu de stat, ci de detaqamente
violente de,,republicani".
Prin definifie, bandilii se opun conformirii, sunt in afara sferei
puterii, sunt ei ingiqi potenliali exercitanfi ai puterii gi, prin ur-
mare, potenliali rebeli. De fapt, semnificatia iniliali (in italiani)
aluibandito este de om,,plasat in afara legii" din orice motive,
la Fernand Braudel, Mediterana Si lumea mediteraneeand tn epoca lui Philip al
Il-lea (Paris, 1949, prima edilie; [Meridiane, 1985, edilia in limba romAni]).
.,4
chiar dacd nu e surprinzdtor cd proscrigii au devenit cu ugurinld
tAlhari. Inifial, ,,briganzii" erau doar membri ai unor grupuri in-
armate care nu aparfineau vreunei forfe regulate. (Sensul modern
apare incepAnd cu sfdrgitul secolului XV.) ,,Bandolero", termenul
castilian uzual pentru bandit, a fost derivat din termenul catalan
pentru partizanli inarmafi din frdmintdrile gi conflictele civile
care au miturat Catalonia din secolul XV pdnd in secolul XVII,
,,iar la momentul cuvenit au degenerat in banditism"ls. Celali era
termenul pentru bandilii din Imperiul Otoman al secolelor XVI gi
XVII care, dup[ cum susline un studiu recent, au servit mai degrabl
la intirirea puterii sultanului decAt la subminarea ei; insi numele
lor provine de la revolta ideologici (islamic heterodoxi) din 1519 a
lui Seyh Celal, care a determinat stipAnirea ,,si foloseasci aceastd
denumire pentru a justifica reprimarea bandililor, chiar qi acolo
unde acegtia nu aveau deloc conlinutul rebel giviabilitatea celali-lor
inifiali"16. Mi s-a spus c[ shifta din Cornul Africii sunt definili de
un dicfionar amharic binecunoscut drept bandili care, dupi ce au
denunlat autoritatea regelui sau impiratului, triiesc in pdduri sau
in silbiticie, provoace dezordini gi refuzd sd pliteasc[ impozite sau
tribut; pe scurt, triiesc ca rebeli-tdlhari. Iar in China tradilionald,
cel pu{in, legdtura potenliali dintre banditism gi risturnarea perio-
dici gi obignuiti a dinastiilor era un loc comun al gAndirii politice.
Prin urmare, istoria banditismului, inclusiv a banditismului
social, nu poate fi infeleasi sau studiati adecvat decdt ca parte a
istoriei puterii politice, care, la cel mai inalt nivel al ei, este puterea
imperiilor gi statelor. in societilile cu clase de dinaintea epocii ca-
pitalismului modern, puterea coerci{iei frzice era, in ultimi instan(i,
gi fundamentul primordial al puterii economice. Cu alte cuvinte,
P. Imbs, ed., Trdsor de la langue frangaise, vol.4 (Paris, 1975), vezi,,brigand";
f. Corominas, Diccionario Etimol1gico de Ia Lengua Castellana, vol. 1 (Berna,
1954),veziBando II (Londra, ed.1992, Partea a II-a, 5.3), citat in Luigi Lacchd,
Latrocinium. Giustizia, scienza penale e repressione del banditismo in antico
regime (Mllano 1988), p. 45.
Karen Barkey, Bandits and Bureaucrats: The Ottoman Route to State Centra-
lization (Ithaca/Londra, 1994), pp. 153-154.