Vasile Sebastian Dâncu

Triburile .
Vasile Sebastian Dâncu
TRIBURILE
Patologii ale politicii româneşti,
de la Revoluţie la Generaţia Facebook
2 . Vasile Sebastian Dâncu Triburile . 3
Vasile Sebastian Dâncu
Editura ȘCOALA ARDELEANĂ

TRIBURILE
Cluj Napoca, str. Mecanicilor nr. 48 Patologii ale politicii româneşti,
Redacția: tel 0364 117 252; 0728 084 801 de la Revoluţie la Generaţia Facebook
e mail: editurascoalaardeleana@gmail.com
Difuzare: tel/fax 0364 117 246; 0728 084 803
e-mail: esadifuzare@gmail.com
ISBN 978-606-92593-0-6
Cluj-Napoca
2014
TRIBURILE.
Patologii ale politicii românești,
de la Revoluţie la Generaţia Facebook
P olitica noastră este bolnavă. Se spune de multe ori acest lucru,

în presă, în viața de zi cu zi, chiar în discursurile politicienilor.
Am scris chiar un eseu care a dat titlul unei cărți, „Politica inutilă”,
crezând atunci că, în loc să inducă ordine în evoluția socială,
politica noastră este disfuncţională, poate chiar inutilă. Nu cred
că politica este inutilă, dar sunt convins că, pe parcursul unui
deceniu și jumătate de când sunt, într-un fel sau altul, în mijlocul ei,
am descoperit multe patologii ale vieții politice, le-am descris, comentat
și uneori am propus soluții. Am scris despre sectarismul politic de
stânga sau de dreapta, despre consensul antidemocratic și lipsa de
proiect, despre narcisismul, miopia, populismul, camuflarea, alergia la
critică, autismul, ideofobia, conflictualismul extrem, dictatura emoției,
demagogia, clientelismul, sindromul Pinocchio, patologiile excesului,
politicianismul, autoritarismul, „mi-se-cuvenism”-ul și multe altele.
Despre meditaţii și flashmob-uri

Textele pe care le-am adunat în această carte nu trebuie
justificate, nici explicate mai mult decât pot să o facă ele însele,
fiindcă vorbesc despre lumea noastră și au rolul de a aduce
înţelesuri. Sunt demersuri de ordonare a lucrurilor care se petrec
în viaţa mea și care oglindesc înţelegerea pe care un sociolog
implicat încearcă să o dea astăzi lumii sociale românești. Sunt
texte vii, texte care s-au născut și au trăit în contexte sociale bine
determinate, de care sunt influenţate. Cele mai multe nu sunt
subiecte alese de mine, ci teme despre care am fost invitat să scriu
– de prieteni, de cititorii blogului meu sau de revistele la care Nu am rezistat tentației de a pune meditațiile mele sub semnul
colaborez. Cele mai multe dintre subiecte au fost evenimente cu socioanalizei, măcar ca metaforă, chiar dacă unii o vor privi doar
mare impact social, cu audienţă record, sau ocazii care au produs ca pe un ornament neologistic sau alţii – neîncrezători în calea
puternice vibraţii colective. Nu am scris texte pentru un public descrisă la finalul vieţii de către Bourdieu – se vor indigna poate
anumit, nici cu intenţia de a face sociologie, nici măcar sociologie de lipsa de distanţă faţă de obiectul cercetat. Ca un cercetător al
aplicată. Sunt mesaje ale prezenţei mele sociale în spaţiul social opiniei publice și nu numai, îngropat între munţii de date cu care
românesc. Adunarea lor în cadrul volumului de faţă este însă un cei peste o sută de oameni de la Institutul Român pentru Evaluare
omagiu – se va observa ușor – adus lui Pierre Bourdieu, sociologul și Strategie – IRES ne câștigăm pâinea, cred că am dreptul ca,
meu preferat, dar, în același timp, și lui Emil Cioran, pentru că măcar în clipele de odihnă, să mă opun artei divinatorii bazate pe
astăzi, când scriu aceste rânduri, se împlinesc o sută de ani de la modelări statistice și să caut demontarea unor mecanisme sociale
nașterea acestuia. Este un tribut adus lui Bourdieu pentru că lupta dotate cu diferite forme de prestigiu sau rezonanţe pe care le luăm
sa a avut în centru distrugerea iluziilor care ne fac să nu putem ca practici seculare ori valori eterne.
avansa cu destulă viteză pe terenul știinţific, dar și pe cel al practicii Textele din această lucrare nu au ambiţii știinţifice, dar vor să
sociale, militând pentru o sociologie lucidă prin părăsirea iluziilor completeze viaţa mea de intelectual și sociolog, pentru că sociologul,
gândirii pure sau ale celei savante, învingerea prenoţiunilor în sens orice ar face, se află într-o triplă ipostază: este producător de
durkheimian sau distrugerea barierei limbajului, cum ar spune cunoaștere obiectivată, este un cercetător care are propriile
Wittgenstein. proiecte și metode de cercetare preferate, dar, să nu uităm, este
Am așteptat câțiva ani, timpul necesar ca să uit două cărţi și participant, activ sau nu, la procesele sociale reale. În această a
importante ale celui mai influent sociolog francez al secolului XX, treia ipostază, sociologul este afectat de socializarea la care a fost
pentru a putea scrie și eu despre asta: Meditaţii pascaliene și Schiţă supus din prima copilărie și până a ajuns să-și contemple diploma
pentru o autoanaliză. Mi-a rămas în minte un fragment pe care unii de absolvire, este marcat de ideologii și credinţe, poartă în sine
îl interpretează drept ipocrizie, dar pe care eu îl cred un adevărat urmele supunerii liber consimţite sau pe cele ale revoltei, ambele
program pentru fiul poștașului din Pirinei: „Niciodată nu m-am atitudini neconcordând cu distanţa și cu neutralitatea axiologică.
simţit cu adevărat îndreptăţit să exist ca intelectual. Și totdeauna Astfel, el interiorizează sau nu, este sau nu conștient de o anumită
am încercat, ceea ce fac și acum, să exorcizez tot ceea ce, în gândirea cerere socială, care este îndreptată spre el sau spre profesia sa. Cea
mea, poate fi legat de acest statut, de pildă intelectualismul filosofic. de a treia ipostază, aceea de participant la viaţa socială și la viața
Nu iubesc intelectualul din mine și ceea ce, în ceea ce scriu, poate publică, este aceea care a reprezentat un fel de amvon pentru
să sune a antiintelectualism este îndreptat împotriva a ceea ce, în textele de faţă.
ciuda eforturilor mele, persistă în mine în materie de intelectualism și Am părăsit și eu deliberat filosofia și, repetând destinul lui
intelectualitate, precum dificultatea, atât de tipică intelectualilor, de Bourdieu, mi-am urât originile până aproape de 40 de ani. După
a accepta cu adevărat că propria libertate își are limitele ei.“ Da, nici aceea – aici nu mai știu ce credea Bourdieu – a început să mă
eu nu iubesc intelectualul din mine atunci când seamănă, chiar urmărească frica de a nu le trăda. Și acum încă mă uit cu atenţie
întâmplător, în diverse contexte, cu vreunul dintre intelectualii la viaţa mea și la poza bunicului Sebastian, care mi-a spus cu o
publici care se autocontemplă narcisist, ignoră practica socială și seară înainte de a muri: „Să nu cazi pradă jocurilor de noroc, ești
nu au forţa de a participa la o cât de mică acţiune de rezistenţă. pătimaș ca mine, și să ai grijă de un singur lucru – respectarea
cuvântului dat este cel mai important capital al familiei noastre“. supraevenimenţialitate și printr-o mai mare presiune a timpului
Am scris în aceste analize despre oameni și despre schimbarea și a alternativelor. El face parte din ceea ce Maffesoli a numit
lor, așa cum am văzut-o la concetăţenii mei. Am citit tot timpul magistral triburile postmoderne, unde oamenii se simt legați prin
lucrări despre sociologia mentalităţilor, a valorilor și a culturii partajarea de emoţii și afecte. Ei sunt reprezentanţii unei mutaţii
contemporane, mereu cu gândul la regretatul meu profesor de genetice, de ruptură a legăturilor sociale tradiţionale, mult mai
sociologia și filosofia istoriei, Ion Aluaș, cel care m-am sustras sustrași determinismelor. Ei fac parte deja dintr-o generație care,
filosofiei și m-a introdus brutal în prima echipă de cercetare de cum spune Olivier Mongin, atinsă de individualism negativ, adică
teren. Dar am crezut mereu că noi suntem într-o fază încă neatinsă afectată de neliniște și de singurătate, intră în reţele sociale unde te
de civilizaţie și de transformarea spre modernitate, așa că temele poţi sustrage reciprocităţii. Grupurile lor sunt provizorii sau, mai
predilecte despre care am scris sunt abordate pornind de la viaţă precis, ceea ce numesc ei rețele sociale sunt regrupări provizorii,
și de cele mai multe ori nu am făcut nicio referire la marea sau la aflate sub semnul celei de-a treia solidarităţi (după solidaritatea
mica teorie sociologică. Am vrut să-i feresc pe cititori de această organică și cea mecanică), unde relaţiile sunt fragile și superficiale,
meteahnă a profesorilor; în plus, majoritatea textelor mele aveau dar fiecare individ face parte din mai multe rețele între care poate
un destinatar vizat de mine, real sau imaginar, iar acesta nu era să aleagă. „Prietenii“ de pe Facebook sunt puncte de stabilitate
fericit să meargă la bibliotecă pentru a mă urmări. De aceea, am mișcătoare pentru fiecare individ, într-o societate a incertitudinii
încercat să comunic cu subiectul analizelor mele într-un limbaj maxime, unde solidaritatea este reflexivă, în sensul lui Giddens:
cât mai aproape de limbajul lui. reflexivitatea ca examen de revizuire a practicilor sociale. Aici,
Am încercat să comunic așadar cu bună știinţă, cu predilecţie, individul este asaltat de multiapartenenţe și nu există principii
într-o paradigmă emoţională sau morală mai ușor de interpretat, solide care să antreneze adeziuni colective stabile. Acești tineri care
ca semnificaţie și îndrumare, dintr-un motiv pe care îl voi explica se plâng în cântecele lor că nu s-au născut în locul potrivit și care
în cele ce urmează. Cititorului meu mediu, uneori poate prea visează să plece în străinătate sunt produsul acestui timp. Poate că
grăbit, îmi era greu să-i împărtășesc lecturile mele preferate: ei, tinerii, sunt singurii contemporani cu lumea noastră, cei mai
Giddens, Baudrillard, Lipovetsky, Maffesoli, Goffman, Eco, mulţi români nefiind cetăţeni tipici ai acestei societăţi moderne.
Barthes, Bauman, Fukuyama, Schutz, Beck sau mulţi alţii. În Poate că doar ei sunt victimele Timpului, ceilalţi fiind victime ale
plus, nu doream să cad în păcatul intelectualilor publici, descris decalajului nostru continuu faţă de istoria Europei și mai ales ale
de Bourdieu, acela de a explica realitatea noastră pentru cei mulţi plonjeului direct într-o libertate care poate fi necesitate înţeleasă
folosindu-mă de erudiţia sociologică. doar dacă ai construit ceva la propria ta viaţă și mai puţin dacă
schimbările ţi-au venit mereu din afară și, la intervale scurte
Un timp al neotribalismului postmodern de timp, a trebuit să schimbi valorile, zeii sau altarele la care te
Cititorul meu tânăr, cu care corespondez des pe e-mail închini. Pot să accept că este vorba de o regresie colectivă masivă
sau prin comentariile de pe forumuri, vine deja din altă lume, și că trăim o criză socială de identificare sau, cum spune Maffesoli,
trăiește într-o lume a imaginii și poate să mă înţeleagă mai bine o saturaţie societală faţă de marile valori ale celor trei secole de
pe baza unor analize mai sumare, mai imagistice și mai colorate capitalism tradiţional și probabil trecem la o altă paradigmă, la o
emoțional. El a crescut într-o epocă a televiziunii și este posesorul altă manieră de a fi împreună, trecem de la un inconștient colectiv
unei identităţi mai flexibile, realizate prin bombardament de dominat de triada muncă-rațiune-viitor (Prometeu) spre o epocă
dionisiacă, dominată de triada vis-imaginar-fantasmă, iar acest un sentiment, o dorinţă, un proiect. În general, flashmob-ul este
lucru nu se mai produce prin intermediul revoluțiilor care ne împotriva politicului, a economicului sau a ideologiilor și se ferește de
arătau schimbarea, ci prin viruși ai contaminării culturale. Cum parteneriate cu mass-media. Acest tip de agregare spontană, realizată
spune Maffesoli în Le temps des tribus, nu mai avem contracte datorită posibilităților de mobilizare pe care le oferă internetul, are
sociale între indivizi, ca acelea din comunitățile de până acum, ci ca scopuri și motivație transmiterea unei emoţii, distracţia oferită
mai degrabă pacte în cadrul unor comunități fragmentate (triburi străzii sau doar celor implicați, participarea comună la acţiuni de
muzicale, sportive, sexuale, religioase etc.) unde regula este sincronicitate socială, cunoașterea unor oameni noi sau fronda
individualismul emoţional. Emoţia face regula și în politică, a se față de mecanica existenţei și a rutinei. La un flashmob, oamenii
vedea cazurile Dan Diaconescu, Gheorghe Becali, Sorin Oprescu vin din direcții diferite, realizează instrucţiunile, iar apoi pleacă
– produse politice ale unor momente de răscoală emoţională, fiecare într-o direcție diferită, este un fel de adunare fără scop și
generate de arestări sau de respingeri care păreau abuzuri faţă de fără nicio finalitate anume, o negare a tuturor formelor teziste de
indivizi și față de unele dintre libertăţile lor. În această situaţie, mobilizare și de protest cunoscute până acum.
elita intelectuală este cu totul depășită de aceste triburi noi, unde Într-o societate aflată sub semnul mitologiilor, al hierofaniilor,
predomină un sentiment. O emoție, dar nu un sentiment de al ontofaniilor decăzute, al emoţiei și fantasmelor, al idolatriilor,
apartenență ca datorie. Tribul se adună să protejeze o emoţie sau textele mele au căutat să creeze o discontinuitate care să fie percepută
să vadă cum această emoţie face mii de oameni să vibreze. Textele ca efect de contrast și meditaţie. Este nevoie de elemente de rupere a
scrise de mine în diferitele reviste sau pe platformele virtuale nu curgerii și a fluxului de imagini ce au înlocuit fluxul de informaţii,
au căutat teme esenţiale sau structurale ale societăţii, pentru acest pentru a ne putea regăsi împreună, măcar pentru câteva secunde,
tip de abordare sociologică am câteva proiecte aflate în curs. ca la un flashmob. Acum nu mai este jurnalistul cel care strigă:
„Regele e gol!“ Acum, regele se dezbracă și strigă disperat, prin
Metafora Flashmob-ului piaţă, la trecătorii indiferenţi, trecători care nu se mai miră: „Hei,
Am căutat mai mult să fac injecţii de sens în corpul nou- nu vedeţi? Sunt gol, indignaţi-vă!“
născut al unei emoţii sociale. De aceea, căutând o metaforă orga- Media participă la marile celebrări colective și creează o iluzie
nizațională pentru grupul pe care îl propun eu în jurul unui perfectă a realităţii, dar nu prin oglindire, strâmbă sau concavă, ci
asemenea text-pretext, am găsit că metafora cea mai fericită este prin proximitate. Televiziunea moare, spun specialiștii în media,
aceea care denumește noi forme de agregare socială, flashmob-ul. dar moare pentru că se confundă tot mai mult cu viaţa, locuim
Flashmob-ul este cea mai volatilă organizare pe care a putut-o tot mai mult în televizor, nu putem să mai criticăm televiziunea
inventa societatea și, în același timp, cea mai nouă în ordine istorică, pentru că am deveni niște absurzi care critică viaţa. Așa cum
primul flashmob având loc în 2003 în SUA. Este o foarte scurtă sugera, în urmă cu câțiva ani, Bogdan Ghiu, televizorul s-a mutat
adunare, într-un loc de mare vizibilitate publică, participanții în noi, iar în sfera politicului, critica televizorului la adresa unor
realizând o acţiune surprinzătoare, deosebită, neobișnuită, pentru politicieni devine o modalitate de a-i ţine în viaţă. Polemicile sunt
o secvenţă foarte scurtă de timp, după care grupul intră într-o tot mai mult o competiţie și o enervare, pentru că televizorul
disoluție spontană. Flashmob-ul se bazează pe spontaneitate, nu are s-a apropiat prea mult de viaţă și trebuie să stea în preajma
o regie deosebită, nici publicitate prealabilă, și se desfășoară pentru unui politician care și-a câștigat dreptul de a locui în televizor,
spectatori accidentali, cu intenţia de a trezi conștiinţe, de a expune alături de mogul sau de profesioniștii lui și de deontologiile lor
minunate. Politicianul ar putea fi ucis prin nebăgare în seamă, dar modul în care a răspuns după primul tur a dus la această prezență
atunci ar suferi și televizorul siamez. De aceea, meditaţiile mele masivă la vot: 80% din populația reală de pe teritoriul României a
caută să aibă semnificaţia unui flashmob care atrage atenţia, care mers la urne. Nu a fost o mișcare pentru un proiect politic, Klaus
oprește curgerea, chiar dacă, poate, autorul și-a pierdut o parte Iohannis nu a venit cu așa ceva, nu am avut o mișcare la urne pentru
din entuziasmul care îl făcea, la primele cărţi, să creadă că scrisul un candidat. A fost o mișcare cu totul și cu totul neașteptată, când
poate schimba lumea. Acum caut să organizez adunări spontane totul mergea spre o victorie sigură a lui Victor Ponta, dacă nu
și cred că un flashmob poate lăsa urme, chiar dacă participanţii au era acel incident cu votul din diaspora care nu a fost rezolvat de
indicaţia să se întoarcă fiecare de unde a venit, fără să arate că se Guvern. Victor Ponta a obținut numărul necesar de voturi pentru
cunosc, fără să-și contemple urmarea propriei opere. Dacă în jurul a fi președinte, în condiţii normale, dar nu a putut câștiga însă
unor emoţii viaţa noastră comună capătă sens, atunci dreptatea și după această mișcare de stradă. Trăim într-o epocă a triburilor
adevărul pot fi căutate și în altă parte. sociale, suntem mai degrabă în cadrul unui tip de raționalitate
afectivă, în care politica este tractată printr-o afectivitate a străzii.
Revoluția de la urne. Este un faliment al politicii clasice, nu doar partidul de la putere,
Începutul unui nou ciclu politic? dar și celelalte partide politice trebuie să înțeleagă în acest moment
Între turul întâi și turul doi al alegerilor prezidențiale din că e nevoie de o reformă a logicii politice, o reformă a construcției
2014 s-a produs un lucru uluitor, o răsturnare de rezultat care nu a unui partid și a legăturii lui cu masele. Klaus Iohannis nu a venit
fost prevăzută de nimeni. Pornind de la o situație în care votul din cu un proiect elaborat, ci cu unul care seamănă mai degrabă cu
diaspora a fost viciat de lipsa unor ștampile de vot sau a unor secții unul al unui primar. A venit cu un singur lucru clar: că e un om
de vot suficiente, în câteva capitale europene, diaspora română a normal, că vrea normalitate. Generaţia aceasta a tinerilor care a
început proteste la secţiile de votare, dar mai ales pe site-urile de impulsionat această mișcare, pe care o numim acum Generaţia
socializare. Guvernul a refuzat să organizeze pentru turul al II-lea Facebook sau Generația Y, are câteva caracteristici importante:
secții suplimentare, iar pe rețelele de socializare și televiziuni a este dezamăgită, nu mai respectă vechile moduri de legitimare,
început un fenomen de mobilizare la vot împotriva candidatului se opune autorității de orice fel și pendulează între apatie și
Victor Ponta, șeful Guvernului în exercițiu și candidat care revoltă de stradă. Sociologic vorbind, se caracterizează printr-un
conducea confortabil după primul tur cu 10 procente avans. Am angajament politic intermitent, o reacţie emoțională de frustrare.
asistat la un mecanism de contagiune între televiziune și Facebook Campania lui Ponta a fost prea sofisticată și prea a încercat să
destul de des întâlnit în lume în ultimii ani, în care masele se ridică folosească toate mijloacele pentru a câștiga. A încercat să ia totul,
pentru că le-a fost refuzat un drept. Am întâlnit și la noi, în iarna din toate zonele, iar această hibridizare i-a creat imaginea unui
lui 2012, acest fenomen, mișcarea de protest pentru susținerea lui candidat agresiv, dominant, cinic. Nu au putut să evalueze cum
Raed Arafat, mișcare care a dus mai apoi la victoria neașteptat de se va rostogoli emoţia legată de votul din străinătate și a făcut
mare a USL la alegerile parlamentare. Probabil însă, liderii USL greșeli de strategie, una fiind asocierea cu Corneliu Vadim Tudor.
au confundat această mișcare cu un proiect de mare amploare și Dincolo de greșeli de tactică sau strategie există o tară de fond a
s-au înșelat. Același mecanism, dar de mai mare magnitudine, partidelor clasice care este taxată de noile mișcări: partidele clasice
s-a petrecut și în 16 noiembrie 2014, la turul al doilea al sunt vânători de voturi, adună intelectuali, staruri, partide, mișcări
prezidenţialelor. Modul în care Guvernul a gestionat alegerile și sociale, sindicate. Totul, la grămadă, fără o logică a respectului
pentru valori sau ideologii. Câștigătorul alegerilor a avut doar un cele mai moderne pentru a manipula populaţiile și segmentele
singur și firav avantaj: nu a venit cu un preconcept despre politică. electorale, a apărut această modalitate de cenzură a politicului
Dreapta vorbea pe patru voci, nu avea un proiect, și atunci a fost care se bazează pe câteva atuuri. Beneficiază de o autonomie a
pus în situaţia de a juca singurul rol pe care îl cunoștea foarte bine, comunicării, pentru că nu mai are nevoie de televiziune; în cadrul
de om neobișnuit cu puterea, un practician al administrației. S-a mișcărilor anti Roșia Montană, manifestanţii nu se mai duceau
potrivit cu noile mișcări deoarece acestea nu au lideri, iar el a fost în centru, pentru că de acolo nu transmit televiziunile de știri –
exact acest lucru, nu a vrut să domine electoratul, a venit cu o înfrânte de publicitatea de la Gabriel Resources –, ci făceau marșuri
ofertă foarte simplă. Nu cred că politicienii au înțeles prea multe în cartiere, pentru a avea un contact direct cu publicul, încercând
din această revoltă la urne chiar dacă este vorba despre un fenomen o contaminare directă. Această punere în paranteză a televiziunii
cunoscut în ultimii ani ca mecanism al mișcărilor de stradă – mișcarea duce la o autonomie a unui nou tip de media, Facebook-ul; sau
indignaţilor, Wall Street, revoluţiile portocalii, revoluţiile arabe –, o e o combinaţie între Facebook și televiziune, când televiziunile
ridicare a maselor, a străzii împotriva establishment-ului politic. Klaus participă la jocul de contestare, care poate deveni letală pentru
Iohannis a fost o ocazie, un motiv pentru ca oamenii să-și reafirme sistemul politic. Oricum, este o modalitate de a debloca anumite
un drept, dreptul de a vota. Sigur că modul cum s-au născut acele drepturi cetăţenești care sunt încălcate. Se naște o nouă conștiinţă,
incidente din capitalele europene, când cetăţenii din câteva dintre conștiinţa străzii, care este un semn de modernitate, care obligă
acestea au fost puși în imposibilitatea să voteze, poate avea mai multe și statul român să se mobilizeze mai repede în a înţelege ce vor
origini, inclusiv o inerţie birocratică pe fondul căreia nu a fost intuit oamenii, a intra în dialog, a schimba stări de lucruri sau a face
faptul că este nevoie de mai mulţi oameni, de secţii mai multe, de liste reformă. Mulţi politicieni, din toate partidele, nu numai cei care
se află acum la putere, vor considera probabil că este vorba de o
mai multe etc., dar, dincolo de asta, acest fenomen amplificat de forţa
teorie a complotului, vor construi scenarii savante care să explice ce
televiziunii plus Facebook, reţelele de socializare, a produs o adevărată
s-a întâmplat, dincolo de vinovăţia lor sau recunoașterea obiectivă
revoluţie la urne. Este imposibil de obţinut o asemenea mobilizare
a decalajului lor față de lumea de azi. Vedem clar o inadecvare a
pe un mesaj pozitiv, în ceea ce privește votul. Evident, am avut și o
politicii de acum, a politicii tuturor partidelor la viaţa socială nouă,
mobilizare selectivă, tinerii, care sunt cei mai expuși Facebook-ului
la ceea ce cere un nou tip de civism. Generaţia Facebook are ca
și cei mai nemulţumiţi de actuala clasă politică. Nu a fost practic principală caracteristică diversitatea și respectul ei. Paradoxal, este
un val de simpatie pentru Klaus Iohannis, a fost mai degrabă un val un masă formată din grupuri diverse, care acceptă până la urmă
de compasiune și de solidaritate cu un politician pe care îl simţeau în a fi unite de o emoţie mai degrabă, și nu de un contract social
defavorizat în bătălia cu sistemul politic actual, o solidaritate cu un pe termen lung. Este o generaţie circumspectă; dacă ne uităm în
candidat care nu avea atributele politicianului clasic. sondaje, vedem că nu au încredere în stat, nu au încredere foarte
Există o generație Facebook mare nici în celălalt. Este o generaţie dezamăgită, dar capabilă să
acţioneze punctual în momentul în care un drept al individului
Generația Facebook aduce o modalitate suplimentară de este încălcat. Apare astfel un nou tip de a simţi comunitatea, de
control al politicului. Să nu uităm că atunci când televiziunile la interesul comunitar la interesul naţional. Comunitatea nu este
devin partinice și nu mai respectă nicio regulă deontologică, atunci generată, fondată de interes abstract, politic sau istoric; este vorba
când politicienii bazaţi pe marketing își creează grupuri mari de de un interes care este o sumă a intereselor personale mai degrabă,
susţinători la alegeri sau înainte de alegeri, când folosesc metodele a intereselor fiecăruia ca individ, a drepturilor mele ca individ. De
200 de ani, statul român caută mereu să îndeplinească un obiectiv

politic, despre acesta este vorba tot timpul: unitatea naţională; am
urmărit numai obiectivul politic, n-am făcut nimic pentru social,
nimic serios pentru economic – excepţie, comunismul lui Ceaușescu.
Aceasta este o caracteristică interesantă a acestei generaţii. Este o
generaţie flashmob, o generaţie care se adună în jurul unei emoţii,
dar nu are un contract social stabil, cum spunem noi, nu respectă Politica mutantă, antreprenorul politic
contracte tradiţionale, moștenite prin educaţie. Este un contract şi partidul franciză
pe durată determinată. Un fel de – cum spune sociologul francez
Michel Maffesoli – neotribalism politic. Oamenii ies în stradă și Motto:
fac un fel de elogiu al raţiunii sensibile, nu al tipului de cartezianism „Românii sunt iubitori de nou,
social pe care îl cunoșteam noi de la Descartes sau de la Rousseau, Înșelători ca grecii și nerușinaţi ca ţiganii”.
prin contractul social. Generaţia Facebook reprezintă o vârstă, o Un episcop bulgar, în jurul anului 1680
perioadă în care acest grup resimte o puternică insecuritate pentru
ei și pentru familiile lor și caută o soluţie insecurităţii generalizate.
Avem peste trei sferturi dintre români care simt o mare
nesiguranţă pentru locul lor de muncă. Această generaţie nouă
C ine a lipsit un an din ţară va înţelege greu ce se întâmplă
cu politica românească dacă va încerca să citească secţiunea
politică a unui ziar. Nu va recunoaște siglele a trei partide, va afla că
simte această insecuritate, dar caută o soluţie și, faţă de ceilalţi, avem un curent popular format din 5 partide, că Iliescu a pierdut
renunţă la apatia socială și politică, devine un grup care acţionează, alegerile interne într-un moment în care toată lumea vedea că
chiar dacă intermitent. Revolta este soluţia principală, solidaritatea este tipic pentru electoratul său, PUR și-a schimbat de mai multe
într-o emoţie colectivă este forma de manifestare. Nu-i poţi ori identitatea, numele și chiar doctrina, partide de stânga sau de
prosti pe acești oameni cu discursuri patriotarde, cu discursuri dreapta guvernează împreună și nimeni nu mai știe ce este stânga
stereotipice despre interes naţional sau interes colectiv. Oamenii și ce este dreapta. Suntem noi ciudaţii Europei, avem chiar așa o
aceștia gândesc interesul colectiv prin prisma interesului personal lipsă de valori în politică sau nu mai sunt oameni care să creadă
și asta îi face să fie mai ușor de îndoctrinat afectiv prin valori ale în ele?
discursurilor clasice ale politicului: datorie, patriotism etc. Este, Studenţii cărora le vorbesc despre doctrine, valori sau partide
până la urmă, o nouă formă de aglutinare a intereselor colective politice mă întreabă ce se întâmplă cu scena politică și, mai ales,
și o nouă formă de cultură politică. Este o cultură politică ce are sunt ei curioși dacă se întâmplă și la alţii o asemenea bulibășeală.
mai degrabă aspect anarhic câteodată, însă aduce o nouă formă de Ei se întreabă și se miră, alături de jurnaliști, cum poate un partid
responsabilitate. Încă nu este maturizată, aceste mișcări se feresc să-și părăsească electoratul, se presupune, adunat cu multă trudă?
să producă lideri, de frica de a nu fi absorbiţi de sistem, dar este Sau cum se poate schimba electoratul de stânga, până ieri, cu
o generaţie interesantă și viitorul lumii noastre se vede în această unul de dreapta. Eticheta de conservator va mai putea fi oare
generaţie, în semnalele pe care din când în când aceasta le trage. recunoscută de alegătorul umanist la viitoarele alegeri?
Toţi cei care ne mirăm sau ne îngrijorăm pentru această
situaţie facem câteva importante erori de percepţie. Eroarea noastră
principală de percepţie este legată de faptul că ne închipuim că Două fenomene sociale sunt responsabile pentru aceste
partidele au o indisolubilă relaţie cu electoratul. Dacă le credem mutaţii politice. În primul rând, această nouă realitate politică
pe cuvânt discursurile de campanie, atunci o să avem imaginea vine dintr-o schimbare profundă a raportului dintre economic
unor uriașe ţarcuri în care locuiesc diferite tipuri de electori și și social, consum și capital, proprietate și circulaţie. Procesul de
pe deasupra lor zboară îngeri de diferite culori politice, hrănind producere a plusvalorii nu mai este indisolubil legat de proprietate,
mulţimile extaziate cu vorbe de duh, azimă și miere. extragerea de plusvaloare nu se mai face doar prin exploatarea
Electoratul se întâlnește doar din patru în patru ani cu directă a muncii, cum spunea Marx.
politica. În rest, citește ziare, stă zile și nopţi în faţa televizorului, Multe întreprinderi de mare succes din ultimii ani (exemplul
adoarme și se trezește cu radioul pornit pe noptieră. Partidele cel mai clar fiind Benetton, tot în Italia) și-au bazat reușita pe
din viaţa reală trebuie să păstreze doar o legătură continuă cu schimbarea raporturilor dintre producţie, distribuţie și consum.
media. Zilnic trebuie urcat un bolovan pe muntele media. Cât Spre deosebire de întreprinderea fordistă, unde producţia și
timp media suportă, ba chiar încurajează cursa pentru ocuparea organizarea ei reprezintă esenţialul, în noua economie doar o mică
acelei porţiuni din balconul dreptei europene, cât timp media parte din cei care sunt implicaţi în producţia de plusvaloare au
acceptă sau încurajează schimbările, orice mișcare politică este legătură directă cu întreprinderea (10% dintre cei care lucrează
bună. Electoratul este oricum sfătuit de jurnaliști și înţelege că pentru Benetton sunt angajaţii acestei firme). Noua logică
este important să avem populari ca să ne protejăm interesele ţării. economică presupune organizarea de reţele, producţia nu este
Altă greșeală pe care o facem este legată de faptul că ne preocuparea principală. Nu teritorializarea producţiei, ci inserţia
credem unici, nu ne prea uităm la ce se întâmplă în Europa. în reţele de distribuţie și comunicarea sunt importante.
Dacă am privi la alţii, am putea să observăm că mutaţiile politicii În al doilea rând, logica „francizei” este dominantă, gestionarea
europene sunt rapide, că apare un politician de genă mutantă. Ba socială și politică a reţelei se face prin marcă: întreprinderea-mamă
chiar am putea spune că apare o politică mutantă. Noua politică oferă o marcă și o marfă (adică aura unei identităţi), acesta fiind
apare cu brutalitate, nu așteaptă secole ca să ne avertizeze sintezele mecanismul de producere a venitului. Cel care vinde marfa nu este
lui Machiavelli, Montesquieu, Max Weber sau Toqueville. anonim, nu trebuie să se mai chinuie să-și facă un nume, el devine
Odată cu Berlusconi (și Bernard Tapie) a apărut cu brutalitate, rapid cetăţean al imperiului.
fără avertismente, o nouă ipostază a politicianului în Europa. Un În fine, comunicarea publică face un salt imens, de la reclama
fel de politician total, un super politician, robocopul politicii. simplă, la comunicarea socială. Înainte, comunicarea arăta produsul;
Politicieni care, culmea, detestă politica și se mândresc cu asta! în noua publicitate, marca substituie marfa. Benetton face de ani
Politicianul care a explodat în Italia nu a câștigat alegerile buni publicitate cu mesajele unei filosofii globale: vorbește despre
pentru că deţinea media, așa cum își închipuie analiștii de suprafaţă, solidaritate, viaţă și moarte, iubirea pentru celălalt. Foarte rar arată
ci pentru că reprezenta un nou tip de politician: antreprenorul produsul și chiar semnătura firmei este tot mai discretă și tot mai
politic. Teoriile clasice ale politologiei nu pot înţelege natura acestui metaforizată (United Colors of Benetton). Noua întreprindere nu se
politician, dar dacă te apropii cu mijloacele sociologiei, observi o mai adresează consumatorului hămesit, ci cetăţeanului responsabil.
triplă ipostază a politicianului Berlusconi: antreprenorul economic, Lupta antirasistă din mesajele lui Oliviero Toscani consolidează un
cel care creează plusvaloare; patronul de media, cel care creează rol social pentru întreprindere, întreprinderea fiind învestită și cu
opinie publică; omul politic, cel care organizează spaţiul public. un important rol identitar.
Berlusconi este un antreprenor politic. Unul dintre acești știm cât vor mai rezista. În schimb, Băsescu a câștigat alegerile
politicieni care detestă politica, în vechea ei formulă, evident. Media dansând după refrenul „Gașca mea/ nu poate să stea/ liniștită/
pe care o deţine nu este importantă prin producţia de ideologie sau nicio clipă”, Vadim Tudor s-a retras în culise și mai avea doar
propagandă. Nu pentru că l-a arătat mereu pe Berlusconi sau pentru un pic până să-și franjureze organul – cum inspirat glumea el la
că i-a atacat pe adversarii politici. Televiziunile lui Berlusconi au fost începutul erei noastre postcomuniste –, trei partide și-au schimbat
puternice pentru că s-au integrat perfect noului mod de producţie, denumirile, Ion Iliescu – o emblemă a stângii – a fost învins de un
mașinii de comunicare și producţie contemporană. tânăr cosmopolit. PUR-ul, partidul-televizor – cum a fost numit
Televiziunile sale au făcut publicitate, au transmis divertisment concernul lui Voiculescu –, a reușit prin legitimitate catodică
și mai ales sport. Jurnalele sale de știri au avut ratinguri slabe, deci nu să intre de două ori în Parlament prin coaliţii în care au oferit
aici a fost el puternic, doar fluxul economic creat prin ele era puternic nu doar un canal, dar și o modalitate de legitimare. Nu demult,
și rapid. S-a impus mai rapid decât se așteptau alţii tocmai prin concernul lui Voiculescu a intrat în conflict deschis cu concernul
aceste fluxuri care au măturat, ca un puhoi, spaţiul public al mediatic important al lui Liviu Luca, într-un război de uzură, care
societăţii italiene. Noile fluxuri nu sunt puternice prin producţia este semnul mutării bătăliilor politice pe terenul mediei folosite
de ideologie sau propagandă, ci prin forţa de penetrare a unor ca teren politic. Pe concernul lui Liviu Luca poate fi ușor altoit
spaţii sociale largi și diverse. un politician telegenic. Să nu uităm că Gigi Becali și-a construit
Are loc astfel și o ușoară dezagregare a sistemului partitocratic. filiale după principiul francizei în toată ţara. Vadim Tudor se
Unii au numit asta tele-populism, alţii au vorbit de telecraţie. S-a retrage și ameninţă cu un post de televiziune. Un primar de stânga,
mutat sediul politicii din clădirea guvernului în studiourile de Băsescu, îl înlocuiește la jumătatea cursei pe candidatul dreptei
televiziune? la președinţie, Stolojan, și câștigă cu voturile aceluiași electorat.
Încă nu, dar nu mai este mult până în acel moment. Chiar și Cârcotașilor care vor obiecta că Voiculescu nu e Berlusconi, cum
semnele pe care le avem azi ne arată o criză majoră a reprezentării cioara nu e vultur, le pot spune că, la noi, doi antreprenori mai
politice. În loc de programe politice, ideologii de stânga sau mici fac cât unul mare din Europa. Adică, Copos + Voiculescu
de dreapta, televiziunea furnizează concursuri, sport, show- înseamnă tot fotbal, televiziune, bani și politică.
uri. Berlusconi a câștigat puterea după ce a învins televiziunea Sunt destule argumente ca să observăm că gena politicii
publică printr-o reţea de televiziune comercială. I-a convins pe suferă și la noi mutaţii. Unii vor spune că a fost depășit în acest fel
italieni să viseze și pe urmă a făcut să se nască utopia politică. A clivajul stânga-dreapta. Încă nu putem ști sigur. Știm un lucru cu
creat partidul-întreprindere și ceea ce unii analiști au numit deja certitudine: o nouă ordine politică își face loc. Cei care mai visează
ideologia managerială. la purificarea politicii prin revenirea la valorile stângii sau dreptei
Revenind la propriile noastre întrebări, se întâmplă asta trăiesc o mare iluzie. Și vor trăi un lung șir de dezamăgiri viitoare.
doar în Italia? Se întâmplă peste tot, în ritmuri și expresii cotidiene Noţiunile de stânga și dreapta corespund încă unei realităţi
diferite. Se pare că și noi mergem destul de repede pe această politice din România atipic înţelese și practicate, dar jurnaliștii și
cale a crizei reprezentării politice și pătrunderea unei logici a politicienii le întreţin încă și poate că electoratul chiar are nevoie
francizei în politică românească. Încă PSD-ul reprezintă stânga, de ele. Ca repere ale unei lumi ușor de înţeles.
prin origini, prin discurs și mai ales prin... președintele Iliescu. Pe de altă parte, nu putem să nu ne uităm la ceea ce se
Și Partidul Democrat are o echipă de oameni de stânga, dar nu întâmplă în jur. Ne îndreptăm spre partidul-franciză, spre o
politică-mutant și un antreprenoriat politic care sfidează tradiţia este de neîntinat. Am visat că avem descoperiri nemaivăzute, cu
pe care o idealizăm intelectual, dar pe care oricum nu o prea care am topit tancurile rusești care ne-au atacat, experimental,
respectăm cotidian, pe malurile Dâmboviţei. Cred că primul în 1968 sau că am doborât cu laser avioane de vânătoare trimise
atribut cu care suntem creditaţi de acel episcop ortodox din secolul să testeze tehnologiile noastre, tot din Răsărit. Ne-am iluzionat
al XVII-lea este interesant și merită să-l luăm în calcul: politicienii că sora noastră China îi poate bate pe ruși cu bucătarii dacă ne
români sunt iubitori de nou. Fără a apela la teoria formelor fără supără cumva într-o zi.
fond, observaţia simplă ne arată că politicienii români intuiesc Am crezut apoi că politica este, în democraţie, spre deosebire
ceea ce nu citesc, mimează ceea ce nu simt, se orientează cu un de comunism, un vehicul spre paradis. Un vehicul care nu are
al șaselea simţ la direcţiile politice mondiale, mai ales acum, în nevoie de vreo formă de combustibil și nici măcar nu oprește
apropierea integrării. pentru alimentare. Singura problemă era șoferul. Utopia s-a
Nu are cum să ne placă un asemenea viitor, dar ar fi mai unit cu un mesianism balcanic, o variantă mioritică a rolului
grav să nu fim pregătiţi pentru el. Nu vom fi de acord cu sfârșitul personalităţilor în istorie. Am tot așteptat omul providenţial, care
ideologiilor tradiţionale, poate o să-i atacăm pe mesagerii care ne să ne salveze, convinși că ne trebuie conducători destoinici, care
aduc veștile proaste. Suntem meșteri seculari la băgatul capului în pot aduce belșugul prin decizii miraculoase.
nisip. Dar îngrijorarea poate fi legitimă. În România nimănui, în Am pus totul sub semnul Binelui sau al Răului. Am pus
spatele francizării politice românești dispare statul. Adică cel care și politica sub această dualitate. Fără valori intermediare, fără
trebuie să facă diguri, să ajute oamenii la calamităţi, să-i convingă nuanţe sau posibilităţi de a face diferenţe. Unii politicieni sunt
pe români să se asigure în caz de tornadă. buni și alţii sunt răi. Unii vor să fure ţara sau s-o vândă, alţii se
13 mai 2005 luptă zi și noapte să nu vină primii la putere. Ne săturam de
unii, ne îndrăgosteam de ceilalţi. Peste 4 ani reveneam la primii,
scuzându-ne și pupându-le mâna. Am construit un sistem politic
bipolar, în care competitorii se urăsc între ei, pentru că tensiunea
România – sfârșitul utopiei politice dintre extreme naște ura. Ura faţă de ceilalţi te face orb în iubirea
faţă de cel din echipa ta. Într-un sistem politic bipolar acţionează
gândirea simplă, viscerală. Coeziunea partidelor se bazează pe
R omânia a traversat 15 ani sub semnul utopiei. Născută la
Crăciunul în care am păcătuit împușcându-l pe Ceaușescu,
utopia democratică ne-a purtat rătăcind prin deșertul fiecărui
loialitate simplă, cine pune întrebări este eliminat ca trădător, iar
dacă cineva are dubii, este izolat de ceilalţi.
Conducătorii iubiţi de popor au spus poporului doar ce
an, mai bine de un deceniu, obligându-ne să plătim acel păcat
voia să audă. Nu a vorbit niciun conducător despre nevoia de a
originar.
munci mai mult. Nici că ne sculăm prea târziu sau ne culcăm
Utopia a fost poate singurul mod prin care am putut noi,
prea devreme. Nici că ar trebui să ne spălăm mai des, ori să ne
românii, să privim peste gardul prea înalt al istoriei. Utopia s-a
curăţăm singuri șanţurile din faţa porţii ca să nu ne mai inunde
născut pe baza facultăţii noastre de a visa împotriva realităţii,
ploile curtea. Toţi au spus doar că există niște trădători, există
iraţional, agresiv, fantasmagoric. Am visat că există o Românie
forţe oculte, de regulă adversari politici, din cauza cărora nu curge
profundă, care nu este atinsă de comunism. Ne-am amăgit că
lapte și miere peste colţul nostru de rai. Serviciile lor secrete au
veșnicia s-a născut în satul românesc și că sufletul ţăranului român
vorbit tot timpul despre ameninţări, vulnerabilităţi sau conjuraţii că și-a uitat calul alb la o crâșmă, unde i-a oferit o bere, a râs
trădătoare. Dar nimeni, niciodată, nu a dat vreun nume. Vinovaţii bărbătește, s-a luat la trântă cu hamalii politici, a râs de cezarii
au rămas misterioși, iar conducătorii deveneau de două ori mai momentului, a deplâns poporul că este constrâns să-l aleagă pe
puternici: deveneau păstrătorii unui secret grozav, care nici nu el, un plebeu comunist. Era primul conducător care părea viu și
poate fi spus măcar, și, cu un drum, puteau și să-i șantajeze pe cei semăna cu cei mulţi și flămânzi. Este ultimul beneficiar al utopiei,
care se simţeau cu musca pe căciulă. Conducătorii au scăpat mereu dar o utopie degradată, cea în care investim ultima formă a visului,
ţara de divizare, de ocupare sau de izolare. Erau mereu diferiţi de adică nebunia de a crede că un om simplu va putea face ceea ce
cei care le cărau lectica printre poporeni. n-au putut face cei dăruiţi cu har. O utopie a disperaţilor.
Conducătorii au avut grijă ca politica să fi fost timp 15 Odată cu el însă, utopia politică va muri definitiv, cu toate
ani organizată în două blocuri. Noi și Ei. A existat mereu un că, după șase luni de guvernare, Traian Băsescu are o popularitate
dezechilibru între un partid mare (FSN, PDSR, PSD) și o sumă foarte mare. Îl vor părăsi repede politicienii, apoi jurnaliștii și apoi
de partide mai mici, obligate să se alieze pentru a câștiga. Cei ca și oamenii simpli din public. Poate primii care îl vor părăsi vor fi cei
Noi erau demni de iubire; Ei, cu toţii, niște ticăloși. Alternanţa la apropiaţi, cei care au sperat că va fi omul care protejează o echipă
putere făcea locurile să se schimbe, păstrând ura intactă. cu interesele ei. Cu cât se luptă să acumuleze mai multă putere, cu
Astăzi, bipolaritatea a murit. Există tendinţa de a construi o atât va fi mai repede părăsit de adulatori. Nu va fi părăsit pentru
lume politică pe trei piloni. Blocul aflat la putere este destul de divizat. că nu este bun în rolul său ori pentru că nu a făcut ce trebuie. Pur
Deja sondatorii testează separat intenţiile de vot și popularitatea și simplu va pierde pentru că este rezultatul pierderii fascinaţiei
pentru PD și PNL. Dacă adăugăm PSD, avem deja trei partide și mai pentru eroul-salvator. Cruzimea maselor o întrece în acest caz
multe variante pentru alegător. Iubirea sau ura nu mai ajung pentru pe cea a conducătorilor trecuţi. Ele dau acum cezarului desculţ
a ne raporta la spectrul politic. Trebuie măcar o valoare intermediară senzaţia că este egalul zeilor. Dar nu pentru că l-ar iubi, ci pentru
sau poate chiar am putea avea curiozitatea să ne întrebăm cine sunt că vor să-i pedepsească prin această blasfemie pe zei.
politicienii pe care i-am iubit sau cei pe care îi uram. Într-o zi, Președintele de acum va pierde. Mi-ar plăcea să
Politica nu mai este un vehicul spre paradis. Va deveni un fel cred că Președintele României va fi demn în actul ultim al pierderii
de poștalion care ne duce până la han, la bordel ori poate... în fine, puterii. Că va rezista trădării finale cu demnitate. De ce? El este
la muncă. Va deveni un mijloc de acţiune socială, nu o opţiune și pentru mine adversar politic, dar motivul meu este subiectiv.
de viaţă și de moarte. Poate oamenii își vor da seama că viaţa lor Am plecat la 14 ani din sat, cu un geamantan de carton în mână,
nu mai este atât de dependentă de politicieni. Că trebuie să ne să cuceresc lumea. Și am văzut un lucru care m-a cutremurat:
uităm la ei ca la niște oameni, să-i alegem după performanţe, nu în democraţie, conducătorii sunt omorâţi prin vot. Nu sunt
după pasiunile noastre ori fantasme. Într-un sistem multipolar, împușcaţi, nici băgaţi în pușcărie, nici ghilotinaţi. În sistemele
președintele nu mai este zeu, veghind la lupta dintre Bine și Rău, democraţiei utopice, ei nici nu-și dau seama că au murit. Umblă
devine un pol care va avea poate forţa de atracţie politică egală cu ca niște fantome, se miră că nu mai sunt șefi. Pun totul pe seama
a unuia dintre ceilalţi trei. Poate deveni cel mult un președinte trădării și nici măcar nu știu că au murit. Iar eu, cronicarul, nu aș
respectat de popor. vrea să i se întâmple asta unui consătean.
Traian Băsescu a fost ultimul beneficiar al mesianismului 6 iulie 2005
politic în România. A venit ca un antierou, a spus din prima zi
ar fi implicate, politica ar fi altfel. Nu știu dacă ar fi mai bună sau

mai proastă, dar ar fi cu siguranţă altfel. Cu siguranţă, nu ar mai
fi domeniul gargarei despre marile valori ale umanităţii și nici un
spaţiu al confruntărilor fără sens. Femeile au în stăpânire spaţiul
casnic, acolo unde apar marile probleme pentru individ și familie.
Femeile ar putea apropia politica de viaţa adevărată, căutând
Oglindă pentru nevestele politicienilor soluţii la probleme care există în mod real. Femeile scunde nu au
frustrări ca și bărbaţii de talie joasă ajunși conducători politici. Ele
se îndrăgostesc egal de bărbaţi înalţi sau scunzi și nu au nevoie
Î n România avem puţine femei care fac politică. Iar cele care
există, dincolo de valoarea lor intrinsecă, au șanse ca, prin
activism, să aibă o imagine foarte bună. De cele mai multe ori,
să-și transmită frustrările în viaţa publică. Probabil că, în acest
moment, dacă femeile ar fi mai bine reprezentate în Alianţa DA,
nu am vorbi în fiecare zi doar despre anticipate sau decapitarea
partidele politice se chinuie să îndeplinească criteriile europene, tuturor instituţiilor. Dacă am avea mai multe femei în politică,
care cer, tot mai insistent, anumite procente de femei în parlamente sănătatea familiei sau problemele tânărului cuplu ar fi cele mai
sau în conducerea unor partide. În unele ţări, mai ales nordice, mari neliniști ale președinţilor de partide. Cu siguranţă că femeile
femeile au cote de reprezentare obligatorii pentru viaţa publică. ar renunţa mai ușor la o funcţie dacă s-ar simţi depășite și nu
În Norvegia, de exemplu, în orice comitet numit public, femeile cred că ar ţine morţiș să schimbe chiar tot în casa politicii la
trebuie să fie în proporţie de minimum 40%. Practica socială preluarea puterii. Nu cred că femeile ar fi atât de bucuroase în
arată că, după trei decenii de acţiune a acestei legi, femeile deţin vizitarea unui pod care se construiește în ţara Buzăului până să
45% din managementul întreprinderilor de stat și doar 8% din exaspereze naţiunea. Nu pot să-mi închipui o femeie care se luptă
conducerea celor private. să cucerească „puterea totală”, cred că femeile sunt obișnuite cu
Nu știm cum ar arăta o politică în care femeile ar avea cota negocierea și știu să împartă. Ele nu sunt beţive și nici nu cred că
de reprezentare din viaţa reală. Nu am elemente pentru a putea sunt la fel de arogante ca noi bărbaţii.
să-mi închipui, decât, poate, judecând prin analogie. Dacă iau ca Repet, putem judeca doar prin analogie și orice misogin care
exemplu stagiul militar, dincolo de o camaraderie viril exprimată face apel la femeile cunoscute de el este, în acest caz, susceptibil
în înjurături zilnice și beţii oarbe, nimic nu îţi rămâne în memoria de a avea dreptate. Dar dacă facem apel la baza de date de tembeli
de lungă durată. Era o lume fără femei, dar plină de mizerii, pile, politici bărbaţi, putem emite măcar o judecată simplă: cu mai
hoţie, turnătorii sau mârlănisme. Pozele fetelor lipite pe interiorul multe femei în politică, lucrurile nu ar merge mai prost decât
capacelor valizelor de lemn erau singura luminiţă de la capătul merg cu actuala clasă politică androginizată excesiv.
tunelului. Nici lumile de exclusivitate feminină nu sunt mai Deocamdată însă, spaţiul public este ocupat excesiv de nevestele
grozave, probabil. Povestirile femeilor sau experienţa unora dintre politicienilor. Considerate factori de influenţă decisivă, ele merg
noi care am locuit ilegal în căminul VI din Hașdeu, în timpul la semnarea tratatelor sau se ocupă de remanieri guvernamentale.
studenţiei, ne duc tot la o concluzie pesimistă. Uneori sunt bătute și merg la poliţie într-o sinceritate care mă
Politica este, cu certitudine, o profesie încă masculină, dar uimește chiar și pe mine, părinte al legilor transparenţei și liberului
destul de prost făcută de bărbaţi. Cred că, dacă mai multe femei acces la informaţii. Nevestele politicienilor aprobă bugete sau
finanţări și răspund cu mândrie la apelativul „Doamna Ministru”.

Ele se ocupă de cura de slăbire a soţilor, iar dacă aceștia sunt
suspectaţi că nu sunt destul de virili, atunci ele, în marea lor
înţelepciune, le aranjează amante sau poze cu fete frumoase. Iar
când un alt politician le supără, nevestele politicienilor noștri
aranjează articole despre amantele respectivului.
Cum multe dintre ele nu se mai întâlnesc decât rar în pat Războiul fratricid al economiei cu politica?
cu soţii lor stresaţi de muncă și sleiţi de orele în care dictează
secretarelor, nevestele se uită foarte mult la televizor. Televiziunea
și ziarele devin oglinda preferată pentru nevestele de politician.
Acolo se uită să vadă imaginea soţului, frumos colorată și cu profile
M ulţi se întreabă în aceste zile de ce nu cade premierul
Tăriceanu și cât va mai rezista. Părea plăpând, sau cel puţin
așa a fost interpretată nesiguranţa lui de la început, în lupta cu
în care nu i se vede gușa sau burta. În același timp, se enervează marele combatant Traian Băsescu. Părea slab până ce și-a adus
dacă apar competitorii soţilor lor. Fac statistici și clasamente, se aminte că este exponentul unor importanţi deţinători de resurse.
enervează și propun mișcări de trupe. Vor să fie anihilaţi demnitarii El însuși fiind un capitalist care face bani la vedere, bani pe care-i
din propriul partid, vor ca oglinda media să-l arate doar pe soţul poate declara cinstit. Și care are de apărat interesele unor capitaliști
lor. Ele nu-și pun problema că ilustrul pe care l-au târât la starea români. De aceea, Tăriceanu este mult mai puternic decât își
civilă poate îi enervează pe telespectatori. Nici nu se gândesc că închipuie naivii. Indiferent cum am încerca să o definim, politica
aroganţa lor a devenit insuportabilă, iar telespectatorii vor să mai rămâne un dans în jurul resurselor.
schimbe jugul. Toate celelalte explicaţii privind dreptatea, adevărul, binele,
Dar cea mai importantă activitate a lor este paza intrării în frumosul sau democraţia sunt simple imagini cu potenţial
politică. Fac planton schimbul 1, 2 și 3 să nu intre cine știe ce ideologic. Statul a fost necesara invenţie pentru ca violenţa luptei
indivizi în altarul democraţiei. Au grijă mare să nu între femei sau pentru resurse să poată fi ţinută sub control. Faptul că uneori, și
tineri impertinenţi. Pot intra doar cumetri, nepoţi sau nepoate. doar unii, ajungem în situaţia de a crede că partidele sau alţi actori
Uneori, în gesturi de revoltă, repede înăbușite, politicianul-mascul politici urmăresc altceva decât gestiunea resurselor pe care le are
își promovează amanta sau secretara, dar acestea rămân cazuri politica sub cheie este o dovadă că lumea noastră e plină de naivi,
izolate. Indiferent de situaţie, nevasta de politician face echipele fraieri și mazete. Să nu-mi spuneţi că sunt resurse și resurse sau că
de campanie, alege consilierii și secretarele, face revista presei și se unii umblă după resurse fine, culturale sau simbolice și doar alţii
ocupă zilnic cu lustruirea oglinzii. după grosiere resurse materiale... Până la urmă, toate formele de
Cred că trebuie să dăm afară nevestele din politică ori să le resurse se exprimă, prin diverse forme de schimb social, în bani,
trimitem la cumpărături. Pentru a putea intra femeile, cu adevărat. case și mașini.
Timp de 15 ani, politica a ajutat la redistribuirea resurselor
5 august 2005 pe care comunismul le-a controlat drastic. Un deceniu și jumătate,
politica a fost, de fapt, o politică furnizoare de resurse, permiţând
unor oameni și unor grupuri să acumuleze resurse cu ajutorul ei.
Pe unii i-a ajutat să facă primii bani, pe alţii – să vireze contractele
unor industrii întregi spre firmele lor. Aberaţia de acumulare a general, nici chiar adversarii cei mai înverșunaţi nu spun nimic
caselor, mașinilor sau terenurilor este o metaforă pentru o economie în public. Politicienii de profesie sunt în toate partidele și lupta
politică a acumulării primitive de capital. Când Radu Vasile a spus împotriva corupţiei este, de fapt, un nume dat competiţiei dintre
că nu mai este nimic de furat în România, ori a vrut să limiteze capitaliști și acești politicieni. O perioadă au lucrat împreună, dar
concurenţa, ori s-a referit doar la marile întreprinderi industriale. acum nu mai este loc de colaborare între ei. Dar, la 15 ani după
Întotdeauna politica beneficiază de resurse pe care le constituie sau Revoluţie, politica și-a constituit propriile resurse. Adică resursele
pe care le gestionează, dar care s-au produs în altă parte. adevărate, căci esenţiale vor rămâne resursele economice pentru
Politica este însă și o mare amatoare și consumatoare de resurse de societate, implicit, și pentru politică. Indiferent de căile prin care
toate felurile. Prin intermediul politicii s-au validat oameni cu resurse s-a realizat, România are deja o clasă a capitaliștilor. De carton
intelectuale. Cu sau fără eșecuri în politică, cărţile scrise sau calităţile sau nu, controversaţi sau iubiţi de presă, oamenii de afaceri sunt
gândirii clare sau analizei interpretative vor constitui și de acum încolo cei care vor face politică de acum încolo. Mai discret sau mai
resurse importante pentru politică. Modul în care au apărut, dispărut puţin discret. De la Ilie Alexandru, cel care a construit un ranch
sau reapărut intelectuali ca Andrei Pleșu, Nicolae Manolescu, oameni Dallas și un turn Eiffel la Slobozia, la Dinu Patriciu, un capitalist
formaţi în vechiul regim, sau felul în care partidele se folosesc și acum inteligent și cosmopolit, care a fost purtat recent cu cătușe la
de diferite categorii intelectuale, de la artiști la jurnaliști cunoscuţi mâini, capitalismul românesc a parcurs un drum lung.
sau sociologi, demonstrează că legitimarea prin resursa intelectuală va Resursele intelectuale sau cele date de activismul civic sunt
continua. Un alt tip de resurse au fost cele ale societăţii civile. Câteva importante, dar vor rămâne mereu resurse-surogat. Economia va
ONG-uri, susţinute an de an, mai ales prin resurse din străinătate, la furniza de acum încolo cele mai importante motivaţii politice.
început în jurul Fundaţiei Soros, au constituit un necesar nucleu al În aceste zile, ceea ce are aparenţa sau chiar este o criză politică
activiștilor societăţii civile. Legitimarea activiștilor pe tărâm civic s-a de sistem este, de fapt, manifestarea unei importante rupturi:
făcut, în cea mai mare parte a timpului, prin politica de sprijin a forţelor între economic și politic sau chiar între politicieni și capitaliști.
de dreapta, mult prea plăpânde în lupta cu FSN-ul și metamorfozele Politicienii de profesie, indiferent de moralitatea trecută sau
sale ulterioare. Mircea Toma, Renate Weber, Smaranda Enache sau prezentă, nu mai pot gestiona relaţia cu oamenii de afaceri. În faţa
chiar Monica Macovei și Mona Muscă au fundamentat un tip de aventurierilor din politică sau a capitaliștilor sub acoperire, adică
acţiune antiputere, care a avut o esenţială contribuţie la construcţia a îmbogăţiţilor dintre politicieni, capitaliștii români încep să se
culturii democratice. Cei mai mulţi dintre ei au devenit miniștri sau organizeze. Unii poate se simt ameninţaţi de viitoarea integrare în
ambasadori, deci politica a folosit la maximum și această resursă. UE, alţii poate nu au aceste probleme ori sunt legaţi de capitalismul
În același timp, după Revoluţie au făcut carieră o serie de globalizat. Cei mai mulţi nu sunt mulţumiţi de politicienii de
politicieni de profesie, oameni care activează de 15 ani în politică profesie, cărora le-au plătit comisioane, și poate vor acum o nouă
și care au acumulat, de regulă, pe căi legale său ilegale, diverse clasă politică. Deţin deja jumătate din media românească, în timp
tipuri de resurse. Politicienii de profesie sunt, ca și oamenii de ce cealaltă jumătate este deja în proprietate străină.
afaceri, cinstiţi sau mai puţin cinstiţi, oricum, niciuna din În lupta cu politica ar putea să se folosească de o alianţă cu cei
categorii nu este blamabilă in integrum. Uneori au făcut avere care au capital intelectual sau civic. Pareto spunea că intelectualii
prin asociere cu oameni de afaceri, alteori au făcut averi pe sunt o categorie flotantă. Dincolo de fidelităţile politice, toţi
numele rudelor. Despre ei se spun tot felul de legende, dar, în capitaliștii noștri au ceva de apărat și, chiar fără să vrea, apără
prin aceasta și România. Forţa lui Tăriceanu ar putea veni de aici. putea fi orice. Sunt cântăreţi sau poeţi, calfe și zidari pentru iluzii
Și s-ar putea să descoperim, cu surpriză, că societatea o să-i ceară vechi sau noi. Sunt și escroci, dar și oameni de o mare onestitate,
într-o zi Președintelui să reprezinte cu eleganţă, mai degrabă decât sunt lichele, dar și naivi. Se înscriu la doctorate sau se fac profesori
să acţioneze cu putere. universitari la universităţi particulare.
12 august 2005 Parlamentul e o lume, un eșantion reprezentativ pentru
lumea noastră. Dacă am privi cu atenţie, am vedea că parlamentarii
nu sunt extratereștri. Nici nu au ajuns în faţa noastră prin selecţie
negativă, ca să râdem de ei sau să-i pedepsim să stea în faţa
Parlamentul ca o pradă naţiunii în genunchi pe grăunţe. Ei au fost aleși de oameni, ca
și Președintele. Unii au în spate peste o sută de mii de voturi,
s-a pus ștampila pe ei. Nu au fost votaţi în orb, au avut emisiuni
O ricine vrea să se dea rotund în ţara noastră critică Parlamentul
României. „Ce idioţi, spune despre parlamentari bișniţarul
de valută de pe Corso, citesc ziare și nu fac nimic!” „Ce cretini,
de televiziune și postere cât blocurile, au vorbit la televizor sau
în pieţe, și-au pus CV-urile pe toate gardurile. Au fost votaţi nu
pentru că erau pe liste, au fost votaţi pentru că nu erau alţii mai
spune și tarabagiul din piaţă, se lăfăie în scaunele alea comode și buni în competiţia respectivă. Nu partidele sunt votate în sate
au diurne de ședinţă!” „Demagogii dracului, îţi zice în pauza de sau în orașele patriei, ci oamenii pe care-i aduc ele pe listă. Tu,
publicitate moderatorul de televiziune, nu se interesează decât de cititorule genial al meu, de ce nu ai făcut un pas în faţă și să încerci
propria lor bunăstare!” „Ce cretini!” mormăie în barbă reporterul să-i convingi pe oameni să te voteze pe tine? V-aţi gândit vreodată
de la ziar, în timp ce îi aleargă pe holuri cu întrebări copiate din că, dacă sunt atâţia români deștepţi, cum dracu’ de suntem conduși
Istoria României în date. doar de idioţi? E adevărat că, dacă ne uităm bine la noi, nimic nu
Te uiţi la parlamentari și nici nu știi ce să crezi. Unii vin din ne pare a fi prea bun. Doctorii iau șpăgi, profesorii fac meditaţii pe
provincie, au pantofi scâlciaţi și costume ieftine, de vâscoză. Alţii bani, poliţiștii sunt proști, judecătorii sunt corupţi și oamenii de
se îmbracă cu grijă, indiferent de unde vin. Stând la București, afaceri sunt profund necinstiţi. Patronii sunt hoţi și slujnicele sunt
în hoteluri sau prin garsoniere sumar mobilate, parlamentarii leneșe, miniștrii sunt incompetenţi, iar primarii nu au habar de
s-au obișnuit să stea mereu cu mobilul la ureche. Par mai ocupaţi administraţie. Buni suntem doar noi înșine, oameni de neînlocuit
și mai importanţi dacă sunt mereu pe fir cu cineva. Puţini sunt sau talente nedescoperite. Ca niște fete frumoase, dar fără noroc,
oameni de afaceri prosperi, îmbogăţiţi de conjuncturi sau prin fiecare dintre noi ne uităm în jur cu o luciditate și un scepticism
efort lung și greu. Unii s-au orientat spre parlament pentru a putea care ar putea chiar să ne sperie. Doar noi înșine suntem buni.
să-și protejeze afacerile cinstite în faţa unor mafii locale, născute Suntem în situaţia de a putea constitui o Românie perfectă cu un
ca în orice capitalism incipient. Unii divorţează de nevestele grase singur locuitor, locuitorul „noi înșine”. Dar, dincolo de România
și se însoară cu secretare sau jurnaliste acreditate pe-acolo. Sunt perfectă a eului nostru, în România reală, aflată undeva la coada
juriști cinstiţi sau șulfe care protejează hoţii, tineri entuziaști său Europei, parlamentul este instituţia de a cărei existenţă este legată
cărători de geantă ori fete iubitoare de domni generoși. Găsești și libertatea noastră. De parlament sunt legate bruma de democraţie,
profesori universitari pentru care salariul și diurna de parlamentar mica descentralizare și posibilitatea ca vocea ţării să se audă în
sunt oricum mai mari decât câștigul lor mizer. Și foști comuniști București. Legile, bune sau proaste, pe care le acceptăm doar
se află din belșug acolo, dar și unii care nici nu știu ce sunt ori ar pentru voluptatea de a le încălca, sunt produse sau frământate
în parlament. Când puterea este arogantă și discreţionară, doar

în parlament se mai poate coagula o rezistenţă. Guvernul și
președintele nu pot să fie încântaţi de existenţa altei puteri, mai
ales că este colectivă, formată din forţe divergente și este greu să
o cointeresezi. Dar, mai presus de toate, parlamentul este locul
unde nimic nu funcţionează fără negociere, fără comunicare, fără
a-l asculta pe celălalt. Nimeni nu a putut, până acum, chiar dacă Cum recunoaștem
unii au încercat, să pună călușul în gura parlamentarilor, mai ales un gentleman în politică
din opoziţie. Parlamentul este templul democraţiei și libertăţilor
colective. În templu, ca și în catedrală, intră și oficiază oameni cu Motto:
toate păcatele lumii. Parlamentul este însă o pradă ușoară pentru „Acum, că masele fac baie în fiecare
demolatorii de profesie și iubitorii de putere, pentru dictatori sau săptămână, cum vom mai putea recunoaște un
autocraţi. Masele sunt în stare să devoreze tot ceea ce nu pot atinge gentleman?”
direct. Suntem în stare să ridicăm statui doar pentru a putea să VOGUE (1892)
aruncăm cu pietre în ele. Ne-ar plăcea, dacă s-ar putea, chiar și
lumina s-o tăvălim prin noroi și sfinţii să ni-i târâm prin lupanare.
Doar pentru a nu rămâne nimic spre care să râvnim, doar pentru
a pune în acord lumea cu propria noastră nimicnicie. În România
D e ani de zile mă obsedează o remarcă a unui scriitor de tabletă
sportivă care avea curajul să spună că noi construim statui
doar pentru a putea arunca cu pietre în ele. Simţind că acesta
perfectă, cea cu eul nostru ca singur locuitor, parlamentul poate să este unul dintre păcatele noastre profunde, dintre acelea care
se desfiinţeze. În România profundă, cea care se amestecă în fiecare fac imposibilă coagularea unei comunităţi puternice, am căutat
zi cu România de gunoaie, murdară, leneșă sau cinică, parlamentul argumente în trecerea timpului care să îmi arate că am ieșit din
este ultima frontieră a rezistenţei colective la despotism, dictatură și acel blestem. Nu am sperat că democraţia, care se instalează cu
abuz. Ultima baricadă pe care cei mulţi o mai pot ridica împotriva greu în minţile noastre, va face minuni, dar am sperat că măcar
dorinţei nemăsurate de putere și a violenţei de care este capabilă modelele străine, formele fără fond pe care le copiem ca papagalii,
mereu politica, indiferent de timp istoric sau loc. Am uitat, deja? ne vor putea îmbogăţi cu un pic de solidaritate sau de pragmatism
28 septembrie 2005 european. Dar au trecut peste trei decenii și, în fiecare zi, mă
lovesc de dovezi contrare. Nu avem în gena noastră naţională
instinctul admiraţiei. Ne lipsește capacitatea de a respecta
lucrurile bune făcute de alţii sau de a perfecţiona ceea ce este bun,
într-o competiţie istorică cinstită cu cei dinaintea noastră. Pentru
ca Academia sau Universităţile să poată lansa opere și autori
de cultură majoră ar trebui să existe reflexul opiniei publice de
a căuta ceea ce este bun și de a constitui un câmp cultural de
dezbatere a ideilor sau operelor. În politică, acest păcat îmbracă
forma lipsei de fair-play și competiţiei absurde, lipsei dialogului
veritabil între actorii politici, orbirea faţă de tot ceea ce vine de la membru sau simpatizant, am rămas așezat, singur într-o mare de
competitori. Acest lucru s-a văzut în aceste zile când s-au împlinit paltoane ce miroseau a naftalină. Corneliu Coposu se ridica de
10 ani de la trecerea în nefiinţă a lui Corneliu Coposu. Puţine fiecare dată, dar recepta aplauzele cu o imensă tristeţe și rușine,
ecouri neformale ale trecerii lui prin viaţa noastră politică, mult stătea drept și nu știa ce să facă cu mâinile lui mari. Eu stăteam
formalism și complezenţă, poate o prea mare discreţie în a spune jos, înconjurat de ura celor din jurul meu – chiar cunoștinţa mea
că Seniorul a marcat epoca noastră. A marcat o epocă nu prin n-a mai vorbit cu mine peste un an de zile –, și mă așteptam
construcţia politică pe care a lăsat-o în urmă, un eșec de proporţii, ca sala să pună mână de la mână ca să mă ia de guler și să mă
nici prin operă sau cine știe ce gesturi ritualizate de marii regizori arunce afară pe scări. La un moment am avut senzaţia că, preţ de
ai istoriei noastre mici, cotidiene. A marcat alături de Ion Raţiu o 1-2 minute, am rămas singur faţă în faţă, în mijlocul acelui delir,
epocă prin faptul că au fost doi gentlemeni într-o politică primitivă cu Corneliu Coposu. Eu, un tânăr asistent universitar mânat de
a ultimului deceniu al celui mai zbuciumat secol pentru România. iluzia neutralităţii absolute, el – un candidat la nemurire, întristat
Dar cum să recunoaștem un gentleman la 100 de ani de de faptul că lumea din jurul lui nu știa să-și exprime iubirea
la epocala dilemă pe care am citat-o în motto? Mai mult, cum decât prin mijloacele prin care fusese terorizată s-o simuleze. M-a
să recunoaștem un gentleman în politica românească? Astăzi, învăluit într-un zâmbet cald, înţelegător, în timp ce eu juram în
toţi politicienii se îmbracă frumos, unii frecventează chiar stiliști. gândul meu că nu voi face niciodată politică, iar el probabil că știa
Spun la televiziune discursuri scrise de specialiști, participă la că mă înșel.
teledonuri caritabile. Sociologii îi învaţă ce teme sunt cool și care Ion Raţiu a fost lăsat la Turda fără priveghere în noaptea
nu trebuie atinse, psihologii le spun care sunt cuvintele calde și dinainte de a fi coborât în pământul Ardealului. Nu s-a găsit
care sunt cuvintele reci. Alţi specialiști îi pregătesc să argumenteze nimeni să stea la căpătâiul lui înaintea marii treceri. Este aproape
în polemici subtile fără a da cu pumnul sau cu pantoful în masă. o metaforă pentru apetitul românesc în devorarea idolilor. Raţiu
Unii își comandă sondaje care atestă că sunt cei mai frumoși, cei mort nu mai valora nimic în ochii celor care altădată îl divinizau
mai eleganţi sau cei mai doriţi de electoratul feminin, altădată cu speranţă.
masat simbolic doar la APACA. Căutând un asemenea model de Destinul acestor doi gentlemeni ai politicii noastre ne arată
gentleman ne vin în minte imagini, nu modele, nu reguli, imagini că această specie de politicieni este rară, dacă nu cumva a dispărut
care au lăsat în mintea noastră o urmă neînsemnată, dar care, cu complet. Acești politicieni au fost puternic brutalizaţi de societatea
timpul, începe să devină prezenţă vie. Pe Corneliu Coposu l-am românească, dar au rezistat singuri în faţa urii generale, cu stoicism
văzut o singură dată, cu puţin înainte de a muri, într-o sală a și un fanatism al asumării condiţiei tragice. Au fost acuzaţi că sunt
Filarmonicii din Cluj. Era o întrunire a CDR-ului, iar eu însoţeam spioni străini sau că vor să fure fabricile și uzinele scumpei noastre
acolo o prietenă care era cederistă exaltată, eu fiind mai degrabă ţărișoare. Azi, cei care îi acuzau atunci au devenit proprietari
curios să-i ascult pe Manolescu și pe Ana Blandiana. La vederea peste sonde, fabrici și uzine, holde și alte cele. Torţionarii lor s-au
lui Coposu, sala s-a ridicat în picioare și a scandat minute în șir împărţit echitabil prin toate partidele. În urma lor nu a rămas
„Co-po-su, Co-po-su”, într-un ritm de aplauze care ne aduceau un partid puternic, ci un partid sfâșiat de lupte interne, trădat de
aminte de scandările pentru Ceaușescu. Pe parcursul dezbaterii, aliaţi.
habotnicii CDR au repetat această figură încă de vreo douăzeci Nimeni nu i-a urmat pe acești gentlemeni pentru că nu
de ori. Eu m-am ridicat la primele două, apoi, invitat fiind, și nu ofereau posturi în administraţie, nici fabrici de privatizat, nici
salarii de politicieni petroliști. Au lăsat în urmă o dâră de lumină

care nu umflă conturile și nici nu se poate măsura în bani. Lumina
lăsată de ei nu putea fi transformată în capital de partid, căci este
o lumină pe care nu o pot vedea toţi. Ei nu au lăsat în urmă un
partid sau o mișcare politică amplă pentru că moștenirea lor nu
putea fi privatizată. Ei nu pot aparţine unui singur partid, ei nu
pot fi revendicaţi ca proprietate de familie sau de grup. Pentru că Despre voluptatea de a spune „şefu’”
ei așteaptă undeva cuminţi să ne trezim, să înţelegem singuri că
și în faptele de istorie trebuie zidită o parte din sufletul și inima
noastră. Ei rămân un reper pe care într-o zi îl vor descoperi cei care
nu sunt conduși de instincte gregare și nici de dorinţa prădătorului
Î ntr-un salon de protocol de pe Otopeni auzeam, zilele trecute,
în spatele meu, un demnitar care spunea mereu, la trei cuvinte,
cu o deosebită voluptate, cuvântul „șefu’”. Nu aveam nicio
de haită. Ei pot fi felinare pentru cei care nu au curajul să creadă curiozitate să ascult despre ce vorbea cu colegii, dar acest cuvânt
de la început că schimbarea lumii începe cu un pas pe care trebuie mă lovea ritmic în timpane, ca o percuţie amatoristică de la balul
să-l facem în faţa gloatei, oricât de firavi am părea că suntem bobocilor.
în faţa tancului istoriei. Gentlemenii din politică pot fi modele Se referea la un șef de partid, probabil, dar de la un moment
pentru cei timizi, niciodată pentru obraznicii vânători de ocazii. dat a început să le spună „șefu’” chiar și colegilor săi de călătorie,
Fără a lăsa funcţii moștenire și nici legatari testamentari sau poate de fapt, egali ai săi. Ce-i drept, demnitarul cu pașaport diplomatic
tocmai de aceea, gentlemenii pot schimba destinul istoric al unei spunea foarte artistic acest cuvânt. Nu era o simplă pronunţie,
naţiuni. Gestul lor simplu de a trăi vertical într-un lan de trestii, colegul meu de călătorie spunea „șefu’” ca un soi de incantaţie, ca
care se îndoaie după vânt, îi poate ajuta pe cei singuri ori pe cei într-un ritual voodoo de masare a șefului de la distanţă. Șeful lui nu
care s-au rătăcit în credinţa că viaţa poate fi mai bună și se poate era acolo sau poate cel la care se referea nici măcar nu-l recunoștea
trăi și în afara ticăloșiei. Acum, când masele stau cu gura căscată ca făcând parte din echipă. Dincolo de acestea însă, vajnicul
la falși profeţi și la bădărani, la gureșii de ocazie sau torţionari subaltern afirma prin repetiţia penibilă apartenenţa la o echipă, la
transformaţi în apostoli ai românismului, acum deci, mai putem un sistem. Voia, de fapt, să spună că nu este singur, că în jungla
recunoaște un gentleman în politică? Gentlemenii au plecat din politicii, el, deși mic la stat, este omul lui Cutare. Șeful, în politica
politica românească, dar nu suntem mai săraci. La icoana lor nu românească, devine repede un fel de maharajah. Fie că vrea, îi place
merg purtătorii de stindarde și nici gorniștii din politică. Nu vor sau nu îi place acest lucru. Când preia biroul de demnitar, primul
primi onoruri și nici nu li se vor scrie ode. Lângă statuia lor nu-și lucru pe care îl fac pretorienii care îl înconjoară este să-i taie orice
vor face poze de familie politicienii, bune de agăţat în sedii. legătură cu exteriorul, cu realitatea, cu viaţa. Din acel moment nu
Cei care se vor opri lângă icoana lor vin din viitor și viitorul mai are voie nici măcar să-și care singur geanta; șoferul îl învaţă
nu poate fi prins în fotografii de grup. Plecarea gentlemenilor ar să nu răspundă la salut decât printr-un gest discret, imperceptibil.
putea deschide epoca unei generaţii politice căutătoare de modele, Secretarele și consilierii îl aglomerează cu întâlniri. O realitate
nu de sponsori. filtrată începe să înlocuiască viaţa. I se spune de undeva de mai
16 octombrie 2005 sus (fiecare șef își are șeful său) cine sunt dușmanii și cum trebuie
trataţi. Este împins uneori la conferinţe de presă sau la talk-show-
uri, unde trebuie să fie dur. Să-l atace pe celălalt cu toate armele, mediul, spune tot mai des „noi” și se răţoiește la dușmanii pe care
să vorbească mai mult și mai repede. Mâine, la sediu, ceilalţi o nici măcar nu știe de ce trebuie să-i urască din tot sufletul. Șeful
să-i spună, cu siguranţă, că „a fost bun”. Și tot timpul cei din jur în politica noastră desemnează, angajează, desenează, stopează,
îi construiesc o ameninţare care-l ţine ocupat. Apare din lună în girează, fondează, pozează, marchează, raţionează, raţionalizează,
lună știrea, susurată șerpește, că nevasta șefului mare nu-l place concentrează, relaţionează. Face totul, dar, de fapt, nimic nu este
sau că se spune că șeful cel mare este nemulţumit și o să-l schimbe. în stare să facă bine, căci acţionează mereu pe terenul unei iluzii
Și chiar dacă ești un tip căruia i se rupe de funcţie, ceilalţi îţi induc împărtășite colectiv. De fapt, cea mai mare parte a timpului, șeful
sentimentul că este rușinos să fii dat afară. Sau, mai rău, te întreabă: politic își servește, fără să-și dea seama, echipa de pretorieni. Vede
„Dar pe noi cui ne lași, șefu’, după marile sacrificii pe care le-am lumea numai prin ei, devine un fel de sperietoare pentru graurii
făcut urmându-te pe dumneata?” Tot mai des i se arată prin ce care ar putea să le atace recolta acestora. Șeful începe să devină,
pericole a trecut, dar secretarele și consilierii au luptat și, iată, l-au pe zi ce trece, capitalul cel mai de preţ al unei găști de secretare
salvat. Ca șef nu mai ai voie să gândești, oricum zilnic primești și consilieri care i-au construit o cutie de rezonanţă pentru
felurite memorandumuri (sau „memo”-uri, cum spun pretorienii deșertăciunea propriei singurătăţi. Din cauza acestei găști create
de la cabinetul de demnitar). Nu trebuie să citești nici presă, în jurul șefului, în politica românească nu este ușor de acceptat
există o grămadă de specialiști care îţi fac revista presei sau analize votul uninominal și, cu atât mai puţin, parlamentul unicameral.
SWOT. Când trebuie să vorbești în public sau cu presa, sigur vine Nici alegerile preliminare sau votul secret nu pot să-și facă loc în
cineva și-ţi bagă sub nas un „punctaj”. Încet, încet, pretorienii te viaţa partidelor. Nu pot avea loc dezbateri în care, eventual, șeful
izolează de cei mai importanţi colaboratori. Le spun că nu poţi să-i ar putea fi contrazis de cineva. Nu pot fi aduși oameni tineri în
primești când ei au o urgenţă, chiar dacă tu stai singur în birou partide și nici tehnocraţi. Au loc alegeri în partide în care sunt
și joci Solitaire. Ei devin tot mai reci, iar tu începi să-i pedepsești alese, în bloc, echipe, și nu oameni. Ca legătura de pătrunjel, nu
pentru asta. Nici nu trebuie să mai semnezi, ţi se face ștampilă se poate lua un singur fir. Șefii propun cine să le urmeze, pardon,
cu semnătura, ca să nu te obosească aceste penibile îndeletniciri. să le ţină locul, căci nimeni nu pleacă de bunăvoie dintr-o funcţie.
Orice viciu sau orice nevinovată pasiune este cultivată de cei Soarta gărzii pretoriene este mai importantă chiar decât ţara sau
din jur până este dusă la paroxism. Ești ajutat să colecţionezi, să democraţia. Ea, garda, îl programează pe șef în așa fel, încât el
completezi, să te autovenerezi. Șeful se izolează, se îngrașă, devine nu mai poate trăi fără protezele birocratice pe care i le oferă. Cu
o legumă tot mai mare, pe care toţi o cultivă pentru justificarea siguranţă, un șef fără secretare, consilieri, curieri, experţi ar fi alt
propriei lor existenţe de anticameră. În singurătatea grozavă și în om. Mult mai folositor politicii și chiar ţării. Paradoxal, șefii cu
tot mai marea frică de lume, se agaţă de vreo secretară, pe care, de cei mai puţini sfetnici au șansa de a inova și de a fi performanţi
cele mai multe ori, cineva a trimis-o acolo. Acasă, soţia pare tot în politica românească. Ei nu sunt afectaţi de războiul nemilos
mai grasă și mai bătrână, secretara devine repede nevastă. Ea știe dintre consilieri. Mare parte din războaiele politice ale timpului
mai bine ce trebuie făcut când, prea bătrân sau prea important, nostru sunt războaiele secretarelor, răbufniri ale unei birocraţii
șeful nu mai are mobilitatea necesară. Dacă cumva îi vine vreo care nu se lasă atinsă de schimbarea care ar trebui să vină. Trăim
idee de revoltă, îl cheamă la el Șefu’ cel mare și îi atrage atenţia o criză teribilă a managementului politic: ideile sunt sugerate
că are niște dosare urâte despre el. Prins ca într-o capcană de de gagici, strategiile se fac la șuete de doi lei și bășcălia devine
șoareci, se afundă tot mai mult, începe să semene tot mai mult cu proiect politic major. Agenda de cumpărături a secretarelor devine
agenda publică și proiectele politice majore se fac prin raportare și bătrâni, bărbaţi sau femei. Miopia politică înseamnă a rămâne
la cumetrii. Totul e ca o luptă în noroi, nu contează tehnica sau centrat pe propria ta viziune, pe propriul discurs, a rămâne
inteligenţa, important este doar curajul de a te umple de noroi, încremenit în proiect.
inutil, în faţa unei mulţimi care înjură sau aplaudă. Pentru miopii din politică, reacţiile beneficiarilor politicii nu
contează decât sub forma degradată a votului, cetăţeanul nu este
P.S.: La sfârșitul călătoriei, așteptând bagajele, m-am apropiat privit niciodată ca partener. Sondajele sunt folosite doar ca oglinda
de colegul meu de călătorie și i-am spus că, într-o discuţie cu șeful în care politicienii își privesc aura și se uită cu atenţie la ele doar
lui, mi-am dat seama că îl apreciază foarte mult și consideră că este dacă se văd frumoși, inteligenţi și iubiţi de popor. Uitându-se doar
un om de mare viitor. S-a uitat la mine buimăcit și m-a întrebat: la sine sau la cercul celor mai apropiaţi, majoritatea politicienilor
„Care din șefii mei? Am atâţia…” Era fericit, oricum, cine are mai pierd contactul cu realitatea, își pierd orice urmă de obiectivitate
mulţi șefi este mai protejat, mai sigur de viitor, mai sigur pe sine... a judecăţilor și realismul viziunii, dacă l-au avut vreodată. Dacă ar
Obosit, m-am îndepărtat și eu, pierzându-mă prin viermuiala pune pe cineva să facă un studiu asupra impactului a ceea ce ei spun
aeroportului din Bruxelles. O să mă urmărească mult timp modul în campanie, ar vedea că sub 20% din români înţeleg cuvintele pe
în care omul acela cânta pe zeci de nuanţe, cu voluptate, cuvântul care ei le spun cu suficienţă, la televizor sau în discursuri: inflaţie,
„șefu’”. Ca un bătrân chinez care se spune că deosebește zeci de subsidiaritate, infrastructură, tehnocraţi, unicameral sau altele.
nuanţe de alb și are multe cuvinte pentru un cireș înflorit, în Dacă ar vrea să știe cu adevărat ce cred oamenii, ar cere
diferite momente ale zilei. sociologilor să caute doar ceea ce este negativ în legătură cu
19 octombrie 2005 percepţia politicii, ar dori să afle ce-i enervează sau supără, ce ar
trebui schimbat, cine nu ar mai trebui să iasă în public. Și nici nu
și-ar comanda sondaje personale, așa cum cei care-i finanţează le
comandă costume la Milano sau Paris. Nu mă refer la rezultatele
Miopia politică sondajelor, care în cea mai mare parte a lor sunt onest lucrate, ci
la faptul că sunt comandate sondaje în care sunt evaluaţi ca actori
politici majori, adică politicieni vii, care există și, deci, contează.
Î n viaţa medicală, miopia este o afecţiune care face dificilă
vederea la distanţă. În viaţa socială și politică, ea este o boală care
face ravagii pentru că îmbracă multe forme: de la lipsa vederii de
Politicienii atinși de miopie se gândesc la trecutul lor politic
ca la o formă de perfecţiune. Pentru ei, dacă sunt în opoziţie
sau scoși pe linie moartă, singura lumină vine din trecut. Toate
perspectivă, la narcisism politic, de la izolarea în sediul partidului
insuccesele lor trecute sunt sabotaje, toate victoriile sunt o dovadă
la închiderea ochilor la propriile greșeli. Miopia politică nu este
a unei forţe care nu a fost lăsată însă să se manifeste plenar. Frica
doar problema politicienilor, este o problemă a întregii societăţi,
de viitor îl face pe politicianul miop să se întoarcă întotdeauna
efectele ei fiind de natură să anuleze eforturile unor generaţii
în trecut, să se rezeme de el pentru că trecutul, mort fiind, nu-i
întregi, risipind munca grea a oamenilor sau a comunităţilor.
mai poate face surprize neplăcute. Trecutul se lasă amputat și
În plus, miopia aparţine întotdeauna politicienilor și niciodată
interpretat până devine o pernă moale. Foștii miniștri visează să se
amărâţilor de consumatori ai politicii, cum le place unor politicieni
întoarcă la putere, parlamentarii uitaţi visează o zi a restauraţiei,
să creadă. Ea lovește ca o epidemie puterea politică, dar nu dispare
când vor relua mantia de purpură. Majoritatea politicienilor își
nici prin tratamentul cu carantina de opoziţie. Miopii pot fi tineri
construiesc proiectele viitorului pornind exclusiv de la modelul irigă orgoliul șefului ca pe o plantă de apartament și acesta pierde
trecutului, nu adaptându-se la o realitate care se schimbă foarte treptat contactul cu realitatea. Miopia înseamnă și autosuficienţă,
repede. lipsă de curiozitate, credinţa că nimeni nu te poate învăţa nimic.
În general, politicienii miopi sunt prizonierii orizontului Indiferent de partid sau timp istoric, un demnitar înalt din
lor imediat și înţeleg foarte puţin din ceea ce se întâmplă în România nu va avea pe masa lui decât maximum trei tipuri de
viaţa politică și socială. Ca prizonieri ai orizontului lor propriu, rapoarte. O revistă a presei făcută de secretare sau cine știe ce
politicienii atinși de miopie se înconjoară, în funcţii publice, de nepoată angajată la presă și PR, un raport de la SRI sau alte instituţii
familie, de prieteni, cumetri, fini, cumnaţi sau șogori. Pe relaţii de profil, care abundă în expresii de genul „în cercul lui intim, X
de cumetrie se poate ajunge lesne viceprim-ministru, din contabil a declarat” sau se spune că „politicianul X a făcut cutare lucru”,
de firmă, ministru, sau nașul de cununie te poate pune prefect. și maximum un sondaj vechi, care spune câteva lucruri deosebit
Cei care fac acest tip de politică se închid în sine, în loc să se de generale despre trenduri politice. Este greu să găsiţi pe masa
deschidă spre societate. Își blochează calea spre ceilalţi, se asfixiază politicienilor importanţi din România rapoarte despre integritatea
încet. Dacă politicienii români s-ar gândi măcar cinci minute pe funcţionarilor publici care să măsoare adevărata corupţie, studii
săptămână la ceea ce sociologii numesc legea gradelor de separare, privind birocraţia sufocantă, încărcarea funcţionarilor publici,
și-ar da seama că posibilitatea de a penetra în medii cât mai satisfacţia măsurată la ghișeu faţă de serviciile publice, nivelul de
diferite este dată tocmai de deschiderea spre oameni noi, spre trai, evoluţia sărăciei sau a pragului minim de trai decent, studii
spaţii încă neexplorate, spre categorii de populaţie din ce în ce mai despre satisfacţia privind locuirea, starea de sănătate a populaţiei,
îndepărtate de grupul lor de definiţie sau origine. Dacă ar lua în opţiunile populaţiei privind planificarea urbană, structura
echipe oameni noi, șansele de a se insera în reţele de multiplicare cheltuielilor de familie sau altele.
ar fi cu atât mai mari. Este puţin probabil ca studiile de impact ale unor iniţiative
Politicianul miop nu privește în jurul său decât foarte rar, legislative să fie făcute înainte de promulgare, dar ele nu se fac nici
iar atunci când o face, se uită cu dispreţ, ură sau nepăsare. El măcar pe urmă. Sunt specialiști tineri și chiar bătrâni profesori
nu știe astfel mare lucru despre România și nici despre lume. În sau cercetători care pot face orice studiu, orice expertiză, dar
mediul lui se creează un fel de narcoză a grupului mic, în care nimeni nu le cere, iar atunci când vin cu asemenea proiecte, ele nu
nimic nu poate să pătrundă, nici informaţii, nici oameni, și nicio interesează pe nimeni, chiar dacă le-ar face gratis. Dar miopia este
schimbare nu mai devine posibilă. În interiorul unui asemenea mai gravă atunci când este vorba de competiţia politică. Eroarea
grup, consensul afectiv ucide totul. În grupul mic nu există miopului este reducerea politicii la competiţie. Unii dintre oamenii
dezbatere, contradicţii sau întrebări. În grupul politicianului politici de astăzi, aflaţi la putere, au rămas cuplaţi la lupta împotriva
miop, noi suntem cei care avem mereu dreptate, iar ceilalţi sunt PSD. Pentru mulţi politicieni, politica înseamnă doar campanie
niște ticăloși sau dobitoci. Miopul nu greșește niciodată. Aţi văzut electorală. Nici nu-și dau seama că de un an de zile, sau chiar un an
vreun șef de partid să spună simplu: am greșit? Sau unul care să-și și jumătate, în unele localităţi conduc destinele acestei ţări. Recent,
asume responsabilitatea pentru ceva care n-a mers, ori, Doamne un primar navetist, ajuns prin obedienţă șef de partid, declara într-o
ferește, un lider care-și dă demisia? În politica noastră, toată lumea situaţie publică, adresându-se unor colegi de coaliţie: „Adversarul
caută ţapi ispășitori ori bieţi acari Păun. Nimeni și nimic nu pot nostru comun este PSD-ul, care trebuie trântit acolo unde îi e locul,
să clintească credinţa perfecţiunii conducătorilor. Subordonaţii sub 20 la sută”. Trebuia să vină să-l tragă cineva de mânecă și să-i
explice micuţului războinic că adversarul comun al coaliţiei aflate la UE din când în când dacă îl mai avem în magazia democraţiei.
guvernare este sărăcia din casele oamenilor, mizeria și corupţia sunt Adrian Năstase a fost criticat de presă, dar și de colegi de partid,
alte ţinte, modernizarea statului și aducerea României la un nivel pentru că a deconspirat un colţ de intimitate care nu cadrează cu
funcţional pentru circuitul economic și administrativ european poziţia de intelectual de stânga. „Aţi rătăcit drumul” ne spune
trebuie să fie principalele lor preocupări. dojenitor președintele Iliescu. „A dispărut entuziasmul, v-aţi
Mai rea decât orbirea, miopia creează iluzia că totul se vede îngrășat și v-aţi îmbogăţit” ne spun pensionarii care scriu scrisori
clar. Și se vede totul bine, doar că lumea politicianului miop emoţionante. Și toţi au dreptate, dar se și înșală în același timp.
este foarte mică. Atât de mică precum ocaua cu care încerca să Una dintre explicaţiile acestei așa-zise crize a stângii este că
păcălească mulţimea. Politicienii unor lumi atât de mici nu se pot electoratul de stânga încă nu există în proporţia la care ne așteptăm
întâlni niciodată pe un teritoriu comun. Ţara noastră bâjbâie spre noi, politicienii. Ne amăgim din sondaje că un procent mare din
Europa pentru că de peste o jumătate de secol este condusă de populaţie se declară de stânga sau prezintă niște rudimente de
politicieni miopi. Mereu ne surprinde ziua de mâine, ca și prima judecăţi ideologice, pe care politologii europeni sau americani le
zăpadă pe edili, mereu ne surprinde istoria cu pantalonii pe vine. consideră a fi semne pentru orientarea de stânga. Există doar un
Iar viitorul este pentru România un cireș înflorit, pe care tăbărâm electorat care are nevoie de asistenţă și protecţie. Acesta este un
cu topoarele și-l facem lemne pentru foc. client al politicilor de stânga, dar nu este un electorat veritabil de
14 decembrie 2005 stânga. Cei care cred că săracii sunt de stânga fac o gravă confuzie.
În ţara noastră există un electorat de stânga, dar pe acela PSD încă
nu l-a câștigat: intelectualii și tinerii. Atitudinea nu ţine neapărat
de condiţia socială sau profesională. Un electorat de stânga veritabil
Alături de cei care au pierdut competiția este capabil să militeze pentru egalitate și justiţie socială, se luptă
pentru drepturile sale și pentru o societate civilă veritabilă. Acest
electorat încă nu s-a născut în România pentru că nu am avut
Î n lumea sociologilor care se ocupă cu cercetarea comportamentului
politic, se spune că metoda cea mai directă de a determina
orientarea politică a cuiva este să-i faci un test simplu: îl întrebi
încă o guvernare capitalistă de dreapta, așa cum se conturează a
fi cea de acum. Un electorat de stânga este acela care a înţeles că
nu poate primi nimic gratis, că libertăţile se câștigă cu greu și se
cu cine ţine la o coridă, cu taurul sau cu toreadorul. Dacă ţine păstrează și mai greu. Când, în Franţa, un milion de tineri se luptă
cu taurul, atunci este de stânga. Dacă ţine cu toreadorul, este de în stradă pentru viitorul lor debut profesional în faţa unui guvern
dreapta. Poate că o fi având ceva adevăr această butadă sociologică care vrea să-i aducă la stadiul de a fi sclavi ai capitalismului, avem
sau nu ar fi exclus ca ea să fie adevărată doar în Europa, acolo unde un veritabil electorat de stânga.
oamenii sunt mai previzibili și nu se zbat în disperări seculare și Un popor ca al nostru, care se uită la panglicile circarilor în
contradicţii cotidiene. campanie și îi votează pe cei care promit mai mult, este încă un
Observăm că, de un an, toată lumea se declară îngrijorată de popor apolitic. Stânga nu este legată de pomeni din partea statului,
fragilitatea stângii de la noi în acest moment. Cu ipocrizie doctă, electorale sau nu. Ea trebuie să lupte ca să dispară premisele unei
parcă și adversarii ei o reclamă. O stângă de vis este așteptată să se societăţi care perpetuează inegalitatea. Când se naște o lege de
nască. Nimeni nu spune de ce ne trebuie stânga și mulţi probabil salarizare specială pentru vreo categorie de privilegiaţi, atunci un
își închipuie că stânga este doar un obiect de inventar, verificat de politician de stânga nu poate să accepte asta sau să o promoveze.
Când o comunitate este deposedată de echipamente comunitare le porţi de grijă acestora. Trebuie să acţionezi fie că ești politician,
pentru vreun investitor local, cei de stânga nu stau cu mâinile fie că nu. „Important e să încerci; dacă nu vei reuși, îţi va rămâne
în sân. Stânga nu înseamnă să te opui restituirii proprietăţilor și oricum onoarea de a fi încercat” scria Octavian Paler în Viaţa ca
nici acumulărilor materiale. Fără restituirea proprietăţilor furate o coridă. Nu poţi să le ceri oamenilor să gestioneze riscuri mai
de statul totalitar, un regim de stânga se neagă pe sine, pentru că mari decât sunt capabili. Nu avem încă un electorat și politicieni
face un gest de uriașă injustiţie socială. Stânga nu înseamnă nici veritabili de stânga pentru că scena politică și sfera publică sunt
să păstrăm resursele în mâna unui stat care nu are cum să producă pline încă de figuranţi. În România, halucinant este că, uneori,
mai multă competitivitate și mai multă eficienţă într-o lume care găsești figuranţi chiar și pentru suferinţă.
se bate pentru asta. Greutatea cea mai mare este dată de faptul că stânga românească
Când vezi bătrânii care stau la cozi infernale la începutul trebuie să se nască din disperarea unei lumi care nu va avea de ales.
lunii în faţa farmaciilor și treci nepăsător, fără a încerca să faci O stângă a disperării, veritabilă, fără figuranţi. Dar cel mai grav ar
ceva pentru a determina o schimbare, atunci nu poţi fi politician fi să se nască o stângă isterică, nostalgică, fără proiect – adică fără
de niciun fel. Dacă ești de părere că nu se poate face nimic în faţa viitor. Din păcate, politica românească de până acum, de stânga
unei globalizări care spulberă totul în faţa ei și că există doar salvări sau de dreapta, a făcut totul cu gândul la trecut sau la prezent. Nu
individuale și nu soluţii colective, atunci nu știu ce ești, dar nu ești am avut curaj să ne închipuim viitorul. Vedeam cum vine apa și se
de stânga, clar. Dacă nu crezi că poate să fie altfel lumea, pe măsura dărâmă podurile de piatră, dar nu ne gândeam că trebuie construite
proiectelor noastre, atunci probabil că nu are rost să te mai întrebi altele. Nu are rost să-i verificăm pe cei din jurul nostru asupra
care este atitudinea ta. În momentul în care ajungi la concluzia că atitudinii politice, prin testul simplu, cu taurul și corida, invocat la
lumea aceasta, ţara sau orașul tău vor scăpa de sărăcie doar dacă început. Cu siguranţă, în acest moment, majoritatea spectatorilor
vor veni europenii să ne colonizeze sau americanii să ne aducă vor să părăsească corida ori s-au săturat de atâta sânge... Nu-l urăsc
bunăstare, atunci ești un individ care trebuie să se pregătească pe toreadorul trist care își face numărul fără chef, dar nici nu mai
pentru o viaţă de sclav, cu lanţuri de stânga sau de dreapta, tu au energie să se înduioșeze pentru taurul costeliv pe care sabia îl
poţi să alegi. Dar, mai ales, pentru a fi de stânga nu ajunge să salvează de la calvarul de a trăi în mizerie și suferinţă. Figuranţi sau
te declari de stânga. Stânga este atitudine și acţiune prosocială. nu, cei mai mulţi au pierdut competiţia.
Ca să fii de stânga, trebuie să faci ceva împotriva situaţiilor pe 22 martie 2006
care le poţi considera ca fiind surse de nefericire pentru cei slabi,
fără mijloace. A fi de stânga înseamnă să fii de partea celor care
au pierdut competiţia. În decembrie 1989, focurile de armă care
au ucis tinerii ieșiţi în stradă au dat semnalul unei competiţii Maladiile stângii românești
nemiloase. O competiţie pentru supravieţuire și construire a
unei fericiri terestre. Unii au furat startul, alţii au folosit metode
incorecte, fiţuici sau alte șiretlicuri. Unii au avut talent mai mult,
unii – noroc, alţii poate au muncit mai mult. Nu puteau însă,
S tânga are probleme de proiect, de personal, de organizare și
de electorat. Dar bolile stângii sunt bolile politicii românești,
iar frământările celor pe care politica i-a aruncat în afara cercului
în mod obiectiv, să câștige toţi. Două treimi au pierdut această
competiţie, sunt dependenţi, se luptă încă să iasă la liman. Nu puterii de a face poluri arată că politicienii români caută remediul
folosește la nimic să-i urăști pe cei care au reușit, nici nu trebuie să mereu în altă parte; în loc să se uite cu realism la viaţă și societate,
continuă să se mintă cu graţie și să caute soluţii utopice. Mitologia că Nu am căutat vinovaţi, dar asta a însemnat să fim de acord cu
există altceva la stânga PSD, că sunt partide sau grupuri importante următoarea aberaţie: comunismul i-a atins pe toţi românii în mod
cu identitate sau viziune de stânga, este o minciună sau o iluzie a egal, fără excepţie, ca o boală incurabilă. Dezbaterea moștenirii
perdanţilor. De ce nu obţine atunci partiduleţul lui Petre Roman odioase nu am rezolvat-o nici până astăzi și orice tabu social
nici măcar 0,1%, sau Alianţa Socialistă, sau toate acestea la un loc, creează tot felul de sechele.
de ce nu contabilizează nici măcar 1% din opţiunile electorale?
Boala camuflării, ascunderii
Unirea stângii poate fi o soluţie, dar nu o soluţie în sine;
pentru a face unire, trebuie entităţi existente, nu imaginare. Desele unificări sau absorbţii, schimbarea siglelor, folosirea
Dincolo de imperativul unirii, stânga trebuie să se reinventeze, culorii albastru, și nu roșu, culoarea internaţională a stângii, sunt
și această sarcină îi revine PSD-ului condus de Mircea Geoană. alte simptoame ale fricii. La fiecare alegeri generale, PSD-ul de
Încercarea generaţiei pierdute a stângii de a dilua PSD-ul într-o astăzi a participat sub altă siglă și cu alt nume. A inventat coaliţii
ciorbă de pol social nu va duce la nimic, poate doar la distrugerea cu partide care nu intrau în parlament, doar pentru a nu fi singur.
definitivă a stângii. Primul lucru pentru reinventarea stângii este Acum, cei care visează la un pol social se folosesc de aceeași
o privire lucidă asupra principalelor ei maladii postdecembriste. logică. Să faci alianţe electorale numai pentru că oponenţii sunt o
alianţă dovedește o gândire strategică de amator, din moment ce
Stânga românească nu a avut curaj în ultimii 15 ani PSD-ul a înglobat toate partidele din spectrul de stânga, cele mai
Nu a avut curaj să-și asume transformarea radicală, a ezitat să importante fiind PSM și PSDR.
se angajeze în restituirea proprietăţilor, a făcut timid o privatizare
Cochetarea cu populismul
cu spaima de a nu ne cumpăra străinătatea și întârzierile ne-au adus
în situaţia de a pierde bruma de eficienţă și de a ajunge acum, de Căderea în populism și ștergerea unor limite dintre partide
fapt, în situaţia de care se temea cel mai tare. Nu a spus oamenilor sau programe, a unor graniţe și delimitări politice necesare au
că trebuie să muncească mai mult, că trebuie să se școlarizeze ca darul de a crea o mare confuzie pe scena politică. Am ajuns ca,
să nu-și piardă locurile de muncă. Nu a avut curajul de a se rupe astăzi, primul guvern de dreapta autentic, cum se autodenumește,
de trecut și nici curajul de a păstra ceea ce însemnau avantajele să dea bani de Paște pensionarilor în loc să facă un program de
concurenţiale ale societăţii românești socialiste, atâtea câte erau. pensii decente sau de medicaţie corectă și gratuită pentru bătrâni.
Acum vedem cum o serie de actori politici declară că vor să facă o Dar, trebuie să recunoaștem, nici stânga nu a scăpat de populism.
nouă stângă, dar nu au curajul de a se lansa în acest proiect decât Populismul este tendinţa unora de a crede că politica se reduce
agăţaţi de PSD, nu au curajul să înfrunte electoratul și apoi să vină la programe de cheltuire a banului public. Poate că doar ultimul
cu propunere de alianţe. premier al stângii a fost conștient că, înainte de a cheltui pentru
protecţie socială, trebuie să faci planuri pentru a produce cât
Amneziile stângii mai mulţi bani; cei care vorbesc acum despre noua stângă se
Tăcerile stângii au făcut foarte rău politicii noastre. Stânga gândesc doar la moduri de a cheltui. Acum avem un triumf al
nu a vorbit despre responsabilităţile din perioada totalitară. Nu populismului de dreapta, ucigător pentru societatea noastră, dar
cred că exagerez, dar aș putea spune că stânga a tăcut paralizată de am văzut la dezbaterile stângii o frenezie a unora de a crede că
frică. În 1990 a refuzat dezbaterea despre trecut. Sacrificarea lui scăparea săracilor de sărăcie ţine doar de voinţa unor politicieni de
Nicolae Ceaușescu nu ajungea însă pentru cei 50 de ani de drame. a deschide vistieria.
Izolarea unei elite și transformarea ei în subiect politic soluţii, dincolo de certuri interminabile și vinovăţii inventate de
Stânga ce a luat puterea prin alegerile din 1990 a generat, fără cei care trebuie să dea seama pentru ce au făcut. Nu am dezvoltat
voie, o elită însingurată, izolată, care a ajuns să se înroleze politic, o reflecţie sistematică asupra societăţii, iar cei care au condus mai
să lupte uneori cu disperare împotriva stângii. Mineriadele au bine de un deceniu vin și acum și ne spun că au soluţia miraculoasă.
trasat o barieră între masele speriate de viitor și elita intelectualilor Societatea nu interesează pe nimeni, politicienii comandă sondaje
plasaţi fără voia lor în altă tabără. Este o fractură majoră; această pentru a se uita în ele ca într-o oglindă, restul nu contează.
elită a lucrat mereu la delegitimarea stângii, la păstrarea fricii de Ideofobia – alergia la programe și proiecte politice
comunism, la lăţirea unei vinovăţii colective. Dacă stânga ar fi
Este justificată ca o alergie la ideologie sau la teorie în
atacat probleme grele ca: responsabilităţile din perioada comunistă,
general, dar este de fapt o alergie la planuri și strategie. Se spune
adevărul revoluţiei, problemele restituirii rapide a proprietăţilor,
mereu că trebuie să vorbești simplu, pe înţelesul oamenilor, ceea
azi ar fi stinse mai multe focare de conflict politic. Nefăcând
ce e corect. Dar nu este adevărat că oamenii vor să audă numai de
aceste lucruri, elita producătoare de mesaje a fost mereu de partea
bani, pensii, cupoane sau salarii. Cultura de stânga se bazează și pe
cealaltă, degeaba unii politicieni se mint organizând forumuri ale
valori. În cultura noastră, ideile nu au forţă asupra vieţii. Oamenii
culturii sau ale intelectualităţii de stânga.
politici sunt interesaţi mai mult de monopolul resurselor politice
Alergia la critică sau gestiunea lor. Din nefericire, prezenţa la televiziune este piatra
Politicienii și partidele de stânga nu au asigurat dezvoltarea unghiulară a politicii. Avem nevoie de o stângă mai inteligentă.
unei gândiri critice de stânga. Unanimitatea este și boala stângii, Nu de oameni inteligenţi ducem lipsă, ci de încurajare pentru
ca și boala întregii politici românești. A funcţionat credinţa falsă cei care pot propune programe și proiecte politice. Nimeni nu
că unitatea stă în unanimitate. După pierderi de alegeri nu se fac citește programele partidelor, nimeni nu se obosește să-i adune pe
analize și nimeni nu este vinovat. Când se fac ori când au loc specialiștii din universităţi pentru a croi proiecte pentru societatea
alegeri, oamenii acceptă cu greu verdictul, cei învinși pleacă de cele românească. Politicienii de toate culorile au o gândire suficientă
mai multe ori, fac partide sau trec la alte partide. Fără mai multe sieși.
centre de gândire și curente, este greu ca stânga să se adapteze la Autismul politic
o viaţă socială de o mare complexitate. Și nici înnoirea nu este
Stânga nu a avut adversar în acești ani, dar nici dialog
posibilă fără a tolera puncte de vedere care valorizează alternative
substanţial cu cei de dreapta. Nu a avut capitaliști cu care să se
la drumul principal.
lupte. A trebuit să-și inventeze dușmani, așa cum a făcut și așa-zisa
Agorafobia dreaptă. Am folosit cuvântul tranziţie pentru a vorbi despre nimic!
Politica românească se ascunde prin birouri și după geamuri Iar strategia de parcurgere a tranziţiei a fost, vorba unui sociolog
fumurii, nu vrea să dea ochii cu viaţa. Deși stânga a condus 10 polonez: cum să faci să nu fii împușcat de cei care au arme sau
ani din 15 România, se află acum într-o stare de subdezvoltare înfometat de cei care au resursele productive? Politica nu a produs
durabilă. Există o explicaţie? Este moștenirea comunismului un câmp de dezbatere publică, doar câmpuri de bătălie în care
o explicaţie? Este toată istoria ultimilor 150 de ani? Trebuie să adversarii se împroșcau cu noroi. Închisă în sine, stânga nu a reușit
vorbim despre toate acestea, trebuie să dezbatem, să căutăm să creeze o cultură politică care să educe masele.
Complexul lui Oedip hand și nici cu declaraţii de intenţie. Partidul Social-Democrat

Statul este părintele stângii, dar stânga nu și-a asumat explicit este dator să facă o rupere de trecut și să aducă pe scena politică
și programatic modernizarea statului ca o premisă pentru eficienţa stânga modernă, fără de care România politică nu poate merge
socială, mai degrabă l-a ucis. A preferat un stat ascuns, invizibil. decât șchiopătând.
Îmi aduc aminte că premierul Năstase a încercat câteva luni să afle 31 mai 2006
de la Octav Cozmâncă numărul exact al funcţionarilor publici.
Nu s-a reușit câteva luni, tergiversându-se pe discuţia legată de
servicii publice, dacă profesorii ori medicii sunt sau nu funcţionari
publici. Până la urmă a primit o cifră, dar nu credea nimeni că este Bacșișul de partid și de stat
corectă. Nu ministrul era de vină, pur și simplu sistemul refuza să
producă de frica schimbărilor și a pierderii locurilor de muncă.
Sistemul păstra o ambiguitate de statut care să permită replieri
continue și șmecherii balcanice. Suntem o societate fără stat!
S ăptămâna trecută, cu ajutorul Senatului României, Alianţa DA
a reușit să-și îndeplinească una din promisiunile electorale:
a da fiecărui cuplu tânăr câte 200 de euro la prima căsătorie.
Vedem cum se gestionează crizele inundaţiilor, gripa aviară și alte Iniţiativa guvernului de a acorda acest sprijin pentru tinerii care
forme de ameninţare socială. În 28 noiembrie 2004 nu am putut se căsătoresc era motivată prin „nevoia de a îmbunătăţi echilibrul
număra voturile, verifica liste și prezenţa la vot, iar Înalta Curte socio-economic al familiei”. Mai aflăm din expunerea de motive
de Casaţie și Justiţie nu a putut să dea explicaţii corecte și rapide că, „în absenţa unor factori economici favorizanţi, tinerii amână
dacă au fost sau nu fraudate alegerile. Stânga nu doar că nu a avut cât mai mult căsătoria și din cauza faptului că nu primesc sprijin
curajul modernizării rapide a statului, dar i-a lăsat și îi lasă, în din partea statului la constituirea familiei”. Prin urmare, proiectul
continuare, pe cei de dreapta să facă praf și ceea ce a mai rămas din Guvernului, adoptat de Senat, ar trebui să conducă la stimularea
statul român. Sunt convins că, pentru a moderniza statul, trebuie căsătoriilor.
să modernizăm mai întâi stânga românească. Mai mult, suma de 200 de euro ar trebui să se constituie în
În 1990 aveam alternativa revoluţie sau reformă, iar noi am factor economic favorizant al căsătoriei. Are guvernul Alianţei DA o
ales revoluţia, poate pentru că ne era frică de reformă. Acum este viziune atât de naivă despre importanţa sumei de 200 de euro? Un
ceasul al doisprezecelea și ne-a rămas doar reforma, ca alternativă la guvern ale cărui declaraţii de avere totalizează câteva procente din
distrugerea completă a societăţii și condamnarea ei la subdezvoltare PIB nu cred că este atât de naiv. În schimb, este vorba de un dispreţ
perpetuă. Fără o stângă modernă, europeană nu este posibilă suveran faţă de tineri și instituţia căsătoriei, o bătaie de joc faţă de
o schimbare a politicii românești. Nu avem nevoie de o stângă nevoia strategică de proiecte sociale. Dar nu aceasta era singura
nostalgică, nici de una sud-americană și nici de o nouă etichetă raţiune a legii. Citim stupefiaţi: „Sporirea participării active a societăţii
ecologică pentru produse politice refuzate la vot. Istoria nu face civile și dezvoltarea durabilă a parteneriatului în beneficiul dezvoltării
pași înapoi și stânga are nevoie de oameni tineri, de specialiști și și protecţiei familiei, reducerea disparităţilor faţă de accesul la resursele
oameni curajoși. Nu teama de niște procente amărâte pe care le-ar dezvoltării existente între familiile din mediul urban și cele din mediul
putea pierde dacă cineva se enervează și pleacă ar trebui să zguduie rural”. Absolut șocantă această justificare: dezvoltare durabilă cu 200
PSD, ci spaima de a trăi într-o viitoare societate a subdezvoltării de euro, parteneriat în beneficiul dezvoltării și protecţiei familiei cu
durabile. Noua stângă nu se poate face cu politicieni second- aproape 7 milioane de lei vechi?
Ar fi fost interesant dacă responsabilii cu comunicarea de la În faţa acestor mari probleme ale societăţii, probleme ce se
Guvern ar fi făcut o sinteză de pe forumuri pentru a vedea reacţiile referă la viitorul nostru demografic, Guvernul României dă un
tinerilor la această adevărată glumă a Guvernului României. Mii bacșiș penibil pentru întemeierea unei noi familii. Probabil că
de mesaje transmiteau indignarea și expresia umilinţei pe care o suma de 2000 de euro nu ar fi fost de ajuns, dar pentru familiile
simt tinerii în faţa nerușinării și incompetenţei cu care îi tratează sărace ar fi putut avea o semnificaţie. Dar 200 de euro?! Un jalnic
clasa politică. Cu inteligenţă și ironie, mulţi tineri au calculat ce bacșiș de partid și de stat! Unii ar putea să fie tentaţi să spună că
s-ar putea face cu această sumă penibilă la început de viaţă, cei 200 de euro este, totuși, mai mult decât nimic. Poate că este așa;
mai mulţi însă au insistat asupra dotării cu prezervative pentru că din punct de vedere matematic, 200 este mai mare decât zero.
această ţară nu merită efortul lor de a naște prunci, după modul Politic, acest lucru nu este valabil; un lucru făcut prost este mai rău
în care își tratează tinerele familii. Alţii au făcut o propunere la fel decât lipsa lui. Un bacșiș oferit de stat nu face decât să îndepărteze
de ironică: să se adune toată suma dintr-un an și, în cadrul unei o întreagă generaţie de patrie. Pentru o sumă umilitoare de 200
tombole, să se dea unei singure familii. de euro, tinerii români nu pot oferi în schimb decât dispreţul și
Suntem în faţa unei dovezi elocvente că actualul guvern nu lehamitea.
are nicio strategie postaderare în domeniul incluziunii sociale. 20 octombrie 2006
Imperativul european al coeziunii sociale nu are pentru statul
român nicio stringenţă. Politicile sociale de protecţie a familiei
tinere nu există, iar Capitolul 21 – „Politica privind susţinerea
tinerei generaţii” – din Programul de guvernare al Alianţei DA a Sfârșitul politicii nemuritorilor
fost de mult timp dat uitării.
Tinerele familii din România sunt afectate grav de tranziţia
economică și socială pe care o traversăm, prin șomaj, insecuritatea
locului de muncă, insatisfacţia ocupaţională. Studiile sociologice
D upă genericul de final al Revoluţiei, morţii au rămas pe asfalt,
highlanderii s-au ridicat, s-au scuturat de zăpada pigmentată
cu vopsea roșie, au returnat recuzita și au trecut pe la birouri
arată și alte efecte asupra cuplului tânăr: datorii acumulate,
să ia scenariul pentru noul episod. Nemuritorii au fost primele
insatisfacţie faţă de venituri, sărăcie, locuinţă necorespunzătoare,
personaje ale procesului de reinventare a politicii românești, după
insatisfacţie locativă, nesiguranţă economică, reducerea consumului,
Revoluţie. În jurul lor s-au construit partide, direcţii, instituţii.
reducerea activităţilor de timp liber, dificultăţi de acoperire a
Au salvat România de la scindare, au construit reforme, au adus
cheltuielilor pentru creșterea și educarea copiilor.
votul democratic; unii se laudă chiar cu faptul că ne-au creat
Principalele mecanisme de adaptare imaginate sau utilizate de
condiţiile de exprimare liberă de azi, unii au adus economia de
tinerele cupluri intervievate de sociologi sunt: planificarea familială
piaţă sau au alungat neocomunismul. Și au fost mereu în centrul
restrictivă, reducerea aspiraţiilor și redimensionarea obiectivelor; mutarea
atenţiei publice. Chiar dacă presa a adus dovezi pentru probleme
în altă localitate; emigrarea; activităţi suplimentare; reorganizarea
de biografie, trecută sau prezentă, ei au răspuns mereu că acesta
rolurilor în familie; schimbarea modului de gândire, a valorilor;
este un atac politic. Niciodată nu au răspuns la acuze pentru
utilizarea și mobilizarea resurselor atât intra-familiale, cât și sociale
că era sub demnitatea lor să o facă. În schimb, au creat în jurul
(sprijinul exterior familiei, din partea: părinţilor, prietenilor, colegilor,
lor personaje de curte, adulatori care să le trâmbiţeze statutul
sindicatului, statului etc.).
de oameni de neînlocuit. Sutele de politicieni îmbogăţiţi după
revoluţie au crescut în jurul nemuritorilor. În jurul acestora au negocieri, înţelegeri și alte chestii. Votul produce și surprize, iar
adunat și cercuri de oameni de știinţă sau artiști de curte, securiști nemuritorilor nu le plac surprizele. Dacă un nemuritor este adus
sau foști securiști, oameni care se luptau între ei pentru funcţii în situaţia de a face faţă unei înfrângeri la vot, el se va plânge
în administraţie când le venea rândul la putere. Nimeni nu prea de aranjamente de culise. Pe unii toată ţara îi căinează pentru că
putea să intre în cercul lor. Erau oamenii de casă, care așteptau să au pierdut. Presa are o ciudată pasiune în a deplânge faptul că
se întoarcă la putere pentru a continua politica luminoasă pe care nemuritorii sunt daţi la o parte. Partidele care pun la punct vreun
au început-o tot ei. nemuritor – sau, Doamne ferește, îl dau afară – sunt criticate
Au marcat o epocă falimentară din istoria noastră din punct puternic și se prezice pentru ele un sfârșit tragic.
de vedere politic. Nu știu dacă se putea face mai mult, dar este cert Nemuritorii au făcut mereu circ și asta i-a ţinut în centrul
că România nu a reușit să schimbe ritmul. Orbiţi de narcisism, atenţiei. Orice gafe au făcut, ei au rămas în spaţiul public aproape
au crezut într-o excepţionalitate românească ce face să nu fim neatinși. Chiar dacă pierdeau alegeri sau erau respinși de cohorte
comparabili cu nimeni altcineva. Nu am făcut privatizarea la întregi de generaţii. Nicio analiză nu îi atingea, cei care încercau
timp, am pierdut trenul primului val de integrare, am ratat primul altceva erau deviaţioniști care nu puteau decât, eventual, să plece
val de NATO, nu am sprijinit iniţiativa privată la timp și nici din partid. Refrenul este același pentru nemuritori: electoratul
atragerea de investiţii străine. nostru nu poate suporta altceva, el nu se schimbă, nu vrea pe
Au fost și sunt mereu în centrul atenţiei, mass-media stă cu nimeni, îi vrea doar pe ei.
reflectoarele doar pe ei, sociologii le măsoară lunar notorietatea Nemuritorii ne spun de 16 ani aceleași lucruri sau aproape
(mai importantă decât încrederea, pe plaiurile noastre mioritice). aceleași lucruri. Nu ne mai aducem aminte foarte bine ce spun
Ei pun etichete tuturor cu nonșalanţă, deplâng soarta României, în ei pentru că nu au spus niciodată nimic. În 2001, ajungând la
funcţie de poziţia în care se află. Dar caracteristica lor comună este Guvern, am văzut că noi nu legiferasem în 10 ani nici măcar
că ei nu au greșit niciodată, nu au pentru ce să-și ceară scuze și au 10% din necesităţile unei societăţi democratice moderne. Grăbiţi
pretenţia ca tot ei să fie cei care scriu istoria, evident, istoria redusă de Uniunea Europeană, am făcut sute de legi pe săptămână, iar
la propriile lor fapte de arme. Orice atac din partea presei sau a Parlamentul a fost obligat să le aprobe pe bandă, fără prea multă
societăţii civile împotriva lor este un atac la securitatea naţională, reflecţie sau dezbatere. Nemuritorii ne-au criticat pentru asta, din
orice contestare este o ticăloșie fără seamăn. Se simt mereu trădaţi, toate poziţiile și din toate partidele.
mereu se plâng de lipsa de recunoștinţă a celorlalţi. Vorbesc toţi Nemuritorii au ţinut loc de instituţii. Niște instituţii puternice
de corupţie sau de trădare, niciunul dintre nemuritori nu a spus ar fi făcut concurenţă minţilor lor luminate, ar fi produs reguli cărora,
vreodată vreun nume, de la nivelul lor concretul este o înjosire, ei în teorie, chiar și ei ar fi trebuit să li se supună. Nemuritorii nu
vorbesc despre principii. Se enervează foarte tare când jurnaliștii fac gesturi bruște, nu iau decizii radicale. Ei știu că este important
obraznici le cer să spună lucrurilor pe nume. În general, ei critică să rămâi undeva prin preajma puterii, de aceea ei niciodată nu
orice schimbare ca și deviere, ca îndepărtare de la adevăratele demisionează. Se distanţează un pic, dar rămân pe undeva
idealuri. prin preajmă. Emil Constantinescu și Petre Roman au greșit
Nemuritorii nu sunt adepţii votului. Votul este o instituţie îndepărtându-se un pic, crezând că vor fi rechemaţi în genunchi,
degradantă a democraţiei, cred ei. Instituţia numirii este ideală, dar nu au mai reușit să revină niciodată. Se chinuie și acum să
după ei, ea pune în lumină adevăratele valori. Votul produce revină, dar, dacă nu ar fi OTV, ar crede lumea că au murit de tot.
Am avut senzaţia că Adrian Năstase a fost primul politician care nu i-a iubit, cere să fie acceptat de cei pe care nu i-a lăsat
dintr-o nouă serie. Inteligent, pragmatic și cult fiind, am crezut că să intre nici măcar în holul biroului. Se plânge de trădare, cere
ar putea să facă orice în viaţă, inclusiv să renunţe la un moment recunoștinţă, vrea să fie scrisă istoria faptelor sale, suspină că nu a
dat la politică. Credeam că este groparul nemuritorilor, că după fost organizat Congresul PSD de către Cozmâncă (el singur știind
el nimeni nu va mai putea să fie adulat populist, fără rezultate, cine trebuie să iasă). Este poate atacat pe nedrept, poate că a trecut
doar dintr-o inerţie a conformismului celor scoși de după perdele prea brusc de la extazul puterii la agonia hăituitului. Dar nimic nu
de păpușari. Ne spunea mereu că el nu se cramponează de putere justifică faptul că nu vede clar realitatea tristă că a pierdut această
sau de anumite funcţii. Și era atât de orgolios, că nu puteai să bătălie și ar trebui să înţeleagă că indecizia lui în a tranșa relaţiile
nu-l crezi. A avut orgoliul de a aduce oameni noi, a încercat și a de putere cu nemuritorii sistemului este o lecţie pe care ceilalţi au
reușit să schimbe multe reguli. A modernizat multe mecanisme învăţat-o. Nu mai poate vedea nici măcar solidaritatea celor care
guvernamentale sau în interiorul partidului. A avut forţă, dar îl respectăm încă. Își îndepărtează prietenii și se zbate să fie zilnic
ghinionul lui a fost că s-a lovit de o societate de plastilină, care nu i în mijlocul unei scene pe care nu se mai joacă piesa lui. Ar vrea
s-a opus. O societate slabă, care i-a hrănit orgoliul, transformându-l să fie și înăuntru, dar și la marginea partidului. Nu înţelege că a
în aroganţă. Și-a împușcat câinii de vânătoare, crezând că bătălia pierdut bătălia în momentul când a ales să nu concureze cu Ion
s-a încheiat. A acceptat tot mai mulţi adulatori și lăutari, a început Iliescu. Ușor, ușor ne vorbește despre deviaţionismul conducerii,
să se ferească de oglinzi. Însă a muncit fantastic, a tras ca un rob. despre trădarea oamenilor apropiaţi, despre vremurile luminoase
Nu știu ce termopane sau ce case a făcut, dar am fost martor la o din guvernul care i-a purtat numele. Toţi se bucură să vadă că își
dedicare fantastică, la un sacrificiu total. Nu am văzut în politică lasă strategii să facă trucuri ieftine de victimizare, că face gesturi de
pe cineva care să fie atât de robace. Poate nimeni nu va remarca paradă, că se plânge de persecuţie. Uneori mă uit la unele dintre
asta vreodată, dar este o calitate care ar putea compensa multe lungile talk-show-uri ale domniei sale cu inima strânsă, sperând
dintre păcate. A fost lăsat să facă greșeli, a fost lăsat să exercite să nu mai văd vreun moment de vulnerabilitate care să-l arate
o autoritate care a dus populaţia la o adevărată revoltă la vot, slab. Văzând căderea sa tristă, nu mă consolează sfârșitul erei
ajutată și de manipulări grosolane. A fost sabotat tăcut și eficient nemuritorilor. Adrian Năstase parcă seamănă, în unele gesturi, cu
de nemuritori și de slugile lor. Nemuritorii l-au atacat din toate nemuritorii pe care credeam că i-a înfrânt. Probabil că integrarea
unghiurile politicului și, până la urmă, indecizia lui și respectul ne va obliga să facem instituţii adevărate, mai tari ca oamenii,
reflex pentru ei l-au făcut să piardă. Urma lăsată de el în politică legi mai influente ca telefoanele politicienilor, politici adevărate,
este destul de importantă, dar se va vedea, probabil, mult mai conduse de experţi, nu de nepoţi sau de nepoate. Ar trebui să
încolo. mă bucur, pentru că am senzaţia că numai când vom scăpa de
Dar în aceste ultime luni, Adrian Năstase nu mai este vechii salvatori, highlanderi ai politicii noastre, România va începe
politicianul falnic despre care am crezut că a răpus sistemul. Nu să intre într-o epocă de adevărată modernitate. De câte ori mă
este în stare să accepte că politica poate să nu fie singura lui viaţă. gândesc la asta mă cuprinde imensa tristeţe că sistemul se dărâmă,
Un om inteligent ca el ar fi putut să spună într-o dimineaţă: dar îl ia cu el pe fostul Premier, ca ultim tribut. Adrian Năstase a
există viaţă și dincolo de politică. Ar fi câștigat respectul tuturor și, învins sistemul prin faptul că a promovat o nouă generaţie politică,
probabil, dorinţa oamenilor de a-l revedea întors în politică, după generaţie care îi poate duce proiectul mai departe, generaţie care
rezolvarea problemelor cu justiţia. Cere să fie iubit de oameni pe s-ar putea să câștige. Această generaţie nu îl omagiază acum, dar
ar putea s-o facă de pe podium. Îmi doresc bucuria de a-l vedea O politică a improvizaţiei și diletantismului a fost înlocuitoarea
pe Profesorul nostru în ale politicii bucurându-se pentru succesele unui adevărat management strategic al societăţii. Dacă studiem
foștilor săi învăţăcei. programele partidelor politice de la ultimele alegeri, o să vedem
10 noiembrie 2006 că programul impus de Bruxelles privind integrarea României
reprezintă substanţa tuturor programelor, chiar și a partidelor
contra sistem. Politica ultimului deceniu și jumătate a reușit
doar să perpetueze un marketing al urii și o retorică a respingerii
emoţionale a adversarilor politici, deveniţi subit dușmani de moarte
Politica inutilă (după cum o atestă și azi discursurile de înfierare ale tuturor
liderilor politici de partid). În același timp, omniprezenţa retoricii
de demascare a dușmanului politic a făcut imposibil orice examen
C ând scriu aceste rânduri (2006, n.a.), am senzaţia că ne aflăm
la capătul unui ciclu politic și istoric, într-un moment în care
asistăm la sfârșitul sistemului politic românesc. Fără a ne aștepta
critic veritabil. În hărmălaia celor care demască ceva în fiecare zi
este imposibilă promovarea analizei sau a vocii specialiștilor în
sociologie, economie sau politologie.
ca acest lucru să se întâmple peste noapte, îmi pare destul de clar
Politica – zgomot de fond. Trăim tirania acustică a zgomotului
că actualul sistem politic românesc este falimentar și schimbarea
de fond al politicii. Politica este mai mult zgomot de fond decât
lui devine o probă obligatorie pentru noi toţi.
un proiect de societate. Astfel, politica este un fel de halucinaţie
Șaptesprezece ani pierduţi. În 17 ani, politicienii nu au
a celor care participă la proces sau scriu despre asta. Contactul cu
fost capabili să structureze o strategie de dezvoltare economică
realitatea politică a Parlamentului European m-a convins că numai
a României. Atunci când s-a realizat o strategie de dezvoltare
la nivelul jocurilor de limbaj mediatic sau analitic politica noastră
durabilă, ea a rămas doar pe hârtie, nimeni nu a ridicat un deget
este ceea ce credem noi că este, de fapt, politicianul român este
măcar pentru punerea ei în practică. Chiar dacă decalajele istorice
doar o umbră a ceea ce nici măcar nu există, este un fel de copie
nu pot fi eliminate cât ai bate din palme, România a rămas să
a unei fantome, copie a unei intenţii neclare, niciodată puse în
perpetueze o societate a subdezvoltării durabile. Instituţiile
practică. Politicienii știu destul de vag ceea ce ar trebui să facă, dar
democraţiei s-au dezvoltat puţin și practicile civismului sunt mai
nici măcar o clipă nu s-au hrănit cu iluzia că aceste lucruri ar putea
mult simulate. Dezindustrializarea și hemoragia externă a forţei
deveni vreodată operaţionale și în România. Un excepţionalism
de muncă nu au primit niciun răspuns din partea politicienilor.
românesc a fost mereu invocat, fie sub forma „nu am ajuns noi în
Prăbușirea sistemului de educaţie și proliferarea unui mecanism
stadiul acela”, fie în cea a sofismului privind distanţa uriașă dintre
de achiziţie a diplomelor prin intermediul unor SRL-uri de
teorie și practică.
învăţământ superior sau ucigașul sistem de îngrijire a sănătăţii
Politica românească este handicapată de faptul că nu poate
nu au reușit până acum să ducă la reforme consistente care să
crea mituri, are o capacitate zero de simbolizare. Oamenii sunt tot
treacă dincolo de interesele politicienilor aflaţi, prin rotaţie, la
mai fascinaţi de vulgaritatea politicii, dar și-au pierdut capacitatea
putere. Privatizarea economiei a fost singurul proiect politic care a
de a admira sau de a crede în cineva. În condiţiile unei politici
avut continuitate, dar aici se vede cel mai bine faptul că interesul
a simpatiei spontane, emoţionale, politicienii sunt iubiţi sau
public nu este încă destul de important, încât să contrabalanseze
respinși fără motive și fără o fundamentare cât de cât elaborată.
interesele private ale politicienilor și ale oligarhiei politice.
Un marketing al urii este folosit de așa-zișii strategi; răspunsul trupelor, iar politica noastră are aspectul unui război total.
emoţional este o hoardă care înjură și nici măcar nu-l ascultă Când vine o guvernare nouă, totul se ia de la început, se refac
pe celălalt. Politicienii nu dialoghează pe teme politice, pe teme legi și ordonanţe, nimic nu rămâne ca fundament. Catalizatorii
structurate pe probleme reale, adună dosare unii despre alţii, se principali ai conflictului sunt sfetnicii, consilierii liderilor și cei
duelează pe tema „cine este mai corupt”. Intelectualii nu au ce să aflaţi la niveluri intermediare de decizie. Cei mici, în lipsa altor
caute în această dispută, pentru că ei nu au case, mașini, acareturi raţiuni ale politicii, fac o competiţie de loialitate care nu se poate
sau conturi pentru a merita să fie băgaţi în seamă. Românii cred exprima decât în cadrul unui conflict permanent cu alte partide.
doar în ceea ce văd la televizor sau în ceea ce aud de la prieteni Se naște o cultură a conflictului care este incapabilă să genereze
sau vecini, prea puţin pentru a crea un câmp de dezbatere publică. proiecte serioase, pe termen lung. Poate doar proiecte demagogice
Războiul românilor împotriva lor înșiși. Privită din acest sau acţiuni cu caracter polemic. Cultura conflictului are nevoie
unghi, politica pare un război civil al românilor împotriva lor mereu de adeziune publică și de aici politica noastră primește alte
înșiși. Un discurs public antipolitic, la modă astăzi în România, două rele: marketizarea și populismul. Conflictul politic ca miză
scade credibilitatea instituţiilor politice sub orice limită, astfel că a politicii blochează ascensiunea specialiștilor, căci valorizarea
trăim sub zodia unei litanii antidemocratice, tot mai des adusă în agresivităţii creează false ierarhii în structurile politice. În această
spaţiul public de o serie de intelectuali de dreapta. Halucinaţiile situaţie, femeile au tot mai puţine șanse să răzbată, societăţile
colective sunt adevărurile cele mai clare ale societăţii românești. noastre tradiţionale neacceptând „războinici cu fustă”. Logica și
Dacă recitești paginile amare scrise de Ștefan Zeletin, Caragiale, discursul confruntării dezvoltă și o anumită logică de argumentare.
Rădulescu-Motru, Drăghicescu, Arghezi, Camil Petrescu, George Retorica politică devine o armă, nu un instrument de educare.
Călinescu sau alţi intelectuali interbelici, ai senzaţia că România Conflictul permanent produce și îndepărtarea oamenilor de
nu avansează în constituirea unei culturi politice a democraţiei. politică, conflictul nu poate aduna în jurul lui ceva. Dincolo de
Politicianismul definit de Rădulescu-Motru ca un gen de absenteismul electoral care crește, credibilitatea instituţiilor are
activitate politică – sau, mai bine zis, o practicare meșteșugită a de suferit serios. Dacă citești studiile de sociologie, ai senzaţia că
drepturilor politice – prin care câţiva dintre cetăţenii unui Stat tind democraţia nu are cum să funcţioneze într-un asemenea dispreţ
și, uneori, reușesc să transforme instituţiunile și serviciile publice, instituţional. Fiind o politică de război, nici politicienii nu ies la
din mijloace pentru realizarea binelui public, cum ar trebui ele să pensie, îmbătrânirea clasei politice fiind un fenomen pe care nu
fie, în mijloace pentru realizarea intereselor personale, este și astăzi reușim să-l stopăm pentru că, nu-i așa, generalii nu ies la pensie!
tema cea mai importantă a imaginii mediatice a politicii. Conflictul ca singură miză a politicului produce și propagă o regulă
Conflictul este singura miză a politicului. Pentru politicieni, a suspiciunii generalizate, în interiorul organizaţiilor politice, dar
conflictul este o formă de legitimare și un fel de verificare și faţă de societatea civilă. Există prea multe secrete de partid, dar
a atașamentului. Atașamentul la un grup sau la o ideologie și trădători de meserie. „Sursele” din politică generează cele mai
trebuie probat, căci loialitatea este în politica noastră cea mai multe evenimente de informare. Din cauza acestei mize continue,
importantă valoare. Conflictul politic este continuu, el nu intelectualii fug de angajare politică căci, paradoxal, angajamentul
poate avea o rezolvare, căci ar dispărea politica și personajele ei. îi etichetează public și devin proscriși, cel puţin pentru cei care
El apare la toate nivelurile organizării sociale ca o teatralizare a se simt pe o altă baricadă politică. Conflictul permanent are
vieţii politice. Conflictul permanent se transmite și în interiorul nevoie de un teren de mare vizibilitate socială, astfel că sediul
politicii a devenit televiziunea, cu toate efectele colaterale ale O politică mioapă. Cei mai mulţi dintre politicieni își
acestui fapt: vulgaritate, spectacol ieftin, inconsistenţă, prevalenţa construiesc proiectele viitorului pornind exclusiv de la modelul
emoţionalului faţă de raţional. Conflictul produce o identitate de trecutului și nu se adaptează la realitatea într-o continuă schimbare.
conflict, o identitate de confruntare. Noi și ei. Ei sunt dușmanii În general, politicienii miopi sunt prizonierii orizontului
care trebuie răpuși prin orice mijloace. Iar acest lucru schimbă lor imediat și înţeleg foarte puţin din ceea ce se întâmplă în
fundamental și strategia politică: nu mai avem o politică orientată viaţa politică și socială. Ca prizonieri ai orizontului lor propriu,
spre rezolvarea problemelor sociale, ci o strategie orientată spre politicienii atinși de miopie se înconjoară, în funcţii publice, de
confruntarea cu inamicul. Logica de confruntare distruge viitoarea familie, de prieteni, cumetri, fini, cumnaţi sau șogori. Pe relaţii
funcţionare a coaliţiilor politice. Nici Convenţia Democrată din de cumetrie se poate ajunge lesne viceprim-ministru, din contabil
România și nici Alianţa DA nu au reușit să reziste la putere decât de firmă, ministru, sau nașu’ de cununie te poate pune prefect.
în iureșul confruntărilor electorale unde ura era singurul operator Cei care fac acest tip de politică se închid în sine, în loc să se
de solidaritate. În fine, în politica-război, prada este una dintre cele deschidă spre societate. Își blochează calea spre ceilalţi, se asfixiază
mai importante motivaţii. Funcţionând ca principală resursă internă încet. Dacă politicienii români s-ar gândi măcar cinci minute pe
de motivaţie, oferirea de posturi în administraţie produce lefegii săptămână la ceea ce sociologii numesc legea gradelor de separare,
tradiţionali ai partidelor și privează administraţia de specialiști. și-ar da seama că posibilitatea de a penetra în medii cât mai
Lecţia lui Gennaro Ciancio1, un prieten italian din Cluj, diferite este dată tocmai de deschiderea spre oameni noi, spre
este una pe care încă n-o înţelegem. Gennaro a scris două cărţi spaţii încă neexplorate, spre categorii de populaţie din ce în ce mai
și le-a publicat pe cheltuiala lui, demascând corupţia de sistem îndepărtate de grupul lor de definiţie sau origine. Dacă ar lua în
din România. Unii se uită la el ca la un Don Quijote care crede echipe oameni noi, șansele de a se insera în reţele de multiplicare
în fantasme, cei mai mulţi îi aduc aminte că o carte sau 10 cărţi ar fi cu atât mai mari. Politicianul miop nu privește în jurul său
nu schimbă nimic într-o ţară coruptă; explicaţia cetăţeanului decât foarte rar, iar atunci când o face, se uită cu dispreţ, ură sau
european Gennaro este simplă, dar, în același timp, crezi că este nepăsare. El nu știe astfel mare lucru despre România și nici despre
un discipol al lui Habermas: există spaţii publice ale democraţiei lume. În mediul lui se creează un fel de narcoză a grupului mic
care trebuie ocupate de oameni, sunt zone de protest pe care, dacă nu în care nimic nu poate să pătrundă, nici informaţii, nici oameni,
le ocupă cetăţenii, le ocupă puterea. Aţi vrea să vină cei de la putere și nicio schimbare nu mai devine posibilă. În interiorul unui
să ocupe aceste spaţii, să mimeze ei opoziţia? Cetăţeanul plătitor asemenea grup, consensul afectiv ucide totul.
de impozite trebuie să-și folosească toate drepturile, iar dreptul de Exaltarea ideologică. Nu mai avem timp de contra ideologii,
a protesta a fost cel mai greu câștigat și se pierde cel mai ușor, ne cum scriam în anul 2000, în cartea mea Ţara telespectatorilor
arată toată istoria. fericiţi, este nevoie de acţiune, acţiunea este antidot sigur și
singurul împotriva disperării. Mai ales că observăm imposibilitatea
1
Gennaro Ciancio, fost subofițer în poliția italiană, a venit în România în unui examen critic asupra istoriei și devenirii noastre. Exemplul
1997 și, alături de familia lui, a deschis un restaurant în Cluj-Napoca. În
procesul comunismului și idealizarea trecutului ne conving asupra
paralel, s-a implicat în comunitatea locală, a fost vicepreședinte al Camerei
de Comerț, a publicat cărți despre justiția din România și Italia și a inițiat zădărniciei oricărui efort românesc de evaluare sau luciditate
un proiect de lege privind integrarea romilor în UE imediat după cazul istorică. Elanul retrospectiv și idealizarea au fost constantele care
Mailat (2008). A fost unul dintre bunii mei prieteni, care m-a făcut să găsesc au creat condiţiile falimentului politic. Am încercat să reconstruim
resorturile de a face ceva pentru țara mea și de a nu mă da bătut.
un trecut iluzoriu, nu un viitor probabil. Ca la Orwell, de 150 de de reconversie a elitei nomenclaturii comuniste într-o nouă elită
ani, rescriem trecutul pentru a controla viitorul. Dar viitorul are economică sau politică. Societatea civilă a fost, în tot acest timp,
nevoie de un proiect, iar acesta nu se poate mulţumi cu utopiile incubator pentru construcţia unei contraelite de dreapta, care
noastre retrospective. astăzi ţine un tot mai vehement discurs antidemocratic.
Lipsa fundamentului moral al politicii noastre reprezintă, Politica inutilă. Politica nu este o activitate inutilă, cred
poate, începutul tuturor relelor. O lipsă generală a raportării la valori doar că actuala politică românească este una ce corespunde unei
care nici măcar nu sunt invocate în spaţiul intern al dezbaterii. Cel nefericite tradiţii de încremenire istorică. Cred că este o politică
mai bun exemplu este măsurarea distanţei dintre vorbe și acţiuni primitivă, barbară, premodernă. Sunt convins că managementul
politice, acolo unde se poate. După 17 ani în care toate partidele unei societăţi trebuie făcut de oameni politici, selecţionaţi prin
se întrec în condamnarea migraţiei aleșilor de la un partid la altul, grile și criterii democratice. Nu pot crede că există o elită, undeva
iată cum arată un tabel al transferului de politicieni și al modului în prin labirintul social, care ar putea să înlocuiască ceea ce pune
care primarii se reorientează după alegeri spre putere. Nici valorile competiţia democratică în instituţiile puterii. Oricât am huli
stângii, nici cele ale dreptei nu sunt un liant destul de puternic votul democratic, cred că este periculos discursul unor exaltaţi
pentru a păstra o minimă coerenţă între angajamentele politice faţă ideologi ai dreptei care propagă confuzia afirmând tot mai
de electorat și comportamentul politic efectiv. obraznic că masele sunt un organism amorf și tembel și reduc
judecata procedurilor democratice la proceduri strict electorale.
Alegeri Măsurare Măsurare Alegeri Măsurare Analiză Cred, alături de profesorul Adrian-Paul Iliescu, o minte lucidă
2000 IPP 2001 IPP 2003 2004 IPP 2005 IPP 2006
PSD 1050 1584 1951 1704 1652 1263 a acestui timp, că „substanţa democraţiei nu stă în vot sau în
PD 483 407 307 392 475 786 regula majorităţii... ci în amplificarea participării, amplificarea
PNL 251 262 209 447 553 656 dezbaterii publice și amplificarea libertăţilor individului” și că
UDMR 148 149 159 186 193 195 discursul împotriva democraţiei și a instituţiilor sale reprezintă
Indep. 159 90 115 82 68 102 un adevărat pericol pentru societatea noastră. Politica noastră este
PUR inutilă pentru că nu a reușit să aducă societăţii noastre plusul de
32 64 76 124 97 89
(SL)/PC
PRM 66 53 37 82 60 41 inteligenţă de care avea nevoie. A fost inutilă și pentru că nu a
Alţii 768 348 121 128 72 47 încercat măcar să-și închipuie viitorul României. Mă înspăimântă
2957 2957 2975 3145 3170 3179 tradiţia culturii noastre politice, încărcată de toate relele societăţii
noastre, tradiţie care nu ne poate oferi nimic bun ca model, oricât
Tabel: Migraţia primarilor (Institutul de Politici Publice, 2007) am încerca noi să idealizăm trecutul nostru politic pre comunist.
Nu sunt pesimist, chiar dacă de multe ori am simţit
Politicienii participă cotidian doar la cursa de ademenire a disperarea sau rușinea de a fi politician. Cred că politica noastră va
votanţilor. Politica nu se poate reduce la marketing politic sau scăpa de atributul inutilităţii atunci când va integra în proiectele
tehnici de influenţare. Analiștii se înghesuie la televiziune să ei, de stânga sau de dreapta, credinţa în posibilitatea unui proiect
vorbească doar despre asta, ca și cum politica ar fi doar o mare uzină de schimbare a lumii noastre. Schimbare programată, inteligentă,
de manipulare și sugestibilitate. În deceniul și jumătate trecut de urmare a unor eforturi de gândire pragmatică, nu așteptarea ca să
la Revoluţie, procesul de reconstrucţie a elitelor a cunoscut o fază se îndeplinească miracole după integrarea în NATO sau UE.
Dar politica va rămâne inutilă până când va crește activismul că pensionarii sunt ai stângii. Sectarismul de dreapta apare la fel de
politic al intelectualilor și al cetăţenilor în general. Înţeleg inactivismul frecvent – dacă stânga militează pentru egalitate, când un guvern
oamenilor și, uneori, am spus tinerilor politicieni: înţeleg inactivismul de dreapta face o discriminare pozitivă, ea trebuie eliminată, deși
vostru. Nu este lumea voastră, nu vă recunoașteţi nici în partid, nici în poate ea alină o suferinţă.
mediul social, mediul nu vă aparţine. Nu are cum să vă placă ceea ce Dar ceva tot nu înţeleg! Nu înţeleg de ce noi, politicienii,
trăiţi. Știu de ce nu vă place politica: este pentru voi o lungă așteptare, dar și ceilalţi români, nu visăm să schimbăm lumea. Politica nu va
până se vor căra boșorogii de azi și o să vă vină rândul și vouă. Politica mai fi inutilă când va interioriza un adevăr incontestabil și trist:
nu are viaţă, sunt puţini cei care cred în valori autentice: de stânga sau de viaţa este un infern pentru tot mai mulţi oameni. Aţi văzut două
dreapta. De unde știu asta? Simplu, nici măcar nu se vorbește despre ele, evenimente recente, desfășurate la distanţă de câteva zile: lansarea
nimeni nu le invocă. Trebuie să împrumuţi ceva din sufletul tău politicii. topului celor trei sute cei mai bogaţi români și revolta nefericiţilor
Dacă nu împrumutăm din sufletul nostru politicii, ea rămâne moartă. din Zăbrăuţi. Cei mai bogaţi români au, în total, o avere care
Cred că politica va rămâne inutilă dacă nu va face apel la valori. ajunge la 20% din PIB, primii 1000 au, probabil, 50%, dar toţi
Acceptăm necritic tot ceea ce se vehiculează în spaţiul politic, nu am plecat acum 17 ani de la aceeași linie de start, cu bagaje puţine
participăm la prelucrarea ideilor și de aceea intelectualii acestei și cu buzunare goale. O violenţă îndreptată împotriva celor slabi.
ţări nu se apropie de noi. Am auzit de multe ori în ultima vreme Acești trei sute și colegii lor din topul celor 1000 și cei 5000 au
ideea că noi construim capitalismul acum și, vezi Doamne, noi deja ce apăra și o să vedeţi ce aranjamente democratice vin pentru
toţi trebuie să participăm la acest efort. Actualul prim-ministru a cei care nu vor reuși să plătească toate tarifele impuse de ei.
câștigat Președinţia PNL cu un document intitulat „Să construim A face politică înseamnă a avea o atitudine faţă de o stare a
împreună capitalismul în România”. Este o absurditate: noi, lucrurilor care te nemulţumește. Trebuie să ne dorim să schimbăm
cetăţenii, nu construim capitalismul, capitalismul se construiește lumea și să credem că acest lucru este posibil. Dacă nu participăm
singur, îl construiesc capitaliștii. Noi nu construim capitalismul, la schimbare, ea se va face oricum, dar fără noi.
dar participăm fără voia noastră la creșterea averilor lor, contribuim Moștenirea crizei. Am moștenit tradiţia unui sistem politic
la nașterea de capitaliști. interbelic neperformant și profund corupt. Politicieni fără viziune
Ni se spune zilnic că, în fond, capitalismul este bun pentru care nu s-au gândit niciodată să sacrifice ceva pentru naţiune și
că aduce piaţa liberă. Să fim serioși, capitalismul nu a însemnat capitaliști de carton care, încă de la începutul secolului trecut,
niciodată piaţă liberă; piaţa liberă nu se reduce la capitalism; de la aveau cifra de afaceri realizată prin afaceri cu statul. Dintre toate
începuturile sale și până în prezent, capitalismul a format oligarhii determinările contemporane ale activităţii politice, cel mai bine se
corporatiste care au dominat piaţa, acţionând tocmai împotriva vede la noi dimensiunea conflictuală. Aș fi vrut să numesc politica
liberului schimb al mărfurilor. Capitalismul nu e sinonim cu piaţa noastră în aceste texte o politică pentru barbari, cum spune
liberă. Să fim atenţi: o altă gândire unică se instalează dacă nu profesorul Daniel Barbu într-o excelentă lucrare, o politică a
avem curajul să intrăm în dezbaterea de idei! instinctelor primare în care populismul este tot mai prezent. Mi-ar
Îi înţeleg pe oamenii care spun că nu suportă sectarismul politic, de fi plăcut să se cheme ţara de unică folosinţă, după o expresie pe care
stânga sau de dreapta. Sectarismul de stânga este o închidere într-un am folosit-o într-un discurs parlamentar care a schimbat cursul
proiect destul de vag definit, o luptă cu o dreaptă închipuită. Dacă unei dezbateri privind destinul Fundaţiei Gojdu. Nici Anatomia
un guvern de dreapta face o lege a pensiilor, nu este bună pentru răului nu este un titlu disponibil, fiind o carte de filosofie politică
a profesorului Adrian-Paul Iliescu, lucrarea cea mai lucidă despre perioada protestului tinerilor împotriva unei măsuri de dreapta,
tradiţia politică românească, cel puţin din perioada postbelică. cea a numitului CPE, primul contract de muncă al absolvenţilor.
Nici Însemnări din ţara măgarilor nu am avut cum s-o numesc, Tinerii au ieșit și au blocat orașele, studenţii au dat foc cărţilor,
din pricina îndrăznelii de a o scrie a unui avocat din Bârlad, cu parcă arătând că vor să se despartă de memoria culturală. După
peste 100 de ani înainte de a mă naște eu. câteva luni de lupte de stradă cu trupele guvernului, tinerii și
Consensul antidemocratic și democraţia fragilă. Cu toate aceste societatea civilă au învins. Capitalismul nu a reușit să impună o
slăbiciuni, zi de zi, mass-media și chiar instituţii politice participă măsură de sclavie pentru începutul carierei unui tânăr absolvent.
la construirea unui consens antidemocratic. Filosofi de ocazie sau Sigur, nu este posibilă comparaţia patriei noastre cu Franţa
intelectuali de dreapta defilează pe ecranele televizoarelor criticând revoluţionară, dar la noi nici măcar un tânăr nu ar fi ieșit în stradă,
hoarda de sălbatici care populează Parlamentul, stimulând direct niciun părinte nu ar fi observat că se întâmplă ceva nefiresc cu
soluţiile autocratice care pun între paranteze democraţia și, carierele viitoare ale copiilor lor. După miracolul din decembrie
din poziţiile de putere unde se află în acest moment, mimând 1989, ar părea că energia noastră de contestare s-a consumat total.
independenţa politică, critică masa amorfă care este populaţia și Românii nu visează să se elibereze, noi visăm să emigrăm. Suntem
ridică în slăvi un trecut politic interbelic colorat ideologic, dar tot mai izolaţi unii de alţii și nu credem că există un mod de
asemănător până la identitate cu vremurile triste de astăzi. În viaţă care ar putea depăși capitalismul individualist și societatea de
condiţiile în care avem o stângă încă timorată de eticheta neo- sau piaţă. A prins, în schimb, mitul că lumea merge spre un progres
criptocomunistă, cu care este întâmpinată la orice simulacru de nedefinit în care, până la urmă, toată lumea o duce bine și toţi
dezbatere, și o dreaptă care zilnic se plânge că democraţia nu îi devenim liberi. Câștigă teren sentimentul de neputinţă, iar pentru
selecţionează pe cei mai buni, nu duce până la capăt raţionamentul cei mulţi doar miracolul mai poate aduce o lumină. Gigi Becali,
abandonării ei, dar nici nu se chinuie să participe la perfecţionarea tribunul care aruncă bani, îl înlocuiește pe tribunul care arunca
mecanismelor ei. Astfel, democraţia românească este fragilă și doar cu vorbe despre naţiune și dușmanii ei care au adus răul pe
tradiţia politică românească la care ne-am racordat simbolic nu acest picior de plai. Blazaţi și speriaţi de viitor, românii nu observă
ne sprijină la consolidarea ei. Societatea este moartă, iar iniţiativa că am intrat într-un sistem social în care zeul profitului ameninţă
civică este zero. Sindicatele au fost înghiţite de partide, liderii lor viaţa.
devenind parlamentari, miniștri sau oameni de afaceri. Până în anul Putem crede într-o lume mai bună? Într-o societate în
2000 au mai existat mișcări de stradă care creau măcar impresia că care se sinucid copiii de dorul mamelor plecate prin Europa la
societatea se mai poate revolta. Mișcările contestatare au dispărut muncă, deși și în România se poate munci, e drept, pe bani mai
aproape cu desăvârșire. Venirea dreptei la putere a înglobat în puţini, nici măcar nu se mai chinuie vreun politician sau vreun
corpul politic partea activă, militantă, a societăţii civile, cele mai intelectual să spună că se poate construi o societate mai dreaptă.
cunoscute personalităţi devenind miniștri, consilieri prezidenţiali Nu avem o avangardă intelectuală care să creadă în acest proiect,
sau ambasadori. Dacă nu ar fi lupta între grupuri oligarhice sau o avangardă care să aducă oamenilor promisiunea unei lumi mai
dintre acestea și Președintele Traian Băsescu, nu am avea decât bune, nu doar subvenţii la hectar sau creștere de salarii ori locuri
consens amorf sau campanii împotriva partidelor din opoziţie. de muncă pe care statul nu le mai poate crea. După ce am trecut
România nu mai visează. Societatea noastră nu visează să prin experienţa de guvernare și apoi prin cea de senator, am acum
se elibereze, ca alte societăţi. Am fost de multe ori în Franţa în o iluzie în minus: știu că nu ajunge să vină stânga la putere ca
să se realizeze acest vis al omenirii, deși o stângă progresistă poate chiar dacă ei nu-și pot imagina în fiecare moment mijloacele și
fi o condiţie necesară pentru a demara acest proiect. Nu putem poate nici nu mai au energia de a visa la o lume mai bună. Nu
depăși un fel de realism posibilist, o paradigmă care ne-a băgat te poţi aștepta la o participare spontană a oamenilor la acţiuni
în cap faptul că trebuie să ne limităm la ce e posibil: nu sunt de contestare, deși ei își dau seama că lumea este strâmbă și
bani de salarii, producem puţin, suntem neperformanţi, vom ceva ar trebui făcut. Oamenii sunt câteodată solidari cu cei care
atinge nivelul altora doar peste câteva decenii, peste două sau acţionează, dar ei înșiși nu se îndeamnă să participe, mai ales că
trei generaţii. Ni se spune că trebuie să mai așteptăm, dar, tot orice contestare socială are costuri, iar beneficiile sunt colective, în
așteptând să se întâmple minuni, se mărește distanţa socială dintre cele mai multe cazuri. Un mare intelectual care a cunoscut cel mai
noi și oligarhie, polarizarea socială devine tot mai evidentă, iar bine dinamica nașterii spiralei tăcerii povestește că în asemenea
noi devenim tot mai slabi, mai săraci și mai deznădăjduiţi. Visul situaţii „toţi fug din sfera publică și se închid în casă, societatea
emancipării sociale devine tot mai utopic sau, dacă îi ascultăm pe se alarmează și orice solidaritate organizată dispare, tăcerea se
intelectualii dreptei cu lefuri grase de la stat, emanciparea socială lasă peste ţară, iar noi devenim suspicioși și ne ascundem după
este o revendicare bolșevică. Frica de transformare socială a creat cuvinte”2. Nu mai trăim dictatura comunistă, dar aceste cuvinte
utopii accesibile, iar viitorul a dispărut din discursul public sau din ale marelui contestatar sunt foarte actuale pentru zilele noastre.
limbajul politic. False conflicte și campanii anticorupţie care nu au Trăim o apăsătoare tristeţe în care știm că nu se poate face nimic,
niciun rezultat practic, doar schimbarea raportului de forţe între poate lucrurile se vor rezolva de la sine. Nu o putem rupe cu un
grupuri de interese, animă în mod artificial o letargie existenţială prezent care parcă este un trecut pe care nu-l putem schimba.
exemplară. În timp ce în Occident se poate observa emergenţa Lipsa de activism ne face să reproducem o ordine socială, o stare
unei noi subiectivităţi anticapitaliste, grupurile militante pe de lucruri care nu ne convine, dar care ne face pe mulţi să părăsim
teme tot mai specializate creează ideologii și moduri de viaţă ţara sau să visăm la părăsirea ei. Suntem în mijlocul unei depresii
care resping modelul capitalist, la noi – militantismul este mort, sociale în care o neputinţă morbidă se combină poate doar cu un
grupuri de persoane apărând sporadic în spaţiul public pentru a narcisism al eșecului. În plus, consumul de antidepresive a crescut
polariza simpatia pentru persoane. Câteva grupuri economice au în ultimii ani exponenţial, ca și tabloul sinuciderilor.
oferit posturi bine plătite la televiziuni sau ziare pentru câteva zeci Cuvântul „viitor” a dispărut din politică. Problemele societăţii
de intelectuali cu notorietate și voci mai critice. În câteva luni, sunt prezentate ca și probleme tehnice și sunt minimalizate ca fiind
intelectualii cei mai populari ai României au fost cumpăraţi la probleme de gestiune. Universul vieţii noastre se virtualizează
legătură, ca și ceapa sau pătrunjelul în piaţa Obor. pentru că nu putem acţiona, ne uităm ca la televizor la o lume
Depresie socială și neputinţă. Suntem parcă în interiorul pe care nu o putem schimba. Se produc crime adevărate lângă
tragicului absurd descris de marele poet Fernando Pessoa: noi, dar le privim ca și pe genericele hollywoodiene ale lui Adrian
„Nefericit ești tu și cei care trag prin lume mașina care produce Sârbu de la Știrile de la ora cinci. Virtualizarea lumii înseamnă
fericire”. Ca politician nu poţi trece ușor peste inhibiţia conţinută izolarea noastră și închiderea într-o subiectivitate care nu se va mai
în eșecul comunismului: nu ai dreptul să vrei să-i faci pe oameni deșerta niciodată pe străzi, ca în decembrie 1989. Nimeni nu mai
fericiţi împotriva voinţei lor. În practica socială a secolului trecut, vorbește despre viitor. Parcă trăiești în trecut, căci doar trecutul
încercarea comunismului a produs crime în masă, dar nu mai nu se poate schimba. Viaţa noastră se transformă în spectacolul
avem voie să nu facem nimic pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor,
2
V. Havel, Essais politiques, Calmann Levy, Paris, 1989.
vieţii noastre. Devenim spectatori la propriile noastre vieţi. De ajuţi să facă singuri ceva mai mult pentru propria lor existenţă.
fapt, suntem victimele unei mari păcăleli în care gestiunea socială Campania electorală continuă, lupta cotidiană dintre politicieni
este separată de politică. Politica este prezentată mai mult ca o și partide arată cât de imatură este viaţa politică românească. În
activitate care operează cu niște date ale socialului și economicului, multe locuri, în spatele unor victorii electorale strălucitoare se află
de un determinism mecanic. Politicienii vorbesc la televizor sau mizeria și disperarea, deșertul social și sărăcia. Uneori, victoriile
fac băi de mulţime, ei sunt un fel de îngeri care nu au legătură cu unor oameni politici pot fi înfrângeri pentru oamenii din acele
fericirea sau nefericirea noastră decât din patru în patru ani, cu comunităţi. Vine vremea când oamenii politici trebuie să fie
ocazia unor campanii electorale. evaluaţi după acţiunile lor de politică adevărată, nu după gargară
Antidoturile disperării. Nu știu dacă această carte poate să sau după performanţele de campanie politicianistă.
dea răspunsuri. M-aș bucura dacă ar reuși să pună niște întrebări Se sinucide viitorul României. Politica noastră este inutilă căci
corecte. Cred că răspunsurile sunt puternic contextualizate, pe a produs un pseudo-capitalism în care democraţie înseamnă doar
când doar întrebările sunt eterne, deși nu întotdeauna oamenii le libertatea de vot. Toate aceste mari cuceriri ale noastre de după
formulează în interesul lor. Aceste rânduri reprezintă și mărturia Revoluţie nu folosesc la nimic. Deja suntem tot mai singuri în faţă
vie a unei experienţe pe care o trăiesc personal. Scrierea acestei cu o lume tot mai strâmbă și cu o mare de nefericire pentru tot mai
cărţi este o modalitate prin care încerc să dau un răspuns personal mulţi oameni. Putem să ne facem că nu vedem, să ne închidem în
la întrebarea: Cum suportăm nedreptatea și inegalitatea? Ce cartiere rezidenţiale bine păzite. Dar, o singură politica orientată
răspundem, ce strategii cognitive sau intelectuale folosim pentru a spre schimbare merită timpul și sufletul nostru. Cred că politica
răspunde, a ne ascunde sau pentru a neutraliza întrebarea? Putem merită mai mult decât dispreţul oamenilor. Politica poate câștiga
să ne prefacem că totul merge bine, iar cifrele creșterii PIB-ului respect doar dacă îi adăugăm credinţa noastră că această lume
sau statistica economică ne pot aduce justificări. Putem să dăm poate fi schimbată în bine, prin forţa unirii și solidarităţii noastre.
vina pe cei care nu au reușit și să ne spunem că există condiţii În seara în care termin acest text este 1 martie și televiziunile au
pentru o cursă socială corectă, iar pierzători au fost mereu și ei tratat ca o știre comună, de duzină, un fapt sfâșietor, un fapt de
trebuie să-și ducă crucea. Cred că a trecut timpul pentru amăgiri un tragism deosebit: încă un copil s-a sinucis din cauza dorului
sau minciunele calde. Cred că o politică a lucidităţii este posibilă pentru mama plecată să lucreze în străinătate. A fost aproape un
și urgentă. Nu cred că suntem sortiţi la un mileniu de mlaștină fapt divers, a fost tratat rece, fără nicio emoţie, fără a se reliefa
balcanică, dar fără acţiune speranţele noastre se vor ofili curând. dimensiunea tragică a situaţiei, mai ales că nu era primul copil
Joan Baez spunea odată că „acţiunea este antidotul disperării”. sinucigaș. Anul trecut s-au sinucis mai mulţi copii, dar acum
Se referea la o practică socială pe care încerca s-o schimbe cu evenimentul a fost expediat prin note fugare în câteva ziare.
o chitară de lemn, poate se referea la propria ei viaţă. Acţiunea Constantin, de 8 ani, din Uricani, s-a sinucis după ce mama lui
este calea regală de a face politică. Nu gargara, nici sloganul, a plecat la lucru în Germania. O ţară în care se sinucid copii de
nici frazele sforăitoare sau săritura zilnică la gâtul adversarului. tristeţe, nu din joacă sau imitaţie, este un fel de deșert populat cu
Câștigarea puterii și impresionarea publicului sunt doar mijloace niște fiinţe ciudate. Nimeni nu a observat că viitorul României se
pentru a atinge scopuri care derivă din valori. Acţiune politică sinucide! După statistici, sunt zeci de mii de copii, mai ales prin
înseamnă să faci ceva pentru oameni. Să faci legi sau regulamente, părţile Moldovei, lăsaţi în grija bunicilor, a fraţilor mai mari, în
să cunoști necazurile lor și să cauţi soluţii, să oferi o viziune, să-i orfelinate, la vecini sau chiar singuri, iar mamele lor sunt plecate în
străinătate la muncă. Dacă atât de ușor ne părăsim copiii, probabil nici măcar puterea de a se considera subiecţi ai istoriei pentru
că ar trebui să studiem procesul mai serios, căci s-ar putea să ne că nu-și pot închipui faptul că ei sunt cei care trebuie să facă o
fie afectată capacitatea noastră de perpetuare a naţiunii și creșterea Românie mai bună. Înfricoșata clasă politică românească așteaptă
noilor generaţii. fiecare zi să vadă ce i-a mai pregătit istoria. Deci trebuie să privim
Am scris această carte cu disperare, dar și cu nădejde. Cu mai departe, căci dincolo de televizor sau de baia de mulţime a
disperare generată de lipsa unei majorităţi pentru schimbarea politicienilor se deschide o lume.
României. Cu disperarea că nu avem destui tineri în politică, dar Răspunsul este acţiune, întrebările puneţi-le dumneavoastră!
și cu tristeţea că ei nu se deosebesc cu nimic de cei mai vârstnici. Noiembrie, 2006
Cu nădejde, pentru că am cunoscut și în politică, dar și în afara
ei, oameni disperaţi de ancestrala moștenire a politicii românești.
Cred cu tărie că undeva departe, la București, Timișoara, Iași,
Brașov sau Satu Mare, există mulţi oameni care visează la o O boală a democraţiei româneşti:
schimbare a politicii românești. Sunt oameni cărora le pasă de
sectarismul politic
România în mod real, nu doar demagogic sau dintr-o scrânteală
auto înnobilată ca naţionalism. Poate într-o zi va veni un lider care
ne va împinge să facem o echipă pentru a schimba România din
temelii, care nu va cere nimic, dar va oferi libertatea de gândire și D emocraţia noastră cunoaște un virus letal: sectarismul politic.
Sectarismul social-democrat, liberal sau pedist este o închidere
în proiecte destul de vag definite. Sectarismul este lupta cu un
de acţiune celor care vor să reconstruiască totul dincolo de costuri
și de liniștea noastră iluzorie. dușman închipuit. Dacă un guvern de dreapta face o lege a
Nu știu câte responsabilităţi politice pot fi lăsate pe pensiilor, nu este bună pentru că pensionarii sunt ai stângii. Dacă
umerii politicienilor. Oricum, nu cele mai importante, pentru stânga face o măsură de liberalizare, ea nu este bună fiindcă era de
că politicienii români sunt obișnuiţi cu supunerea oarbă și cu drept a liberalilor.
superficialitatea. Nici măcar nu își pot închipui că ar fi măcar După logica sectară, numai agenţii portocalii sunt luptători
martori la un eveniment important. Pur și simplu, cei mai mulţi împotriva corupţiei, au câștigat brevet pentru 1000 de ani, restul
politicienii români se sperie că ar putea deveni, ei înșiși, subiecţi sunt baroni de stânga sau oligarhi liberali. Sectarismul duce la
importanţi în devenirea ţării. o luptă de uzură politică în care protagoniștii uită de obiectul
Dar primul lucru care trebuie făcut este să spunem STOP politicii. Un politicianism vulgar înlocuiește atitudinea realistă faţă
acestei politici inutile. Depresia socială pe care o trăim ne face să de acţiunea celuilalt, trădarea sau deviaţionismul sunt atributele cele
credem că singurul lucru pe care-l putem face este să ne adaptăm mai frecvente, iar coloana a V-a – o imagine relevantă. În loc să
acestei lumi de o manieră cât mai egoistă cu putinţă. Însă noi ar caute lucrurile ce trebuie făcute (și în politică mereu va fi nevoie
trebui să rupem această izolare și să participăm la nașterea unor de inteligenţă și imaginaţie pentru a crește eficienţa societăţii și a
reţele de solidaritate concrete. Numai în reţele de solidaritate ne reduce sărăcia), mulţi politicieni se justifică în politică doar prin
putem elibera de frica de viitor. Politica nu se rezumă la partide, păzirea purităţii doctrinei sau apărarea tradiţiei de stânga sau de
parlamentari, guverne sau președinte. Majoritatea politicienilor dreapta.
se sperie că într-o zi ar trebui să se bazeze România pe ei. Nu au Când am propus reforma profundă a PSD, am spus că trebuie
să facem ceva pentru a ne apropia de tineri și de intelectuali, lucru
evident pentru toată lumea. Atunci, unii pesediști m-au acuzat

de deviaţionism de dreapta. Nostalgicii fesenismului au spus
doct că ne părăsim electoratul tradiţional, că este periculos, ca o
să devenim un partid mic. Ce raţionament făceau acești profeţi
orientaţi spre trecut? Voiau să spună că tinerii sunt de dreapta sau
că intelectualii nu trebuie deranjaţi pentru că și ei sunt de dreapta.
Ori, mai grav, raţionamentul lor era că se supără bunicii dacă îi Politica fără mesaj
chemăm și pe nepoţii lor la vot cu noi. Credeau că nu ne mai
votează ţăranii dacă avem un mesaj și pentru profesori? A Tribute to Paraziţii
Sectarismul liberal dinamitează în aceste zile ultimul partid
istoric, PNL. Sectarismul a lovit mai întâi conducerea actuală,
legitimată prin Congres. Confruntaţi cu contestări generate de
interese de control al puterii sau incitări din Dealul Cotrocenilor,
P olitica noastră este surdă, mioapă, dar mai ales... mută. Nu
transmite niciun mesaj, doar simulează, în campanii, diverse
mesaje cu ajutorul unora care se pricep la publicitate. Dar nici
echipierii lui Tăriceanu i-au exclus pe contestatari. Analiștii au în campanie electorală comunicarea nu are loc, căci oamenii nu
început să spună că un partid democratic are în chiar definiţia sunt obișnuiţi să asculte deoarece nu au o relaţie de comunicare
sa dreptul membrilor de a dezbate public și în interior strategia iniţială, începută cu mai mult timp înainte. Deși în fiecare zi
conducerii și politicile promovate de partid, inclusiv prin critică. Și gălăgia politică este asurzitoare, mesajul este aproape nul.
nu conducerea stabilește ce se poate dezbate și până unde. Evident Nu vorbesc aici despre ceea ce spun profesorii la școlile de
că nu este departe de adevăr o asemenea constatare generală. Dar știinţe politice, despre cum se construiește mesajul în discursuri
culmea este că platformiștii argumentează demagogic tocmai sau programe ale partidelor politice. Această scolastică ţine de
prin maxime sectariste: întinarea idealurilor liberale, pierderea observaţie și de didactică, poate o fi bună pentru a-i învăţa pe
identităţii, trădarea liberalismului. Este ușor de criticat, dar alţii, dar abilitatea de a face politică adevărată nu se prea învaţă la
aproape absurd să spui că Tăriceanu nu este liberal convins. Mai școală. Cred că și eu le spun studenţilor de la cursurile de marketing
ales că toată acţiunea lui de guvernare este una tipic liberală. politic că mesajele trebuie să întâlnească orizontul de așteptare al
Sectarismul este o minciună politică a celor care vor să se publicului, că trebuie să fie simple, scurte, ușor de reţinut și cât
menţină sau să câștige puterea fără a avea un proiect politic de mai vii, mai emoţionalizate. Dar asta este teorie pentru cercetători
dezvoltare a societăţii. Atunci când te confrunţi cu complexitatea sau analiști. Până una, alta, politicienii nu se nasc la facultăţile de
dezvoltării comunitare, când vrei să faci o politică orientată spre politologie sau sociologie.
creșterea calităţii vieţii sau a solidarităţii și justiţiei sociale, observi Politicienii adevăraţi sunt purtători de cuvânt ai unor
că ideologiile sectare nu au nicio relevanţă. Suferinţa umană și atitudini colective pe care le fructifică sau chiar le creează în unele
mizeria nu au culoare politică, așa cum săracii nu sunt ai stângii și cazuri. Fiecare moment social și politic se structurează pe scheletul
nici bogaţii nu sunt proprietatea dreptei. unor atitudini sociale și politice, date subiective pe care încearcă să
le descopere sociologii prin sondaje, interviuri sau focus-grupuri.
Noiembrie 2006
În unele cazuri, ei chiar reușesc, dar asta nu înseamnă că, în mod
automat, rezultatele studiilor se transformă în mesaj politic în
care oamenii să se recunoască și pe care să-l poată urma. Pentru a
reformula în comunicarea politică ceea ce ai găsit printr-o schemă pentru că nu a fost nicio comunicare, nicio polemică și nici măcar
de cercetare este nevoie de multe lucruri asupra cărora nu voi un dialog pe care să fiu nevoit să-l urmăresc.” Este adevărat, se
insista aici. pare că tot mai mult politicienii comunică încercând să valorifice
Aici voi vorbi doar de personajul politic care va spune anumite reflexe ale populaţiei, în loc să caute să comunice cu
mesajul. Acesta trebuie să aibă talent și empatie în comunicarea cu electoratul. De aceea sunt îndreptăţit să spun că partidele nici nu
oamenii. Unii pot să fie buni actori și simulează foarte bine chiar prea au electorat fidel, poate doar publicuri captive prin poziţie și
și emoţiile. Dar majoritatea nu au decât șansa să fie sinceri, să se condiţie socială, publicuri care au dobândit niște reflexe aproape
identifice cu mesajul și să-l transmită odată cu credinţa că este o condiţionate.
cauză cu care se identifică și ei. Fără aceasta, oamenii simt falsul și Să luăm doar campania de euroalegeri, unde nu am auzit
simularea, iar credibilitatea nu apare. Sunt lideri politici care nu nimic despre spaimele integrării, nici urmă de eurosceptici sau
pot citi decât discursuri goale, formate doar din jargonul politic și eurorealiști măcar. Toţi candidaţii au spus că promovează România
administrativ al campaniilor sau al ideologiei de partid. Am avut și interesele ei, dar nu au spus care interese și ce legătură au aceste
experienţa să văd oameni care ocoleau tocmai cuvintele cele grele, interese cu nevoile omului de pe stradă. Sigur, toţi au spus un
adevărate, cele care conţin sânge și sudoare din discursul scris de lucru incorect și mincinos: că viitorii deputaţi europeni vor aduce
alţii. Așa cum am văzut politicieni care nu puteau spune decât fonduri europene pentru ţară și popor, lucru pe care nu are cum
cu jumătate de gură cuvântul prieten, alţii care se speriau pur și să-l facă niciun eurodeputat.
simplu de cuvântul justiţie sau lideri care preferau să se refugieze Televiziunile de știri apărute ca ciupercile în ultimii ani îi
după un limbaj de lemn, asociat cu un zâmbet fals. urmăresc pe politicieni peste tot, de dimineaţa până seara, și nu fac
Liderul care are o poveste de spus sau care este sincer, atât cât decât să dilueze și mai mult o esenţă care nu prea există. Se discută
se poate, are mult mai mare șansă să găsească rezonanţă la ceea ce multe ore pe zi despre cele mai banale gesturi și despre fapte fără
spune. Oamenii simt falsul și sunt greu de păcălit. De multe ori, nicio semnificaţie pentru economia globală a comunicării dintre
din lipsă de alternativă, ei votează cine știe ce caricatură, dar asta politicieni și populaţie. Politicienii ajunși la televizor vorbesc
nu înseamnă că i-a convins. despre factualitatea politică, despre războiul dintre palate și votul
Oamenilor trebuie să le vorbești despre ei și despre viaţa lor, uninominal, stereotipuri repetate la infinit și golite de sens spre
nu despre tematicile abstracte sau despre macropolitică. Nu doar disperarea jurnaliștilor care își dau seama că nu primesc răspunsuri
că nu sunt pregătiţi pentru discursuri savante, dar vor să vadă ce care să aibă sens sau să facă istorie.
poate face politica pentru ei, măcar pentru că li se cere ceva în Dar mesajul politic nu se produce doar în politică și de către
schimb, adică votul. politicieni. Mesaje politice și sociale trimit și literatura sau arta.
Mi-a venit în gând să scriu aceste rânduri nu pentru a teoretiza Mesajele politice se produc în fiecare dintre straturile societăţii
despre semiotica sau pragmatica mesajului politic, ci pentru că am și, de cele mai multe ori, ele exprimă atitudini veritabile, născute
discutat azi cu un prieten jurnalist, un băiat inteligent care învaţă din trăire și din experienţă. De mai multe ori, ele apar pentru că
în fiecare zi câte ceva, și mi-a confirmat o senzaţie pe care o am mesajul politicienilor pe aceste teme lipsește. Cu ajutorul unor
tot mai acut și eu: mesajul politic este tot mai slab, dacă nu cumva limbaje specifice, oamenii își comunică atitudinile și emoţiile
tinde chiar să devină inexistent. „M-am odihnit grozav în campania generate de interacţiunea lor cu politica sau cu problemele pe care
pentru euroalegeri, îmi spunea prietenul meu jurnalist de politică, și politica este obligată să le abordeze.
În acest sens, vă propun să analizăm, fără a cădea în Sau care strâmbă din nas
pudibonderii de doi lei, textul Mesaj către Europa, una dintre La întâlnirea cu viaţa adevărată
ultimele piese ale trupei Paraziţii. Am fost și eu apostrofat de Exemplificarea se oprește aici.
unii când am vorbit despre realitatea dureroasă a unor moșteniri (Pentru oamenii vii, mesajul complet – în albumul Slalom
lugubre ale comunismului în politica românească de azi. Cei printre cretini)
supăraţi și cu musca pe căciulă au spus că limbajul a fost dur, 11 ianuarie 2007
de mahala sau nepermis. Dar s-au ferit să combată sensul, adică
mesajul. Am primit sute de mesaje de încurajare atunci și doar
o critică pe e-mail, încurajată de Organizaţia PSD din Focșani.
Haideţi să citim împreună textul băieţilor de la Paraziţii – mai Dulcea alunecare spre sclavie
bine ar fi să-l ascultăm sau să vedem videoclipul excelent îmbogăţit
vizual –, fără false pudori și fără a încerca să dăm vina pe cuvinte.
Fără să folosească toate cuvintele și temele specifice hip-hop-ului,
politicienii care se ocupă de relaţia cu Europa ar putea lua ca
Ș i în democraţie este simplu să te transformi în sclav. Se poate
întâmpla lin, fără măcar să-ţi dai seama. În timp ce ai senzaţia că
ești cum nu se poate mai liber.
bibliografie aceste versuri. Nu vă luaţi după unele mici derapaje, nu
În democraţiile noastre, drumul spre sclavie nu este plin de
doar lingvistice, dincolo de fascinaţia pentru Europa sau dorinţele
suferinţă. Nu te leagă nimeni la stâlpii infamiei și nici nu te pune
de a câștiga bani la Madrid sau Roma, milioane de oameni din
cu nasul în fum de ardei iute. Ba, din contră. Drumul spre sclavie
România se recunosc cu siguranţă în strigătul de demnitate al
poate să fie o alunecare ușoară, fără să simţi ceva special. Câteva
băieţilor de la Paraziţii:
semne există și le poţi observa dacă ești atent. Prima dată poate
observi că părerea ta nu seamănă cu cea a multora dintre semenii
Mesaj pentru Europa
tăi. Vezi că este evident și chiar raţional ceea ce crezi tu, dar ceilalţi
parcă sunt orbi la argumentele tale. Nu-i nimic, îţi spui, oamenii
Nu suntem ciori
sunt proști, nu înţeleg. Te uiţi la televizor, dar acolo analiștii care
Nu stăm în corturi
critică puterea politică sunt tot mai rari. Sunt contraţi de telefoane
Facem eforturi
în direct sau, pe forumuri de ziare, sunt apostrofaţi dur de o serie
Să ne elevăm și nu cântăm pe străzi
de forumiști cu experienţă. Li se spune „bolșevici”, „comuniști”,
În Viena la acordeon
„fasciști”. Nu știi ce să crezi, dar ideea ta îţi este încă vie în minte.
Noi nu cerșim cu handicapul la vedere
Unul dintre prietenii tăi este scos de la un show de televiziune
Să facem avere
pentru că l-a criticat pe unul dintre politicienii puterii. Este înlocuit
Și nu ghicim viitorul în palmă în dughene mizere
de analiști cu papioane fine care vorbesc despre Existenţa cu literă
Noi nu purtăm fuste înflorate
mare, nu despre vulgare vieţi de român. Totul ar fi perfect, spune
Și nu furăm din buzunare
un filosof de televiziune, dacă nu ar fi opoziţia asta care stresează
Nu emigrăm în Suedia cu 7 copii
din când în când puterea cu întrebări în Parlament sau cu cereri
Să ne daţi ajutoare
de demitere sau revocare. Conducerea înţeleaptă nu este lăsată să
Pentru cei care sunt mai pudici
reflecteze și să planifice de către două-trei voci neprelucrate din
popor. Aproape că te aștepţi să auzi că opoziţiei ar trebui să-i mai des la televizor și televizorul are oameni plătiţi să-ţi spună totul.
confiscăm corzile vocale. Lumea ta este tot mai interpretată de alţii. Te simţi încolţit, începi
Vezi cu ochii tăi lucruri despre care ţi se spune că au fost doar o să taci tot mai mult. În loc să te revolţi, te gândești tot mai des să
iluzie nefericită. Oricum, vin oameni plătiţi să măsoare cum scazi tu emigrezi.
în sondaje chiar și atunci când dormi. Totul este să accepţi că ești mic, Intelectualii – sau cei care au orgoliul să se numească așa – fac
insignifiant, un gândac ușor de strivit sub talpa grea a democraţiei liste de susţinere pentru cei mai puternici oameni în stat. Ei îi taxează
îndelung așteptate. Și că nu există nicio cale pentru a se valida pe cei slabi ca fiind o ameninţare pentru democraţie. Nu mai știi ce să
social părerea ta. Te poţi trezi că nevasta ta este ameninţată discret crezi, ești debusolat.
de directorul instituţiei unde lucrează. O mână de oameni gălăgioși, Vorbești tot mai puţin despre politică, fotbalul devine un subiect
pentru că gargara este singura lor șansă, îi conving pe unii să-și dea serios, ca și buletinul de sport de la televizor, tot mai lung și fără faze
demisia ca să scape de tracasare. Televiziunile încep să aibă stăpâni tot de gol. Un meci vorbit despre care nici măcar nu știi dacă a avut loc.
mai clari, iar ziarele nu mai rămân pe mâna jurnaliștilor. Informarea Nimeni nu mai vorbește despre viitor. Parcă trăiești în trecut, căci doar
publică este, nu-i așa, o chestiune prea serioasă pentru a putea fi lăsată trecutul nu se poate schimba. Viaţa ta se transformă în spectacolul
pe mâna jurnaliștilor. Da, jurnaliștii sunt pericole sociale, pot șantaja, vieţii tale. Devii spectator la propria ta viaţă.
se pot asocia în scop infracţional și ar putea chiar să o ia razna, să vrea Februarie 2007
într-o zi să strige despre goliciunea regelui. Bărbaţii aceia puternici de
la putere se împart în două găști și se joacă de-a oligarhiile, se bat cu
săbii ninja în sala tronului. Tu, spectator de televizor, trebuie neapărat
să-ţi ţii gura, altfel o să scazi în sondaje. Trădarea devine pe zi ce trece Fabulă politică sau Templul invadat de maimuţe
o acuzaţie tot mai frecventă, miniștrii sunt acuzaţi de acest lucru,
iar aleșii din Parlament sunt zilnic arătaţi ca niște tembeli adormiţi.
Faţă de marile probleme de trădare ale ţării, micile tale nedreptăţi sau
probleme îţi vor părea tot mai ridicole. Nimeni nu vorbește despre
G radul de subdezvoltare a unui sistem politic este vizibil și
din modalitatea în care media este analizată și reprezentată
politic de către analiști sau chiar de către subiecţii ei, politicienii.
săraci sau despre bolnavi. Nici bătrânii sau handicapaţii nu mai au
Societăţile democratice mai dezvoltate nu vorbesc toată ziua despre
dreptul la vizibilitate. Salariile nu se pot mări, pensiile nu pot crește.
politică. Acolo, politicul are locul lui, la concurenţă cu socialul,
Doar averile celor din top 300 se pot dubla de la an la an. Procurorii
cultura, sportul și diferitele forme de divertisment. Politicienii
pot asculta pe oricine 30 de zile, fără mandat, și se argumentează că
apar la televizor mai mult în campaniile electorale sau atunci când
așa este bine. Nu putem schimba nimic, ţi se spune, și frica începe să
sunt evenimente deosebite sau crize. Politicienii nu sunt cei mai
îi cuprindă pe cei mai mulţi. Peste toate, Marele Bărbat devine singura
interesanţi oameni și nimeni nu se chinuie să-i ducă toată ziua la
soluţie.
televiziune. Nici parlamentul nu este un uriaș studio de televiziune,
Frica începe să „crească ca o buruiană”, cum scria Havel
ca la noi. În general, societatea recunoaște rolul politicii, peste tot
despre societatea de dinainte de 1989. Începi să recunoști frica, era
politicienii nu sunt cei mai iubiţi, dar nimeni nu cheltuie atâta
un sentiment pe care l-ai trăit mai demult. Bună și frica, poţi să te
energie pentru a-i înjura. De fapt, sunt miniștri care nici măcar
consolezi, este și ea o certitudine! Apoi faci tot mai multe concesii;
nu merită energia unei moţiuni de cenzură sau convocarea unei
lucruri și nuanţe la care ţineai devin mai puţin importante. Te uiţi tot
ședinţe a Parlamentului. O simplă înjurătură ar ajunge sau chiar un
gest de lehamite. Germania sau Franţa sunt ţări care nu își permit spectacol vulgar, comun, inutil sau chiar subcultural. Ceea ce
televiziuni care să-i urmărească pas cu pas pe toţi parlamentarii se poate arăta la televizor este mai ales un fel de fabulă politică.
și să transmită în direct toate conferinţele de presă ale partidelor, O fabulă în care, în loc să apară politici publice, aspecte sociale,
indiferent de mărimea lor. Cred că în România se produce un instituţii și produsele deciziei lor, mecanisme de coordonare sau
experiment politic, voit sau nu, prin supraexpunerea politicienilor de control, planificare socială sau negocieri politice, rezolvare
și politicii. De dimineaţa până seara, politicienii stau pe ecrane; de conflicte sau alte componente ce constituie viaţa politică de
nici nu mai există emisiuni cu atributul „politică”, pentru că la guvern, parlament sau consiliu judeţean, apar niște metafore
aproape nu există emisiune fără politică. Realitatea TV, Antena 3, antropomorfizate care acţionează caricatural. Așa cum noi am
Naţional TV, OTV, B1, chiar și TVR sunt posturi de televiziune pus pe seama animalelor tot felul de defecte și le punem să
care mediatizează consistent orice mișcare a politicienilor. Evident joace în niște roluri nefirești, tot așa și politica este schematizată
că nu este nimic rău în asta, se face chiar o importantă economie, ca fiind exclusiv rodul unor pasiuni, defecte sau motivaţii de-o
deoarece producţia de divertisment costă mult, iar circul și umorul umanitate vulgară. Și, culmea, parcă din ce în ce mai mult
involuntar al multor politicieni sunt gratis. Cele mai multe dintre politică este tot mai hormonală, instinctuală, emoţională. Parcă
faptele mediatizate nu sunt lucruri importante, sunt cotidianităţi doar voinţele oamenilor dictează lucrurile, nu sunt determinări și
fără nicio relevanţă socială sau politică. Este un fel de mediatizare reguli economice sau constituţionale. Instituţiile politice par doar
a conflictului permanent (normal pentru politică, până la un acoperișuri pentru a nu cădea ploile peste politicienii de acolo.
punct), un fel de reflectare a golului imens de idei, personalităţi sau Noi, politicienii, suntem primii care ne raportăm la politică
inteligenţă. Este greu de înţeles această funcţionare a televiziunilor, doar sub raport uman, fără să ne debarasăm de primitivismul de
cum pot să se finanţeze cu asemenea orientare faţă de piaţă, mai a vorbi despre treburile ţării doar ca reflex al voinţelor celor care
ales că studiile arată că publicul nu este interesat de politicieni și sunt vremelnici pe funcţii. Metafora scenică, teatrală după care
de politică. Poate la asta se referea Președintele României când este reflectată politica în democraţiile normale este mai aproape
vorbea despre grupurile economice care investesc în media pentru de esenţa politicii. Actorul politic interpretează roluri definite (de
a influenţa politica românească. Ce-i drept, putem acuza mogulii Constituţie, de reguli sau regulamente) și are doar o mică marjă de
din presă, este o temă banală în sociologia presei sau politologie, libertate. Partitura politică de stânga sau de dreapta poate să aducă
dar este cinstit să spunem că este greu să manipulezi prin selecţii de diferenţe, dar nu personalitatea politicianului este determinantă
invitaţi sau prezenţă media o societate atât de bombardată de puncte pentru configurarea politicii.
de vedere, inclusiv ale opoziţiei, evident și ale președintelui însuși. La noi însă am crezut și credem în oameni providenţiali, fără
Acest fenomen curios de adaptare mediatică la o piaţă inexistentă de care nu se poate, fiecare partid eliminând ipoteza pensionării
are o faţetă ultrademocratică: opoziţia politică are ocazii nesperate și din politică. Inventăm funcţii de președinţi de onoare sau
nemaiîntâlnite de a exprima în fiecare moment un punct de vedere. posturi de parlamentar pe viaţă sau îi lăsăm pe lideri să decidă
În condiţiile acestea, este destul de greu să manipulezi o societate lucruri importante doar prin exerciţiul gândirii lor providenţiale.
informată, dar acesta este subiectul pe care vreau să-l comentez. Nepotismul și nevestismul sunt fenomene profund umane, le
Aș vrea să observăm că acest spectacol politic care se desfășoară acceptăm cu nonșalanţă ca un tribut normal ce-l dăm cezarului. Nu
ca o telenovelă în faţa noastră primește, din cauza lipsei de analiză, este media vinovată pentru că ne arată o politică neinstituţionalizată,
de montaj, cenzură și selecţie inteligentă a faptelor, atributul unui emoţională. Noi înșine facem o politică hormonală, în care nu
sunt reguli, nici principii, nici valori. Hormonii sunt, de cele mai
multe ori, declanșatorii actelor politice fundamentale.
Președintele a hotărât să fie mai jucător – ce-i drept, nu avea
cum să accepte rolul de statuie pe care i-l pregătiseră cei pe care
i-a propulsat la putere. Acum, politica merge pe liniile de forţă ale
faptului că Băsescu și Tăriceanu nu se mai suportă, Tăriceanu fiind
un Brutus nerecunoscător. Afacerile comune ale unor politicieni Intelectuali prinşi în maşinăria politicii
se transformă în alianţe politice cu siglă electorală, sexualitatea
unor lideri produce motive de certuri și despărţiri definitive
de proiecte politice. Consilierii sunt decorativi, sunt păstraţi
doar pe bază de loialitate, specialiștii adevăraţi intră repede în
conflict cu cei care nu acceptă să fie contraziși sau nu pot primi
S -a scris atât de mult despre intelectuali și politică, încât este
greu sau inutil să mai scrii ceva. Poate este mai bine să nu te
raportezi deloc la textele cunoscute, dacă ai propria experienţă de
evaluări sau prognoze negative. Omenesc, prea omenesc, este și martor, subiect sau observator. O să încerc să fac abstracţie de tot
comportamentul societăţii civile, cea care are prieteni și dușmani ce am citit, deși ani de zile am avut obsesia pozitivă a construcţiei
stabiliţi în copilăria politicii românești. Au dreptate doar prietenii, unei sociologii a intelectualilor, și de faptul că am deja o jumătate
ceilalţi nu vor ajunge să aibă dreptate nici din întâmplare! Nimeni de carte (lăsată în ciornă de la intersectarea mea cu politica) pe care
nu se gândește la argumentele adversarului, ele sunt automat provizoriu am numit-o Sociologia ideologiilor noastre cele de toate zilele.
interpretate ca fiind lucruri false, efecte ale adversităţii politice. Voi elimina chiar și tentaţia de a face referire la neîncrederea lui Pareto
Politica hormonală nu poate produce rezultate intelectuale în intelectuali, pe care îi numește „intelighenţia flotantă” și ne spune
sau genera schimbarea României. Ce vedem zilnic la televizor este că ei vor ţine mereu partea celor care deţin resursele de putere.
o fabulă sinistră la care publicul se uită ca la un meci de fotbal Nimeni nu-i iubește pe intelectuali în politică
ciudat în care regulile se schimbă din minut în minut, jucătorii
trec de la o echipă la alta, arbitrii dau goluri, se joacă la mai multe Militanţii nu se bucură când se anunţă că un intelectual a
porţi, se fac blaturi, tabelele de marcaj arată niște scoruri ce nu intrat în partidul lor pentru că partidele sunt un fel de echipe de
au legătură cu realitatea din teren. Ce-i drept, și publicul aplaudă căutători de aur care nu văd cu ochi buni creșterea numărului
jucătorii mai mult pentru defectele lor. Totul este uman, ușor de de guri ce trebuie hrănite din prada de după câștigarea alegerilor.
înţeles doar de noi, balcanici de la porţile Orientului. Iar politica Sunt consideraţi profitori sau chiar naivi. Vechii militanţi vor avea
fără instituţii și reguli, principii sau valori care să consolideze întotdeauna justificarea următoare: votul ţăranului simplu sau
roluri și rosturi, guvernată doar de emoţii și hormoni, pare un șomerului este egal cu cel al academicianului, deci lăsaţi-o mai
templu budist părăsit, invadat de maimuţe. moale cu sfaturile pentru a câștiga intelectualii de partea noastră.
Martie 2007
Toate partidele au intelectuali, profesori universitari sau artiști,
dar rareori o să-i găsiţi pe liste de parlament sau de guvern.
Intelectuali la pachet
Din când în când, în situaţii în care ar trebui să existe o
serioasă dezbatere publică pe teme importante, apare o listă cu
aproape 100 de intelectuali care susţin ceva ce nu poate impune să-l felicite ironic și o să-i explice că există o ordine de precădere:
vreun președinte, premier sau partid. Aceste liste ne aduc aminte lucrurile importante le spune el. Dacă intelectualii ajung în
de adeziunile regizate pentru proiectele împușcatului, dar și de sondaje la niveluri de notorietate sau încredere care pot fi luate
aprigele dispute dintre CDR și FSN. Lista de stânga este mai rară, în seamă, aceasta este deja o aroganţă și urmează să fie pedepsită.
nu s-a structurat niciodată, căci atunci când s-a încercat opunerea Marele Conducător de partid începe să scoată cărţi pe bandă
ei dreptei, de regulă, ar fi trebuit să se lupte pentru susţinerea lui rulantă și atunci dispare ultimul atu al intelectualului. Soluţia
Ion Iliescu, or sunt mulţi intelectuali care se consideră de stânga, intelectualului: să devină, pe zi ce trece, tot mai invizibil.
dar nu-l pot susţine pe Iliescu. Lista de dreapta de 15 ani începe cu
Scribi inutili
Andreescu și se termină cu Zub și ea conţine o parte de intelectuali
cunoscuţi, dar și niște intelectuali de care auzim doar din aceste Intelectualii sunt buni să scrie documente privind
liste. În loc de dezbatere publică a ideilor, de toleranţă, intelectualii modernizarea partidelor, bune de invocat la presă cu ocazia
au preferat încolonarea în spatele unor lideri politici. S-au livrat la congreselor sau a altor foruri. Atunci, mapele celor din teritoriu și
pachet, la legătură, în loc să-și expună ideile pe tarabă. cele pentru presă trebuie umplute cu texte lungi, complicate sau
cu strategii desenate în PowerPoint. Aceste texte rămân moarte,
Vitrina cu intelectuali nu le citește nimeni și nu vor deveni niciodată programe politice.
Intelectualii sunt buni de arătat, sunt un fel de vitrină pentru De ce? Simplu, partidele nu sunt echipe organizate cu scopul de a
alegeri. De aceea ei sunt căutaţi mai ales în jurul alegerilor, cu moderniza România, de a construi proiecte pe termen lung. Citiţi
iluzia că aduc voturile altor intelectuali. Dar, din nefericire, greu definiţia partidului politic din orice dicţionar de politologie și o să
vom găsi la noi intelectuali care să poată funcţiona ca directori de înţelegeţi că intelectualii sunt folosiţi pentru a argumenta bunele
opinie, lideri transmiţători de influenţă, cum spunea un sociolog intenţii, nu pentru a scrie programe de pus în practică.
acum mai bine de 50 de ani. Ei nu au cum să aducă voturi
Învins de demagogia faptelor
pentru că partidele nu îi lasă să își impună propria voce. Puși să
recite discursuri de partid, chiar dacă o fac cu talent, ei nu pot fi Conducătorul politic ajuns lider de partid începe să creadă
convingători pentru că masa intelectualilor votanţi, colegii lor, îi în predestinare și în organicitatea ascensiunii sale și atunci caută
consideră, de regulă, niște trădători. să șteargă urmele traseului său. Întotdeauna în ședinţele de partid,
când unul sau altul dintre intelectuali vor face apel la valorile
Ar trebui să devină invizibili fundamentale sau la moralitate, sunt pregătiţi să se ridice unii lideri
Liderii nu suportă notorietatea unor intelectuali din jurul lor. din popor care vor demonstra indirect, dar cu mare subtilitate,
Și mai ales se enervează la gândul că pot fi consideraţi „produsul” inutilitatea intelectualilor din partid. Acești militanţi care câștigă
acestora. Chiar dacă au beneficiat mereu de „punctajele” acestora. de mult timp alegerile în sătucul sau orășelul lor vor spune cu voce
Nu vreau discurs, îi spune liderul intelectualului, vreau doar tare și răspicat că trebuie să mergem în mijlocul oamenilor, că
punctaje scurte de idei, de acolo-încolo mă descurc. Dar faptul vorbim prea mult în birouri și folosim cuvinte prea meșteșugite,
că presa ţine partea intelectualului și nu a marelui conducător, că programele de acţiune politică sunt o prostie și că trebuie să
dacă izbucnește un mic diferend sau o dispută, este de nesuportat ascultăm doleanţele oamenilor amărâţi. Vor bate cu pumnul în
pentru lider. Când un intelectual din partid dă un interviu apreciat masă și vor spune că sunt unii care stau prea mult la televizor în
de colegi sau de breasla lui profesională, Marele Conducător o loc să-l însoţească pe marele lider în satele și orașele patriei. De aici
încolo vor da exemple sugestive cu dublarea procentelor după ce rătăcit prin panoul electric, poate roade la cabluri sau produce
a trecut liderul pe-acolo, cu scrisori de mulţumire pentru ultima scurtcircuit prin sacrificiul său fără de voie și neobservat decât de
vizită primite de la un grup de pensionari. Ce ironie, tocmai el, electricieni.
intelectualul, este învins de demagogie! 26 iulie 2007
Fără capital
Ultima slăbiciune a intelectualului este aceea că el nu poate
aduce bani la partid. Și nici prietenii lui, alţi intelectuali, nu au Politica şi dictatura emoţiilor
bani de donat. Când vin campaniile, în jurul liderului se nasc
gărzi pretoriene formate din foști chelneri, drumari, benzinari sau
alte forme de capitaliști ce investesc în politică. Ei sunt daţi ca
exemple de dăruire, schimbă strategii de alianţe, iar intelectualul
T eleviziunile găsesc aproape în fiecare zi un fapt politic care să
ne facă să clătinăm din cap cu disperare, să dăm cu pălăria de
pământ sau să sărim în sus de doi metri. Miniștrii sunt pușcăriași
simte cum banii înfrâng ideile.
pentru o zi, mor oameni în explozii de blocuri după ce sistemul
Și totuși... neperformant s-a privatizat, cum ne-au cerut învăţătorii noștri
Dincolo de aceste detalii de funcţionare, intelectualii care occidentali. Politicienii se plâng că sunt ascultaţi de SRI – pentru
fac politică ar trebui să fie din ce în ce mai mulţi. Pentru că nu ne a contracara știrea de mâine, în care ei sunt consideraţi hoţi – sau
este indiferent cine face politică și pentru că ar fi singura formă ne speriem o zi că intrăm într-un dezastru demografic. Dar totul
prin care s-ar putea crea diferenţa dintre stânga și dreapta sau ar durează o zi sau două, adică atât cât poate ţine tensiunea unei
putea să fie puse în practică valori în politică. România nu va emoţii. Nu urmează nimic apoi, ca și cum viaţa noastră politică
avea nicio șansă dacă doar comuniștii neconvertiţi, securiștii, ar avea la bază regulile de aur ale mondenităţii: totul trebuie să
băieţii sub acoperire, chelnerii, inginerii de nota 5, cântăreţii, fie facil și, dacă se poate, în fiecare zi trebuie să găsim ceva nou,
dansatoarele, contabilii de CAP, schimbătorii de valută sau alte căci publicul monden se plictisește foarte repede. Și poate că nu
tipuri de aventurieri vor face politică. Clasa politică de astăzi, croită este o exagerare comparaţia, viaţa noastră politică este un soi
în laboratoarele încă nedesfiinţate din 1990, este una care ocupă de mondenitate frivolă pentru că se desfășoară doar sub semnul
fraudulos biroul de comandă al societăţii românești. Progresiv, ea emoţiei. Nu se pot impune teme de discuţii, reforme sau strategii,
trebuie schimbată, dar nu cu fiii, nepoţii sau cărătorii de geantă ai deoarece totul pălește în faţa emoţiilor care însufleţesc totul.
actualilor conducători politici. Dacă intelectualii le vor schimba Pe scena politică evoluează doar oamenii purtători de emoţii
compoziţia, ciorba va începe să aibă un alt gust. Cât timp nu vom și sentimente puternice. Năstase îl urăște pe Băsescu după ce
avea o societate civilă solidă, despărţită de partide, intelectualii vor acesta l-a bătut în campanie. Iliescu este supărat pe Băsescu pentru
trebui să facă politică în partide. Cu toate problemele despre care că iniţiază dezbaterea despre Revoluţie, lustraţie sau mineriade,
am vorbit mai înainte. Băsescu îl urăște pe Tăriceanu pentru că acesta nu și-a dat demisia
Prins în mașinăria politicii, intelectualul poate defecta când a promis. Pediștii nu pot colabora cu pesediștii pentru că
sistemul prin mai multe moduri: prin influenţa sa, prin faptul că aceștia au vrut să-i desfiinţeze, peneliștii se feresc de pesediști
poate deveni un pol pentru nemulţumiţi sau pentru că se poate pentru că sunt urmașii comuniștilor și nasul fin al electoratului lor
ridica dincolo de cerinţele burţii. În cel mai rău caz, ca un șoarece este deranjat de mirosul de salopetă, pediștii îi urăsc pe peneliști
pentru că i-au dat afară de la guvernare. Geoană este supărat pe dictatura emoţiei în politică nu poate decât să privilegieze
Băsescu pentru că l-a bătut la capitală, Patriciu îl urăște pe Băsescu efemerul, instantaneitatea, clipa și nu durata, forma și nu fondul.
pentru că i-a pus niște cătușe reci pe mâini, Iliescu este supărat În politică, emoţia învinge și umilește raţiunea în fiecare zi.
pe Geoană pentru că l-a bătut la alegerile din PSD ș.a.m.d. La Facem teledonuri fastuoase și ne emoţionăm pentru soarta
nivel local se multiplică aceste relaţii emoţionale în sute și mii de bătrânilor sau a sinistraţilor. Dar nimic nu urmează emoţiei decât...
dueluri și respingeri, astfel încât totul se întâmplă în ţara noastră uitarea. Nu transformăm emoţia în politici publice, nu căutăm să
în funcţie de emoţiile politicienilor. facem ceva pentru schimbarea unor stări de lucruri. Politicienii
Emoţia și sentimentul sunt singurele motoare care mișcă reacţionează doar în campaniile electorale sau atunci când media
scena politică, singurele care alimentează și ghidează acţiunea îi trage de mânecă. Dar campaniile electorale sunt rare, iar media
politică și activitatea celor mai multe instituţii ale ţării noastre. înlocuiește tot mai mult informaţia cu emoţia, fiind un partener
Majoritatea politicilor publice le-am făcut sub presiunea integrării tot mai bun pentru politicieni.
europene, dar am lăsat totul baltă după închiderea dosarelor de În aceste condiţii, chiar și publicul este educat încet-încet
negociere. Am uitat repede de dramele din spitalele de psihiatrie să ceară doar telenovelă politică, și nu proiecte politice serioase
care arată ca niște lagăre de concentrare. Sărăcia romilor nu mai sau rezultate palpabile. Înţelegem campania electorală ca spectacol
este subiect al politicii și nici viaţa din zonele monoindustriale emoţional în care aproape totul este permis, dar în restul timpului,
miniere nu ne impresionează decât dacă are loc vreo explozie care oamenii politici ar trebui să se ocupe de administrarea societăţilor.
ucide mai multe vieţi. Am uitat de copiii care se sinucid de dorul Să caute soluţii, să meargă înaintea comunităţilor pentru a
mamelor plecate în străinătate la lucru și de cei care stau în corturi descoperi căi noi spre bunăstare sau măcar soluţii durabile la
în urma inundaţiilor de anul trecut. crizele tot mai dese. Oamenii politici trebuie să fie cei care conduc
Orice dramă socială îi impresionează pe politicieni doar atât societăţile spre descoperirea unor sensuri și direcţii de dezvoltare.
cât durează spectacolul de televiziune al vreunui caz spectaculos. Ei trebuie să încerce să înţeleagă viitorul și să-i tragă și pe ceilalţi
Politica a devenit o telenovelă cu nesfârșite episoade. Trecem de după ei. În schimb, majoritatea celor de succes în România se
la un episod la altul, vine noaptea și a doua zi viaţa politică va fi luptă pentru o notorietate obţinută cu orice preţ, pentru prezenţe
impresionată de altceva. În urma acestei emoţii nu rămâne nimic, televizuale fără mesaj, cu mimarea îngrijorării, zâmbete cât mai
totul se uită și a doua zi o luăm de la început. multe și privitul cât mai des spre camera unde se aprinde becul
Singurele lucruri durabile sunt emoţiile conducătorilor. Ele roșu.
rămân să structureze viaţa și dezbaterea politică, precum ne-a Cotropiţi de emoţii, vânzători de sentimente, simulând
arătat învăţătoarea din clasa a treia că se mișcă pilitura de fier afecte, supuși dictaturii publice a emoţiei, oamenii politici români
după câmpul magnetic. Emoţiile conducătorilor sunt criterii și au pierdut deja sensul politicii.
far călăuzitor, ţin loc de programe și politici. În funcţie de ele se 25 septembrie 2007
fac alianţe, guverne și coaliţii. Ca și bunăstarea conducătorilor,
mai importantă decât bunăstarea naţiunii, emoţia conducătorilor
devine doctrină și program politic și se transmite la cei de jos
mai ceva ca focul prin prerie. Înlocuim raţiunea cu emoţia și
pe specialiști cu fete frumoase sau cu tineri imberbi. De aceea
prin două strategii discursive: atacându-l pe Frattini, cu care au șters

pe jos din cauza unui interviu cioroianian (vine de la Cioroianu, nu
de la Cioran, Doamne ferește!), sau atacând guvernul italian. De
fapt, au atacat guvernul pentru că nu a fost destul de prompt în a
alunga ţiganii înainte de scandal. Prin ambele stratageme au făcut
toate eforturile să ascundă xenofobia italienilor și ultimele acte de
Monica Frassoni violenţă îndreptate împotriva românilor. Majoritatea celor care au
sau Despre femei în politică vorbit au fost bărbaţi, luptători adică, conform unei definiţii sexiste
a politicii contemporane. Cu toţii au încercat penibil, mai ales
colegii de stânga, să-l ascundă în spatele vorbelor lor pe demagogul
N e tot mirăm de ce parlamentele din ţările nordice au mai
mult de 50% femei și guvernele de asemenea. E un moft, e
o activitate nerentabilă, bărbaţii lor de ce se lasă conduși? Spre asta
rasist Walter Veltroni. La un moment dat, italienii s-au încurcat în
iţele demagogiei și au început să se certe între ei. Românii care au
merge lumea? Bărbaţii mioritici mârâie sceptici, dar nici femeilor vorbit au vorbit bine, răspicat și, doi din trei, în engleză (singurii
mioritice din politică nu le vine să creadă că acesta este viitorul; care nu au vorbit în limba lor), au vorbit corect politic, dar nu au
ele s-au obișnuit cu masculinizarea politicii de la noi și, după ce au sărit calul, au arătat că sunt europeni. Am văzut cum nici bărbaţii
intrat în politică, se simt mai bine alături de bărbaţi. români, nici italienii nu sunt pasionali, nu sunt nici sinceri, jucau
Mi-am readus aminte de aceste lucruri, în Parlamentul doar un joc destul de penibil al corectitudinii politice. În acele
European, când am participat la confruntarea româno-italiană momente, s-a ridicat la cuvânt o femeie mărunţică, negricioasă,
privind decretul de expulzare al guvernului de la Roma. Comisarul cu expresie de studentă sau asistentă robace, Monica Frassoni,
Frattini a venit cu o lungă polologhie în care a amestecat programele președintele Grupului Verzilor din PE. A vorbit conclavului de
pentru romi, situaţia lor de neincluziune, cu prevederile Directivei bărbaţi care își înnodau limbile în șmecherii lingvistice despre
nr. 38 din 2000, care permite expulzarea unui cetăţean european. ipocrizia lor și despre o meteahnă a lui Frattini: a spune altceva
A căutat să ne spună că decretul va trece prin parlamentul italian, în funcţie de auditoriu. Dar ultimele propoziţii au căzut ca un
că se vor face modificări, că se va vedea ce va ieși. Evident, a trăsnet peste întregul conclav al ipocriziei: cum își permite Italia,
încercat să nu facă nicio evaluare, să tragă de timp și ne-a testat o ţară unde mafia are o cifră de afaceri de 80 de miliarde de euro,
și vigilenţa, indicând o serie de interpretări abuzive ale Directivei să facă atâta scandal pentru niște amărâţi de emigranţi români și să
nr. 38, de exemplu, posibilitatea de expulzare a unor cetăţeni jignească România? Vorbea despre ţara ei cu durere, dar cu sinceritate.
inactivi care sunt o povară pentru sistemul de asigurări dintr-o S-a făcut o liniște de mormânt, bărbaţii politicieni ipocriţi, care nu
ţară europeană. Evident, șefii de grupuri, înscriși la cuvânt, căci aveau curajul nici să spună adevărul, nici să se lupte deschis fiecare
era rost de vizibilitate, nu l-au criticat pentru aberaţiile spuse, ei pentru dreptatea poporului său, au început să se uite pe sub mese,
aveau discursuri retorice pregătite dinainte. Mulţi parlamentari au prin mape sau pe pereţi. Monica Frassoni a primit aplauze, dar,
vorbit frumos despre România și despre faptul că romii nu pot după ea, discursurile au continuat să curgă la fel, gestul ei de curaj și
pune o etichetă doar bazată pe omofonie, nici pe România, dar demnitate a fost îngropat din nou de hărmălaie.
nici pe Roma, capitala Italiei. S-a vorbit mult și demagogic despre Am văzut atâţia bărbaţi fără bărbăţie în politica naţională
drepturile omului. Italienii au încercat să salveze imaginea Italiei sau europeană, încât aștept clipa când femeile vor fi mai multe
în politică. Vorbesc de femei adevărate, cu vocaţie, nu secretarele magie, un fel de luptători cu spiritele, clarvăzători, numiţi nganga.
promovate de politicieni, amantele sau nepoatele. Sunt sigur că Bokassa, Sekou Toure sau Mobutu au avut la dispoziţie un fel
politica atunci ar fi preocupată să facă lumea mai bună și chiar de witch doctors, meseriași puși să influenţeze ocult masele în
ar reuși să facă asta. În acea seară mi-aș fi dorit să fiu președintele favoarea lor. Desigur, dacă Mama Omida sau alte vrăjitoare de pe
României pentru a putea să-i dau cea mai mare decoraţie a ţării lângă București ar vorbi, am afla cu surpriză că și mari politicieni
mele femeii aceleia firave, care într-o seară de noiembrie, prin curaj români le-au trecut pragul, ei personal sau nevestele lor grijulii.
și sinceritate, a recâștigat demnitatea politicii, pentru trei minute. Tot mai mult, în ultimii ani, cercetători în comunicare occidentali
12 noiembrie 2007 demonstrează că luptătorii africani cu spiritele și vrăjitoarele nu
sunt cu mult deosebiţi de spin-doctorii care sunt priviţi ca salvatorii
candidaţilor, mai ales în America, experţi în publicitate capabili
să schimbe radical imaginea candidaţilor și să ghidoneze opinia
Sfârşit de campanile – între Africa şi America publică spre a vedea vultur acolo unde e cioară sau tigru acolo
unde, în realitate, avem doar un pisoi alăptat de curva politică.
Cultura politică de la noi predispune la o apropiere mai mare
C ampania electorală nu a avut loc! Am putea spune asta fără să

căutăm un efect de stil. Pur și simplu, dincolo de afișe și câteva
emisiuni în care s-a șters pe jos cu niște candidaţi din coada listei,
a consultanţilor politici de ngangi din Africa, decât de spin-doctorii
americani. Consultanţii apar la televizor și spun că totul ţine de
bani, cine bagă mulţi bani în opera lor are cele mai multe șanse
trimiși pentru a ostoi setea de sânge a televiziunilor, nu a fost nimic. de câștig. Și în Africa, interviurile făcute de sociologi în Camerun
Nu s-a transmis vreo idee, nu s-a operaţionalizat vreun concept. sau Nigeria arată o explicaţie asemănătoare: cine a avut mai mulţi
Poate doar Partidul Naţional Liberal, uzând de bani mulţi și outdoor bani să-și ia cei mai tari nganga va câștiga orice alegeri.
menit să complexeze, a avut o oarecare coerenţă stilistică; nu a fost Atât consultanţii politici, cât și clarvăzătorii africani își creează
ceva deosebit de creativ, dar s-a lucrat corect și decent. Dincolo de o mitologie bine alimentată prin prietenii lor din mass-media.
asta, am văzut doar încercări penibile și realizări de amatori. Niciunul Una dintre ele este că sunt creatorii adevăraţi ai personalităţilor
dintre partide nu a reușit să transmită o idee pe care să o pună politice sau cei care i-au reinventat. Un lucru care-i apropie și mai
într-o poveste simplă, care prin imagini și tipologii de personaje să mult pe toţi consultanţii politici, africani, americani sau români,
transmită ceva despre oameni, despre Europa sau despre partidele este mitologia echidistanţei ideologice: ei sunt amorali, obiectivi
implicate, măcar. Până la urmă, tot ideea vechii securităţi că ea și neatinși de vreo ideologie, deci pot lucra cu oricine și, mai ales,
promovează România în afară a fost cea mai clară poveste spusă în pot lucra chiar simultan cu candidaţi care sunt în competiţie. A
această campanie și s-a și potrivit accidental pentru că scandalul cu fost și cazul marelui James Carville și al soţiei lui, care au lucrat
Italia a arătat că bravii noștri liberali au un concurent puternic în pentru Clinton și George Bush în același timp. La noi sunt cazuri
promovarea ţării: ţiganii noștri rătăcitori prin Schengen. destule, chiar și în campania aceasta, dar în România funcţionarea
Mi-am adus aminte că mai toate partidele au experţi străini, este și mai interesantă; sunt consultanţi care anticipează crize și
plătiţi cu milioane de euro, sau experţi români pe care îi schimbă atacuri ale adversarilor, pe care ei înșiși le produc, prin sfaturile
între ei ca echipele pe fotbaliști. Recent am citit mai multe studii date celorlalţi. Își spun mercenari și afirmă peste tot că absenţa
despre campaniile electorale din Africa și am observat că marii convingerii ideologice face parte din meserie și doar așa pot păzi
lideri africani aveau în echipele lor, dar și au și acum, experţi în un candidat de capcane, ceva apropiat de teoria eunucilor care
păzesc haremul. La noi, de la cazanul lor de înţelepciune încearcă al unei politici de gălăgie și ceartă, cică pentru interes naţional și
să-i hrănească pe toţi combatanţii: în această campanie, un slogan legalitate. Constituţia și legile sunt pretexte pentru cei care se prefac
destul de prost a fost vândut unui alt partid. a reprezenta diferite categorii de cetăţeni. De fapt, politicienii puterii
Ca și nganga, care pleacă din localităţile lor, și consultanţii se reprezintă doar pe ei, iar de vorbit vorbesc mai ales în numele unui
politici sunt meseriași nomazi: fie călătoresc departe de profesia pseudo-capitalism în care democraţie înseamnă numai libertatea de
care le-a oferit diplomă și specializare, fie se mută de la un partid vot. Televizoarele sunt pline de teme care nu interesează pe nimeni,
la altul, fie umblă de la ţară la ţară. Ngangii africani spun că au iar din ziare aceleași mutre nu ne mai spun nimic. Lipsa unei culturi
încă o pereche de ochi, dobândiţi prin iniţiere în vrăjitorie, spin- de stânga face să nu mai avem politicieni sau intelectuali care să ne
doctorii americani fac previziuni pe baza sondajelor secrete (și, în îndemne să visăm că lumea poate fi schimbată.
general, sunt sociologi sau politologi); la noi, sursa specializării Am ajuns să-i credem pe apologeţii dreptei care spun că
este la fel de secretă ca a ngangilor. legile pieţei pot face ordine între lupi și miei, când ei se amestecă
Dar ceea ce-i apropie pe spin-doctorii sau pe ngangii din România în libertate, deși avem în faţă un adevăr incontestabil: viaţa este un
sau Africa de spin-doctorii americani este că își părăsesc stăpânii care infern pentru tot mai mulţi oameni. O mamă se aruncă de la etaj
la un moment dat nu mai pot plăti (și Clinton a recunoscut) și apoi cu copilul în braţe, în timp ce din revistele colorate ne zâmbesc trist
scriu cărţi, mărturisesc pe blog sau la televiziune multe lucruri penibile tinere femei frumoase care își pierd copiii în tribunale după ce s-au
despre foștii stăpâni. Ngangii de peste tot au transmis o idee pe care o lăsat păcălite de capitaliști care voiau doar să se înmulţească pentru
cred și clienţii lor, dar și publicul: ei sunt sursa secretă de putere a omului a avea copii „frumoși ca ele și deștepţi ca ei”. Primii 300 dintre
politic. Și îi mai apropie ceva, fie că sunt nganga, consultanţi, consilieri, bogaţii României au deja 20% din PIB, primii 1000 probabil au
spin-doctori sau clarvăzători: ei niciodată nu sunt responsabili pentru 50%. Problema este că toţi am plecat acum 17 ani de la aceeași
eșecuri, nu își asumă responsabilitatea. Mereu sunt de vină partidul, linie de start, cu bagaje puţine și cu buzunare goale. Oamenii sunt
candidatul sau opinia publică. Ei nu-și contabilizează eșecuri, doar o marfă pentru ei. L-am uitat cu toţii pe sindicalistul Săhleanu,
presupusele victorii. Campania electorală nu a avut loc, dar ngangii care a fost ucis la comanda unora dintre primii noștri capitaliști.
și-au luat cu siguranţă banii și fac deja proiecte pentru locale. Noi toţi suntem și o să fim o marfă pentru capitalism dacă nu
reușim să ne solidarizăm pentru a rezista. Cei din top vor institui
26 noiembrie 2007
pe zi ce trece, tot mai puternică, democraţia bâtei și vor pune un
zid de sticlă între ei și săraci, pentru a se vedea numai de-afară
înăuntru, căci nu pot trăi fără exhibiţionism.
Acum 10 ani, Ioan Rus m-a invitat la biroul lui de partid, nu
Ieşirea din tăcere știu pentru ce, nu aveam sigur o chestiune politică. M-am plimbat
o jumătate de oră printre oamenii de pe o stradă principală din
U n prieten italian, înţelept și sensibil, mi-a trimis azi un mesaj

de felicitare pentru alegerea mea într-o funcţie politică,
având următorul text: Un șef politic nu trebuie să-i asculte pe toţi cei
Cluj, m-am uitat în stânga și în dreapta, să nu mă vadă cineva,
și am intrat în viteză. Printre colegii mei de la Universitate și
studenţii mei era o mare rușine să faci parte dintr-un partid sau
care vorbesc, trebuie să aibă capacitatea de a asculta la cei care nu pot să fii văzut pe-acolo. Recunosc acum că atunci mă înșelam, nu
să vorbească. I-am mulţumit în gând și am stins televizorul rușinat. știam că nu trebuie să aștepţi ca alţii să schimbe lumea în locul
Mi-am dat seama că de trei ani ne uităm la spectacolul sinistru tău. Cu ce drept le ceri altora să facă asta sau îi critici dacă tu nu
faci nimic? Când ești parte a nepăsării generale, nu meriţi nimic. că mi-ar fi rușine ori pentru că aș crede că este un lucru vulgar.
Îţi meriţi soarta! Din contră, pentru tinerii dintr-un partid, această sărbătoare este
Trebuie să ne dorim să schimbăm lumea și să credem că acest o ocazie să arate că sunt normali sau poate chiar mai normali decât
lucru este posibil. Dacă nu participăm la schimbare, ea se va face s-ar crede, dacă fac un spectacol simpatic dintr-un fost tabu.
oricum, dar fără noi. Nu cred în ideea că a triumfat capitalismul și Ei, tinerii, se definesc prin iubire și este normal să gândească
că acest sistem politic și economic nu mai trebuie pus în discuţie, un asemenea proiect pentru că pot să-l ducă la capăt cu sinceritate
iar cei care o fac devin dușmanii poporului. În România mai ales, și cu bucuria de a crede că, pentru o zi, au înzestrat cu suflet păpușa
nu mai contează cine și cum a obţinut capitalul atâta vreme cât gonflabilă care este politica. Mă îndoiesc însă că trebuie să ne aruncăm
oamenii găsesc la acești capitaliști un loc de muncă. cu disperare și cu toată conducerea partidului pe această sărbătoare
Cei mulţi nu pot să vorbească, nu mai are cine să-i audă și pentru că ne creează iluzia că am depășit handicapul de imagine pe
nici ei nu mai cred că merită să-și strige nefericirea, și cel mai greu care-l avem încă și mai ales ne ajută să ne minţim asupra faptului
este să-i scoţi pe oameni din tăcere. Să-i convingi să caute o cale că lumea ne privește cu bunăvoinţă pe noi, politicienii, și că, iată,
de a vorbi, de a protesta, de a se exprima. Unii pleacă aiurea în politica s-a integrat în viaţa normală a oamenilor. Nici pe departe!
lume, alţii rămân aici, în liniștea cea aducătoare de amorţeală, de Politicienii caută încă orice ocazie pentru a pune în practică toate
marasm și de iluzia că totul e bine și trăim în cea mai bună dintre formele de demagogie, iar cei care nu sunt capabili de altceva nu
lumile posibile! Anana Stratulat, femeia care a primit un Bentley sunt de condamnat. Mulţi politicieni nu au nici sensibilitate socială,
de culoarea ochilor ei, a descoperit că durerea în tăcere este mai nici idei, nici voinţa de a face ceva pentru oameni și este normal să
mare și că unele vise ne costă scump. Cristina Datcu nu a mai participe cât pot de des la spectacolul simulării bunăvoinţei și grijii
descoperit nimic, ea a murit în tăcere, poate cu mult înainte de a faţă de ceilalţi. Ei pot să se ocupe de spectacole ieftine sau să facă
se strivi de caldarâm, alături de fetiţa de doi ani. diferite evenimente de pomeni electorale.
În fiecare zi ar trebui să facem un mic pact între învinși, cum Sfântul Valentin al politicii are buzunarele pline de cadouri
i-ar zice Sabato: adică să ieșim din tăcere, să refuzăm a mai fi parte și ar trebui să vină în parcările guvernelor, parlamentelor sau
primăriilor cu camioane grele și remorci pentru că unii politicieni
a nepăsării generale!
nu pot trăi fără ca fiecare zi să le aducă ceva în schimbul funcţiei și
30 ianuarie 2008
grijii afișate faţă de oameni. Sfânt al prevestirii primăverii, Valentin
trebuie să schimbe garderobele doamnelor și să aducă bijuterii
grele pe trupurile nevestelor sau șefelor de cabinet. Pentru unii
politicieni, această zi ajunge să le aducă și ceva mai spiritualizat,
Sfântul Valentin al politicienilor adică imaterial, dar nu vă grăbiţi, nu e vorba de iubire sau liniște
sufletească. Este vorba de puterea pură, uneori pierdută de mersul
Î n ziua în care m-au ales președinte de organizaţie judeţeană,

tinerii din organizaţia noastră m-au invitat la o acţiune politică:
să distribuim prezervative în căminele studenţești și felicitări de
istoriei sau de inventarea votului. Puterea pură, chiar neînsoţită
de alte daruri, ca un drog care oferă plăcere prin umilirea celor
slabi sau din consumarea voluptăţii de a asculta muzicalitatea
Valentine’s Day. Nu mi-a displăcut ideea măcar pentru că mă cuvântului „șefu’”. Pentru putere în forma ei pură, mulţi devin
considerau destul de nebun să o fac, dar cred că nu o să mă duc. dinozauri capabili de orice ticăloșie, doar pentru a nu ieși
O să fac altceva în această zi, nu pentru că sunt scorţos sau pentru niciodată din funcţii, indiferent de vârstă. Pentru aceștia, masca
puterii pe care au purtat-o li s-a lipit de chip și nu sunt capabili să răni atât de tare, încât o viaţă întreagă să nu găsim leac. De ce să
mai accepte o altă viaţă, de fapt, nu mai pot să trăiască normal. În aleagă politicienii un băiat de la ţară când puteau să se orienteze
politica noastră, mulţi dintre acești politicieni au rămas ancoraţi spre un sfânt creat de firmele de marketing, sfânt ce etalează
într-un trecut glorios pentru ei, dar trist și mizer pentru noi, și pe tarabă prezervative, inimioare sau flori de cristal? Cadoul ca
acum se încăpăţânează să ţină România ancorată în acel timp. Au semn al dragostei naște reciprocitate, poate imediată, poate chiar
atâta nonșalanţă și simulează atât de convingător utilitatea lor, consumată pe loc. Sfântul Valentin ne cere doar o zi din an; este,
ţinându-se de scaune, dizgraţios, încât noi stăm prostiţi, ne uităm ca și politica, un angajament limitat. Nu e Valentine’s Life, ci doar
la ei și nu facem ce ar fi normal: să le tragem scaunul de sub Valentine’s Day. Mandatul de o zi al sfântului cu inimioare era cel
cur și să-i scoatem afară în stradă. Ne-au păcălit spunându-ne că mai ușor de acceptat și de către politicieni. Nici ei nu se gândesc
suntem tineri, că avem timp și o să vină și rândul nostru, dar între la strategii sau angajamente pe termen lung.
timp vedem că România rămâne la coada Europei, iar ei și-au Am întâlnit bărbaţi și femei care fac politică cu sufletul, de
adus deja odraslele lângă jilţuri, iar nepoţii, secretarele, amantele, regulă la nivelurile de jos, și care alimentează plăpânda flacără a
până și șoferii lor se pregătesc să-i înlocuiască pentru a păstra speranţei că politica noastră va putea face lumea mai bună. Sunt
intact vechiul sistem. Ei, păzitorii pușcăriei noastre, au început să însă prea puţini. Sunt încă prea puţin influenţi. Mulţi sunt încă
declare neconstituţională firava libertate câștigată de iluzia născută prea tineri, ceilalţi sunt, după buletin, prea vârstnici.
în niște zile călduroase de decembrie 1989. Ei, care ne fugăreau cu Dacă politica ar fi decentă, nu s-ar amesteca în viaţa celor care
miliţia prin căminele de fete dinainte de 1989, acum se uită la noi pot să-și mai acordeze sufletul să cânte, chiar și pentru o zi, căutând
cu înţelegere mimată și probabil că trimit șoferii să cumpere flori un celălalt cu care să îmbrăţișeze eternitatea. Tinerii pot să facă asta
pentru secretare sau soţiile uitate acasă. și ei sunt singurii care pot trece peste comercialul care invadează
Dragobetele nu era bun probabil pentru politicieni căci era totul. Mi-ar plăcea să nu-i bruiem în această zi cu Valentinul nostru
neaoș și trimitea doar la iubire. Dragobetele nu este sărbătoarea politicianist. Mă simt tânăr și aș merge alături de ei, dar ceva mă
cadourilor, ci un personaj al iubirii cosmice, logodnicul păsărilor. De oprește. Nu mai pot împărtăși iluzia că putem, într-o singură zi, să-i
Dragobete, flăcăii și fetele se îmbrăcau frumos și, beţi de primăvară, montăm suflet păpușii gonflabile numită politică.
își căutau perechea pentru toată viaţa. Nu se potrivește asta Happy Valentine’s Day!
politicienilor care divorţează cu ușurinţă și viteză. De Dragobete,
1 februarie 2008
în satele românești, băieţii își crestau braţele și se făceau fraţi de
cruce, pecetluind cu sânge prietenii care durau până în ceasul
ultim. Și din acest motiv, Dragobetele nu era interesant; în politică
sunt doar interese, parteneriate de afaceri, cumetrii sau alte forme
de relaţii economice, nu crede nimeni în prietenie sau tovărășie.
Ce cred proştii despre politică
Sfântul Valentin era normal să-l facă praf pe flăcăul
Dragobete acolo unde oamenii nu au încredere în valorile lor
pentru că au fost învăţaţi că ura de sine și autoflagelarea sunt căile
izbăvirii. Inimile de carton și pluș sunt mult mai vizibile decât
P olitica, spune prostul, este locul unde oamenii pe care el îi
simpatizează sunt încurcaţi să facă Binele Naţiunii de oamenii
pe care nu-i simpatizează. Despre Binele Naţiunii, prostul nu
fiorul năucitor al iubirii care ne îmbată sau ne îmbolnăvește, știe prea multe, dar se emoţionează când se vorbește despre el la
uneori pentru o întreagă viaţă. Unde mai pui că iubirea poate televiziune sau în campanie. El este convins că politica îi împarte
pe oameni în buni și răi, iar el îi simpatizează exclusiv pe cei buni. de la UE, NATO sau FMI. Ei sunt cei care nu ne lasă. În multe
Prostul crede că ţara asta ar fi fost un paradis dacă am fi reușit să situaţii, amicul nostru crede că ar fi bine să interzicem partidele
alegem un anumit om în fruntea statului. Dar, mai grav, crede politice și, eventual, să lăsăm un singur partid la putere, partidul
prostul, este faptul că omul providenţial l-am avut sau îl avem, pe care îl iubește el, căci opoziţia nu are rost, prea îi încurcă pe cei
cu siguranţă, dar a fost blocat de consilieri, minţit de sfetnici, care vor să facă treabă. Prostul se uită în spate și crede că scrutează
oprit de securiști, influenţat de nevastă. Nu se gândește cum ar viitorul. Își aduce aminte ce bine era mai demult și se chinuie să
aduce bogăţia peste ţară un singur om, dar, dacă îl întrebi, îţi trezească morţii, cu credinţa că soluţiile vechi care l-au avantajat
spune: ar veni investiţii străine cu nemiluita, americanii ar aduce demult vor fi valabile tot timpul. Pentru orice se întâmplă negativ,
ajutoare mai multe, nemţii ne-ar da bani pentru apa noastră el va căuta mereu vinovaţi din afara grupului său, a partidului sau
minerală pură, oamenii ar munci mai cu spor și ar plăti impozite a ţării. În general, el este sigur că nu se poate face nimic dacă nu
de bunăvoie etc. Prostul se entuziasmează de câte ori vede pe va rămâne în politică.
unul care vine în campanie cu parul și spune că va eradica, va Prostul, când ajunge la putere, o înfulecă pe nerăsuflate, vrea
băga în pușcărie, va beli, va pune mitraliera pe ei. Este bucuria totul și nu acceptă s-o împartă cu nimeni. Vrea să ia toate resursele
prostului să se gândească la viitoarele măceluri sau la pușcăria pe și toate funcţiile. Se aruncă asupra funcţionarilor și vrea să-i aducă
care o vor înfunda cei care nu-i plac. Ce-i drept, de fiecare dată a pe toţi în partidul său ori îi lasă fără serviciu. Se vede doar pe
văzut că, în urma promisiunilor, nu s-a întâmplat nimic, dar el a el în toate oglinzile și vrea ca el și ai lui să ocupe toate vitrinele.
uitat acest aspect. El se uită mai departe cu nesaţ la televizor să- Când câștigă, începe să-și exhibe rănile și cicatricile ca semne
și găsească politicianul care-l va salva pe el de la sărăcie și ţara de de nobleţe. Vorbește doar despre luptele duse și se plânge cât de
corupţie. Se uită prostul la televizor și îi simpatizează pe cei care mult a fost năpăstuit. Măsoară eroismul în dosare penale, cine
nu se lasă, vorbesc repede, peste interlocutori și peste moderator, nu le are înseamnă că nu s-a luptat pentru partid, spune el, sau a
și au răspuns la orice. Se lovește prostul peste ceafă și spune cu pactizat cu dușmanul. Prostul vorbește în numele unui electorat
voce tare: „Uite, tu muiere, ce bine combate, ce al dracului e fix, care nu se schimbă, nu pleacă, nu moare, nu emigrează. Este
tipul ăsta, e bun că-i diliu! De regulă, prostul nu vorbește despre o schemă mentală pe care o perpetuează ca pe un abţibild lipit de
politicieni decât cu domnul, chiar și atunci când nu sunt prezenţi creier. Categoriile sociale pe care le percepe a nu-l vota, prostul
și chiar și atunci când nu votează cu ei; e o formă de respect și este le urăște sau le ignoră, pur și simplu. El nu recunoaște niciodată
ca și cum ar fi servitorul lor, ca și cum le-ar duce cafeaua la pat că a pierdut și de aceea nici cauzele nu pot să-i fie clare. Sunt
cu ocazia respectivă. Se simte și el ca făcând parte din societatea câteva cauze principale: a fost furat de adversari, sondajele trucate
politic, atunci când vorbește despre politicianul domn X. Dacă s-a au influenţat electoratul sau electoratul lui nu a mers la vot, pe
întâmplat să participe la vreo baie de mulţime și politicieni de la când electoratul adversarului a avut un comportament electoral
București au trecut la mai puţin de trei metri de el sau l-au atins exact pe dos. Prostul se revoltă împotriva celor care cred că este
cumva, atunci omul nostru este în al nouălea cer. Prostul se uită important să ai o strategie sau un plan bun de campanie: trebuie
la televizor la cât mai multe emisiuni politice și crede că acolo este să mergi între oameni, să vorbești cu ei, să afle mesajul tău, restul
locul în care se face politica, acolo se dau pensii, se măresc salarii. este o prostie, la naiba cu intelectualii, cu cei care merg la televizor
Prostul este sigur că preţurile se pot stabili la guvern și că nimic nu sau au pretenţia că politica trebuie să fie făcută și cu inteligenţă,
ne împiedică să facem salarii cât casa, totul este să nu se prindă cei nu doar cu șoșonari. Prea mulţi intelectuali vorbesc în politică,
spune el; dacă ai bani și poţi umple cât mai multe pungi cu ulei,
zahăr și un kil de făină, alegerile sunt rezolvate. Dacă prostul este
complet școlarizat, atunci este valabil cunoscutul catren: Cu prostul
neșcolarizat/ te lupţi puţin și ai scăpat/ dar duci o luptă colosală/ cu
prostul care are școală.
Poţi întâlni diferite tipuri de proști mai ales la nivelul de
leadership politic. De exemplu, prostul solemn este un gen de prost Baia de mulţime a politicienilor
care se încruntă cu gravitate de câte ori spune câte-o banalitate și nu
este aplaudat. Nu-și aduce nimeni aminte să fi spus vreodată ceva Ţările în care politicienii fac băi de mulţime sunt
cu sens, dar își asortează corect pantofii la cureaua pantalonilor și democraţii jalnice
geantă. Prostul slugarnic este periculos pentru că se teme de orice
schimbare și trebuie să fie mereu ecoul unui șef. Prostul fudul
se visează orice și candidează oriunde. Nu lasă nicio ocazie fără
să se autopropună, să pretindă, să ceară ori să se simtă frustrat
D eparte de oameni, închiși după garduri de sârmă ghimpată și
apăraţi de zeci de gorile înarmate, președinţii și alţi politicieni
se pogoară din când în când în stradă să facă ceea ce ei numesc „băi
pentru că există mereu cineva mai mare în funcţie, în grad sau în de mulţime”. Pentru un om normal, o baie de mulţime trebuie să
avere. Nu se simte bine fără birou, secretară, gardă de corp care fie văzută ca un fenomen ciudat, oricum, o rămășiţă a trecutului
să-l apere. Să-l apere de ameninţări imaginare, căci de dispreţul îndepărtat. O readucere în actualitate a unor comportamente gregare
oamenilor nu te poate apăra decât bunul simţ. Prostul nevrotic are din epoci barbare sau cel mult primitive. Din altă perspectivă, în
senzaţia că nu a fost integrat în echipă, că se petrec în spatele lui zilele noastre, problema contemporană a leadershipului este cum
mașinării, că mereu cineva vrea să-i ia locul, că se întâmplă multe anume se pot manipula așa-zisele mulţimi inteligente (smart mobs)
lucruri fără el. Prostul ajuns, destul de ușor de găsit, se luptă să-și și nu poţi decât să te miri că politicienii mai pot apela la această
schimbe vocabularul, mașina, casa, nevasta, ţigara și prietenii din jenantă tehnică. E adevărat, nu este România singura ţară europeană
tinereţe. Mai este și prostul deștept, cel care se încurcă în propria unde politicienii apelează la acest procedeu, dar la noi totul poartă
știinţă și în sfaturile consilierilor și ajunge să facă prostii mai mari amprenta inconfundabilă a șarlataniei și a spectacolului ieftin.
decât ar face șoferul sau bucătăreasa lui. Probabil că sunt multe De ce apelează politicienii la starea de mulţime? Au spus-o
tipuri ideale de prostie în politică, dar putem să le rezumăm într-o Gustav Le Bon, Gabriel Tarde sau Sigmund Freud, dar pentru
categorie amplă: proștii de ceilalţi. De regulă, prostul crede că toţi secolul XXI parcă e nevoie de a căuta și alte explicaţii, mai ales
legate de supravieţuirea acestei tehnici. Starea de mulţime este
alegătorii sunt proști. Nu își dă seama că și mama lui e alegător, și
diferită de caracteristicile individuale ale celor care o compun. Nu
soţia, chiar și el... cel puţin atunci când merge să se voteze pe sine.
este nici o sumă a lor. În mulţimi, oamenii acţionează automat și
27 martie 2008 pot alterna de la violenţă la entuziasm. Scăpând de inhibiţii și de
responsabilitate, oamenii se comportă prin imitaţie și folosindu-
se de impulsurile creierului reptilian. Individul din cadrul unei
mulţimi suferă o importantă modificare a activităţii psihice,
raţionalul fiind eclipsat de emoţional, sugestia fiind principala
modalitate prin care se poate comunica.
Simulări și oameni aduși cu arcanul aplaudă, se minte politicianul, înseamnă că mă iubesc.” „Sunt un
Dar în cazul băilor de mulţime nu se ajunge la veritabile eșantion reprezentativ pentru ţara noastră, își spune politicianul
mulţimi psihologice. Avem mai degrabă situaţii în care mulţimi obișnuit cu sondajele, asta înseamnă că România mă iubește.”
artificiale se comportă ca și cum ar acţiona hipnotizate de marea „Ești mare, șefu’”, se gudură primarul sau parlamentarul pe lângă
personalitate a liderului. Oamenii sunt aduși peste tot în lume la șeful său. Dar nu întotdeauna politicienii cred în minciuna băii
vizitele prezidenţiale de către patroni, partide sau de către agenţii de mulţime. Unii privesc cu dispreţ la oamenii simpli care se
plătite care mobilizează și plătesc oamenii cu ora. În unele cazuri se înghesuie să le pupe mâna, se uită de sus la ei, le spun „bizoni”.
folosește ocazia unor sărbători religioase sau sunt folosite alte prilejuri Am cunoscut mulţi politicieni care fugeau repede în hoteluri după
pentru a se arunca un lider în bazinul de mulţime transpirată. Dacă o baie de mulţime pentru a se dezinfecta cu spirt.
am studia bugetele locale ale unor orașe mici sau comune din cele „Este un semn de putere, face bine la psihic și la imagine”
mai sărace zone ale ţării, am vedea că peste tot primarul consumă mi-a spus odată un baron local, detestat de o Românie întreagă,
o mare parte pentru a sărbători ceea ce se numesc Zilele Orașului dar îmbrăţișat de niște bieţi pensionari aduși de primarul unui
X, ocazii cu care se mănâncă mici, se cântă manele și se fac băi de târg moldav.
mulţime. Localităţile n-au canalizare sau gunoaiele sunt cât casa, însă Conducători populiști și elite ignorate
edilii se întrec în sărbători fastuoase. Dar victimele cele mai frecvente
Conducătorii care trec prea des prin piscina mulţimii se
ale unei băi de mulţime sunt elevii de la școli. Ei sunt un public
bizuie pe un populism primitiv și, de regulă, nu respectă elitele.
captiv care, de cele mai multe ori, folosește ca mașină de simulat
Cu știinţă sau fără să-și dea seama, se opun evidenţei după care
entuziasmul public la vederea politicianului.
civilizaţia modernă se constituie de către elite și nu poate progresa
O minciună grozavă decât prin ele. Din păcate, majoritatea conducătorilor noștri se
Baia de mulţime are multe funcţii în societate. Dar este în limitează la a căuta în perimetrul partidului propriu pentru a
principal ocazia pentru o minciună complexă. Potentaţii locali îi promova personalităţi care să constituie elita românească. Elita
cadorisesc pe protectorii lor de la centru sau din capitală. O baie românească veritabilă este, din nefericire, săracă. Elita intelectuală
de mulţime se dă ca o șpagă. O șpagă semiotică, dar tot șpagă, săracă este inofensivă. Guvernul face cadouri masei și vrea să
până la urmă. Organizatorul arată forţa lui de mobilizare, cât este cumpere elita care-i cântă în strună. Argumentarea populistă
el de ascultat de oameni, dar, mai ales, îi arată șefului său politic prin mulţimile adunate să performeze conduite aplaudative este
cât de iubit este el de mase, ce veneraţie suscită. Mă plimbam o dovadă de simplism sau chiar de ticăloșie. Fără un program
uneori în spatele puhoiului deschis de președintele sau premierul de promovare a unor elite veritabile, clasa politică deschide loc
României, la câţiva zeci de metri în spate, și am descoperit mereu nașterii unor elite opulente, formate din caricaturi ale poporului
cum oamenii se întorceau cu dispreţ sau indiferenţă, cum le român. Cei care se uită zilnic la televizor sau prin revistele noastre
dispărea brusc de pe faţă zâmbetul de entuziasm forţat. și se delectează cu viaţa lui Iri și Moni, cu Ţânţăreanu și obsesia
Dar băile de mulţime sunt mai prezente și datorită sexului obosit sau cu odiseea Bahmuţeanu-Prigoană înţeleg că
televiziunii, căci pe baza lor se pot construi minciuni mediatice. elita românească se ocupă doar cu shopping-ul, digestia, orgasmul
Mulţimea este prezentată ca un fel de eșantion pentru un sondaj povestit. O zgură formată din elite tâmpite și maneliste se naște
de opinie. Este văzută ca un fel de Românie în miniatură. „Dacă peste ligheanul în care fac baie politicienii, iar naţiunea și valorile
ei se sufocă dedesubt. Tinerii își pierd speranţa și se pribegesc în doar baronii, că uninominalul nu a adus nimic. S-a schimbat
cele patru vânturi, dorind să scape de România ca de un vis urât. foarte mult prin acest vot uninominal.
A crescut aroganţa celor care vor fi confirmaţi la comanda
Omagiu consiliilor judeţene și peste puţin timp o să vedem că nimeni nu îi
Nici eu nu mai pot crede cu toată tăria că vom putea scăpa va mai putea controla. Mai ales că legalitatea la noi este ca un fel
odată de băile de mulţime și de cei care abuzează de ele. Totuși, de manual alternativ. Au crescut sumele implicate în campanie,
îţi aduc un omagiu la coada acestui text al meu, ţie, Isaia Faur, inclusiv pentru cumpărarea votului. La Ștefănești am văzut doar o
nebunule ce le strici regia de îmbăiere politicienilor. Tu ești mult parte a interesului instantaneu și sincer pentru vot și democraţie.
mai lucid decât noi, ceilalţi. Tu și cerneala ta sunteţi singurul Am întâlnit personal zeci de comune în care candidaţi la primărie
pericol pentru liniștea și competenţele liturgice ale organizatorilor sau judeţ au dat bani pentru voturi. Zeci de camioane cu obiecte
de mulţime. Păcat că nu folosesc și intelectualii cerneala pe care de uz casnic sau plase cu zahăr și ulei au fost basculate peste bietele
o au la dispoziţie... Am mai mare încredere în hoţii de buzunare sate sărace ale României.
care, din când în când, le fură ceasurile navigatorilor prin marea Am intrat în epoca unei adevărate economii politice a votului.
fără valuri a prostiei adunate sub formă de mulţime. Vom vorbi de acum încolo despre investiţii electorale, preţ mediu al
votului pe mediu de rezidenţă, rentabilitate, turnover, rentabilitatea
7 iunie 2008
capitalului angajat, credit furnizor electoral. Și electoratul sărac
a început să saliveze deja la această abordare tranzacţionalistă a
votului. Am auzit în multe cămine culturale pe unde am trecut în
această campanie întrebarea timidă, dar destul de distinctă: Voi ce
Spălătoria politică
ne-aţi adus? Liberalii ne-au dat găleţi, pedeliștii, ulei și zahăr.
A dispărut și cerinţa de morală minimă pentru candidaţi.
T raian Băsescu a ieșit la televizor să laude votul uninominal

și succesul ultimelor alegeri, dar a spus un lucru cu care nici
dânsul nu ar trebui să fie de acord: votul uninominal i-a spălat
Mulţi primari de orașe mari sau șefi de consilii judeţene sunt
burdușiţi de dosare penale sau fapte penale prescrise. În condiţiile
ineficienţei justiţiei și demagogiei luptei împotriva corupţiei,
de păcate pe o serie de baroni locali care erau înainte acuzaţi de chiar cerinţa moralităţii pare caducă. Au fost aleși pentru că sunt
diferite fapte de corupţie. puternici, cunoscuţi. Am avut de multe ori discuţii amicale sau
„Au obţinut voturi, sunt legitimi” părea a spune președintele. dușmănoase cu colegi de partid care considerau dosarele penale
Moderatorul i-a replicat palid că justiţia ar trebui totuși să fie un fel de decoraţie, un semn al faptului că s-au luptat cu puterea.
singura care se pronunţă, dar președintele nu a mai auzit asta și Spuneau în subtext: nu ai dosare penale, nu ești luptător, ele sunt
a rămas la ideea lui. În euforia odelor adresate uninominalului, cicatricele pe bătrânul trup de pesedist, penelist, pedelist...
mulţi dintre noi au uitat că a fi ales prin vot direct este doar un Au apărut trupele de asalt de bodyguarzi sau trupele de
pas spre onorabilitate politică. Ceilalţi pași trebuie făcuţi prin asalt pregătite să blocheze ieșirea oamenilor din case sau să-i
activitate avizată, prin dedicare faţă de interesul public și prin descurajeze pe adversari. Votul a devenit o afacere personalizată,
moralitatea actului de servant al celor care te-au ales. Și jurnaliștii un război personal ca și viaţa descrisă în manele prin cuvinte ca
greșesc masiv dacă spun că nu s-a schimbat nimic, că au fost aleși „bani”, „dușmani”, „valoarea mea” et cetera. Partidele foloseau
multe mijloace instituţionale și aveau o oarecare birocraţie în
abordarea campaniei, uninominalul mioritic este o înfruntare de
street fighting.
În fine, parcă nu mai este nevoie de specialiști. Nu ingineri
sau profesori care vin cu proiecte, ci oameni cu discurs agramat
sau gureși fără de proiect plac din ce în ce mai mult. Popularitate
ieftină și machiaj strident de borduristă. Mediocrii votează Colonizare mentală, dominaţie şi clientelism
mediocri, majoritatea decentă – dacă nu este un mit – nu mai
merge la vot. Proiectul distrugerii Parlamentului
Spălătoria de pete funcţiona și până acum. Prin ajungerea la
putere, politicienii își blocau dosarele, presau justiţia, poliţia sau
parchetul. Alţii și-au făcut televiziuni sau ziare, investiţii politice V otul deputaţilor în cazul Mitrea-Năstase și indignarea publică
ce a însoţit acest eveniment readuc în discuţie funcţionalitatea
și imaginea unei importante instituţii democratice, Parlamentul
perfecte pentru șantaj, dar mai ales pentru a presta servicii de
spălătorie publică. Spălătoria funcţiona și prin migraţia continuă României. Pus în situaţia de a se pronunţa într-o problemă pe care
spre cei care ajungeau la putere. Cred că, dintre politicienii de pe nu ar trebui să o abordeze nicicum, fiind doar de resortul justiţiei,
Scena Mare a Circului Politic, cei mai mulţi sunt cei care au trecut Parlamentul nu a făcut nimic special. Putem să-i înjurăm mult
pe la cel puţin două partide. Erau spălătorii mai mult sau mai pe cei doi sau doar pe unul dintre ei. Adrian Năstase este deja
puţin automate, unele funcţionau cu centralistă, altele cu bani, ca ţintă pentru toţi. Nu vreau să-l apăr pe liderul PSD, dar trebuie să
tonomatele. observăm mecanismul general. Parlamentul este de multă vreme
Votul uninominal este o practică nouă și în viitor s-ar putea ţap ispășitor. Se vede că este doar un instrument pentru apărarea
dovedi a fi o grilă mai bună de selecţie pentru politicieni. Însă unor interese individuale. Dar vreau să fie clar: nu este vorba de
euforia noastră de acum poate să strice dacă nu suntem realiști. interesele clasei politice, așa ceva este greu de conceput la noi.
Președintele a greșit; votul, chiar uninominal, nu dă nicio Este vorba doar de interesele unei oligarhii politice interesate să
valoare politicianului și nici nu-i spală de păcate pe cei care au se folosească de Parlament ca de o cârpă cu care să-și lustruiască
avut câteva milioane de investit în aceste alegeri. Într-un sistem pantofii când merge la talk-show-ul de seară, adevăratul loc al
de democraţie neterminată, cum este al nostru, uninominalul la desfășurării vieţii politice.
consilii a fost proiectat și împins înainte chiar și de unii care voiau Imaginea dezastrului politic
să găsească o spălătorie politică ecologică: baia de mulţime prin
vot este un argument de imunitate la acte de justiţie, superior Parlamentul României este privit de popor ca o instituţie
celor tradiţionale, care aveau un grad mai mare de risc de recidivă greu de suportat. Poate mai greu de suportat chiar decât vechile
sau de decolorare. instituţii ale dictaturii. Parlamentul hoţilor, parlamentul rușinii
naţionale, parlamentul NUP, parlamentul adormiţilor și ţeparilor
10 iunie 2008
sunt cele mai blânde expresii, mult mai soft decât cele de pe
forumurile ziarelor. În sondaje, încrederea în parlament scade
continuu, dar pe nimeni nu interesează asta. Acum este în jur de
21%, dar neîncrederea este la peste 62%. Am scris odată un text în
apărarea parlamentului care i-a emoţionat pe mulţi parlamentari poziţia de influenţă, iar unii, destul de mulţi, se bucură doar de
și cititori. Scriam atunci că, dincolo de defecte, este ultima barieră salariu și de alte drepturi legale. Dar mitul că toţi parlamentarii
a democraţiei, că el semăna cu ţara, cu noi. De atunci au trecut sunt proști sau corupţi este destul de bine implementat în opinia
doi ani și am studiat cu atenţie și din interior ce se întâmplă, publică.
m-am uitat mai atent la funcţionarea acestei instituţii. Nu este Nicio revendicare nu este permisă; cine face ceva gălăgie este
haos, așa cum ar părea la prima vedere. Fundamentale nu sunt repede luat deoparte și play-maker-ul din fiecare partid îl întreabă
interesele individuale care să se intersecteze și să dea senzaţia de care este problema lui și îl rezolvă sau îi dă o compensaţie. Nici
ignorare a interesului naţional. Nu este o împiedicare a instituţiei presa nu mai cere nimic parlamentarilor și parlamentarismului.
în lipsa de cultură politică sau lipsa de civilizaţie democratică. Parlamentul are pentru media o singură funcţionalitate: să confirme
Din contră, Parlamentul României este o instituţie controlată stereotipurile negative. Când parlamentarii sunt nedemni de
perfect de oligarhia politică transpartinică. Este o instituţie care statutul lor, mass-media are o misiune ușoară; reflectarea simplă a
nu parazitează viaţa politică, cum cred unii, ea este un catalizator comportamentelor vine în întâmpinarea așteptărilor publicului. Și
și o întreprindere politică vie. Este însă o instituţie folosită perfect este normal să aștepte asta; este regula de marketing fundamentală.
de o elită politică post-decembristă. Șmecheria politică a unei Vă daţi seama ce ar risca un jurnalist dacă ar face un ciclu de
oligarhii transpolitice centrale, interesată de păstrarea dominării emisiuni cu tema: Parlamentul – fabrica de decizii bune, pentru
câmpului politic din România, funcţionează de fiecare dată. naţiune? Dincolo de rima involuntară, este greu să justifici așa
Control păstrat din 1990, când s-a tras pentru legitimarea unor ceva chiar dacă s-ar găsi multe argumente, dar într-un cadru de
personaje, și deţinut în fiecare moment politic, indiferent de cine simbolizare negativă, ca jurnalist nu prea este simplu să contrazici
se află la Cotroceni sau la Palatul Victoria. publicul. De regulă, o pot face doar jurnaliștii cu mare prestigiu
profesional, doar lor li se permit asemenea erezii. Societatea civilă
Colonizarea mentală
nu are ce să facă pentru a distruge această colonizare mentală care
Imaginea parlamentului e proastă și nu se poate face nimic, induce ideea că Parlamentul este adevăratul rău politic. IPP, SAR,
se spune mereu. Mass-media este peste tot în lume un prădător Transparency International au depășit faza emoţională și fac studii și
care-i atacă pe parlamentari, aceasta este imaginea pe care elita măsurători cantitative și profesioniste asupra activităţii parlamentare,
politică o transmite opiniei publice și mai ales cadrelor politice și dar, evident, surprind și multe deficienţe ale activităţii.
membrilor parlamentului.
Prin intermediul mediei de la București se produce o Ţap ispășitor
colonizare mentală pentru restul ţării, inclusiv pentru parlamentarii Ideea după care Parlamentul este sursa disfuncţiilor din
veniţi din provincie. Să fiu clar, nu media este de vină. Ea face ce politica românească este menţinută cu drag de către elita politică
trebuie, acţionând după modelul pieţei jurnalistice, dă publicului oligarhică, chiar de către conducătorii acestor instituţii. În primul
ceea ce cere și lucrează cu materialul clientului. Dar parlamentarii rând, pentru că unei instituţii slabe i se pot se pot impune orice
acceptă ca o fatalitate imaginea de coșmar a instituţiei unde interese economice. Un parlament care nu se respectă, care nu are
activează, căci au pierdut controlul propriului lor destin. Încep să ce mai apăra, face orice la comanda șefilor. Nu ne putem apăra
accepte orice și de fapt să nu mai înţeleagă prea mult, se predau. imaginea, par să spună șefii, trebuie măcar să fim solidari. Orice
Se bucură de micile elemente de trafic de influenţă pe care le oferă am face, imaginea Parlamentului va fi proastă mereu, este un dat.
Când am venit în parlament, am încercat să le spun colegilor că este democraţie internă și ăsta e nivelul politicienilor. Deși
că este nevoie de o strategie de recâștigare a încrederii populaţiei în parlamentarii comuni au apărat ca mielușeii cauze ale unor lideri,
această instituţie a democraţiei. Am insistat că ne trebuie o strategie indicaţii transmise de ei, niciodată aceștia nu vor recunoaște, ci
de transparenţă și de parteneriat cu mass-media, că jurnaliștii au vor da vina pe bieţii parlamentari care votează aiurea și nu pot fi
nevoie de informaţii și de un centru de presă. La Senat, ei scriau controlaţi.
ghemuiţi pe sub scări, pe genunchi, grupurile nu aveau purtători Efectul de dominaţie
de cuvânt și nici evenimente fixe de comunicare. S-au schimbat
puţin lucrurile astăzi, dar nu fundamental; cred că este încă un Dominaţia politică a unei oligarhii centrale ar putea fi oprită
chin, o pedeapsă să fii jurnalist la Parlament. doar de un parlament puternic. Acesta ar putea crea o solidaritate a
Am mai încercat să propun ca Senatul să instituie practica unor interese provinciale și ar disipa astfel nucleul puterii absolute
unor rapoarte specializate pe probleme de interes naţional, exercitată de la centru. Dar nimeni nu este interesat de asta;
cum are senatul francez, rapoarte făcute de parlamentari sau de dacă cineva încearcă, este linșat repede, cu mijloace democratice.
specialiști independenţi și care sunt elemente importante pentru Parlamentul este instrumentul cel mai bun pentru formarea unei
clientele politice. Elita centrală își poate crea cel mai bine aici
imaginea funcţionării unei societăţi și elemente de ghid pentru
reţele de clientelism politic. Dominaţia prin reţele clientelare este
reglementare. Am fost privit cu ură și întrebat: Nu-ţi place cum
o metodă sigură care dă rezultate perfecte într-o societate ieșită
funcţionăm? Facem asta deja de 15 ani și lucrurile merg bine.
proaspăt din dictatură, obișnuită să aștepte ordine de la superiori
Oligarhia politică acceptă situaţia mediatizării negative
și mai ales semnale de la București. Clientelismul este un raport
din partea mass-mediei și mai ales imaginea publică deosebit
de dependenţă personală care se bazează pe un schimb reciproc
de negativă a parlamentului. Conducătorii partidelor au resurse
de favoruri între două persoane, patron și client, care controlează
suplimentare pentru a se vizibiliza public și a se exprima. Ei apar
resurse inegale. De cele mai multe ori aţi auzit media vorbind
la știri, la talk-show-uri (îndeosebi partidul-televizor are acest despre parlamentari ca fiind „omul lui X sau Y”. Aproape nu pot
rol) și își măsoară notorietatea prin sondaje. Parlamentul sunt fi descrise grupurile parlamentare fără a se face apel la o abordare
ceilalţi, par a spune ei în stil sartrian. În schimb, reușesc să creeze prin reţele clientelare. Elita centrală din aproape toate partidele și-a
o solidaritate a răniţilor în jurul lor. Parlamentarii care nu merg constituit o reţea puternică de clienţi politici teritoriali, în funcţie
la talk-show-uri și care fug pe holuri când se apropie jurnaliștii de care evoluează chiar și raporturile de forţă de la conducerea
de ei sunt adevăratele victime, se simt mereu agresaţi de media, partidelor. Dar subiectul clientelismului face obiectul unui
iar ameninţarea externă îi face să se refugieze în braţele șefilor lor. studiu mai sistematic, știinţific. Deveniţi clienţi, parlamentarii
Unii primesc premii de loialitate prin trimiterea la televizor în vor cere minimum necesar de la elita conducătoare. Clienţii cei
situaţii nonconflictuale și la televiziuni de nișă, unde îi văd doar mai cuminţi și mai docili primesc diferite bonificaţii. Secretari
familia și doi trei prieteni pe care ei îi sună să se uite. În schimb, de comisii permanente sau ocazionale, plecări în străinătate. În
șefii politici se programează seară de seară, iar de la partid se trimit general, au secretare și mașini (adevărate, nu Loganuri, ca restul),
SMS-uri cu indicaţia: Astăzi, la emisiunea X, participă domnul Y. primesc diferite sinecuri. La aprobarea bugetului, clienţii vor cere
La aceste emisiuni, ei nu se încordează să apere imaginea instituţiei câte ceva pentru orașele sau judeţele lor, pentru a arăta preocuparea
– eventual se vor justifica prin vot la nivelul conștiinţei fiecăruia, politică, dar nu vor exagera cu cererile.
Premise pentru populism? Proiectul distrugerii Parlamentului este unul sistematic,
Descalificarea instituţiei parlamentare folosește și visului condus cu migală, talent și chiar emoţie implicată. Nu trageţi în
secret al politicienilor cu notorietate care cred că va veni ziua în Parlament, el este deja o victimă!
care vor fi în centrul unui asemenea vârtej care s-ar putea să-i 15 august 2008
propulseze undeva sus. Exemplul lui Traian Băsescu, care a devenit
popular în cadrul unor acţiuni anti sistem și a unei comunicări
agresive, a creat speranţe în capul multora din elita politică. Într-o
politică de tip clientelar, orgoliul elitelor centrale este hrănit zilnic Ostaticii politicii
de supunerea aberantă și loialitatea afișată, așa încât mulţi visează
să ajungă pe un asemenea val. Ca salvatori fără soluţie, dar ca
înlocuitori pentru niște instituţii politice care nu funcţionează,
vedem cu toţii. Mulţi politicieni de vârf au recurs la cunoștinţele
A scult cu interes povestirile oamenilor despre cum au devenit
membri de partid. Mulţi au visat să participe la o lume
nouă, au vrut să pună umărul. Pe cei mai mulţi i-a adus la partid
mele de sociologie pentru a mă întreba dacă este adevărat că altcineva, un om de încredere, un prieten, o rudă, un șef. Unii
Băsescu avea doar 7% intenţie de vot în vremea în care Stolojan s-au înscris în partide fiindu-le frică de viitor, gândind că în lumea
umbla prin ţară în calitate de candidat. Când le confirmam, asta trebuie să ai pe cineva, cineva trebuie să te apere la nevoie. Am
vedeam pe faţa multora mijind un zâmbet discret de speranţă întâlnit și mulţi oameni care s-au înscris din revoltă sau pentru
și coada cometei unui vis de mărire parcă le lumina faţa. Un o nedreptate care li s-a întâmplat. O parte, deși nu o recunosc,
parlament puternic se opune întotdeauna derivelor populiste sau au vrut să fenteze competiţia socială (care și-așa nu e dreaptă),
autoritariste ale premierului sau președintelui, deci nu folosește la să obţină o funcţie, un post în administraţie, să facă mai mulţi
nimic o asemenea instituţie. bani. Sunt și unii care au fost obligaţi să se bage ca să-și protejeze
afacerile sau funcţiile obţinute prin muncă și profesie.
O revanșă? Când ne uităm de aproape, vedem că 99% dintre membrii
Decredibilizarea parlamentului folosește și emoţiei unora din de partid nu vor ajunge niciodată consilieri, parlamentari sau
elita politică moștenită de dinainte de 1989. Dispreţul unora faţă miniștri. Vor avea mereu obligaţii: să cotizeze, să meargă la ședinţe
de democraţie este evident în tot ceea ce fac sau spun în interiorul nesfârșite, să meargă îmbrăcaţi în culorile partidului în campanie,
partidelor și, uneori, chiar în public. Sunt veniţi din comunism, să facă propagandă. Șefii lor de la partid vorbesc despre ei cu
în care s-au simţit bine și unde nu au reușit să urce până unde apelativul „membru”, cu referire vulgară la scârbavnicul mădular.
și-au dorit. Această frustrare le-a consolidat un sentiment al Sunt criticaţi și umiliţi la ședinţe, de foarte puţine ori au dreptul
predestinării. „Vedeţi, domnule profesor, îmi spunea un bătrân să vorbească. Când vor să spună ceva critic, pot critica doar
politician, tot noi suntem și acuma la putere, vezi că fără noi nu se adversarii.
poate cu toate teoriile și tâmpeniile lor democratice.” Pentru mulţi În schimb, fără a mușca din tortul puterii, vor trebui să
dintre supravieţuitorii vechiului regim și ajunși în poziţii-cheie, gestioneze cotidian damnarea publică. El, ca membru de partid,
crearea unor reţele clientelare și distrugerea instituţiilor democrate este considerat partizan, deci are o gândire bolnavă de ideologie,
este un ţel, un proiect sau chiar o revanșă. contaminată. Ca și cum ar trebui mari procese cognitive pentru
a aprecia cât de greu trăiești, cum circuli prin oraș, dacă îţi ajung
banii. Penelistul, pesedistul sau pedelistul înregimentat devine a făcut doar 5 kilometri de autostradă, că e totuși puţin pentru
automat escrocul ce fură ţara, nesimţitul care fuge de justiţie, patru ani, aș fi îndemnat de șefi și colegi să tac, oricum și ei știu
porcul ce se tăvălește prin grădina de trandafiri a patriei. asta. Ce vină am eu, spune el colegilor de serviciu când îl critică,
Are însă o boală pe care o resimte de la început și de care unii puteam eu să schimb acest ritm?”
nu se vindecă până la capăt: sindromul Stockholm. Este un ostatic Ostatic este și pedelistul care a trebuit să nu crâcnească atunci
care își iubește călăii, șefii lui de partid, mai mari sau mai mici. când niște peneliști, colegi de campanie, au venit să ocupe poziţii
Este un ostatic în toate sensurile și foarte greu găsește resorturi să în partidul său și acum trebuie să asiste cum echipa de aventurieri,
încerce a se rupe din această condiţie. În perioadele de conflict venită fără de bagaje și merinde, se luptă să ia poziţii în faţa
pe care le-am avut în ultimii ani cu conducerea de la București pediștilor vechi, care s-au luptat cu Iliescu sau Constantinescu.
a PSD, m-au contactat mii de oameni prin e-mail, prin telefon El trebuie să tacă și o să tacă, cu siguranţă, chiar dacă aceștia vor
sau oprindu-mă pe stradă ori trăgându-mă deoparte la multele reuși.
noastre congrese pentru a mă felicita și a spune că, subiectiv, sunt Ostaticului politic i se cere mereu să urască oameni care nu
alături de mine. Doar atât pot ei, respect și solidaritate mută. Dacă i-au făcut nimic și pe care doar i-a văzut la televizor. Este trimis
toţi acești oameni nu ar fi fost ostatici și ar fi avut resorturi să-și să vorbească oamenilor despre niște așa-zise programe politice
manifeste libertatea, s-ar fi putut schimba un întreg regim politic, care pentru el și ai lui nu au nicio logică, sunt simple înșiruiri de
nu doar niște amărâte de hotărâri ale partidului sau cei dintr-o promisiuni.
conducere fără de har. Când dumneavoastră, cei fără de partid, vă simţiţi trădaţi
Membrul de partid este un ostatic pentru că altfel nu s-ar de politicieni, înșelaţi în speranţa că lucrurile merg spre mai bine,
putea lăsa târât într-un act de imbecilitate cosmică, cum a fost gândiţi-vă că există pe lume cineva care este într-o situaţie mai
ultimul protest al Partidului Conservator faţă de experimentele proastă: membrul simplu de partid. Nu este liber să protesteze,
CERN. Să mergi să protestezi în faţa ambasadelor, ca profesor de este singur, nu are niciun sprijin din partea societăţii civile, este
fizică sau chimie, împotriva unui experiment știinţific, doar, doar privit strâmb de dumneavoastră, fericiţii independenţi. Poate că s-a
vei mai sensibiliza niște bieţi rătăciţi speriaţi de sfârșitul lumii, este năruit și singurul lui sprijin: visul că lumea poate să fie schimbată
o dramă pe care nu o poţi explica decât prin lipsirea totală de orice în bine, iar el poate face ceva pentru asta. Plătește destul pentru
libertate. această naivitate și încă ar mai putea face un lucru pe care nu-l pot
Ostatic fiind, nici pesedistul nu face nimic în faţa unui lucru face cei independenţi: să schimbe clasa politică.
care îl revoltă dincolo de orice limită. Trădarea PUR i-a trimis Au rămas puţini, doar unul din o sută de clujeni mai este
pentru patru ani în opoziţie și am asistat la jurămintele tuturor că membrul vreunui partid. Dar dacă toţi oamenii înscriși în partide
niciodată nu vor mai tracta partidul lui Voiculescu spre Parlament. ar vorbi, protestul lor ar putea dărâma scena șubredă a politicii
Și acum, de la București, primește sarcini de a se pregăti să cedeze românești. Schimbarea se poate face doar acolo, în interior,
locuri pentru cine știe ce parașutaţi politici sau să poarte din ușă în restul e iluzie. Poate nici n-ar trebui să vorbească, doar să fluiere,
ușă portretele unor foști adversari, doar pentru că niște băieţi din profilactic, cinci minute la fiecare ședinţă de partid.
conducere au nevoie de ciutacii sau cristoii lui Felix. 12 septembrie 2008
„ Nu poţi face nimic, îmi spune un prieten, muncitor la o
firmă de cablu, ostatic și el la PNL. Dacă aș spune că Guvernul
În toată această nebunie și bătaie cu noroi, un singur lucru
creează contrast prin soliditatea și permanenţa lui: suferinţa
oamenilor. Ea nu va dispărea niciodată, însă politica și politicienii
ar trebui să caute soluţii, să-i întrebe pe experţi ce ar trebui făcut
pentru a schimba câte ceva. Dacă politicienii s-ar uita mai atent,
ar constata că foamea este încă cel mai mare dușman al poporului.
Duşmani ai poporului şi deşertul politic Sunt peste trei milioane de români aflaţi sub limita stabilită pentru
un trai decent. Pentru milioane de ţărani bătrâni, fără pensie sau
A cum că se apropie campania electorală, avem parte de un

peisaj al unei Românii isterizate de politică. Șefii partidelor
se aruncă într-o luptă care ar trebui să dea imaginea unei mini-
cu pensii de batjocură, dușmanii cei mai mari sunt izolarea și
singurătatea. Din patru în patru ani primesc cupoane de motorină
sau mici stipendii pentru recoltă, iar la alegerile locale, primarul
apocalipse. Strategii de campanie le spun, probabil, că trebuie le aruncă niște lopeţi de balast pe uliţele noroioase. Atât, în rest
activaţi membrii și simpatizanţii. Unii mai școliţi cred că este doar o lungă așteptare a copiilor plecaţi la oraș sau în Europa.
nevoie să se facă demarcări clare de teritoriu și marcaje ideologice. Pentru bătrânii pensionari de la oraș, ţintă privilegiată pentru
Fiecare idee trebuie marcată cu fierul roșu al ideologiilor, să se toate partidele, pensiile mărite sunt repede anulate de creșterile
știe că este de stânga, de dreapta sau de centru. Comunicatorii la preţurile utilităţilor și ale produselor de strictă necesitate, iar
cu pretenţii de spin doctors le spun liderilor că este nevoie să se dușmanii lor principali – boala și mizeria – rămân să-i însoţească
spună povești credibile în care trebuie să apară trei roluri măcar: până la cimitir. Profesorul de română sau de matematică nu are
Dușmanul (Zmeul, adică), Salvatorul (adică partidul său) și timp să se preocupe de dușmanii politicienilor care-l momesc cu
Victima, care este poporul. Oamenii trebuie să știe clar că sunt creșteri salariale în campanie, căci este învins de rușinea că nu-i
victime ale adversarului politic și că își datorează partea de fericire ajung banii pentru cărţi sau pentru o haină mai bună.
acelui Făt-Frumos care apare pe ritmurile din We are the champions. Politicienii nu se pot apropia de electorat pentru că au
Construirea instituţiei dușmanului poporului devine astfel probleme cu identificarea dușmanului poporului. Dușmanii din
cea mai importantă preocupare de precampanie și campanie, ficţiunea politicienilor nu au nicio legătură cu dușmanii adevăraţi
suntem într-un proces de direcţionare a emoţiei negative spre care-i îngenunchează pe români. Solidaritatea ar însemna un
adversarii politici. Pentru PNL și Tăriceanu, dușmanii poporului război împotriva suferinţei, sărăciei, bolii, singurătăţii pe care să-l
sunt foștii colegi de guvernare și peremiștii. Există și un dușman ducem toţi, fiecare cu mijloacele lui.
pe care-l înfierează mai puţin în public, dar care este considerat Politica noastră este bolnavă de individualism pentru că nu
indezirabil doar în ședinţele de partide: PSD-ul lui Geoană este în stare să renunţe la bătaia de stradă nici atunci când ar trebui
și Iliescu. Pentru Boc și pedeliști, dușmanul poporului este o să încerce a gândi la ceea ce ar trebui să se întâmple în viitorii
combinaţie de peneliști și pesediști, dar mai ales maleficul 322, patru ani. Măcar din în patru ani ar trebui ca elita politică să facă
adevărat 666 al numerologiei politice. Partidul Social Democrat efortul de a se lupta cu un dușmanii reali, non fictivi ai românilor.
are un dușman „de moarte”, cum ar zice prezentatoarele de la „Nu poţi face nimic acum, îmi spune un bun prieten, jurnalist
sport, aflat în combinaţia Băsescu-PD-L, dar și un dușman bun de politică, nimeni nu te va urma dacă faci proiecte serioase, știi că
de pus în discursuri: dreapta și guvernul corupt și neperformant politica este circ și spectacol, nu doar la noi. Suntem și prea săraci,
al liberalilor. nu avem cultură politică, iar instituţia dușmanilor fictivi este mai
eficientă. În plus, din proiectele de cadouri electorale, le mai pică destule argumente pentru ca acesta să fie considerat autor. În epoca
și oamenilor câte ceva.” „Trebuie să faci compromisuri pentru a modernă, basmul lui Collodi și personajul Pinocchio au furnizat
rămâne în luptă” îmi spune un politician important, încercând suportul pentru crearea unui tip caracterial și a unui sindrom
să mă convingă să-mi schimb o decizie. „Mulţi gândesc așa la de personalitate. În faţa multora care analizează basmul dintr-o
început, dar trebuie să te adaptezi, să faci compromisuri.” perspectivă biblică, marele scriitor italian Eduardo Sanguineti
Știu cum e, am făcut și eu compromisuri. Dar compromisul spunea că este un text capital al culturii moderne. Meritul lui
este renunţarea la o valoare până mai ieri sfântă pentru noi. Ne Collodi a fost acela de a fi realizat o povestire organică folosind un
resemnăm și începem să ne reconstruim universul fără acea valoare. colaj extraordinar de situaţii deja existente și cunoscute. Pinocchio
Lumea noastră devine tot mai săracă în valori, stima de sine este este contrariul acelei groaznice cărţi numite Cuore: aceasta te învaţă
afectată, fără să ne dăm seama intrăm într-un lanţ al slăbiciunilor. numai să plângi, în timp ce basmul cu păpușa de lemn te învaţă să
Viaţa noastră se golește, încep să dispară oameni dintre noi, fiecare râzi și să te descurci întotdeauna și în orice situaţie.
prieten pierdut ia cu sine o valoare în care credeam odată. Nu te mai Mioriţa noastră, venită parcă din paradigma lui Cuore,
poţi întoarce la viaţa normală, te influenţează o culpabilitate și o inimă de copil, este străină de poporul căreia i-a fost impusă ca
incapacitate de a te uita în urmă te împinge mereu înainte... Nu știi mit fondator, popor care parcă se apropie mai mult de modelul
practic spre ce mergi, dar te chinui să contabilizezi succese sterpe. descurcăreţului Pinocchio.
Politicienii, captivi în cușca politicii, nu mai au curajul să Dacă cineva spune că politicienii mint, ori i se zice că e prost și
dea ochii cu viaţa reală. Nu se pot închipui decât eterni candidaţi, a aflat doar acum, ori că este un pleonasm. Minciuna în politică este
mereu aleși, întotdeauna utili prin experienţa deosebită câștigată. aproape normală, cred unii analiști. Este normal, pentru că politica
Fiu al compromisului, politicianul român se isterizează din patru este până la urmă un joc, o convenţie. Oamenii îi iubesc și îi votează pe
în patru ani în confruntarea reală sau simulată cu dușmanul cei care sunt convingători, nu pe cei care sunt sinceri. Spectacolul face
fictiv din alt partid sau chiar cel din partidul propriu, dar nu are parte din politică și, odată cu el, în casa politicii intră și disimularea.
curajul de a se uita înapoi pentru a vedea că dușmanii adevăraţi O specie de așa-ziși consultanţi politici, izraeliano-români, care se
i-au nimicit firava sa armată și el mărșăluiește tot mai singur prin mută mereu la cei de la putere pentru a-i ajuta să piardă, vorbește des
deșertul politic. la televizor exhibând un fel de cinism al marketingului politic, făcând
28 septembrie 2008 din șmecherie și minciună un fel de esenţă a politicii. Minciuna e o
armă folosită cu inteligenţă, spun ei, iar cine nu o folosește este exclus
din jocul politic. Poate că minciuna este rentabilă, poate că a spune
adevărul ar fi mai puţin pragmatic, în multe situaţii.
Sindromul Pinocchio Chiar dacă oamenii știu că sunt minţiţi, nu cred că arta de a
face politică se poate baza pe minciună. Cred că politica înseamnă,
în primul rând, credinţa în valori și mai ales instinctul de a fi
D espre minciuna din politică se vorbește de mii de ani. Cu
înţelegere sau cu viclenie, cu oroare câteodată, dar cele
două fenomene au fost mereu puse în legătură. Avem și un tratat
solidar cu oamenii din grupul tău de apartenenţă sau cu un grup
aflat în dificultate sau în suferinţă.
Unii ajung să facă din minciună un reflex, o a doua natură.
intitulat Arta minciunii în politică, tratat din 1733 și atribuit lui
Mint așa cum respiră, mint așa cum ar da bineţe, dincolo de
Jonathan Swift. Unii contestă paternitatea lui ilustră, dar sunt
postura sau situaţia în care se află. Minciuna începe să devină în roșii după ei, se vor crede cristoși răstigniţi și doar atunci când vor
politica noastră un poligon de întrecere. După ce în patru ani s-au fi aruncaţi cu șuturi în fund de pe scenă se va vedea că au fost doar
făcut doar patru kilometri de autostradă, ministrul responsabil niște păpuși de lemn și cârpă, niște marionete.
spune, fără să clipească, că în viitor se vor face 2.000 km, plus alte 10 octombrie 2008
mii de kilometri de drumuri judeţene. Pardon, vine un alt partid,
noi vom face mai mulţi kilometri, în plus noi vom trimite oameni
în cosmos. Vom face din România a șaptea putere economică din
Europa, licitează și premierul, deși în clasamentul competitivităţii Efectul Tolea Ciumac în politică
generale suntem la toate capitolele la coada clasamentului mondial,
mult după Burkina Faso și Zimbabwe. Românii împrăștiaţi prin
lume sunt momiţi cu 20.000 de euro, iar când nimeni nu crede,
marele politician plusează: 25.000 euro și credite cu dobândă
D ecapitarea ministrului Gabriel Oprea pune un diagnostic
pe momentul politic actual. Sistemul politic românesc este
bolnav, iar grupurile de interese au invadat viaţa politică. Atacarea
subvenţionată de stat. La ultimele alegeri, câștigătorul Bucureștilor
unor structuri ale siguranţei statului de către crima organizată
a învins desenând cu mâinile prin aer autostrăzi suspendate peste
este semnul transformării statutului și al pierderii monopolului
marile bulevarde și lumea nu a râs deloc, nici măcar nu i-a spus
violenţei legitime pe care-l are statul, cum zice Max Weber, dar
șmecherește: „Hai, bre Sorine, lasă caterinca, noi te votăm oricum
mai ales al pierderii autorităţii și a funcţiilor de asigurare a ordinii
pentru că ești șmecher de Primăverii. Un micuţ lider de opoziţie
și justiţiei sociale. Convoiul de 2.000 de interlopi și cetăţeni din
spune că va lua fotoliile de sub fundul senatorilor propriului partid,
Craiova, de la înmormântarea celebrului Caiac, transmis în direct
după ce le vor fi câștigat chiar prin această gogoașă.
la televiziuni, a arătat un model în care, acolo unde instituţiile
Nu, acestea nu sunt promisiuni, cum aţi putea să credeţi,
statului renunţă la atribuţiile de ordine publică și siguranţa
căci în această situaţie ne-am putea imagina că autorul lor a fost
cetăţeanului, în locul lor, aceste atribuţii sunt preluate de lumea
convins că se pot face, dar n-a avut condiţii, nu a fost lăsat, s-a
interlopă și de grupurile de interese. Poliţia și politica din unele
înșelat etc. Nu este cazul, acestea sunt minciuni spuse cu nerușinare
orașe sunt în conexiune cu grupuri mafiote, aceasta fiind una
și lipsă de respect.
dintre semnificaţiile luptei împotriva generalului Virgil Ardelean.
Un om normal se poate întreba, firesc, cum poate cineva să
Cu generalul Ardelean la Interne, în funcţia de control intern,
își închipuie că ar putea să fie crezut spunând asemenea tâmpenii.
interlopii politicii nu ar fi reușit să-și promoveze în funcţii de
Mincinoșii din politică își creează propria realitate, propria lume.
conducere, mai ales la inspectoratele judeţene, poliţiști corupţi sau
Acolo sunt dictatori absoluţi și cumulează Ministerul Adevărului.
afiliaţi unor grupuri de crimă organizată. După ce Liviu Dragnea
Drama celor atinși de sindromul Pinocchio este că povestea lor se
a reușit să impună aberaţia controlului total al judeţelor prin
termină prost, nu are happy-end-ul poveștii lui Collodi. Mincinoșii
președinte de consiliu judeţean și prefect de la același partid, lucru
mari ai politicii au un trist sfârșit: încep să creadă ei înșiși în
acceptat și de PD-L, ce mai lipsește din ecuaţia controlului total al
minciunile lor. Se luminează și se uită cu uimire la construcţia lor
resurselor unui judeţ? E simplu – șeful inspectoratului judeţean de
genială. Se cred salvatorii lumii și nu înţeleg de ce, la un moment
poliţie pus de grupurile de interese. Lucrare perfectă, ecranaj total.
dat, lumea îi ocolește. Trăiesc drama că sunt mari neînţeleși,
Am văzut și clanul Vanghelie trimiţând presei armaghedoane
generoșii pe care popoarele nu-i merită. Când se va arunca cu
(rimează cu vanghelioane) prin intermediul finului său Stochiţă,
cu aberaţii despre Grupul de la Cluj, și un complot pentru ruperea care ne-am lăsat la vatră? Că este nevoie de noi, că spaima și ura
unităţii de monolit a PSD. Această aberaţie, lansată și pe un celor care ne invocă ar trebui să ne mobilizeze? Mulţumim pentru
armaghedon distribuit de un jurnalist de la o televiziune prietenă, atenţionare, ne gândim.
arată lipsa de inspiraţie a marelui inchizitor, moralist și păzitor al Gabriel Oprea a plecat cu demnitate din funcţia de ministru,
identităţii PSD, care este Marian Grămăticul. L-am văzut acuzând dar cei care aplaudă victoria unor politicieni contestaţi nu de mult
de corupţie un vicepreședinte de la Ilfov, îl văd cărând stindardul de toată lumea vor ajunge în scurt timp să regrete că nepăsarea
luptei anti-Băsescu și nu pot observa o grozavă nepotrivire: noastră a produs în politică mici monștri pe care societatea i-a
niciodată PD (și nici PD-L) nu a pus un adversar serios pentru scăpat de sub control. I-am văzut des la televizor și ne-au devenit
marele lider din sectorul 5, mereu a avut cel mai slab competitor. familiari, simpatici. Unii aveau dosare penale barosane, dar, în
A trimis un candidat femeie sau un tânăr fără notorietate și fără bulibășeala noastră, nu mai știm cine este vinovat și cine nu.
experienţă. Nu cumva el este bufonul care simulează lupta cu Alţii erau agramaţi și fără școală, dar presa i-a promovat
președintele și, prin aceasta, o devalorizează? pentru a lovi în partidele din care veneau sau pentru a face spectacol.
Nu pot să nu mă mir cum liderii PSD nu observă capcana pe Am populat lumea politică cu personaje bizare, cu giboni, cu hoţi
care le-o întinde grupul celor ce s-au opus alianţei cu PD-L. Aceștia sau torţionari, iar aceștia încep să preia controlul. Numesc aceasta
se luptă să distrugă alianţa și caută soluţii pentru a crea un scandal din „efectul Tolea Ciumac”, ca să nu îi spun Frankenstein. Dan
care PSD să iasă de la guvernare, pentru a fi posibilă o bătălie cu Traian Diaconescu l-a creat pe Tolea, în dispreţul decenţei televizuale,
Băsescu în toamnă, alături de PNL și UDMR. Obsesia că Băsescu iar într-o seară, în direct, creaţia lui l-a ridicat pe sus și l-a dus
vrea să rupă PSD este deja o tâmpenie veche și e repetată de prea mult la tomberon. Mulţi dintre gibonii, hoţii și golanii promovaţi și
timp ca să mai reziste ca explicaţie. Dar dacă este repetată insistent, priviţi cu indulgenţă în politică deja așteaptă cu tomberoanele la
ea ar putea deveni realitate în cazul în care s-ar pune problema unui ușa politicienilor spilcuiţi, marii lideri politici ai momentului, dar
scandal în coaliţia de guvernare și PSD ar trebui să plece. și la ușile studiourilor sau redacţiilor de ziar.
În sociologie, acest fenomen se numește profeţie care se 16 ianuarie 2009
autorealizează. Ce să mai spun de tâmpenia cu Grupul de la Cluj
care vrea să rupă PSD? Numai inteligenţa de primate dâmboviţene,
pe care o etalează unii, poate agita acest pericol, după ce Ioan Rus
și cu mine ne-am dat demisia din toate funcţiile, nu am candidat, Povara stângii
am revenit la meseriile noastre și ne simţim foarte bine așa. Unii
foști colegi de proiect și-au pus cenușă în cap și au spus că Grupul
nu există și nici n-a existat vreodată. Au fost iertaţi. Hoţilor înţeleg
să le fie frică de Virgil Ardelean, dar de reformă sau modernizare
D iscuţia despre îngheţarea salariilor este un foarte bun prilej
privind modul în care se răzbună politica pe cei care promit
ușor sau despre cât de mult cântărește identitatea. Președintele
politică, de descentralizare sau de autonomie decizională în
a lansat ideea îngheţării salariilor, dar dacă rămânem la această
administraţia locală cine să se mai sperie? Ele au fost îngropate și
temă, nu vom ajunge la niciun rezultat.
a rămas doar ura unora care și-au pierdut funcţiile sau complexul
Este o măsură care ar trebui gândită doar într-un sistem de
celor fabricaţi de mini revolta de la Congresul din 2005. Ce să
compensare. Depinde, ea poate fi acceptabilă dacă se îngheaţă preţurile,
înţelegem din invocarea Grupului de la Cluj, chiar în condiţiile în
de exemplu, condiţie imposibil de realizat în economia sălbatică de
piaţă. Sau dacă s-ar putea prezerva toate locurile de muncă; s-ar PSD, uneori. Sper să nu se supere foștii mei colegi, nu-i critic,
realiza astfel o altă condiţie, și aceasta la fel de utopică. Măsura nu îmi dau și eu cu părerea, poate era mai inteligent să împărţim și
este oportună pentru că poţi arunca toate costurile crizei doar pe riscurile, și posibilele avantaje cu PD-L. Mai ales în condiţii de criză,
salariaţi, oameni care oricum suportă sistemul dezechilibrat de pensii alocaţiile sociale vor fi insuficiente, vor crea nemulţumiri. Oricâte
din România. Aflat la guvernare, PSD are o dificultate suplimentară ar încerca să facă miniștrii PSD responsabili, stânga ar putea pierde
– povara identităţii. Cei de dreapta, în situaţii de criză, se ocupă de din simpatie. Dacă faci în patru ani 100 de km de autostradă (un
cei bogaţi, dau ajutoare structurale pe baza unor teorii cu aer savant, mizilic într-o lume normală!), la noi poţi deveni erou naţional, dar
stânga însă este condamnată să-i apere pe cei mulţi, adică pe cei care pentru scăderea nivelului de trai nu te iartă nici votanţii tăi.
au suportat – în istorie – toate crizele economice ale capitalismului. Cred că PSD poate să-și păstreze identitatea de stânga și în
Cum ar putea PSD, un partid de stânga, mă întreabă un condiţiile coabitării cu PD-L (nici ei nu sunt cine știe ce dreptaci!),
jurnalist, să accepte o asemenea măsură? Din păcate, PSD trebuie să însă venind mereu cu proiecte, cu imaginaţie, cu strategii creative
aibă un program de stânga adevărat, care se revendică prin credinţa de adaptare la criză. De multe ori, proiectele mici creează efecte
în valori, nu doar prin gratuităţi și cadouri pentru populaţie. Ce mari, printr-o lege a epidemiilor sociale. Vor fi momente când,
diferenţă a fost între PSD, PD-L și PNL în privinţa promisiunilor invariabil, pesediștii se vor opune în guvern unor măsuri, dar nu
de campanie, în timp ce criza mondială începuse, în februarie 2007, poate fi singura strategie de a rezista identitar.
în SUA? Niciuna. Toate cele trei partide au dat dovadă de proiecte de Cât despre păstrarea capitalului electoral, în condiţiile crizei,
comunicare cu accente de populism exemplar (de stânga, de dreapta trebuie mânuită cu atenţie o asemenea intenţie (na, că fac versuri!)
– nu poţi să-l cataloghezi). Din nefericire, politica românească nu se pentru că o poţi păţi, poţi primi eticheta de demagog și o pot crede
revendică de la sisteme de valori care să cristalizeze acţiunea politică. asta chiar și cei pentru care te-ai luptat, dacă o duc rău. Avem un
La vorbe și promisiuni e liber în campanie, acolo unde nu paradox recent: PSD s-a luptat cu Guvernul Tăriceanu pentru bazinul
există credinţe ferme și proiecte serioase ale partidelor. PSD a său electoral: ruralul. A obţinut câte ceva, a făcut concesii guvernului
renunţat la o parte a identităţii sale când a ales să facă o coaliţie în pentru măsuri de asistenţă a locuitorilor din rural. Când colo, pentru
interes naţional cu PD-L. PSD trebuie să fie avocatul celor mulţi prima dată, la ultimele alegeri, votul pentru PSD a venit din... urban.
în Guvern, dar va trebui mereu să negocieze cu PD-L, mai ales că a Ţăranii au primit prin biserici și primării liberale câteva din miliardele
făcut greșeala de a lua toate ministerele care redistribuie bani de la de euro din deficitul lui 2008 și i-au votat pe cei care aveau cheile de la
buget. În locul negociatorilor PSD, aș fi împărţit frăţește cu PD-L cămară, nu pe cei care se luptau pentru banii lor de agricultură, care
ministerele cu potenţial de conflict social, mari consumatoare de le-au mărit pensiile și care au readus unele subvenţii.
fonduri, știind că nu vor fi bani în 2009. Probabil, nici pesediștii nu În condiţii de criză, fiecare gest politic trebuie cântărit,
au putut să facă o proiecţie veridică spre criză, s-au gândit, poate, cercetat, trebuie făcut studiu de impact, este periculos să te conduci
că banii daţi pensionarilor, salariaţilor în sănătate, educaţie sau doar după instinct. Din păcate, încă nu cred că suntem capabili
funcţionarilor conservă voturi ori aduc unele noi. Este adevărat, să creăm strategii de criză eficiente, cu toate bunele intenţii ale
gândirea este valabilă pentru regiuni sărace și în condiţii de belșug, Guvernului, pentru că majoritatea politicienilor români gândesc
când se poate da de la centru. mai ales în termeni de cheltuire de resurse, nu știm să gândim
Mulţi manageri politici din PSD provin din zone caracterizate efecte programate creatoare de resurse. Povestea cu cota unică nu
de sărăcie, iar acest lucru afectează, dacă nu mă înșel, și viziunea a fost verificată și, în condiţii de scădere economică sau stagnare,
nu cred că de la cota unică a venit creșterea recoltării de venituri Cu siguranţă, multe dintre femeile pe care viaţa le-a învins în
la bugetul de stat. așa hal s-au prăbușit, undeva la începuturi, sub povara unei mari
Cred că se pune o presiune prea mare pe PSD, pe baza iubiri. Poate altele au căutat, ori mai caută încă, imaginea unui
faptului că este un partid de stânga. Când nu sunt bani, identitatea bărbat care există doar în visele devenite tot mai înceţoșate. Este
de stânga este o povară în sistemele neevoluate, care au conservat un misoginism vulgar să asemuim politica cu o femeie, indiferent
prea mult moștenirea comunismului. cât de jos a căzut aceasta din urmă în lupta cu viaţa. Nici politica
E o sarcină grea, dar PSD are o șansă de a se reforma (nu românească nu merită asta pentru că politica noastră este doar o
credeam să mai scriu vreodată această frază!). Să ne aducem aminte construcţie fără de inimă. Nu știm ce este: animal de pradă sau
că, între 2001 și 2004, PSD și-a conturat ideologia de stânga, Golem, mutant defect genetic, ori poate un fel de lichen crescut
dar în administrarea ţării a făcut ce trebuia pentru integrarea în pe trunchiul social, sau tufa de vâsc verde crescută din putregaiul
NATO și încheierea negocierilor cu UE. unui arbore deja mort. Un copil ameţit de povești ar putea spune
Este un moment complicat pentru PSD, dar cred că îl va că este o vrăjitoare care fură inima celor care intră în peștera ei.
trece cu bine în colaborarea și confruntarea cu PD-L, căci în Politica noastră a renăscut într-o noapte de Crăciun în care
guvern sunt oameni cu experienţa guvernării 2001-2004, când nu ne-am ucis conducătorul, fără judecată, fără a da o șansă ca viitorul
s-a condus ţara după ureche, ba din contră. Problema va apărea să se nască pe o minimă analiză a trecutului. Uciderea lui Nicolae
la partid, unde s-ar putea să se despartă apele. Sub presiunea Ceaușescu i-a ferit pe mulţi de a da explicaţii, a blocat nașterea
crizei am putea să asistăm la apariţia unor dispute de clarificare unui sistem politic care să se bazeze pe un pic de lumină și un fir
ideologică. Stânga baronilor sau cea a vechilor comuniști, bazată de adevăr. Un ţap ispășitor a fost de ajuns pentru ca victimele să se
pe melodia gratuităţii traiului pentru popor, ar putea pierde teren îmbrăţișeze cu călăii, pentru ca palmele pline de sânge să fie șterse
în faţa unui curent de social-democraţie cu spirit european, mai discret de cămășile albe ale victimelor comunismului.
imaginativ, mai creativ, mai apropiat de calea a treia. Norocosul de Cei care au ucis în noaptea de Crăciun sunt azi eroii zilei, se
Geoană mai are o șansă... pe care nu cred că o va folosi. uită la noi cu scârbă de dincolo de geamul fumuriu al limuzinelor și
ne cer să le pupăm mâna ca și marilor eroi. Slujitori ai dictatorilor
31 ianuarie 2009
care și-au ucis stăpânul – azi sunt apostolii lumii noi.
Politica noastră nu și-a putut recâștiga inima nici în cele două
decenii care au urmat pentru că ura a fost singurul combustibil
care îi mâna pe oameni să facă politică. Vechii activiști, care au
Fără inimă câștigat chiar dacă s-au trecut, cu voia noastră, ultimii pe listă, au
avut nevoie să-și păstreze scaunele și proprietăţile furate. Vechea
N u este un început despre poezia omonimă a lui Nichita

Stănescu, apărută în Măreţia frigului, deși mai bine am
vorbi despre poezie decât despre politică. Despre politica noastră
aristocraţie ieșită din pușcării nu avea cum să aducă o perspectivă
luminoasă, o rază de speranţă, din sufletele lor chinuite și familiile
risipite prin lume sau prin ţărână. Fiindcă mai erau puţini, în
dâmboviţeană este greu să vorbim în termeni prin care asociem rândul lor s-au adunat lichele și netalentaţi, frustraţi sau acoperiţi
umanitatea cu existenţa inimii, cu iubirea sau solidaritatea. Nu, care-i supravegheau înainte. Încet, încet au început și ei să semene
politica noastră nu are inimă, dar nu din cauza faptului că mult cu dușmanii lor, cu torţionarii. Și-au promovat în politică nepoţii
prea des spunem că este o curvă. și copiii, secretarele și amantele. Nu au vrut nici ei să-și închipuie
viitorul. S-au închis în ură și în căutarea vechilor proprietăţi, iar altcineva a fost prins, a plătit, iar ei vor scăpa prin acest sacrificiu,
după dispariţia lui Corneliu Coposu, chiar că nu a mai rămas nimic. aproape ritualic. Cel puţin pentru o vreme, căci mecanismul urii
Nici urmă de jenă, niciun pic de demnitate. Oamenii au devenit este greu de oprit, el trebuie mereu alimentat cu noi și noi capete
doar subiect electoral. Campania – singura raţiune a carităţii, iar care cad. Ca într-un mecanism descris mai demult de scriitorul
candidatura – singurul cadru de exersare a solidarităţii cu ceilalţi. Cornel Nistorescu, cu câinii din Delta Dunării: sunt aduși vara de
În campanie, orfelinatele sunt platou de filmare, bătrânii circulă turiști, iar toamna rămân fără de mâncare și se mănâncă unii pe
gratuit sau fac excursii la mânăstiri, dar, după alegeri, totul revine alţii. Rămâne în iarnă unul singur, care moare și el, singur, plin de
la normalul de dinainte. Decorurile sunt puse în magazie pentru răni, lihnit de foame.
alegerile care vin, mașinile Dacia sunt înlocuite cu jeepuri și Când ura din interior guvernează partidele, cum să ne putem
limuzine, iar satele sunt din nou părăsite timp de patru ani, până închipui măcar vreo urmă de sensibilitate pentru singurătatea
la viitoarele alegeri. Copiii nu mai sunt păpușile cu care se pozează copilului orfan, sărăcia șomerului sau viaţa mohorâtă a bătrânilor? O
politicienii și nici bătrânii din azile nu mai sunt sărutaţi pe obraz politică fără inimă sau, cum spunea Julien Benda, în 1928: „Secolul
de doamnele parlamentar. nostru va fi fost secolul organizării intelectuale a urii politice”.
Închiși în partide ca în niște ţarcuri, politicienii încep să-și Ura a devenit principala pasiune politică și a început să se
spună unii altora poveștile pătimirii lor. Ceilalţi, fără excepţie, devin întindă și în interiorul partidelor, ca un virus distrugător. Faptul
dușmani pentru că, spun ei, fură din averea poporului. Mă uitam că pesediștii se urăsc tot mai sincer cu pedeliștii nu mai este o știre
cu stupoare cum, la întâlnirile comitetelor naţionale ale partidelor, interesantă. S-a trecut la faza următoare: în fiecare partid camarazii
bărbaţii se pupă, exact ca în filmele cu Mafia, chiar dacă s-au se urăsc între ei cu destulă putere. Iar ura nu poate să ducă decât la
văzut recent. Am înţeles mai târziu, după discuţii cu mulţi colegi nimic, la deșert, la moarte. Iar moartea ei, a politicii noastre, este
care nu știau de ce-i întreb eu: cu toţii se aflau în competiţie, dar doar o prelungire firească a acestui joc absurd.
dădeau astfel un semn că nu sunt în conflict deschis. Un fel de Dincolo de mize, dacă noi, românii, am învăţa să ne
semn de supunere, așa cum un animal învins își pune gâtul aproape îmbrăţișăm din când în când, am avea fericita ocazie să auzim o
de gheara dușmanului ca un semn că se predă. Un semn că sunt inimă care bate... A celuilalt, dar, mai probabil, inima noastră.
în aceeași barcă. După ce ies de-acolo, de la ședinţele unde se iau Februarie 2009
marile hotărâri, se urăsc destul de sincer și cu mai multă putere.
Uneori se urăsc mai mult între ei decât îi urăsc pe adversarii lor. Am
descoperit singur că sunt colegi care te pot urî cu o mare putere doar
pentru că ocupi o funcţie sau pentru că te văd des la televizor. Politically incorrect
De ce să investești ură când poate că o doză de indiferenţă ar
fi de ajuns? Această întrebare mi-o puneam într-o seară, așteptând
pe aeroportul Otopeni, când niște politicieni se bucurau că un
ministru din partidul lor era dat pe mâna justiţiei și altul putea Î mi iubesc ţara când nu merg pe stradă și când nu mă uit la televizor.
Acest gând al lui Octavian Paler mă urmărește în ultima vreme,
acum, când de fapt realizez că au trecut 10 ani de când am
să-l urmeze peste câteva zile. Nici legea și nici sentimentul de
dreptate nu erau motorul patimii cu care discutau, ci ura. O ură reînceput să scriu eseuri de critică a realităţii sociale și politice. Au
pe care am văzut-o la mulţi atunci când în interiorul partidului cer trecut 10 ani, aceasta este a treia carte, cinci ani nu am scris niciun
vot secret, o ură gratuită, o ură care avea în spatele emoţiei ideea că rând pentru că am fost membru al Guvernului sau în conducerea
unui partid de stânga, 10 ani în care am încercat să transmit idei, în care este învelit orice lucru din spaţiul public mioritic. Presa nu
să critic, să sensibilizez, să conving, să visez la schimbarea la faţă a se simte responsabilă în a aduce dovezi irefutabile în scandaluri,
României, cum spunea Cioran în tinereţe. Am participat direct la iar ca o consecinţă a scandalului, politicianul nu se simte obligat
realizarea a două obiective pe care le consideram epocale, istorice să răspundă serios și documentat, iar opinia publică, de regulă
pentru România: acceptarea patriei noastre în NATO și semnarea indiferentă, uită foarte repede. Mătușa lui Adrian Năstase,
integrării în familia ţărilor europene. Am fost și în mijlocul soacra lui Mircea Geoană, băiatul lui Păcurariu, fetele sau fratele
acţiunii pentru un alt obiectiv politic important: democratizarea președintelui Băsescu sunt aproape personaje mitologice pentru că
PSD prin eliminarea prin vot a lui Ion Iliescu din fruntea PSD par a fi construcţii cu rol de campanie sau producţii conjuncturale.
și începutul unui proces de reformă profundă, cum l-am numit Puţin documentate, scandalurile mor repede și nici instituţiile nu
atunci, poate amăgindu-mă singur. În fiecare dintre momentele fac niciun efort pentru a căuta adevărul sau măcar un adevăr cât
menţionate, pe care le consider încă istorice, am crezut că istoria de cât bazat pe fapte. De aici, simularea generalizată în ritualul
nu face pași înapoi și că patria mea, odată lansată pe o orbită, pe tuturor scandalurilor publice.
un trend al istoriei, își va putea valorifica potenţialul și va putea Conducătorul unei cruciade recente se întreţinea seara,
deveni o societate normală și prosperă. Am crezut că Europa este cordial, la un pahar, cu presupusa victimă, iar unii „cu brand”
o locomotivă care ne va trage și pe noi spre modernitate. anti-Băsescu sună la Cotroceni, din când în când, pentru a vedea
Nu s-a întâmplat asta, nu mai cred că Europa ne va salva, dacă nu au dat prea tare la televizor în șeful statului. Publicul a
chiar fără voia noastră, cum credeam acum câţiva ani. După mirosit mascarada și cred că se mulţumește să înjure din colţul
douăzeci de ani de la ceea ce am numit atunci revoluţie, suntem gurii, nu mai crede pe nimeni și prin asta, cred, actuala generaţie
o ţară fără speranţă, fără resurse și fără proiect. Din democraţia politică și-a atins unul dintre scopuri: nu contează cine a fost
noastră a rămas doar populismul, restul s-a dizolvat în corupţie, comunist, securist, delator, hoţ, disident sau victimă, este bine
nepotism, șmenuri sau orice altceva. să nu fie criteriu, să hotărască doar potenţialul media și resursele
relaţionale.
Politica de scandal
Aici, în Balcani, funcţionarul și familia lui sunt proprietarii
Scandalul de corupţie este singura tema de spectacol politic. funcţiei respective, uneori funcţia respectivă a fost cumpărată pe
Politicienii adună case și se afundă în scandalurile cu rubedenii. patru ani, este o investiţie pe care vrea s-o recupereze cât se poate de
Toţi așteaptă ca electoratul să se oripileze de scandalurile familiei repede. În general, doar interesele directe și campaniile electorale
adversarului lor politic, dar acestea, în campanie, nu contează produc scandaluri și investigaţii puternice în România, în rest...
prea mult. Opinia publică s-a desensibilizat din cauza expunerii mocirlă, o mlaștină care înghite totul. Se animă moralitatea doar
repetate la scandal, cu sau fără rost. Imaginea politicienilor este când apare lupta pentru scaune.
erodată, iar a instituţiilor politice și administrative este la pământ.
Oamenii nu mai au nicio speranţă în contribuţia politicianului ca Românilor nu li se mai pregătește nimic
om, conștiinţă, sau ca minte responsabilă. În fond, cei mai mulţi Avem campanii electorale dese, dar ofertele politicului sunt
oameni știu că, dacă ar fi în locul politicianului X, ar face aproape sărace și total nerelevante. Din punct de vedere politic, lipsește
la fel: s-ar gând la rubedenii, la acumularea de case și alte acareturi. poziţionarea clară a candidaţilor, lipsesc alternativele de program,
La noi, umbrele din biografia de politician fac parte dintr-o ceaţă nu avem efort de reflecţie, doar scandal. O societate normală este
cea în care candidaţii la fotoliul de președinte aduc viziuni despre aceștia ca și cum ar fi membri. Simpatizanţii sunt trecuţi în caiete
viitor, viziuni fundate pe proiecte de societate. Cornel Nistorescu speciale, nu plătesc cotizaţii, nu sunt stresaţi cu ședinţe, dar sunt
a inventat odată sloganul Români, vi se pregătește ceva, dar astăzi consideraţi o zestre a partidului. Aici sunt mulţi specialiști, experţi
putem spune aproape sigur: Români, nu vi se mai pregătește nimic. care nu se simt bine să fie conduși de președintele-chelner sau
Avem, în schimb consilieri străini care sunt priviţi ca niște mari de șeful cu multe dosare penale sau NUP-uri, dar sufletește sunt
specialiști, despre care se vorbește în șoaptă. Consilierii străini sunt legați de o cauză și vor să activeze politic. Aceasta este o mare
mai mult sperietoare pentru adversari, decât utili în campanii. Știu problemă pentru PSD în Transilvania, unde sunt mulţi oameni
multe lucruri despre campaniile negative, dar cunosc România de care sunt simpatizanţi de stânga, dar nu vor să fie colegi de partid
pe Internet și pot fi ușor anticipate reacţiile lor. E o crimă să dai cu Vanghelie, de exemplu. Dar pe acești oameni nimeni nu-i
milioane de dolari unor agenţi de influenţă ipotetici, în timp ce invită, nimeni nu le cere părerea, nu-i organizează. Iar cei care sunt
sute de tineri specialiști români să nu fie nici măcar băgaţi în seamă. deja membri se feresc să caute oameni valoroși ca să nu se împartă
Uneori, la master sau la doctorat, corectez referate la disciplina prea tare plăcinta politicii. Eventual, se aduc prieteni și neamuri,
Marketing și comunicare politică, mai bune din punctul de vedere pentru că resursele pe care le oferă partidele sunt limitate.
al conceptelor strategice sau inventarului de mesaje decât tot ceea Eu recunosc că nu am încurajat pe nimeni dintre cei
ce vedem în campanie, făcut pe bani grei. apropiaţi să se apuce de politică, deși am văzut că unii voiau. Am
Partidele nu au cadre pregătite pentru că nu au o politică considerat că sunt dator să le spun tinerilor că este nevoie să se
de resurse umane. Niciunul nu este în stare să își organizeze un formeze într-un domeniu și abia apoi să încerce o carieră politică.
departament de cadre. Lipsesc institutele de formare a militanţilor; Pentru că mai exista și următoarea explicaţie: sistemul politic și
PSD a avut la Institutul „Ovidiu Șincai” niște secţii acreditate de cel administrativ nu sunt pregătite să se folosească de capitalul de
master, dar nu știu dacă mai funcţionează. În rest, doar instituţia inteligenţă al oamenilor care ar ajunge acolo.
Școlii de vară, un fel de ocazie pentru a se da bătrânii partidului Din nefericire, există și o serie de stereotipuri și mituri care
în stambă la sfârșitul verii și pentru a cunoaște prospăturile îi fac pe intelectuali să stea deoparte, în tribuna politicii. Ideea
organizaţiei de tineret. Un partid care nu are structuri de formare că un specialist trebuie să fie neutru, să nu se implice, să își facă
politică nu poate nici să atragă specialiști tineri. Ei au nevoie să doar treaba lui la serviciu, în laborator, la universitate. Dacă vrei
se adauge inteligenţei partidului, să fie acceptaţi de partid. La să ai etichetă de neutru, poţi face asta, dar într-o zi o să te întrebi
nesfârșit vom visa că experţi independenţi vor fi promovaţi de cui folosește, doar știinţei, în general? Poate este prea puţin,
partide, dar acest lucru nu se poate întâmpla, decât ca excepţie. comunitatea ta are nevoie de creiere. Societatea civilă rămâne
Partidele nu acceptă decât oameni pe care îi consideră de-ai lor, un mit la noi, ea nu va face nimic în locul tău, angajarea este
din gașcă sau, cel mai simplu, rubedenii. Este o teribilă suspiciune unica soluţie. Fiecare se poate duce acolo unde simte. Dacă ești
în partid, ceva comparabil cu rasismul; cei din alte tabere sunt competent și crezi că ai ceva de spus, de ce să lași niște proști sau
respinși. La fel și independenţii – nu au nicio valoare în ochii ticăloși să nenorocească ţara la infinit? Neparticiparea este o formă
partizani, cât de deștepţi or fi. de lașitate. Măcar trebuie să încerci, iar dacă nu-ţi iese, te poţi
Dar constatăm și o altă deficienţă de organizare, inexistenta întoarce la scris, la studiu sau la cercetare. Nu trebuie să fii membru
instituţiei simpatizantului. Un partid ar trebui să aibă în organizarea de partid, important este angajamentul pentru o cauză. De multe
sa și un compartiment pentru simpatizanţi și să-i accepte pe ori o să găsești în alte partide oameni cu care ai să rezonezi – nici ei
nu s-au născut membri de partid –, oameni cu care o să poţi face bune de studiu sau pentru protecţia sau condiţiile bune la prima
proiecte comune pentru a schimba starea de lucruri. angajare în muncă. Dacă le cerem tinerilor prea mult, cădem în
Sistemul politic este construit cu fundul spre oameni, cu păcatul ipocriziei. Dacă ar fi să le cer ceva tinerilor care fac politică,
faţa spre conducători. Prima consecinţă este că loialitatea este cel le-aș cere să nu repete modelele de rele practici ale bătrânilor de la
mai important criteriu de apreciere a oamenilor. Despre un om de care învaţă acum. Atât! Este de ajuns, încă nu se cunoaște în istorie
partid se spune prima dată al cui om este. Asta este prima definire, o societatea condusă de tineri! Totuși, între bătrâni ipocriţi ori
primul cerc identitar de heteroidentificare. Când un conducător retrograzi și tineri superficiali și oportuniști, îi prefer pe ultimii. Haideţi
pleacă de la cârmă, el trebuie să fie urmat de o cohortă de apropiaţi, să nu tragem în tinerii care sunt înfrânţi de politică, să ne uităm la lipsa
dacă nu l-au trădat înainte, o altă tradiţie românească. de voinţă de schimbare ce caracterizează întreaga noastră societate! În
Un alt motiv: sistemul politic din România încă nu a fond, nimeni nu i-a ajutat pe tineri serios în politică pentru că li s-au dat
descoperit la ce sunt buni specialiștii. Doar lupta electorală este doar funcţii, dar nu le-a oferit modele viabile.
valorizată, în rest nu contează altceva. Partidele nu sunt interesate
de o bună guvernare, ci de resursele bugetare. Nu vedeţi că, după Un politician și un proiect ar putea face ceva
ce se termină bătălia pentru buget, în România se face brusc să ieșim din pesimismul social
liniște, se aude doar un ronţăit prelung? În afara unui electoralism Comunist sau necomunist, bătrân sau tânăr, bărbat sau
greţos, nu prea existau alte politici publice urmărite strategic la femeie, contează mai puţin. Primul politician care va avea
noi în ţară. sentimentul predestinării sale va putea schimba decisiv această
ţară tristă. Este vorba de sentimentul care te face să uiţi de poftele
Tânăra generaţie de politicieni nu este o speranţă
tale pentru a îndeplini o misiune; îţi lași familia plină de pofte
Cu toate acestea, o melodie pe care o auzim tot mai des sau partidul căutător de funcţii și bani din buget și te dedici
este plângerea că nu avem tineri valoroși care să schimbe sistemul progresului unei societăţi. Dar nu un progres simulat, superficial,
politic. Așa o fi, dar din lașitatea unei generaţii terminate nu bun de arătat în campanie, ci unul esenţial, de profunzime. Un
poate răsări o generaţie eroică. Poate doar una mai spilcuită, mai politician care va avea curajul să viseze la schimbarea la faţă a
telegenică sau mai nerușinată. Nu are cum să schimbe lumea o României, cum spunea Cioran în tinereţe, cred că va găsi încă zece
generaţie de tineri, tinerii pot doar să se conformeze sau să aducă bărbaţi care să i se alăture. O idee serioasă privind modernizarea
mici retușuri de cârcotaș. Între tinerii din politică nu există României va găsi baionetele necesare, problema este că omul acela
romantici sau naivi, ei de regulă au proiecte personale articulate trebuie să creadă în ea, cu putere și cu sacrificiu.
comunicaţional și relaţional, au venit în urma unei relaţii cu un Nu știu dacă omul acela există, de câteva ori am crezut că
senior, iar în promovarea lor au prevalat relaţia de rudenie, relaţia l-am întâlnit, de câteva ori am rămas trist cu gândul că mi s-a părut.
afectivă sau loialitatea. Printre acestea se pot strecura și inteligenţa Câteodată glumesc cu prietenii mei și spun că o să candidez în
sau buna intenţie, dar schimbarea structurală a sistemului nu se 2014 pentru funcţia de Președinte al României, dar este, desigur,
poate face decât cu barda sau luptând în echipă. Nu cred că politica un mod de a alina o amărăciune. Dacă aș candida la Președinţie,
este o ocupaţie pentru tineri, ci una pentru oameni maturi, serioși le-aș vorbi oamenilor sincer, deschis, despre toate suferinţele mele
și responsabili. Tineretul este important în politică atunci când se din cei zece ani de politică. Aș propune o altă formă de agregare
luptă pentru condiţia socială a celor tineri, pentru condiţii mai politică, probabil un partid nou, de expresie civică, fără justificări
istorice sau demagogie patriotardă. O formaţiune care să se informarea, iar speranţa lor că ar putea schimba ceva prin votul
constituie în chiar acţiunea de comunicare politică și mobilizare. sau activitatea lor civică este firavă. Semnele clare că democraţia
I-aș îndemna să uite tot ce știu despre politică și să se gândească noastră este bolnavă vin din lipsa de încredere a cetăţenilor în
atunci când votează la oameni pe care ar avea curajul să-i lase să instituţii sau în reprezentanţii aleși de ei în administraţie.
doarmă la ei acasă și să-i împingă de la spate pe acești oameni Politicienii fac apel la voinţa majorităţii și la poporul suveran,
spre politică, căci noi, românii, avem păcatul de a aștepta să fim dar este poporul suveran? În niciun caz, poporul nu participă la
propuși. Oamenii pot învăţa să iasă din pesimismul social în care niciuna dintre deciziile importante; pur și simplu, a fost exclus
ne aflăm azi, încă mai pot valoriza școala mai mult decât învârteala din spaţiul public. O nouă aristocraţie provenită din capitalismul
și munca mai mult decât comerţul cu vechituri. de cumetrie teoretizat de Ion Iliescu a pus mâna pe putere. O
Le-aș spune oamenilor că trebuie reinventată școala elită surdă, rapace și arogantă a blocat toate intrările în sistemul
românească, nu doar formele de examinare, și că acest lucru de putere. Democraţia excluderii funcţionează cu o tot mai
trebuie să ne coste pe fiecare, după puteri, nu doar bugetul statului. sistematică frecvenţă în toate situaţiile în care decidem câte ceva.
Temele importante pentru o campanie adevărată ar fi modalităţile O Constituţie croită să rezolve situaţii de distribuţie a puterii între
echitabile de a împărţi costurile sociale, astăzi plătite doar de cei un prim-ministru și un președinte care s-au apucat s-o modifice
săraci, reconstrucţia mecanismelor comunitare de solidaritate la un moment dat este siluită în fiecare zi chiar de judecătorii puși
colectivă sau necesitatea unor forme de economie solidară sau să aducă lumină. Cine conduce România, ne întrebăm în multe
de comerţ echitabil. Nu aș vrea însă s-o mai lungesc cu această situaţii, Președintele sau Premierul? Niciunul, pentru că Premierul
joacă de-a politica, nu cred că aș câștiga cu asemenea idei. Săracii are putere și bani, iar Președintele are doar fani, simpatizanţi la care
României sunt momiţi în campanii cu ulei, zahăr, bere sau rachiu, poate face apel când începe un conflict. România se balansează
primarii – cu fonduri de la Guvern pentru biserici fără enoriași între un regim prezidenţial și unul parlamentar, iar românii se
sau școli care nu se vor termina niciodată. Pregătisem pentru anul uită năuciţi la acest spectacol și îl aleg pe cel cu care vor ţine, ca
acesta scheletul unei lucrări cu scop de ghid electoral, ceva de la fotbal.
genul „500 de întrebări pentru candidaţi” sau „500 de idei pentru Absenteismul masiv nu este un blam la adresa oamenilor
România”, dar m-a lovit un soi de descurajare, de lehamite, și am politici, nu este un gest conștient de revoltă, așa cum îl prezintă
lăsat-o la faza de proiect, gândindu-mă că nu va interesa pe prea unii analiști prin presa noastră. Este un gest de abandon, un semn
mulţi în cadrul noilor obiceiuri electorale din campaniile noastre. de abrutizare a cetăţeanului care nu mai caută soluţii, nu mai crede
că ar fi cineva capabil să facă ceva pentru el sau pentru România.
O democraţie bolnavă
sau cum ne bucurăm de libertate pe furiș Votul exprimă cetăţenia politică, iar atunci când doar 30% din
bucureșteni se prezintă la urne, este semn că poporul nu are în
Influenţa cetăţenilor în politică rămâne minimă, iar spaţiul niciun fel dorinţa de a se simţi suveran. Absenteismul nu este
public românesc se caracterizează printr-o distanţă imensă între nici grevă electorală, ci o formă de fraudare din partea publicului,
cetăţeni și putere. Un spaţiu pe care nu avem cu ce să-l umplem, așa cum era furtul din proprietatea socialistă. Românii declară în
decât poate cu nesimţirea funcţionarilor publici care îl umilesc pe toate sondajele din ultimii zece ani că sunt foarte interesaţi de
cetăţean în fiecare moment al interacţiunii lor. Auzim câteodată alegeri, că vor merge să voteze cu siguranţă, de regulă, în jur de
de cetăţenie civică sau de participare civică și atunci ne este clar 70%. De ce mint atunci, de ce nu spun adevărul ca să transmită
că se vorbește despre altă ţară. Oamenii nu știu la ce folosește
clar o atitudine? Știu că nimeni nu are cum să-i pedepsească, iar mergem spre mai rău, candidaturile sunt tot mai demagogice,
bietul operator de interviu s-ar bucura să audă adevărul, în sfârșit, mai lipsite de substanţă, iar modul în care oamenii cântăresc
ca să nu-l mai critice șeful că a contabilizat minciuni. Dar, nimic, candidaturile este tot mai defect. Din păcate, cu prezenţă mică
cetăţeanul nu se revoltă când nu merge la vot, el fură pur și simplu sau mare, calitatea politicienilor este neschimbată.
ceva din edificiul democraţiei, niște timp pentru el. Politicianul îl Parlamentul nu este o oglindă, el nu reflectă diversitatea socială.
minte firesc, cetăţeanul face la fel, dar nu ca să se răzbune; o face Este o oglindă deformată, reușind doar să stimuleze sentimentul de
din convingere și pentru că așa a fost obișnuit să se comporte cu tot excludere al celor care nu reușesc să se vadă reprezentaţi. După două
ceea ce nu poate fi cuantificat doar în dreptul lui. El, sigur, știe că decenii de parlamentarism, niciun ţăran nu a ajuns în Parlament,
are dreptul de a nu merge la vot, dar nu își ia acest drept conștient, deși trăitorii de la ţară sunt aproape jumătate din populaţia
deschis, ci îl fură, își ia această libertate pe furiș. Absenteismul, la României. Excluderea și subreprezentarea sunt sentimente care pot
noi, nu este unul de protest, adică politic, ci este unul cultural sau fi resimţite de multe categorii sociale. Femeile, de exemplu, dar și
social, comportament învăţat din dezinteres faţă de participarea tinerii sunt excluși din politică, dar cu precădere sunt excluși cei
și acţiunea colectivă. Nu avem absenteism de protest, ci vot de peste 90% din populaţia țării care nu activează în niciun partid, în
protest: voturile pentru un Vadim, Becali sau chiar Oprescu sunt calitate de membru. Independenţii nu pot pătrunde în Parlament,
voturi împotriva partidelor, politicienilor și guvernărilor de toate ei neputând nici măcar să se înscrie în cursa zisă uninominală în
culorile. Avem o proporţie interesantă de vot antisistem, partide colegii; un candidat independent trebuie să depună 100.000 de
antisistem și, un lucru ciudat, președinte antisistem. semnături, iar unul de partid doar... 5.000 de semnături. Printre
Analiștii se întreabă doct de ce nu merg oamenii la vot, iar exclușii din politică sunt și muncitorii sau funcţionarii publici.
alţii, și mai docţi, spun că așa este și în Europa. Dar nu e așa. Nu Pentru a le folosi ca grup de manevră, minorităţile naţionale
merg din lene, plictiseală, indiferenţă și lehamite. Nu e niciun au un grup parlamentar format din 18 reprezentanţi, dar și
program filosofic sau civic în spate, pur și simplu cei mai mulţi nu două minorităţi inventate: rutenii (care sunt ucraineni toată
merg pentru că nu le „iese” nimic. De aceea la locale a plouat peste ziua) și macedonenii slavi (o minoritate contestată de Republica
satele românești cu bani, ulei, zahăr, telefoane mobile, beri, mici, Macedonia). În schimb, avem multe categorii de vârstă, habitat sau
pături, cizme, găleţi și alte tipuri de mesaje cu un conţinut adânc profesie care sunt minorităţile politice nebăgate în seamă, uitate
de program politic european. Guvernanţii liberali au câștigat de toată lumea. Nu avem ecologiști în parlament și nici regaliști,
alegerile la sate, semn că mesajul lor a fost perfect integrat de o regionaliști, ţărani, muncitori, tineri și femei. Un parlament
conștiinţă civică și o cultură politică evoluate și modernizate peste format din juriști (mulţi făcuţi la apel de seară), ingineri (inclusiv
noapte? Nu merg oamenii la vot și pentru că sunt dezamăgiţi de agronomi) și... politicieni de profesie, mulţi politicieni care devin
alegerile proaste pe care tot ei le-au făcut în trecut. Au votat de automat șomeri dacă nu mai sunt aleși.
multe ori aiurea, la mișto, l-au votat pe unul că e mai diliu, i-au
Ca un meci de fotbal, politica
taxat cu sictir pe unii intelectuali care își încercau șansa, iar acum
văd că lucrurile nu merg bine, dar nu știu de ce. În ruptul capului Am scris destul de mult despre politică și fotbal. Mă
nu ar putea să accepte că ei sunt cei care au greșit când au votat fascinează asemănările și mai ales modul în care acest sport vulgar
hoţi, caricaturi sau șmecheri care le-au promis fântâni cântătoare, și plin de maneliști este o ciumă emoţională care ne robește
șosele suspendate sau cine știe ce alte fantasmagorii. Din păcate, sufletele. Fotbalul seamănă cu politica, așa cum toate lucrurile
dintr-o societate sunt înlănţuite. Dacă în politică nu contează Am lucrat doi ani încheiaţi pentru asta, într-un guvern de
întotdeauna cine votează, ci acela care numără voturile, în fotbal stânga, cu toate că, atunci și acum, prietenii mei îmi spun că eu
de multe ori contează doar cel care suflă și cine ridică steagurile sunt de dreapta. Nu eram pregătit pentru politică și nici acum
pentru offside. Și în politica noastră, ca în fotbal, se vorbește nu sunt. Mi-e rușine, nu-mi plac băile de mulţime, nu știu să
mult, dar rezultatele sunt tot mai proaste; politica și fotbalul sunt tac, nu pot să mă conformez unei linii de partid. Nu am făcut
paradisuri ale valizelor cu bani și multe posturi se moștenesc. Copiii nimic care să mă facă să-mi fie rușine, mi-am sacrificat patru ani
arbitrilor devin arbitri, nevestele, copiii sau nepoţii politicienilor pentru iluzia că îmi servesc ţara. Eu am fost mulţumit atunci să fac
devin politicieni. Conducătorii de cluburi se întâlnesc la DNA asta și am putut să trec peste proiectele Doamnei Năstase, peste
cu politicieni de marcă, transferul de jucători nu este diferit de comportamentul unor colegi.
migraţia politică și galeria îţi strigă numele în politică, dar și în Sigur, ajuns la București, am mai înţeles un lucru: statutul
fotbal, doar dacă plătești. Bucureștiul trebuie să câștige mereu, de membru de partid te încurcă mai mult decât te ajută, dar
iar Provincia trebuie să tacă și să se mulţumească cu firimituri. încă pentru a face politică nu se poate din alt statut. Partidele
Deocamdată, Clujul le strică șmecheriile dâmboviţene la politică sunt însă, din nefericire, puţin dezvoltate la noi. Centralizate, la
și fotbal, iar eu mă bucur că am fost primul care a avut curajul discreţia liderului, favorizează loialitatea în locul competenţelor.
să sară la bătaie. Mandatul de antrenor sau cel de ministru de Sunt organizate cu faţa spre lider și cu... spatele la popor. Spre el
Interne e la fel de scurt, iar Mitică Dragomir, Hrebenciuc, Becali, se întorc doar în campanie electorală. Dar discreditarea partidelor
Copos, Pinalti și alţii activează în culisele comune ale fotbalului și este totuși o greșeală. Avem datoria să le modernizăm, să căutăm
politicii, hotărând scorul. Absenteismul din tribune seamănă leit grile de selecţie și mecanisme de democraţie internă. Încă nu
cu cel electoral, iar cei care fac rost de bani nu retrogradează, își există formulă de democraţie fără partide, cu toată utopia votului
pot mereu cumpăra locul în Divizia Naţională. Sintetic: politica uninominal. Societatea civilă și presa ar trebui să facă planuri
este un joc de fotbal asemănător cu cel din Occident, unde câștigă de invadare a partidelor de către oameni serioși, competenţi,
mereu cei care au bani pentru a merita victoria. cu spirit nou, și să-i discrediteze pe cei cu atitudini bolșevice.
Antipartidismul ajută partidele să rămână la cheremul unor lideri
Am fost membru al unui Guvern
mici în proiecte și slabi la atitudine.
Nu știu nici acum prea bine ce căutam. Am plecat la
Guvern după multe frământări și cu promisiunea că voi rămâne Grupul „de la Cluj” a fost, cred în continuare,
cea mai interesantă încercare de reformă a PSD
independent. Și, dincolo de faptul că am ajuns chiar vicepreședinte
PSD, am încercat să rămân așa. Am fost convins de Năstase că A fost ideea mea, la îndemnul lui Rus să facem ceva. Primul
integrarea în NATO și negocierile cu UE nu au nicio șansă fără document l-am scris în 2001 și i l-am prezentat lui Năstase: erau 40
oameni din România, nu doar din București. Ne-a sugerat că de întrebări despre Transilvania la care trebuia să răspundă PSD.
oamenii lui Iliescu nu vor accepta vreodată să dea frânele ţării Toţi mi-au spus că PSD este nereformabil, eu m-am încăpăţânat
pe mâna străinilor, că sunt obișnuiţi să pescuiască în ape tulburi să nu cred. Nici acum nu sunt convins cu totul. Am scris apoi
și încă nu s-au consolidat economic. Am plecat în echipă cu doi documentul cu care l-am bătut pe Iliescu, Reforma profundă a PSD,
prieteni (în grup, și crimele sunt mai ușor de făcut), Ioan Rus și și nu mă așteptam ca Geoană, după ce va câștiga, să-i aducă înapoi
Vasile Pușcaș. pe toţi bolșevicii și securiștii. Dar, dincolo de toate acestea, Grupul
de la Cluj a fost o izbucnire de luciditate a stângii românești și,
mai ales, a provinciei. A fost și o perioadă de euforie, aproape doi nu puteam și să centrăm, și să dăm cu capul, așa cum ne cere
ani în care am visat cu toţii și am realizat câteva lucruri. Grupul câteodată mai ales presa. Am făcut un proiect, am lansat direcţii
de la Cluj a fost un nume dat nevoii de schimbare, renunţării la de acţiune, am argumentat și am fost consecvenţi în sprijinirea lui.
imobilism și centralism de tip bolșevic. Dacă majoritatea credea că este necesar, atunci trebuia să se pună
Acum este greu să fie vizibil, căci toţi ochii sunt îndreptaţi pe lucru. Presa confundă reforma internă cu votul ca experienţă
spre „femurul porcin” al guvernării. Sigur, am făcut și noi unele de evaluare internă.
erori, mai ales în identificarea unor oameni care să materializeze Cel mai important lucru pe care lumea nu l-a observat este
ideile noastre, în credinţa că istoria nu face pași înapoi și în că nu trebuie să confunzi o idee cu purtătorii ei. Meritul nostru
ideea că, în fond, comunismul a murit, el nefiind niciodată prea este că ne-am bătut pentru modernizarea stângii, eliminarea
implementat în România. Am greșit și în modestia de a crede că bolșevismului, descentralizarea și respectul diferenţelor dintre
nu noi trebuie să ne urcăm la volan după ce am construit mașina. regiuni. O doamnă editorialistă a scris că doar am vorbit, că am
A fost și un accident neprevăzut: Ioan Rus s-a îmbolnăvit când ar făcut doar proiecte. Dar ce să faci altceva? Trebuia să chemăm
fi fost momentul să luăm puterea. minerii în sprijinul ideilor noastre? I-am chemat pe toţi pesediștii
Am militat pentru un partid deschis, în care să vină tineri, să și, timp de două congrese, ideile noastre au produs efecte. Suntem
vină intelectuali, o stângă care să se ocupe de proiecte pe termen noi vinovaţi pentru că conducerile alese pe baza acestor programe
lung și care să fie respectată. Am dorit o stângă care se adresează s-au folosit de ele doar electoral? Nu este normal să ni se reproșeze
unor oameni concreţi, nu unor scheme ideologice de la începutul nouă activitatea celor care ne-au scos din joc. Noi putem fi criticaţi
secolului XX, denumiri generice: muncitorii, ţăranii, săracii etc. pentru proiect.
Nu va trece mult și aceste idei vor învinge. Grupul de la Cluj
Dar stânga, nici măcar ea?
nu este un mit al presei cum a spus un coleg, ci un nume dat
nevoii de schimbare în PSD, dar și în alte partide. Este un vis al Este întrebarea pe care mi-o pune destul de des câte un
majorităţii încă tăcute. student. Nu cred că stânga adevărată se poate naște prin imitaţie
Social-democraţii din Transilvania (mă includ și pe mine) sau prin implant. Din nefericire, în România comunismul a fost
nu au înţeles următoarele lucruri: primul este că, atunci când adus pe tancuri rusești, iar urmele se văd mai tare după 1989.
cineva se luptă să schimbe ceva, nu ajunge să-l aplauzi, ci trebuie Reconvertirea comuniștilor în democraţie este o jalnică imitaţie a
să-l sprijini, să-l împingi de la spate, să pui umărul, să-i iei o parte stângii sau dreptei. În legislatura 2004-2008, Senatul era condus de
din greutate. Alt lucru ar fi că nu ajunge să vrei să fii șeful PSD un fost șef din nomenclatura comunistă, iar Camera Deputaţilor,
ca să se schimbe toate lucrurile în acest partid. Fiecare dintre noi de nepotul unei ilegaliste torţionare.
trebuie să adoptăm schimbarea și să participăm la ea chiar dacă ne Un comunism terorist nu putea naște decât un hibrid cu o
afectează. Dacă Ioan Rus devenea președinte al PSD, cum voiau ciudată înfăţișare și abilităţi cameleonice. Nimeni nu are nevoie de
mulţi dintre colegii noștri, problema reformei nu se rezolva de la o stângă curată și nici de o dreaptă cinstită, adică unii au nevoie,
sine. Rezolvarea presupunea să ne schimbăm fiecare dintre noi o dar ei sunt prea mici, iar strigătul lor de disperare a fost înăbușit de
parte din proastele obiceiuri și reflexe. Colegii noștri ar fi trebuit televiziunile zgomotoase sau de ziarele făcute să ascundă adevărata
să se prindă că este necesar să mergi până la capăt, că nu poţi faţă a realităţii. Suntem un popor care își vinde votul pe ulei și
face pauze de o bere între etapele reformei și modernizării. Noi zahăr sau mici și bere, la alegere. Ce înseamnă pentru oamenii
flămânzi și speriaţi ideea de solidaritate sau cea de echitate? Ce Sensul principal al reformei era dispariţia monopolului
să facă ei cu ideea de toleranţă când cel mai simplu este să întinzi Bucureștiului și a unei conduceri puse prin numire și vot în
mâna, să aștepţi pomeni, să urăști sau să te pleci pentru a primi unanimitate. PSD avea douăzeci și ceva de vicepreședinţi din
o dregătorie? În momentul în care mi-am dat demisia din toate București și doi sau trei din ţară. Judeţele erau parașutate cu
funcţiile am simţit cum unii dintre colegii de luptă cu ţigănia din clienţi politici, nu exista vot intern secret, totul era o variantă
social-democraţie sau cu bolșevismul dâmboviţean au răsuflat îmbunătăţită a vechiului PCR. Năstase predase conducerea,
ușuraţi și s-au îndreptat spre aeroport să-i aștepte aliniaţi pe iar noua generaţie era umilită de revenirea oamenilor vechiului
Geoană și Vanghelie, care puteau aduce ceva avantaje. Am învăţat PSDR. Vechea generaţie de politicieni este obișnuită cu monopolul
multe despre politică în cadrul organizaţiei de Cluj a PSD. resurselor și distribuirea lor cu ţârâita spre teritoriu. Dar aici PSD
Când am demisionat împreună cu Ioan Rus din toate funcţiile, cu toţi baronii locali reali sau imaginari este un mic începător faţă
o parte dintre colegii noștri erau obosiţi de o luptă de uzură cu baronii de Guvernul Tăriceanu, iar actualul guvern a dus la perfecţiune
locali și voiau și ei o afiliere cât mai aproape de cămara politicii; distribuirea de resurse în mod clientelar; la modul cum distribuie,
principiile reformei nu aduc funcţii publice. Am înţeles acest lucru ar putea să stea la putere și zece ani, dacă nu ar fi Constituţia
și am plecat pentru că, pentru acel timp, lupta nu mai avea sens, care să ceară alegeri din patru în patru ani. Miza de belire a unor
ne apropiam de formarea guvernului cu PDL și ei aveau nevoie să organizaţii din Transilvania a fost în principal de a închide gura
se supună celui care împarte tortul. PSD Cluj pornise prost după privind cererile de descentralizare, fiscală mai ales.
Revoluţie și doar în 2004, o excepţie, am reușit să câștigăm primul Mulţi oameni mă întreabă obsedant, de vreo trei sau patru
loc în judeţ, învingând Alianţa DA. PDL a reușit să urce pe o criză ani, dacă nu e cazul să începem construcţia unui nou partid. Nu
de identitate a comunităţii noastre. Nu cred că o comunitate care 12 m-a interesat niciodată viaţa de partid și nici structurile noi care
ani votează Gheorghe Funar se poate trezi dintr-odată. A votat din s-ar putea înfiinţa. Am considerat activitatea mea politică drept
nou nevrotic, o iluzie și niște fraze demagogice. Oferta noastră a fost o etapă tranzitorie, o „armată”, în fiecare zi visam că mă întorc
serioasă și oamenii pe care-i avem pot fi puși la concurs cu pedeliștii, la studenţii mei, la scris și la cărţile mele, la cercetare, la fotbal
om cu om, am câștiga fără nicio problemă. Dar politica nu se face cu și la berea cu băieţii. Îmi făceam AMR-ul. Nu-mi place să caut
cântarul de farmacie sau testul de inteligenţă. Avem și noi, pesediștii sponsori (mor de rușine), nu vreau să mă lupt pentru a pune pe
clujeni, defectul că nu suntem capabili să facem orice pentru victorie, funcţii în administraţie tot felul de netalentaţi și neterminaţi.
uneori așteptăm prea mult doar de la lideri. Vom câștiga atunci când nu Îmi repugnă toate acestea, inclusiv aroganţa celor care se
vom mai putea fi atacaţi generic pentru baroni corupţi sau comuniști. aflau de partea cealaltă a baricadei, mulţi veleitari, fără de însușiri
Este o explicaţie pe care, în campanie, am auzit-o de mii de ori de la (ah, Musil), care se uitau la mine ca la un bolșevic, ca la un prost
alegători. Vremea stângii va veni în Transilvania când oamenii își vor sau chiar ca la un... animal. Unul dintre scriitorii mei preferaţi din
fi dat seama că ţara nu o fură ungurii, ci un capitalism românesc sau adolescenţă (Groșan) a scris despre mine ceva de genul... unul din
străin, iraţional și corupt, condus de la centru. Când vor vedea că ei „Ferma animalelor”.
contează doar prin energia pe care și-o vând, poate vor căuta nu o
Compromisul nostru
variantă de frondă, ci candidaţi intelectuali care au și alt proiect decât
îmbogăţirea proprie. Sper ca asta să se întâmple înainte să ajung la Nu trebuie să fii taliban, trebuie făcute compromisuri în politică.
vârsta „patriarhului” Iliescu, după expresia lui Viorel Hrebenciuc. Sigur, înţelegem, compromisul trebuie să fie principala problemă
atunci când faci un partid sau conduci unul. Compromisul însă este zone în care se încearcă a fi înlocuit de reţele de corupţie sau
o formă de justificare a mizeriilor mai mari sau mai mici. grupuri de interese nelegitime. Studiem mecanisme de inovaţie
Marele compromis al românilor este încercarea de a nu plăti politică și modul în care think-tank-urile pot schimba starea de
costuri sociale. Lupta noastră pentru reformă în PSD m-a convins lucruri.
că așteptăm să facă alţii lucrul pentru noi, pentru că beneficiile
Românie de unică folosinţă
se întind oricum asupra tuturor. Când vin unii la mine și îmi
spun că nu trebuie să cedăm, să ne luptăm pentru modernizarea Sunt convins că nu putem arde etapele și nu putem schimba
partidului, le spun că, atunci când cineva se luptă să schimbe ceva, destinul istoric, decât rareori. Popoarele se cunosc după modul
nu ajunge să-l aplauzi, ci trebuie să-l sprijini, să-l împingi de la în care își asumă înfrângerile, iar istoria noastră învăţată la școală
spate, să pui umărul, să-i iei o parte din greutate. Fiecare dintre nu consemnează niciuna. Nu sunt tâmpiţi, sunt șmecheri și nu
noi trebuie să adoptăm schimbarea și să participăm la ea chiar au avut niciodată ocazia să-și descopere demnitatea, astfel că nu
dacă ne afectează. au ce pierde. Nu sunt mândri, sunt doar orgolioși. Au fost atât de
Machiavelli a fost concediat și timp de șapte ani a devenit umiliţi, încât nu mai cred într-un Dumnezeu doar al lor. Cred
ţăran, s-a retras la ţară, unde prindea sturzi în capcane și vorbea cu că Dumnezeu se uită pe vizetă la ei doar duminica și în sărbători
tăietorii de lemne. Și-a terminat acolo Arta războiului și Principele. religioase, când sunt pregătiţi să-l primească.
Chiar dacă a eșuat în marele lui vis de a trezi măreţia în sufletul Românii au încercat să păcălească istoria retrăgându-se în
Principelui, perioada de retragere i-a folosit, cel puţin pentru păduri din faţa dușmanului. Nu am construit cetăţi și orașe căci
fixarea posterităţii. era pericolul să ni le strice năvălitorii și imperiile ce se luptau pe-
Nu vreau să las ceva la mijloc, sunt mulţi oameni care mă aici. Dar acum nu mai avem unde să ne ascundem, acum trebuie
opresc pe stradă, îmi scriu sau îmi telefonează, unii vin la mine să facem ceva, nu putem să scăpăm fără muncă și fără jertfă, cum
cu proiecte de schimbare a României. Nu cedez, voi face în spunea Eminescu. Nu ne mai putem fofila (ce verb!).
viitor multe proiecte, dar concreteţea lor va fi determinată și de Nu suntem superficiali, cei care am trăit înainte de 1989,
receptivitatea celor din jur. Vrem să lucrăm la o serie de rapoarte știm că este posibilă și o altă Românie. Sub dictatură, românii
despre starea naţiunii și mai ales la o publicaţie care periodic să găseau mecanisme de evadare în literatură, artă, filosofie. Acum
lanseze temele de dezbatere publică pe care le consider necesare însă, oamenii sunt supuși unui proces de decerebralizare prin
pentru ca România să iasă din stagnare și din această cacofonie care televiziune și presă, sunt reduși la instincte și pofte. Se distrug
ţine loc de dezbatere publică și proiecte politice. Vom avea câteva miturile colective și se înlocuiesc cu mituri de consum. Se uită
teme urgente: Ce este social-democraţia de tip vest-european și prea mult la televizor și televiziunea le dă iluzia că înţeleg ce se
cu ce se deosebește ea de ceea ce avem acum? Ce trebuie să facem întâmplă. Au intrat în cursa distincţiei și comparaţiei cu ceilalţi
urgent pentru ca România să ia, din mers, ritmul Europei? Ce și atunci umblă după bani și prin consum vor să demonstreze că
se întâmplă în Transilvania din perspectiva descentralizării și a sunt... cineva. Din păcate, nu suntem americani, să ne permitem
relaţiei cu Centrul? Starea identităţii și solidarităţii ardelene. Cât să fim proști sau superficiali, pe noi nu ne apără statul, noi am
de realiste sunt și ce lipsuri au strategiile regiunilor de dezvoltare făcut cea mai mare greșeală când am ucis statul român, greșeală pe
din zona noastră? Mă interesează și mecanismele prin care statul care o facem zilnic. Nu suntem mai superficiali decât alţii, dar noi
român își poate încă păstra anumite prerogative absolut necesare, nu avem mecanisme colective de control al prostiei.
Nu suntem nici poporul eroic care ne credeam, noi ne-am nimic, iar la Alba Iulia nu s-a deplasat niciun politician important
trimis copiii să moară la Revoluţie, apoi ne-am dat seama că nu de la București. Doar Președintele Traian Băsescu a organizat un
iubeam libertatea, doar ne uram conducătorii. cocktail la Palatul Cotroceni cu ocazia Zilei Naţionale. Am trecut
Cred tot mai mult că politica este necesară ca aerul pentru o cu mașina prin orașul Unirii în acea zi de sărbătoare și am avut
societate. Cred că politica noastră încă nu s-a desprins de nevoile senzaţia că văd o Românie pustiită și fără de vlagă, fără suflet și fără
fundamentale, cele de la baza piramidei lui Maslow. Nu a ajuns energia de a păstra valorile. Vorbesc cu profesorul Liviu Maior, un
la nevoile superioare, mai ales cele privind stima de sine. Politica istoric de mare forţă și mare angajament, ne întrebăm cum este
noastră se va schimba când o să înţelegem că lipsa de organ pentru posibil să fim atât de insensibili. Mi-e rușine că nu suntem în stare
interesul de grup ne conservă sărăcia și rămânerea în urmă. Dar să ridicăm privirea mai sus de portofel.
am sentimentul că facem pași înapoi cu politica de astăzi. Așa că Când sunt departe de ţară, de televiziunile mogulești, de
m-am săturat să mai fac planuri, să mai vorbesc și chiar să critic. ziare și cunoștinţe de politicieni, încerc să vizualizez România. Să
mi-o închipui fără aceste proptele, fără aceste ferestre prin care
Nevoia de sociologie critică
ne uităm zilnic spre lume. Revăd o serie de lucruri halucinante,
Sociologul este martor și actor social și are dreptul (datoria?) lucruri care m-au șocat, m-au rănit sau doar m-au pus pe gânduri.
de a exprima un punct de vedere în spaţiul public și fără a aduce Despre acestea am scris în această carte, părţi dintr-un tablou care
justificări ale chestionării altora sau contabilizării statistice. pare ireal, apocaliptic uneori. Îmi aduc aminte de unul dintre
Sociologul poate să facă diferenţa dintre punctul său de vedere și poeţii copilăriei mele, astăzi dramaturg la Paris, Matei Vișniec, și
punctul de vedere al știinţei. Dar în niciun caz nu trebuie să tacă de-al său Oraș cu un singur locuitor. Mă gândesc la un titlu pentru
sau să se limiteze a publica două-trei studii pe an în reviste ISI. acest text: ţară cu un singur locuitor. Văd românul simbolic ca
Citesc lucrări ale unor colegi sociologi pe teme sociale importante, pe un om abătut, deznădăjduit, trist și costeliv, un popor care
dar pe care nu le cunoaște nimeni sau doar studenţii lor, nici măcar nu creează nicio sinergie. Fiecare român are România lui, nu se
colegii de breaslă. Dar, ce este mai trist, este că nici ei nu cred în întâlnește niciodată cu ceilalţi români, nu pun nimic împreună,
forţa lor intelectuală, scriu doar ca să promoveze dintr-o treaptă se urăsc dincolo de garduri și pereţi, își târăsc singuri prin istorie o
didactică în alta. Iar vocea lor de intelectuali și-au ucis-o demult. Românie ca pe un sac petecit și plin de lucruri inutile. Fiecare își
Se revoltă câteodată la vreun pahar de votcă, dar în rest se uită la poartă identitatea ca pe o povară. Ca o rană. În străinătate, românii
televizor și rareori comentează cu studenţii ce au văzut. fug de români, iar copiii plecaţi caută să uite limba maternă.
Acum 10 ani am scris o carte împotriva pasivităţii intelectuale Iar acest jurnal al meu nu ia fapte cu intenţia de a le pune
(Ţara telespectatorilor fericiţi, 1999) și cu credinţa că avem nevoie în ordine. Nu încerc să dau vreo raţiune, vreo tematizare, vreun
de contraideologii. Acum cred însă că stăm mult mai prost. Nu tablou sintetic. Nu, eu preiau evenimentul, îl filtrez și îl pun acolo
mai avem o sferă publică unde să se lovească ideologiile. Am de unde l-am luat. Poate că am scris aceste trei cărţi3 pentru a
devenit o societate decerebralizată care a renunţat să mai dezbată. scăpa de temele lui Cioran din Schimbarea la faţă a României,
În loc de dezbatere, aruncăm cu înjurături, iar talibanismul este pe care am citit-o pe ascuns, în tinereţe, când comunismul încă
în floare. S-au împlinit 90 de ani de la realizarea statului naţional nu lăsase după el iluzia libertăţii. Au trecut peste ţara noastră
român, iar noi nu am fost în stare să organizăm o sesiune solemnă câteva decenii de totalitarism bolșevic devastator și totuși parcă
a Parlamentului României, nici Academia Română nu a făcut
3
Țara telespectatorilor fericiți, Politica inutilă, Patrie de unică folosință.
nimic nu s-a schimbat. I.L. Caragiale este la fel de adevărat ca Pierde România, scumpa noastră ţărișoară
acum peste 100 de ani. Uneori intelectualii se simt încântaţi O altă gogoașă fenomenală pe care o repetă politicienii
că au descoperit această constantă, pare singura dintr-o lume a la televizor sau analiștii cu aer savant. România pierde mai ales
nesiguranţei și a lipsei de suprafaţă a valorilor. Ce tristeţe, sigură prin funcţionarea mașinăriei politice. Au trecut două decenii și
este doar nesiguranţa! Au trecut 100 de ani de destin ghebos și noi pierdem teren faţă de ţările europene. Nu era criză politică
o singură rază de lumină, în 1989. Repede învinsă, iute distrusă atunci când s-a făcut praf agricultura, când industria a fost trimisă
de cei care s-au pișat pe flacăra speranţei unor tineri speriaţi când la fier vechi, când ne-am privatizat resursele... Suntem admirabil
simt deșertul care îi aștepta în viitor. de subdezvoltaţi, cum ne-ar putea spune un Berthelot mai nou,
Noiembrie 2009 venit să-și ia tainul pe la noi, iar noi facem caz de faptul că e
criză politică de două zile. Mașinăria politică produce doar vorbe,
nimic altceva.
10 minciuni despre criza politică Pierde cel care a declanșat criza,

deci hai să-l arătăm cu degetul
Uneori, în loc să se caute soluţii pentru a ieși dintr-o criză
E xistă câteva stereotipuri despre criza politică pe care vreau să le
resping de la început, deși ele sunt abundente în mass-media și
în mediile politice. Fac parte dintr-un fel de gândire de conservă,
politică, toată lumea se concentrează să definească vinovatul pentru
criză. Cine a scos cuţitul, cine a băgat primul băţul prin gard. O
formule gata făcute pe care le acceptăm ușor fără să le gândim. În adevărată pierdere de vreme, percepţia vinovăţiei este eclipsată de
această perioadă s-a umplut media de panseuri despre cine pierde, spaima de efecte. De multe ori, cel care a declanșat o criză politică
cine câștigă din criză, cine este interesat să nu se termine, cine și are un plan ofensiv care-i reușește câștigă din criză chiar dacă
stă pe margine să nu se murdărească. Să încercăm un exerciţiu de este văzut ca fiind iniţiator. Câștigătorul ia totul și în politică, iar
gândire critică și să luăm pe rând o parte din aceste locuri comune. oamenilor le plac învingătorii. Foarte puţini și destul de rar, cel
care a fost dat afară din guvern, remaniat, umilit găsește în opinia
Toată lumea pierde din cauza crizei politice publică o Maica Tereza care se apleacă să-l ridice din praf, să-i
Este o aberaţie și un mod prin care politicienii își exagerează panseze rănile, să-l vrea de conducător.
importanţa în societate. Este un mod de a spune că politica aduce Opinia publică este îngrijorată
tuturor bunăstare, minunate lucruri ne vin de pe urma partidelor,
guvernelor. Toate vin din armonia lor, din perioada când ei nu se Să fim serioși, oamenii s-au săturat să aștepte lapte și miere
ceartă; atunci politicienii gândesc la marile beneficii sociale pe care de la politică! Foarte puţini știu ceva despre politică, și mai puţini
le aduc ei și echipele lor. Și chiar dacă există procese sociale care se cunosc activitatea politicienilor, tot mai puțini merg la vot. Dacă
reglează prin decizii de factură politică, este exagerat să spunem că se ceartă Boc cu Geoană, să știţi că oamenii simpli nu sunt loviţi
toată lumea pierde. Pot pierde unii, alţii pot să nu fie atinși, chiar se de neliniști existenţiale sau spaime legate de viitor. Ei oricum cred
poate și câștiga din criză. Când unii sunt daţi afară de la guvernare, despre politicieni că sunt hoţi, iar când politicienii se ceartă, de fapt,
vin alţii în loc, deci câștigă niște familii, niște reţele de influenţă lor li se confirmă un stereotip, deci se uită cu plăcere la televizor.
flămânde. Este și o ocazie când dihonia politică îi ajută să mai afle despre
furăciuni, corupţie și alte fărădelegi care nu apar atunci când, în Criza se rezolvă prin mediere
coaliţii, se împarte ciolanul pe felii și se consumă în liniște. Nu sunt Este, ca și ideea cu comunicarea, tot o formă de a vorbi pe
așa de îngrijoraţi oamenii că este demis un ministru și prin faptul că lângă subiect. Criza politică de la noi nu are arbitru pentru că
majoritatea oamenilor nu se interesează nici măcar de candidatul pe la noi nu se respectă nicio regulă, nici principii și, evident, nici
care-l votează. Se duc la vot ca oile sau pun ștampila pe unul care le-a mediatori. Mai ales că în crizele politice de la noi nu există neutri,
dat o pungă cu ulei și zahăr. cineva care să stea olimpian și să se uite. Într-o criză politică, fiecare
Opinia publică îl va sancţiona pe politicianul încearcă să-și tragă un profit, cât o fi el de mic. Este o ocazie de a
care a aruncat ţara într-o criză fără precedent renegocia anumite poziţii de putere și nu e cine să mai medieze.
Societatea nu are memorie prea bună. Este doar de scurtă Oamenii nevinovaţi sunt cei care suferă
durată și imperfectă. E adevărat că se uită lucrurile bune făcute de din cauza unei crize politice
vreun politician și se alege de multe ori cel care este mai tare în Nu este adevărat, este doar o jumătate de adevăr. E adevărat
clanţă. Opinia publică nu are cum să sancţioneze pe cineva, pentru că nici la crizele economice, nici la cele politice nu suferă cine știe
că avem în România doar o majoritate tăcută și o societate civilă ce pierderi cei bogaţi sau politicienii aflaţi în funcţii. Dar oamenii
care s-a angajat la stat sau la privaţi. Avem doar amintirea unei care suferă nu sunt complet nevinovaţi. Ei sunt vinovaţi că au votat
societăţi civile care, în perioada când se lupta cu patrulaterul roșu politicienii respectivi, că votează partidele fără discernământ, de
și Iliescu, era destul de solidă. Va sancţiona la vot, îl va pedepsi cu multe ori doar pe baza unor emoţii. De ce nu votează independenţi,
ștampila. Nici vorbă, la vot merg doar o treime din oameni, mai ales de ce îl votează în colegiul lor, zis „uninominal”, pe infractorul
cei bătrâni și vulnerabili, care votează cu nostalgie sau cu spaimă, în Ghiveciu, în locul unui jurist tânăr, fost ministru al justiţiei?
niciun caz nu se duc să se revolte împotriva sistemului politic.
Ţara are nevoie de guvern,
Criza se rezolvă prin dialog, România trebuie guvernată
cine nu dialoghează este vinovatul de criză
Asta ar părea o glumă dacă nu am auzi-o foarte des. Vara,
Comunicarea este doar o ideologie la modă. Criza politică miniștrii sunt plecaţi câte o lună prin ţările calde și ţara nu se
nu este una de comunicare, este una legată de interese, de cele dărâmă. Sigur, nu se poate fără pompieri, fără medici, fără poliţiști
mai multe ori – interese economice. Comunicarea este doar sau fără cei care fac pâine, adună gunoiul, dau apă caldă. Dar fără
un adjuvant; când nu apar interese ireconciliabile, politicienii miniștri cred că se poate. Secretarii de stat și directorii din ministere
comunică perfect, multe prea bine chiar, doar la televizor se ceartă. sunt, oricum, cei care fac munca cea mai importantă. Dar dacă
Criza este un conflict în care diferenţa de potenţial definește un am opri activitatea Guvernului trei luni? Nu cred că s-ar prăbuși
învingător și un pierzător. Se ocupă noile poziţii, după reîmpărţirea România! S-ar face niște economii la buget și nu cred că s-ar observa
tortului respectiv, și lucrurile merg mai departe până la noua criză, lipsa executivului. Acum să trecem la partea a doua, cea cu faptul că
declanșată de cel care vrea să schimbe ordinea existentă, să-și taie România trebuie guvernată. Sigur, ar trebui, dar, din nefericire, ea nu
o bucată mai mare din ciolan. Așa că lăsaţi deoparte melodia cu prea este guvernată. Guvernare înseamnă mai mult decât gestiunea
dialogul politic continuu! Este deschis la dialog doar cel care are o banului public, guvernare înseamnă proiectarea evoluţiei, inteligenţa
anumită inferioritate la un moment dat. prognostică și viziunea de viitor pusă în decizii și legi. La noi, istoria
ni se întâmplă, viitorul vine peste noi ca o inundaţie sau ca o secetă.
Avem creștere economică atunci când vin ceva investiţii străine sau
când se face, prin voia Domnului, recolta mai bună de grâu sau
porumb. La noi, când sunt bani, primul-ministru dublează numărul
funcţionarilor publici sau aprobă legi speciale de salarizare în care
unii privilegiaţi își dau salarii barosane. Asta nu e guvernare; sau,
dacă cineva vrea să mă contrazică, să-mi arate indicatorii de măsurare Politica noastră ucide speranţa
a unei bune guvernări din România.
Criza politică este un lucru rău
Poate în Germania, la noi nu putem spune acest lucru.
S tau alături de fiul meu și ne uităm la un clip al lui Michael
Jackson, filmat în Brazilia. El lăcrimează discret și mă întreabă
de ce a murit Michael fără să apuce aniversarea de șaizeci și cinci
În timp de criză politică poate mai dispar o parte din de ani. Cred că este vârsta cea mai înaintată pe care și-o poate
politicienii fără de idei, poate mai scăpăm de unii înhăitaţi cu el imagina, poate este chiar veșnicia pentru mintea lui. Îmi
reţelele de crimă organizată. Nu este exclus să mai apară personaje povestește apoi că, probabil, eroul lui nici măcar nu a murit, ci
noi, se vorbește și despre tehnocraţi, dar doar din vârful buzelor, este undeva pe o insulă, pe o plajă, înconjurat de femei frumoase
pentru că nimeni nu vrea asta și nici nu cred că această idee ar fi și de delfini. Mă uit la el și mă încurcă un nod în gât, dar privesc
bună. Crizele sunt rodul unor conjuncturi favorizante, al unor apoi preocupat spre un raft cu cărţi și piticu’ nu observă. Vreau
factori de context care interacţionează și uneori aceste crize pot să-i spun că eroii care se cocoșează și se zbârcesc sunt jalnici, de
duce la schimbare, la reformarea sistemului. În timpul crizei, aceea zeii trebuie să rămână tineri și, ca să nu-i transforme în
în partide se activează grupurile disidente și dispare unitatea de bătrânei paralitici, Dumnezeu îi ia la el din timp. Dar nu sunt
monolit sau domnia șefului suprem. Când este criză, șefii se mai sigur că ar putea înţelege și mă mulţumesc să îi spun că și eu cred
consultă cu subalternii, strategii sau intelectualii devin importanţi că Michael e pe insula aceea. Mă întreb, însă: de ce este atât de
pentru această perioadă. Audienţa la televiziuni crește, jurnaliștii puternic mitul, de unde se naște în mintea copilului meu această
mai fac un ban cinstit, unii își fac bagaje și, în consecinţă, se speranţă? El are opt ani, eu, patruzeci și opt de ani. Între noi sunt
cumpără geamantane, sindicaliștii fac grevă și mai scapă câteva patru decenii și mii de întâmplări prin care am trecut, cu bucurie
zile de lucru, sociologii fac sondaje, elevii nu merg la școală. În sau cu suferinţă. El nu acceptă că sfârșitul e moartea și mintea lui
timpul crizei mai ies fantomele bătrâne de prin ungherele politice plămădește un mecanism de apărare de o forţă teribilă. Împotriva
să ne dea sfaturi. Nici nu sunt sigur că este rău să fie criză politică. tuturor, a televizoarelor care zilnic dau omagii și comemorări, a
Îmi permiteţi o aroganţă: Trăiască criza politică! celor care îl deplâng pe marele cântăreţ, mintea și inima lui au
1 octombrie 2009 născut un fir de iarbă de care se agaţă speranţa. Eroul nu e mort,
eroul nu are voie să moară.
Din sufragerie aud frânturi printre certuri din talk-show-
ul de seară, unul la care am fost și eu de multe ori. Știu ce se
întâmplă, știu ce se discută, chiar și fără să ascult. Moderatorul
nu moderează, invitaţii nu spun nimic ce ar putea aduce o
informaţie pentru mintea noastră. Fiecare își apără șeful de partid măcar puţin, cu noroi, el face o crimă, pentru că ucide visul mai
sau partidul. Cu toate sofismele posibile, cu glume nesărate, cu multor oameni de a trăi mai bine. Uitaţi-vă la băile de mulţime,
orice minciună. Împotriva logicii, a bunei-cuviinţe, a raţiunii și a oamenii vor să te atingă dacă ești politician, vor să pipăie astfel un
moralei. Fără rușine, se joacă o comedie absurdă în care nu crede vis. Știu că au fost minţiţi de multe ori, spun că politicienii i-au
nimeni, toţi știu că este doar o formă de a consuma timpul. Poate trădat, că nu merită nimic, dar vor fi prezenţi acolo, în mulţimea
că politicienii se gândesc la faptul că telespectatorii vor aprecia cât care se calcă în picioare, pentru a te vedea, pentru a da mâna cu
de tare s-a ţinut unul sau altul, cât de șmecher a fost, ce bine le-a tine. Am fost alături de conducătorii României când treceau prin
zis-o dușmanilor. Poate sunt unii care cred că așa e bine, dar ce mulţimi extaziate, am văzut feţele oamenilor și m-am cutremurat
vedem este, de fapt, o bătaie de stradă între ţigani fricoși, care se de uriașa distanţă dintre visele lor și ceea ce credeau conducătorii
împung superficial cu brișca, fără pericol, doar pentru zbierete și despre asta.
spectacolul de impresionare. Este tot ce poate produce politica la Nu vă bucuraţi, i-am spus odată unuia, această mulţime
noi în ţară. Mă întreb cum s-a putut ajunge la această stare jalnică. vrea cu disperare să-și atingă cu mâna visul de a trăi mai bine, nu
Nu pot crede că a fost mereu așa. personalitatea noastră i-a adus aici, nici vreunul dintre meritele
Politica ar trebui să nască speranţa că omul nu este singur în noastre, ci speranţa lor de a scăpa de sărăcie și amar; acestea îi
faţa destinului. Oamenii se leagă de lideri sau de partide pentru a fac să ne atingă cu religiozitate. Voi, pardon!, noi suntem doar
nu fi singuri pe pământ, cum spune preotul la căsătorie. Unii se instrumente pe care ei vor să le încarce cu energie, pentru a reuși.
duc spre partide pentru a reuși să conducă, dar trebuie să lupte În mașinile negre cu geamuri fumurii în care ne suiam, colegii mei,
pentru asta; în politica normală, puţine lucruri se primesc în dar. conducătorii, își aduc aminte, energizaţi, de sondaje și mă întreabă
Puţini oameni sunt animale singuratice, cei mai mulţi caută să se cum mai stau la încredere și intenţia de vot: „Cu siguranţă nu sunt
asocieze cu alţii, în diferite forme. În sindicate, asociaţii, cluburi, bune sondajele! Nu vezi, prietene, spun ei, ce emoţie colectivă, ce
clanuri sau familii. Pentru a putea să faci ceva în social, dacă ai mulţi oameni au venit să ne aclame, oameni care nu erau obligaţi
vreun vis, un gând, vreun proiect, trebuie să te susţină și alţii, de nimeni să stea în ploaie sau în frig?”
trebuie să obţii voturi. Inutil să le spui că omul politic este doar un obiect, un
Pentru ca politica să poată naște mituri mai departe, oamenii intermediar între oameni și realizarea unei vieţi mai bune, a unui
au dat politicienilor un statut aparte. Pe mulţi i-au transformat trai decent. Un vis pentru care oamenii fac totul ca să și-l realizeze
în vulturi deși, poate, în realitate erau doar niște piţigoi triști și singuri, se luptă de dimineaţa până seara să facă asta, iar tu, ca
rebegiţi. Politicienii nu înţeleg nevoia oamenilor de a-i urma pe politician, de multe ori trebuie doar să nu-i încurci. De cele mai
alţii, nevoia de a crea mituri și imagini după care să se conducă. multe ori, politicienii nu înţeleg asta, iar oamenii nu mai pot vedea
Nevoia de mituri a oamenilor naște câteodată monștri, dar viitorul din cauza lor. Egoismul politicienilor și lupta lor disperată
omenirea nu se oprește niciodată din iluzia căutării oamenilor pentru a ocupa tot spaţiul acela al puterii, cu familiile lor flămânde
excepţionali, din credinţa că unii dintre ei au fost dăruiţi cu harul și cu grupurile de interese, reprezintă imaginea degradată a unui
de a schimba lumea, de a fi călăuze pe drumul istoriei. mit. Un mit pe care oamenii l-au clădit cu greu, împotriva vieţii
Când un om politic veritabil – unul care a ajuns la o anumită lor nefericite, cu resursele lor de visare, tot mai firave. Oamenii au
popularitate – eșuează, atunci omoară cel puţin o speranţă pusă în nevoie să creadă în curăţenia politicienilor și în înălţimea de spirit
el. Când un politician votat de câteva mii de oameni se murdărește, a celor aleși, pentru o garanţie că nu sunt singuri, că drumul pe
care merg este bine ales. Astăzi, cea mai mare crimă a politicii este Domnul Patriciu l-a ajutat cu filmuleţul de la Ploiești, iar
că ucide speranţa, că omoară visul oamenilor ca prin propriul lor televiziunile partenere l-au dat de atâtea ori, până ce toată lumea s-a
sacrificiu să trăiască mâine un pic mai bine. excitat prea tare (unii contra, alţii pro). Dar, dacă tragem linie, cei
28 noiembrie 2009 mai mulţi au ajuns la concluzia că este fals și unii deja s-au hotărât
să meargă la vot. A venit apoi altcineva, care l-a dus la Timișoara, în
loc să-l ducă la Alba Iulia. Considerată indecentă, alianţa semnată
la Timișoara i-a activat împotriva lui pe anticomuniști, aceiași
Patologia politică a excesului anticomuniști care nu fuseseră însă foarte sensibili la mesajul lui
Cum a putut pierde Mircea Geoană alegerile? Traian Băsescu.
În acel moment încă era președinte. Dar a venit ultima
dezbatere și vizita nocturnă la Sorin Ovidiu Vântu. Putea să
M ă întreb cum a reușit Mircea Geoană să piardă, după ce coaliţia
care-l sprijinea reușise, la câteva zile după turul întâi, să ajungă
la o diferenţă liniștitoare. Toate mergeau lin, spre o victorie facilă.
recunoască faptul că l-a vizitat pe omul de afaceri de o mie de ori,
nu s-ar fi creat o asemenea emoţie. Dar fusese cu o zi înainte, s-a dus
noaptea și, mai ales, a confirmat mesajul central al președintelui:
Traian Băsescu nu avea prea multe mijloace pentru a ridica tensiunea
este o copie, o jucărie, nu este autentic. Unele alegeri le-a făcut el,
electorală, mai ales că fusese fixat în stereotipul conflictualist, o
dar cele mai multe le-au făcut alţii. Probabil au fost făcute cu bună
etichetă care, bazându-se pe comportamentul de jucător, îl priva pe
intenţie ori dintr-un pragmatism exagerat, dar este cert că au fost
președinte de posibilitatea de a declanșa un scandal. O modalitate
greșeli enorme.
ar fi fost dezbaterile directe, dar aici Geoană a acţionat inteligent: a
De ce nu au putut să aștepte susţinătorii lui, de ce nu au avut
acceptat doar strictul necesar, adică o singură dezbatere.
răbdare? Cred că suferim în politica românească de o patologie a
Cum din dezbaterea anterioară Mircea Geoană ieșise bine, nu
excesului, dublată de o adicţie de conflict. Strategiile de conflict,
era de așteptat nicio surpriză. Președintele era prizonier, iar alianţa
nu cele de cooperare, reprezintă regula în politica românească.
electorală putea să-și calculeze șansele aproape aritmetic. Trebuia
Parcă este o dependenţă de violenţă, o adicţie de adrenalină,
doar tras de timp și lăsate lucrurile să curgă. Nu erau necesare
dopamină, serotonină. Ca și dependenţa de jocuri pe computer,
gesturi bruște, poate că nici publicarea obsesivă a sondajelor,
comportamentul adictiv faţă de conflict dă o puternică emoţie și
de altfel corecte, cu Băsescu la mare distanţă sub Geoană, nu
o implicare personală, un surplus de emoţie și un fel de surogat de
trebuia făcută. Era necesară doar prezenţa elegantă, pacificatoare,
realitate. Violenţa politică și conflictul sunt importante și pentru
exemplificatoare pentru liniștea și stabilitatea viitoare.
că stimulează o anumită solidaritate și pot ţine loc de proiecte
A apărut atunci ceva care a bulversat totul, iar Mircea Geoană
politice. Președintele a fost de nerecunoscut în campania de până
poate că nici nu este vinovat pentru asta – nici el și poate nici
la primul tur. Toţi spuneau că nu îl recunosc, că nu mai are forţă,
echipa de strategie de campanie. A devenit învingător și cei din
nici energie. În ultima dezbatere parcă a înviat. Oamenii l-au
jurul lui au început să se miște pentru a contribui la victoria finală.
recunoscut, era el, fără însă a avea timp să se enerveze pe strategia
Dacă îl cunosc bine pe Hrebenciuc, nu cred că el a gândit așa. El
lui de conflict. Oare a fost asta o strategie? Nu știu, poate. Cred
parcă știa să aștepte, să stea camuflat, să nu se expună aiurea. Poate
că marea artă a strategului este să știi să-ţi înfrânezi instinctul de
că aici lucrurile i-au scăpat de sub control pentru că fiecare a vrut
a ataca, de a declanșa prematur atacul sau violenţa. Nu-mi place
să arate că este cel care l-a ajutat decisiv pe câștigător.
să citez din Sun Tzu, dar bătrânul chinez are dreptate din nou: 1. Avem practica europeană din ultimele decenii.
„Arată-te puternic atunci când ești slab și slab când ești puternic.” S-au născut multe partide noi în Europa, numai că noi
De ce am uitat noi adevărurile acestea simple? am avut obsesia să refacem realitatea interbelică și ne-am
8 decembrie 2009 chinuit să refacem partidele istorice (prin istorie înţeleg și
partidul comunist prin FSN și ramurile de pe trunchiul lui).
Cu toată explozia de partide din 1990, până la urmă nu au
rămas decât partidele istorice și partidele care se confruntă
Un nou partid politic? etnic.
Despre senzaţia de elasticitate când pășim peste cadavre 2. Încrederea foarte slabă în actualul sistem de
partide. Partidele au 10% încredere și 85% neîncredere,
deci un bilanţ dezastruos (-75%). Parlamentul este pe
P roblematica nașterii unui nou partid a cunoscut, în ultima
perioadă, o vizibilitate crescută. De regulă, s-a bătut apa
în piuă ori s-a vorbit emoţional despre asta. Dușmanii stângii
aproape, adică 14% încredere și 85% neîncredere. Acum
vreo trei săptămâni, grupul independenţilor lui Oprea avea
33% încredere, iar respingerea 31% și atitudinea neutră
aplaudași se bucură în secret, crezând că este sfârșitul adversarilor
28%. Probabil că un lucru nou pare interesant, noul este un
lor, deși ar trebui să fie mai inteligenţi, pentru că stânga și dreapta
cui în care îţi poţi agăţa o speranţă.
se susţin una pe alta și nu este o veselie când îţi moare adversarul
3. Răspunsul pozitiv la întrebarea privind nevoia
care îţi justifica existenţa prin toate acţiunile lui. Cei de stânga
unui nou partid a depășit deja 40%, ca și procentul celor
sunt supăraţi că le dispar oameni și, în mod normal, cred că astfel care spun că ar vota un nou partid. Mă feresc să numesc
le scade forţa. Aici nu sunt departe de adevăr. asta cerere socială, pentru că nu știu cât este de puternică
Cei neutri constată „avalanșa” de demisii, „valul” de plecări, o asemenea atitudine, cât de mult contează pentru oameni
„hemoragia” pesedistă sau disoluţia PSD. Toţi tratează problema acest răspuns.
simplist și amplifică fenomenul. La jumătatea lui 2010, sub 30%
dintre alegători răspundeau pozitiv la întrebarea dacă ar fi nevoie Deocamdată, fără cercetări mai extinse și mai fine, vorbim
de un nou partid politic și cam toţi atâţia spuneau că l-ar vota pe doar de niște răspunsuri afirmative la întrebări puse de operatorii de
acest nou-născut politic sau îl creditau cu ceva șanse la următoarele interviu. Experienţa mea îmi spune că, de multe ori, potenţialităţi
alegeri parlamentare. În 2011, această cifră se apropie de 50% și sociale reale nu s-au îndeplinit din diverse motive. La fel, un partid
cred că este în primul rând un efect al mediatizării masive. Mai politic de succes nu se naște doar când există niște parlamentari
mult, cei ce se opun ideii că un nou partid este necesar nu aduc care au format un grup și sondajele confirmă că oamenii privesc cu
argumente raţionale, ci se mulţumesc să-i facă praf pe Gabriel simpatie ideea de partid nou. Pentru a construi un partid mai este
Oprea și pe independenţii lui, să-i pocnească pe Diaconescu și pe nevoie de câteva lucruri: media și mediatizare – televiziunea este
Sârbu ori să se plângă de faptul că Băsescu este un dictator care mama politicii astăzi. Evident, ea nu este de ajuns, exemplul cel
face și desface partide. Să privim un pic, încercând să scăpăm de mai clar fiind Partidul Conservator, un partid cu un grup media
gândirea de cutie. Factori obiectivi există? Da, dar cât de obiectivi de calitate și foarte puternic, dar fără o constanţă ideologică și fără
pot fi factorii de climat social? oameni cu credibilitate – oameni credibili, care să se poată adapta
televiziunii și un program politic adresat spaimelor și speranţelor spre câștigarea alegerilor. Astfel, avem un echilibru politic mai
oamenilor concreţi. bun, două partide puternice pe dreapta (dacă nu luăm în calcul
Dar ce semnificaţie poate avea nașterea unui nou partid de UDMR) și două pe stânga.
centru-stânga? Dacă ar apărea un nou partid, nu ar fi nici dezastrul Analiștii de dreapta să nu se bucure totuși că se deșiră stânga.
stângii și nici victoria absolută a lui Traian Băsescu asupra opoziţiei Odată ce s-a creat un partid, el nu rămâne legat de o coaliţie de
și democraţiei. Iată de ce cred eu aceste lucruri. guvernare sau de un președinte al României. Ce va face peste
Nu este o disoluţie a stângii, poate că este mai degrabă o câţiva ani un partid de stânga nu avem cum să știm acum.
diversificare a stângii românești, venită poate destul de târziu. În Amploarea discuţiei despre noul partid poate să producă un
multe ţări, atitudinea de stânga este greu de introdus în același fenomen care în sociologie se numește profeţie care se autorealizează
organism politic. Stânga cântă pe mai multe voci, de la virulenţă, sau predicţie creatoare – un eveniment devine real ca o consecinţă
trecând prin pacifism, la un centrism cu scăpări de dreapta. De a definirii lui ca fiind real. Altfel, discuţia despre un nou partid îţi
ce nu ar fi așa și la noi? Tinerii ar vrea un mesaj mai dur, mai dă o senzaţie de dezinvoltură intelectuală. Poate chiar senzaţia de
anticapitalist, iar social-democraţia este considerată în multe elasticitate, în momentele în care cei care păzesc migraţia politică
culturi politice ca fiind prea bleagă sau este chiar acuzată de din România îi înfierează pe Oprea, Sârbu, Diaconescu și alţii.
colaboraţionism cu triumfătorul capitalism. Am folosit ca subtitlu numele unei piese minunate, scrisă de
Sigur, mai simplu ar fi să-i înfierăm tovărășește ca trădători Matei Vișniec drept omagiu lui Eugen Ionesco. Iar invocarea unor
pe cei care pleacă și au de gând să facă un partid de centru-stânga, cifre sau procente vine din cercetările Institutului Român pentru
dar ce facem dacă unii nu mai vor să fie confundaţi cu Vanghelie Evaluare și Strategie – IRES, făcute în ultima vreme de către mine.
sau cu Mazăre? Poţi să-i obligi pe oameni să rămână în același 28 februarie 2010
partid toată viaţa? Mai ales când un partid este confiscat, în stil
balcanic, de o gâscă ajunsă să-l conducă în interes patrimonial, ca
să fiu elegant.
Să nu ne facem că plouă. La ultimul congres al PSD s-a Politica indiferenţei
făcut o importantă modificare statutară, chiar dacă s-a spus că se
va face un congres special pentru statut și ideologie: s-a eliminat
criteriul candidaturilor pe specialităţi la vicepreședinţi și cel al
vicepreședinţilor pe zone geografice. Adică, Geoană a eliminat
C red că în primul deceniu al eliberării noastre de comunism
politica era de o calitate mult mai bună decât acum. Era, cu
siguranţă, mai naivă, dar avea multă consistenţă, avea consistenţa
ultimele lucruri bune aduse în timpul domniei sale. Un partid de
implicării totale. Oamenii veneau spre politică fără a cunoaște
stânga are mare nevoie de specialiști și de reprezentare teritorială
trucurile de astăzi și erau cel puţin două direcţii de acţiune și de
echilibrată, altfel nu are cum să câștige alegerile. Lui Marian Sârbu
credinţă: unii fugeau de trecut și credeau că se poate construi
i s-a desfiinţat postul de vicepreședinte, el fiind totuși cel mai bun
repede un viitor luminos, ceilalţi încercau să păstreze elementele
specialist din PSD în domeniul muncii și al solidarităţii sociale.
de bază ale unui trecut în care se simţeau siguri, voiau menţinerea
Era mai bine dacă Oprea și Sârbu plecau la PDL sau la PNL? Să
unui statu-quo. Unii se temeau de trecut, ceilalţi se temeau de
gândim pragmatic: un nou partid de centru-stânga poate ajuta, la
viitor și această spaimă îi unea destul de mult, îi făcea să se lupte
nevoie, la crearea unui pol de stânga, iar acel pol ar putea merge
cu aceleași arme, îi ţinea conectaţi. Visul neocomuniștilor de a
face schimbări cât mai mici în structura deţinătorilor puterii se teatru care se joacă mereu în parlament sau la guvern, în consiliile
lovea de visul celor care doreau să arunce totul în aer ca să prindă locale, unde se arată continua zbatere pentru ei. Lucrurile nu se
și ei un ciob, pentru ei sau pentru popor. rezolvă niciodată, în schimb se ridică noi niveluri de aspiraţie,
Politica era viscerală și analiștii așteptau ca ea să se profesionalizeze, într-o telenovelă tristă, fără de sfârșit. Lucrurile nu se rezolvă
să nu se mai facă doar cu sufletul, să devină raţională. Și eu am crezut pentru că nu sunt bani, dar și pentru că ar dispărea cea mai bună
atunci că pasiunea strică, am crezut că uriașele mitinguri de protest sunt temă de a ţine cald un public naiv și conectat, un public captiv.
o barbarie și că este nevoie de o politică mai aseptică. Ne-am înșelat cu Unele categorii au obţinut, prin elite naive, bezmetice sau
toţii; ca și apa distilată, care nu are gust, politica aseptică nu are suflet. ticăloase, chiar dreptul la indiferenţă. Retragerea etniilor într-o
În 1990, când zeci de mii de oameni strigau: „Nu ne vindem zonă a autogestiunii de detaliu a creat deja rezervaţii de populaţii cu
ţara”, ei nu se refereau neapărat la privatizare, ci se gândeau la nevoi speciale. De câteva ori, pe când discutam, cu bună intenţie, o
România sau la localitatea lor amărâtă ca la ceva al lor, care nu poate strategie naţională pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor – lucrată
fi înstrăinat. Oricât de absurdă ar părea astăzi această lozincă, ea cu niște experţi romi tineri și entuziaști –, am avut controverse
era atunci semnul unei implicări majore în social. Când au strigat absurde cu unii membri ai elitei lor, care se opuneau modernizării
„Vom muri și vom fi liberi”, nu au știut că este o frumoasă figură de unor comunităţi („Ce te bagi tu? Trebuie lăsaţi așa, bulibașa
stil, era chiar un crez și o alternativă pe care românii au ales-o, deși lor știe cel mai bine ce trebuie făcut, el îi duce la vot”), sau cu
unii chiar mureau la câţiva metri mai încolo de ei, pe caldarâm. conducătorii unor ONG-uri, care mă acuzau de încercare de
O politică primitivă, o să-mi spună unii, resentimentară sau disoluţie a nucleului cultural și a miezului lor identitar.
exaltată. Da, poate așa este, dar nimic nu era joc, nimic nu era Astăzi, consider că politicienii care cumpără voturi în comunităţile
simulat, niciun trucaj sau demagogie nu exista, politica era legată sărace comit o crimă împotriva umanităţii – perpetuează sărăcia, mizeria
de viaţa pe care o trăiam, cu prostia, simplitatea sau naivităţile ei. și violenţa din aceste comunităţi, dar mai ales îi condamnă pe copii la
Acum trăim o altă etapă. Departe de a crede că am nefericirea de a reproduce destinul părinţilor. Ei sunt nu doar indiferenţi
atins visata politică raţională, strategică, aceea care va aduce, faţă de viaţa și de infernul acestor oameni, dar se fac vinovaţi de adevărate
matematic, fericirea și bunăstarea, politica de azi este o politică a crime.
indiferenţei generalizate. De fapt, politica indiferenţei este modul Indiferenţa combinată a miniștrilor și a doctorilor faţă de
de management al unei societăţi unde indiferenţa faţă de altul este bolnavi ucide mii de vieţi în România de azi. Indiferent câţi bani
regula de bază. se pompează, rezultatele sunt aceleași, sindromul morţii domnului
Indiferenţa faţă de interesul public este principiul generator Lăzărescu nu este doar o metaforă, ci a devenit un sub-brand al
al întregii politici românești. Indiferenţa faţă de oameni este un indiferenţei românești.
principiu contrazis doar în campanie, când se activează brusc, în Suntem o ţară fără autostrăzi, o ţară în care, din cauza acestei
forme de spectacol grotesc, și dispare repede. E adevărat, unele situaţii, avem un adevărat carnagiu pe drumurile sparte și aglomerate.
categorii de populaţie, cum sunt pensionarii, devin target electoral Mor mii de adolescenţi care se întorc dimineaţa de la discoteci, dar
permanent, dar asta nu le rezolvă problema, ci din contră, îi face aceasta nu este pentru politicieni un imbold de a duce la bun sfârșit
victime ale unui spectacol de compasiune trucată în toată perioada. acest proiect. Contează mai mult comisioanele sau firmele care
Drama pensionarilor este generată de faptul că sunt mulţi, se uită lucrează ori cine a iniţiat proiectul respectiv: dacă este un adversar
la televizor și merg la vot. Devin, astfel, „adrisanţii” unei piese de politic, trebuie sabotat cât se poate.
Fiindcă tot este la modă să vorbim despre politici de proximitate, de dezastre, de educaţie, de sănătate, de securitatea tuturor, iar
avem în România o indiferenţă de proximitate. Instituţiile produc noi suntem niște cetăţeni-clienţi care am plătit impozite pentru a
sistematic indiferenţă. Indiferenţa faţă de suferinţa semenilor este nu mai avea nicio îndatorire faţă de semeni. Noi putem să stăm
dublată de o indiferenţă faţă de viitor. Nu ne pasă de moștenirea în pavilionul unui egoism vecin cu dezumanizarea. Indiferenţa
pe care o lăsăm generaţiilor care vin, ne gândim egoist doar la este acceptată ca normală, mai ales în noul management public
copiii noștri. Ne indignăm retoric atunci când tânăra mamă își (anglo-saxon) sau în noua gestiune publică (așa cum o numesc
vinde copilul încă nenăscut, când politicienii vând pământul unei francezii), relaţia noastră cu comunitatea fiind privită prin prisma
făgăduinţe de la Haga. O ţară plină de gunoaie la tot pasul arată cetăţeanului consumator de servicii de calitate sau a cetăţeanului-
indiferenţa pentru mediu, dar este și semnul unei lipse de respect client. Acolo, cum ar spune Foucault, modernizarea a făcut ca
pentru noi înșine. Semnul deteriorării raportului cu alţii. omul să întreţină tot mai puţine relaţii cu spaţiul de proximitate,
Accept obiecţia că nu politicienii sunt vinovaţi pentru iar individul a devenit membru al unei populaţii, o masă de egali
întreaga suferinţă umană de astăzi, da, este o demagogie a lumii de în care nimeni nu se distinge. Sigur, considerentele filosofice sunt
azi să dai vina pe o singură categorie. Dar politicienii sunt vinovaţi interesante, dar acolo civilizaţia și emergenţa unor valori umaniste
pentru că nu le pasă, că nu fac proiecte pentru a scăpa de sărăcie, pot repara o parte dintre efectele negative ale acestui proces.
pentru că nu simt că misiunea lor este mai mult decât o cursă La noi este altceva, la noi viaţa politică este bolnavă de
pentru creșterea bunăstării personale. Ei trebuie să fie inspiratori indiferenţă, noi am ieșit doar de puţină vreme dintr-o barbarie
specializaţi pentru proiecte de solidaritate colectivă. Ei ar trebui să care ne-a desensibilizat sistematic. Am acceptat să lucrăm pentru a
facă așa cum spun în campanie că vor face și trebuie să stea printre moderniza orfelinatele și școlile speciale doar atât timp cât baroneasa
oameni cel puţin atât cât stau în campania electorală. Nicholson făcea scandal și venea să verifice. Am uitat de bolnavii
Nu este inutil să ne întrebăm cum s-a ajuns aici, dar nici din spitalele de boli mintale, trataţi ca niște animale, imediat ce
nu avem vreun mare avantaj dacă insistăm asupra cauzelor. am semnat Tratatul de aderare la UE. Refugiul administraţiei în
Desolidarizarea de o societate bazată pe asocierea individualităţilor birocraţia indiferentă poate să producă cele mai mari drame. De
poate fi privită ca normală în timpurile noastre. Nu este bine, dar exemplu, sunt mii de copii romi care nu au niciun drept la alocaţie
la nivel individual poate că este mai ușor de înţeles și de gestionat. sau la școală pentru că nu au un certificat de naștere. Nu e o dovadă
Politica este însă organizare colectivă prin excelenţă, organizarea constituţia lor somatică, cum ar spune profesorul meu de filosofie,
pentru promovarea interesului comun. că s-au născut? Este mai relevant un petic de hârtie?
Din nefericire, sistemul politic este organizat să producă Spun că politica noastră este bolnavă de indiferenţă nu
indiferenţa: individul este liber să nu participe la procesul pentru că s-a modernizat, s-a sterilizat prin organizare sau
democratic, la dezbaterea proiectelor comune sau la votul pentru birocratizare raţională. La noi este altceva, indiferenţa vine parcă
desemnarea celor care se vor delega să-l gestioneze. Indiferenţa din vocaţie. Este adevărat, ne-am eliberat de comunism, dar am
face deci parte din cultura morală a democraţiei, reprezentativă devenit liberi și indiferenţi faţă de propria noastră condiţie umană,
pentru asta fiind replica unui personaj din Rinocerii lui Ionesco: căci umanitatea înseamnă convieţuire.
„Dacă ne-am face griji pentru tot ce se întâmplă, nu am mai putea Politica și-a pierdut sufletul, oamenii rătăcesc năuciţi prin
trăi”. Statul a fost delegat să aibă grijă de toate, noi nu mai avem spaţiul social. Cele două doamne care se luptă pentru Colegiul 19
responsabilităţi. Statul trebuie să se ocupe de bolnavi, de săraci, din București se bat pentru culoarea verde și cuvântul suflet, agăţat
ca o broșă ciudată și roz la reverul lor de femei pornite să câștige tușe idealiste. Câteva lucrări există totuși astăzi, dar au rămas la
o funcţie publică. Cred că femeile ar putea face o altă politică, dar nivelul etichetei de anarhiste sau bizare. Michael Albert este un
deocamdată sunt și ele cotropite doar de retorica de campanie. A militant american care coordonează reţeaua Z-net, iar lucrarea
face politică doar cu sufletul poate fi la fel de dezastruos dacă nu lui, Parecon: Life After Capitalism, caută să introducă pentru
faci o politică aplicată, utilă, care să ajute la schimbarea lumii. viitor termenul de „economie participalistă”. Cartea sa are însă un
Noi suntem o colecţie de insule care se îndepărtează tot ecou minor, fiind promovată doar în zone marginale ale publicului.
mai mult unele de altele. Începem să trăim o singurătate istorică, O lucrare fascinantă, care vorbește profetic despre o nouă elită a
structurală, promovată ca model. Acum vreo zece ani am scris despre puterii, este Netocraţia, tradusă și în românește, unde suedezii Bard
un om din Botoșani care s-a spânzurat sub plapumă, iar familia și Söderqvist aduc viziunea unei societăţi transparente și polarizate,
lui nu și-a dat seama că a murit decât după vreo săptămână. Mi-a visată de pionierii internetului, o societate ierarhizată nu în funcţie
părut atunci a fi un caz de singurătate cosmică a acelui om. Acum, de avere și de performanţă, ci în funcţie de capacitatea de a controla
tabloul general al societăţii guvernate de politica noastră arată un noile mijloace interactive de comunicare. Am amintit doar două
jalnic spectacol al indiferenţei generalizate. Indiferenţa nu mai dintre lucrările care materializează astăzi un fel de utopii, dar care se
este o raritate, ci o regulă. Avem parcă un contract de indiferenţă feresc să se atingă de ordinea politică. Autorii lor spun că ei nu critică,
mutuală, indiferenţa ţine loc de relaţie socială. Stăm pasivi în faţa ci pur și simplu constată că lumea se schimbă și încearcă să ne arate
unui spectacol care te pune doar să aplauzi sau să votezi. direcţia spre care se merge. Ambele lucrări sunt interesante ca viziune,
20 aprilie 2010 documentate, creative, dar parcă le lipsește ceva. Lipsește îndemnul,
nu duc raţionamentul până la capăt, sunt inhibate de acest capitalism
neoliberalist difuzat ca religie. Despre capitalism ca religie a scris, în
1921, filosoful german Walter Benjamin: „În capitalism se recunoaște
Politica fără utopie şi fără speranţă o religie, căci el servește la satisfacerea acelorași griji, chinuri și neliniști
Societatea fără jucării la care așa-zisele religii dădeau odinioară răspunsul.”
Walter Benjamin credea că structura teologică a capitalismului
are trei elemente esenţiale:
A m intrat într-o lume în care nu mai există loc pentru utopie.
Trăim un timp în care teoreticienii și filosofii au declarat
capitalismul ca ultimul stadiu al omenirii. Vă mai puteţi închipui
El este în primul rând un cult, poate cel mai extrem cult care
a existat. El nu are o dogmă, o teologie, ci își extrage importanţa
numai din cultul propriu. Utilitarismul capătă din acest punct
ceva după el? Nici măcar criza care zguduie întreg sistemul nu are
de vedere coloratura lui religioasă. Cea de a doua trăsătură este
darul de a pune oamenii să gândească dacă urmează ceva după
durata permanentă a cultului, căci are loc o celebrare sans trève et
capitalism. Ar fi considerată o erezie, dar dacă totuși am face asta, este
sans merci („fără încetare și fără îndurare”) a cultului. Nu există „o
clar că nu te trimite nimeni la Canal, dar nici nu te bagă în seamă.
zi obișnuită”, toate sunt zile de sărbătorire fastuoasă și cu pompă a
Eventual, o să te înjure unii că ești comunist. Sigur, comunismul
binefacerilor lui. În al treilea rând, capitalismul este poate unicul
are cea mai mare vină: a îngropat sub milioane de cadavre ultima
caz al unui cult ce nu absolvă de păcate, ci se face vinovat de ele.
utopie puternică, utopie care a vitaminizat multe minţi, o perioadă.
Această celebrare zilnică se observă cel mai bine în perioadele
Lipsa reflecţiei sau raritatea ei este totuși mai puţin
de criză zbuciumată mediatic, adică atunci când ne aducem
periculoasă decât lipsa reflexului de a gândi progresul, cu sau fără
aminte de criză și televiziunile noastre de știri încep să ne deseneze Am scris recent un articol despre stânga românească, care în
dezastrul pe niște flipchart-uri imense, transformându-ne în elevi ultimii douăzeci de ani a fost timorată și nu a încercat să stimuleze
care trebuie să mimeze interesul, altfel sunt scoși la tablă. Vedem și să mobilizeze. Stânga (dar de ce nu și dreapta?) ar trebui să
în fiecare zi la televiziuni discuţii inutile despre criză și societatea probeze că visul oamenilor de a trăi mai bine este realizabil, că,
românească, discuţii care nu aduc nici cea mai firavă dovadă despre deși viaţa nu este un paradis fără de griji, fericirea este posibilă
existenţa vreunui neuron, stingher sau nu. Nicio soluţie la criză, prin muncă și talent investit în acţiune. Cum să faci ceva pentru
nicio idee economică sau socială. Soluţii: remanierea miniștrilor, societate dacă nu stimulezi capacitatea oamenilor de a imagina
demisia guvernului, alegeri anticipate, stimularea economiei de o lume mai bună? Am pornit în acel articol de la economistul
către stat, reducerea taxelor etc., dar nicio strategie, nicio idee și filosoful Friedrich August von Hayek, un militant împotriva
despre cum va arăta viitorul. teoriilor stângii. Până și von Hayek a fost, la un moment dat, de
Macroeconomiștii care nu au prevăzut criza nu mai vorbesc acord cu faptul că economiștii de stânga au capacitatea viziunii,
acum deloc, cred că nici nu prea mai au curajul să spună ceva, pot să proiecteze și să imagineze mult mai facil viitorul decât cei
căci nu pot gândi out of the box, probabil se pot gândi doar la de dreapta, care sunt închistaţi într-o raţionalitate contabilă și
creșterea economică continuă, iar criza le pare doar o febră sau un devin astfel mai puţin atractivi pentru strategiile politice.
accident. Când regula a devenit criza, ei ce să spună? Eventual, ca Când politicianul de stânga sau de dreapta vorbește doar
în orice religie, vor spune „Doamne ajută!”(unde Doamne = statul despre dezastrul pe care îl aduce guvernul, despre criza care nu
cel hulit). se va sfârși decât dacă el va veni la putere, moment în care îi va
Nu știu dacă economiștilor, politologilor sau sociologilor băga în pușcărie pe criminalii de la putere, realitatea este greu
noștri le lipsește mai multă lectură sau înţelegerea vieţii. Știu sigur să se schimbe. E adevărat, publicul se va uita în campanie la
însă că dominantă este lipsa încrederii într-un viitor mai bun, meciul de wrestling dintre stânga și dreapta (regizat sau nu), iar
unul dintre elementele esenţiale ale reflexului utopic. Utopia este după terminarea meciului se va duce cu gamela la ușa guvernului
o impertinenţă pentru că produce o ruptură cu ordinea prezentă, sau a primăriei, pentru a primi ceea ce i-a promis învingătorul.
își imaginează viitorul în termenii progresului. Societatea de acum Raţionalismul și stilul „managerialist” de împărţire a PIB-ului
caută să aducă ameliorări la crize, să asiste social, să repare, să facă au distrus potenţialul de influenţare al politicii. La noi, s-a mers
mai suportabilă suferinţa, să reducă numărul celor cu probleme, mult mai departe, satele și cartierele sărace sunt invadate în fiecare
dar a pierdut ideea progresului. campanie electorală de camioane cu găleţi, cu pungi de alimente
În 2006, un cunoscut genetician francez, Albert Jacquard, sau cu cine știe ce alte tâmpenii. Politica noastră spune franc:
în vârstă de optzeci și unu de ani, a publicat o carte, Mon utopie, pentru votul tău îţi dau o bere și patru mici sau un litru de ulei și
una dintre ultimele utopii moderne, în care proiectează o societate un kil de zahăr. Atât, să nu vii mai încolo să-mi pretinzi cine știe
unde raporturile dintre oameni și drepturile lor sunt priorităţile ce, cetăţene, am plătit preţul votului înainte, ca la bordel!
absolute, necondiţionate de altceva. A înnebunit bătrânul profesor Realismul politic al stângii și al dreptei îngustează câmpul
pozitivist sau a căutat să dea o speranţă? Cred că a vrut să arate, prin de posibilităţi, ciuntește realitatea și handicapează politica. Sigur,
exemplul personal, că trebuie să producem idei, să fim creativi, să oamenilor trebuie să le spunem adevărul, dar o viziune catastrofică,
mobilizăm energiile societăţii, să incităm fantezia și să provocăm un mesaj de ură și răzbunare, un ton agonistic nu vor putea să
inteligenţele să depășească barierele pesimismului social. mobilizeze decât o mică parte a populaţiei. Am publicat acest text
pe blogul meu, un blog vizitat, dar am primit la aceste idei destul din acel moment, pe buza prăpastiei: este o ţară profund divizată,
de puţine reacţii de la prietenii sau inamicii mei politicieni, semn săracă, având o oligarhie care funcţionează transpartinic doar la
că nu-i interesează, nu înţeleg sau nu au organ pentru asta. hoţie, dar care a lansat și întreţine un rasism politic generator de
Recent, unul dintre dramaturgii și poeţii mei preferaţi, Matei conflict etern. O ţară fără speranţă, fără niciun proiect. Ura pare
Vișniec, făcea o observaţie tulburătoare: copiii noștri se joacă cu singura resursă, dar energia urii nu poate aduce decât distrugere și
niște jucării standardizate, cea mai mare parte a lor fiind făcute în haos. Căutând o speranţă, ne uităm la actorii politici și nu vedem
China, și asta arată – spune bucovineanul nostru exilat la Paris – nimic care ar putea să ne ajute să visăm măcar la o normalizare a
că o societate care nu mai construiește jucării pentru copiii săi este vieţii.
una deja colonizată. L-am văzut pe Președintele României într-o conferinţă de
Nu construim jucării pentru copii căci nu ne mai interesează presă făcută la miez de noapte, după interminabile discuţii cu
viitorul, viitorul ni se întâmplă, poate cel mult să ne aducă premiul cei care susţin guvernul. Părea după o luptă cu morile de vânt,
cel mare la Dan Diaconescu în direct. Fără utopie, se sufocă gândul aveam senzaţia că nu are încredere că politicienii lui vor accepta
și moare speranţa. România este o ţară fără jucării, fără vise și fără să renunţe la privilegii, atâta timp cât obţinerea de privilegii este
speranţe. tocmai esenţa participării lor la acest joc. Părea obosit, mi-a părut
6 mai 2010 pentru prima dată învins. Nu și-a mai păstrat nici măcar reflexul
de politician, acela de a promite că, într-o zi, vom vedea luminiţa
de la capătul tunelului. Ne-a spus că nu putem să mai vorbim de
investiţii publice în viitor, să uităm de autostrăzi sau alte utopii,
INVICTUS? pentru că nu vom reuși să producem resurse pentru asta.
Am și eu acest sentiment, mai ales că zilnic se găsește vreun
Ai grijă ca partidul să nu se mute în tine!
jurnalist care mă întreabă ce se va întâmpla, cum vom ieși din
această criză, cum văd eu viitorul. Sunt pesimist de data aceasta,
A cum câteva luni, Emil, unul dintre asistenţii mei, mi-a dat
cu discreţie un DVD cu ultimul film al lui Clint Eastwood,
„Invictus”. „O să vă placă, mi-a spus, când aveţi liniște în vreo
nu văd nicio soluţie și îmi este foarte greu s-o spun și chiar mai
greu s-o scriu. De două decenii există două Românii care se
urăsc una pe alta, din ce în ce mai mult, iar de acum încolo, tot
seară, căutaţi să-l vedeţi.” L-am purtat în geantă câteva săptămâni, mai precis. Identificarea dușmanului este cea mai importantă
alte câteva a stat în așteptare pe biroul meu. Mai auzisem câte ceva preocupare a politicienilor. După 1990, „foștii” au încercat să-i
despre film, la un moment dat însă am crezut chiar că este vreunul ţină deoparte pe nou-veniţi sau pe naivii din partidele istorice care
dintre filmele comandate pentru a dezinhiba turiștii care ar trebui au încercat să recreeze o legitimitate istorică. După ce polarizarea
să producă bani pentru FIFA, în această vară, prin prezenţa la comuniști-democraţi nu a mai avut destule resurse, a apărut o altă
Campionatul Mondial de Fotbal. L-am văzut în ziua de Rusalii și polaritate: noi și ei. Noi suntem cei buni, ei sunt cei răi. Ei sunt
a fost ca o prezenţă la biserică într-o zi de sărbătoare. Adică, un fel sursa nefericirii noastre, ne-au dat jos de la putere, s-au îmbogăţit
de ploaie peste suflet. cu resursele pe care le-am fi putut folosi noi dacă am fi fost la
Dincolo de unele tezisme de factură hollywoodiană, filmul putere mereu. Uneori, noi și ei însemna „stânga” și „dreapta”,
m-a impresionat pentru că trimite la realitatea pe care o trăim în alteori, „putere și opoziţie”, „roșii sau portocalii”.
România acestui moment. Da, România este, ca și Africa de Sud
Din toată competiţia rămânea mereu ura, niciodată vreun produce, în mod reflex, discriminarea celorlalte, dar și respingerea
efort de a trece peste diferenţiere în numele vreunui proiect. De resurselor de specializare din societatea civilă. Situaţia membrului
ce nu am reuși să colaborăm cu toţii la un proiect, m-am întrebat de partid nu este una prea bună; l-am numit odată „ostatic al
adesea, și răspunsul meu provizoriu este: din cauza resurselor pe partidului”. Într-un text mai vechi, pentru care m-a înjurat un coleg
care trebuie să le împartă cei care ajung la putere și din cauza de partid bătut în cap, am scris, cu referire la situaţia ingrată a celor
faptului că niciodată un lider nu și-a înfruntat propria armată, care sunt prinși în această puternică integrare a partidelor:
decretând pacea și iertarea adversarului de până ieri. Când dumneavoastră, cei fără de partid, vă simţiţi trădaţi
În filmul lui Clint Eastwood, Mandela face acest salt, pe de politicieni, înșelaţi în speranţa că lucrurile merg spre mai bine,
care numai trei decenii de pușcărie te pot împinge să-l faci. Pus gândiţi-vă că există pe lume cineva care este într-o situaţie mai
să desfiinţeze simbolul rasismului, echipa de rugby a albilor, proastă: membrul simplu de partid. Nu este liber să protesteze,
Springbox, Mandela refuză și face din această echipă, prin câștigarea este singur, nu are niciun sprijin din partea societăţii civile, este
titlului mondial, un moment unificator pentru o naţiune divizată. privit strâmb de dumneavoastră, fericiţii independenţi. Poate
După 27 de ani de temniţă, Mandela înţelege un lucru că s-a năruit și singurul lui sprijin: visul că lumea poate să fie
pe care l-am auzit de la oameni care au făcut pușcărie la noi, în schimbată în bine, iar el poate face ceva pentru asta.
perioada obsedantului deceniu: trebuie să ai grijă ca pușcăria să nu Lipsa de colaborare pentru elaborarea unui nou proiect de
se mute în tine! Dacă atunci când ieși pe poarta ei nu lași acolo tot societate este rezultatul unui adevărat rasism politic, încă prezent
ce ai simţit, înseamnă că o vei purta cu tine toată viaţa. în viaţa noastră publică. Trăind în interiorul grupurilor politice,
„Naţiunea noastră este flămândă de victorie”, spune Mandela, oamenii suferă tot felul de mutaţii, chiar și cei care erau fiinţe
și parcă se referă la România. Trebuie să uităm trecutul și să privim rezonabile când au intrat acolo. Sigur, sunt și destui simulanţi sau
viitorul; nu poţi elimina simbolurile celorlalţi și apoi să le pretinzi șmecheri, traseiști politici prin vocaţie, dar cei mai mulţi membri
să participe la construcţie. Trebuie să le ceri oamenilor imposibilul din partide sunt sincer integraţi. Cu toţii însă, cei implicaţi politic,
pentru a realiza ceva, trebuie să-i motivezi să facă tot ceea ce ei cred suntem pândiţi de pericolul ca partidul să se mute în noi. Să nu
că nu pot, iar pentru aceasta, liderul are nevoie de inspiraţie. Oricât ne mai putem închipui în afara lui, să nu mai putem privi lumea
de exagerat ar părea, m-am gândit la România tot timpul filmului, decât prin viziunea săracă a comunicatelor lui, să nu-l mai putem
am văzut același conflict și o lipsă de speranţă asemănătoare. Am vedea pe celălalt decât ca dușman, iar ura să fie singurul sentiment
sentimentul că România este devastată de un rasism politic ce a făcut care ne aduce împreună.
să nu se lege nimic în ultimele decenii. Nimic nu s-a făcut împreună, În filmul lui Clint Eastwood, liderul lui găsește inspiraţia
nu am avut eforturi colective, perioade de relativă prosperitate sau într-o poezie din secolul al XIX-lea. Se eliberează de ură și caută
de construcţie, atunci când adversarul era încă pe jos, iar coerenţa să integreze simbolurile de succes, chiar dacă, înainte, aceste
era dată de proiecte externe sau de autoritarisme mai luminate. simboluri erau semnele suferinţei lui. Versurile lui Henley au fost
Prin rasism politic înţeleg o atitudine continuă de conflict între scrise, se spune, pe patul de spital, când autorul devenise, prin
identificările partizane, un conflict prea subiectivat, care depășește suferinţă, posesorul unei etici superioare: „I am the master of my
limitele unei competiţii politice normale. Identificarea partizană este fate/ I am the captain of my soul”.
prea puternică (un fel de spirit de hoardă), iar colaborarea în coaliţii Atunci când nu mai există nicio speranţă, când totul pare
politice devine imposibilă. Venirea la putere a unui partid politic că merge spre dezastru, mai putem visa doar la o răsturnare a
mersului „firesc” al prăbușirii, prin intermediul unuia care s-a și procente. În fiecare zi avem un scandal, o mare polemică, o
lecuit de ură și s-a săturat cu totul de războaiele politice cretine, ameninţare cu trimiterea în instanţă. Plecat departe de casă, când
erori care ne-au adus aici. Cred că oamenii visează aiurea la cineva deschid laptopul și dau să caut ceva în presa noastră, mă lovesc
care ar veni să ne salveze din afara politicii, adică să ne ceară să de figura celor mai cunoscuţi politicieni și de declaraţiile lor
facem imposibilul. Venind de dincolo de arenă, nu va fi crezut grave și profunde. Aud că unii s-au prins că PSD și-a schimbat
de nimeni, dar mai ales nu va fi urmat de nimeni. Nu-mi cereţi brusc strategia și atacă dur guvernarea, dar mă uit și nu văd nicio
exemple, nu știu dacă acel om există, dar semnul recunoașterii lui schimbare, ba chiar îmi pare că Victor Ponta este constant în
poate fi următorul: va fi unul dintre cei în care partidul lui nu și-a ultima vreme, nu a schimbat nimic din ce a spus. Am citit că
făcut cuib pentru vecie. Victor Ponta le arată pisica guvernanţilor, dar președintele PSD
26 mai 2010 se uită probabil nedumerit, pentru că lui îi plac mașinile, nu
mâţele, în concediu. Citesc că guvernul Boc este un factor de risc
pentru inflaţie (deși știam oricum că este un factor de risc pentru
România). Unii publică secretul suspendării lui Băsescu, alţii scriu
Dacă tace politicianul despre cum ar vrea Băsescu să fie suspendat. Numai lucruri grave,
O propunere timidă chestiuni de politică fundamentală, subiecte serioase, dar care mor
a doua zi, ca orice subiect de vacanţă.
Politicienii stau la Monte Carlo, la Nisa ori în Sardinia, cu
E ste august și toată lumea se află în vacanţă. Adică reduce
motoarele, caută plăceri simple, locuri exotice sau poate
doar umbra unui copac ori concertul păsărilor dintr-o pădure.
telefonul la ureche câteva ore pe zi, și vor să dea senzaţia că sunt
obsedaţi și frământaţi de marile probleme ale României. Dau
câteva telefoane și apoi merg la plajă. O mare golăneală, ultima
De regulă, vara jurnaliștii sunt cei mai năpăstuiţi. Nu au știri,
găselniţă din telenovela simulării responsabilităţii și grijii faţă de
nu sunt siguri pe unde umblă publicul lor, dar mai ales lipsesc
societatea românească. Odată cu prăbușirea încrederii în instituţii
evenimentele publice. Știrile cu locul în care se duc politicienii și
și în partide, o strategie agresivă de prezenţă nonstop în spaţiul
vedetele în vacanţă rezolvă doar una sau două zile, în rest bietul
public, cu sau fără mesaj, face modă printre politicieni. Politicienii
jurnalist trebuie să se roage la Dumnezeu ori să umble aiurit pe
ne urmăresc deja ca la fotbal, om la om, pe tot terenul. Sigur că,
Google. Politicienii nu mai răspund la telefon sau își anunţă
dacă la 1 septembrie i-am întreba ce au spus în august, când erau
jurnaliștii preferaţi că nu vor fi de găsit timp de două săptămâni.
relaxaţi în concediu, nu și-ar mai aduce aminte decât foarte vag.
Specialiștii în PR politic sau guvernamental pregătesc agende
Sunt sigur că niciuna dintre indignările de vacanţă nu va avea
de vacanţă și planificări pentru subiecte siropoase. Dar drama
vreo continuare în politica pe care vor reîncepe s-o facă odată
jurnalistului lipsit de fapte sociale majore, de evenimente politice
cu sesiunea de toamnă a parlamentului. Această ultimă formă
consistente, rămâne intactă.
de demagogie politică agresivă mă face să propun o chestiune
Poate că aceste lucruri mai sunt valabile și în alte ţări, erau
ecologică, de bun-simţ. Ce ar fi să decretăm luna august o lună
valabile și în România, până anul trecut. Observ însă că acum
fără politică, o lună în care politicienii și politica iau vacanţă? Am
politica nu își ia vacanţă, deși nu este nici măcar un an preelectoral.
reduce un pic din poluarea media și am lăsa societatea să respire
În fiecare zi, partidele și șefii lor lansează atacuri, descoperă
aerul de vacanţă fără poluantul sonor adus de politicieni. Nu cred
strategii, anunţă fericirea viitoare a poporului, condensată în cifre
că ar suferi cineva din cauza asta, poate și politicienii ar veni cu Dacă ne referim la România, atunci vedem că, de aproape
minţile mai odihnite în luna septembrie. Poate că, vorbind mai două decenii, stânga românească, sub conducerea unor politicieni
puţin, chiar și politicienii ar avea un pic de timp de reflecţie, ar proveniţi din vechiul regim, a tăcut timorată sau a încercat să se
spune apoi mai puţine prostii, revenind după treizeci de zile de justifice prin pragmatismul cifrelor de buget sau al procentelor
abstinenţă la gargară. O vacanţă ar putea avea semnificaţia unei de creștere. „Vom crește salariile cu 50%, vom dubla pensia
dezintoxicări, pentru politicieni, dar și pentru public. sau alocaţia, vom face X kilometri de drumuri, vom construi
Dacă ar tăcea politicianul, măcar pe timpul vacanţei, poate 6 000 de apartamente.” Stânga s-a luat la întrecere cu dreapta
s-ar auzi vocea altora, poate a unor intelectuali, poate a unor în promisiuni, ceea ce nu a avantajat-o, pentru că dreapta este,
artiste care încă nu s-au sinucis. Chiar și de niște liniște ar avea prin natura ei, conservatoare și lipsită de imaginaţie. Dreapta
nevoie România, poate reușim să ne regăsim. În copilărie, ţinând este tradiţionalistă, raţionalistă, căutătoare de profit, nu promite
o fată de mână la un cinematograf, am fost cucerit de un cântec salvarea sau mântuirea.
care spunea: „Dacă tace cântăreţul, tace viaţa.” Acum, matur, mă Poate că liderii stângii de la noi au avut o inhibiţie generată
gândesc ce s-ar întâmpla dacă tace politicianul. Poate s-ar trezi la de utopia omului nou sau a societăţii comuniste, acel paradis unde
viaţă, măcar în vacanţă, un popor căruia îi e dor de viaţă. Atât de fiecare urma să primească după nevoi, în timp ce va contribui
dor, încât se uită înainte și nu vede nimic, se uită apoi spre Trecut după posibilităţi, lucru explicabil. Dar persistenţa acestei sărăciri
și o confundă pe ea, Viaţa, chiar și cu umbrele lui tenebroase. a mesajului nu se mai justifică după două decenii de democraţie.
Deși ne-am îndepărtat mult de acele momente, proiectele stângii
8 august 2010
au rămas la fel de inhibate. Politica noastră are cotele de neîncredere
de astăzi și pentru că stânga românească ignoră energia pe care
o poate aduce visul în politică. Politica este un mijloc prin care
trebuie să potenţăm capacitatea oamenilor de a visa la o lume mai
Energia visului în politică
bună, la o societate mai dreaptă, la o lume cu mai multă libertate
pentru individ sau cu o mai mare egalitate de șanse.
F riedrich August von Hayek spunea într-un interviu de

bătrâneţe că, după o viaţă de polemică îndreptată împotriva
stângii, a constatat totuși că îi invidiază pe economiștii de stânga
Obsesia de a pune mâna pe putere cu orice preţ, de a
elimina adversarul politic de la ciolan nu ajunge pentru a crea
optimism, bunăstare și entuziasm, ţeluri pentru care oamenii
pentru un lucru: economiștii de stânga sunt vizionari, își permit trebuie să riște, să investească, să folosească mai multă energie
să imagineze, să proiecteze viitorul. Marele economist de dreapta pentru a aduce viitorul mai aproape. Un proiect de stânga trebuie
spunea că dreapta e mai raţionalistă, mai contabilă, mai închistată să creeze entuziasm, trebuie să descătușeze energii. Până la urmă,
și, de aceea, mai puţin atractivă. politica este și un spectacol care poate crea o nouă realitate. Un
Multă vreme m-am gândit la ceea ce spunea marele filosof și politician charismatic, dedicat unei viziuni, unui proiect construit
economist, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1974, pe speranţa unui viitor mai bun, poate trage după el oamenii spre
dar nu am găsit corespondenţe în politica de astăzi. Pentru că o altă etapă din viaţa unei comunităţi.
dreapta a rămas la fel de contabilă, dar stânga și-a pierdut din Stânga ar trebui să probeze că visul oamenilor de a trăi mai
energia creatoare peste tot în Europa, dar și în lume. bine este realizabil, că, deși viaţa nu este un paradis fără de griji,
fericirea este posibilă prin muncă și talent investite în acţiune. francezi care au încercat să facă din colectivism un lucru respectabil
Cum să faci ceva pentru societate dacă nu stimulezi capacitatea se ascund. Este un mare eveniment pentru civilizaţia occidentală.
oamenilor de a imagina o lume mai bună? Partea culturii franceze care este inspirată din socialism este și va
Când Martin Luther King a folosit formula „I have a dream”, rămâne o nulitate mondială. Dar Franţa a început să se îndepărteze
el a lansat un proiect politic antirasial pe care astăzi Obama de scursurile acestei ideologii insipide pentru a-și reocupa locul ei,
încearcă (sau declară că încearcă) să-l transforme într-un proiect cel al unei societăţi mândre și realizate” (editorial din The Wall
planetar de construcţie a unei lumi mai drepte, mai echitabile, Street Journal, 31 octombrie 1983, citat în Libération, 2 noiembrie
dincolo de inflaţie, deflaţie, stabilizare sau creștere. Nici atunci 1983).
nu era ușor de imaginat egalitatea între rase, nici astăzi nu este În România a fost complicat să-i contrazică pe cei ce se
ușor de imaginat o ordine mondială justă, un parteneriat cinstit, autointitulau adevăraţii reprezentanţi ai stângii. Nici măcar
în numele umanităţii, între cei bogaţi și cei săraci, între cei mici și polemica dintre PDSR și PD, partide de stânga la un moment
cei mari. Dar pentru ca un vis să se realizeze în politică, mai întâi dat, ramuri rupte din copacul FSN, nu a contribuit decisiv la
cineva talentat, charismatic, trebuie să-l aducă în faţa oamenilor. nașterea unui curent de opinie solid de stânga.
Stânga are și o altă postură care o poate înnobila: stânga Există și un bruiaj continuu al distincţiei dintre stânga și
poate visa pentru alţii, stânga este obligată să viseze pentru alţii, dreapta. Bruiajul distincţiei stânga-dreapta nu are ca agent doar
dacă își respectă menirea. Ea trebuie să-i reprezinte pe cei cu ideea „sfârșitului ideologiilor”, falimentară deja, ci și ceea ce am
resurse puţine, pe cei care au pierdut competiţia și poate nu mai putea numi eclipsa distincţiei. În ultimii 25 de ani, ea se face
au energia să viseze, să-și imagineze un viitor frumos pentru care prin golirea de conţinut a conceptului în cadrul unor încercări
merită să trăiești, pentru care merită să faci sacrificii pentru a da de depășire: axa Blair-Schröder. Deși fără un succes prea mare,
educaţie copiilor. apar constant încercări de a repoziţiona partide sau candidaţi pe
Din păcate, nici măcar oamenii de stânga nu cred în centru (nici stânga, nici dreapta) și chiar programe care încearcă să
posibilitatea unui discurs de stânga care ar putea crea un consens aducă alte unghiuri de vedere și problematici transversale, cum a
imaginar, consens care ar putea fi punctul de plecare în schimbarea fost și este încă „ecologia politică “, un curent care pune în centru
la faţă a României. ideea raporturilor complexe dintre om și natură din perspectiva
De ce se întâmplă asta în România? Simplu, stânga modernă resurselor și a progresului uman.
nu se naște prin decret într-o ţară postcomunistă. Este nevoie de un Invenţia centrului nu rezistă dinamicii și complexităţii
câmp de dezbatere de stânga, de o polemică stânga-dreapta, pe teme jocului politic, centrul politic poate că nici nu există. Centrul este
serioase, nu doar penibila controversă legată de cota unică. Există o un loc în care se refugiază sau își trag sufletul diverși politicieni,
nevoie a unei veritabile dezbateri despre stânga, dezbatere care nu de stânga sau de dreapta, în perioade de criză economică și socială.
a avut loc până acum. De câteva ori s-a discutat, dar discuţia a fost Nu cred că are rost să ne pierdem în complicatele discuţii despre
substituită de dezbateri despre guvernarea de stânga. Din păcate, criterii care diferenţiază stânga de dreapta politică. Cred, alături de
discuţia despre stânga și rolul ei este blocată chiar și în Europa de Norberto Bobbio, că egalitatea este steaua polară a stângii, criteriu
confuzii, incoerenţe, neînţelegeri și de presiunea dreptei. care rezistă timpului. Pare evident: nu există încă în România o
Presiunea asupra stângii este foarte evidentă în următorul cultură de stânga veritabilă, consolidată. Acest lucru influenţează
exemplu: „Ideea numită socialism este moartă și intelectualii prestaţia partidelor, dar și mișcările electoratului.
Tabloul sumbru al politicii românești, lipsa de speranţă, lipsa ani după evenimente (vedeţi cum ne-am speriat de cuvântul
de încredere, apatia, populismele greţoase și cumpărarea votului, „revoluţie” și l-am lăsat să fie folosit doar de emanaţi), limbile s-au
toate acestea sunt facilitate și de lipsa unei culturi de stânga, aceea amestecat ca la turnul Babilonului, dar învăţam să vorbim singuri,
care folosește și energia visului în politică. și acesta nu era puţin lucru.
19 septembrie 2010 După 1996, venind opoziţia la putere, am vorbit cu toţii
limbajul dreptăţii și al adevărului, credeam că, în fine, am
terminat gâlceava, ne-am purificat și următorul deceniu va fi cel
al recâștigării demnităţii. Ne-au murit apoi primele speranţe și am
Vocile şi limbile politicii învăţat limbajul sărăciei și al mizeriilor. Am înţeles că, dincolo de
vorbele lor, de steaguri sau de logourile meșteșugite, politicienii se
încurcă în propriile interese și pot fi o povară pentru visul nostru
Goethe despre România noastră de normalitate.
După 2000, ne-am crezut scăpaţi de inhibiţii și îndepărtaţi
S igur, este o glumă de început, pentru a capta atenţia, mă refer
la faptul că, acum mai bine de 200 de ani, Goethe îi scria unui
prieten:
de trecut, am sperat să facem ultimele deconturi cu trecutul și
să ne legăm vagonul numit România la locomotiva istoriei, mai
„Precum un mare oraș, lumea noastră morală și politică precis la locomotiva modernizării, cea despre care credem că nu
e subminată de căi subterane, de pivniţe și canale, la ale căror are marșarier și că nu se oprește niciodată.
conexiuni și amplasări nimeni nu pare să reflecteze sau să se Au venit acceptarea Europei și umbrela NATO, iar resursele
gândească; cei care știu însă câte ceva despre ele vor socoti mult nebănuite ale naţiunii ar fi trebuit să ţâșnească spre cer, precum
mai lesne de înţeles că aici sau acolo, acum sau mai târziu, un zăcământ de ţiţei proaspăt descoperit. Am început să vorbim
pământul se surpă, fumul se ridică printr-o crăpătură și se aud o limbă străină, un dialect bruxellez, și fiecare dintre neologismele
voci stranii.” pe care le rosteam părea a fi aducătorul unei ploi de bani peste
Pare foarte actual acest fragment, parcă este scris special România, bani europeni, „adevăraţi” – cum spunea des un
pentru România, chiar dacă este scris înainte de Revoluţia politician în campanie. Limba și vocile noastre nu ne păreau a fi
Franceză, deci are peste 200 de ani. Lumea noastră începe să se prea autentice, însă luam asta drept semn al schimbării și al noului
prăbușească și vocile pe care le auzim ieșind la suprafaţă nu sunt pe care îl așteptam. Ne-am răspândit prin lume și am interpretat
totuși niște voci străine. Ne par stranii, cum spunea Goethe, dar asta ca un semn al adaptării noastre la lume, al succesului. Am
noi le-am auzit tot timpul, sub forma unui ecou, ca o dublură a privit libertatea noastră de mișcare ca pe un drept natural, o parte
vocilor din politica noastră. a „mi-se-cuvine“-ismului cu care deja am început să ne obișnuim.
Ca să justificăm Revoluţia, am vorbit câţiva ani limbajul În prima jumătate a deceniului au apărut multe mutre noi în
libertăţii, unii cu naivitate, alţii doar atunci când era de faţă presa politică, tineri sau maturi, unii au schimbat compoziţiile pozelor
sau mulţimea. Mulţi au vorbit limbajul libertăţii din naivitate sau de grup, unii au propovăduit reforme, reformări, modernizări sau
din speranţa că totul se va putea schimba doar cu trecerea celor doar mersul spre normalitate, dar cei mai mulţi au fost înghiţiţi
douăzeci de ani de rătăcire, pe care magul roșu de la Răsărit, Silviu de pluton sau împinși înapoi de unde au venit. În 2006, după
Brucan, îi prorocise (credeam că nu va avea dreptate). În primii cum vedem acum, i-a dispărut până și lui Ion Iliescu dosarul din
arhive. Nu cred că Nea Nelu și-a pitit dosarul, putea s-o facă în cei mesajele trecutului, trăim doar în imediat. Este ciudată capacitatea
doisprezece ani când a fost cel mai tare om în stat. Semnificaţia este noastră de disimulare. Uneori am senzaţia că prefăcătoria este o
una mai profundă, trebuia să dispară trecutul unui fost comunist dimensiune importantă a spiritualităţii noastre, deși se poate să
pentru că devenea deja o resursă în acest deceniu al bunăstării false, fie universală. Doar că noi o alegem mai des, ne place minciuna
dar și al nostalgiei după comunism. Era o resursă pentru alţii, cum a mai mult decât asumarea responsabilităţii și sinceritatea, dintr-o
fost mai mereu în ultima vreme. În plus, euforia democraţiei și suflul explicaţie simplă și obiectivă: niciodată societatea nu a premiat pe
celor nou-veniţi la putere, într-o nouă tentativă de a elimina ultimele cineva pentru asemenea gesturi. Ba, din contră.
rămășiţe ale comunismului din politică, se manifestă conform unei
Ce limbă vorbim acum? Vocile stranii?
moralităţi proprii, pragmatice și amorale. Comunist cum este, sau
cum a fost, Ion Iliescu nu cred că a dat ordinul ilegal de a i se distruge Am uitat bruxelleza, peisajul s-a schimbat dintr-odată. Au
dosarul, probabil că i-a fost făcut cadou de un politician de la putere apărut la suprafaţă vocile stranii de care vorbea Goethe. Mahalaua
care avea nevoie de sprijinul PSD. Este doar o presupunere, speculez politică a ieșit la suprafaţă peste noapte? Nu, prieteni, a fost tot
aici, nu am nicio informaţie, poate că asta îmi place să cred. timpul aici, aproape de noi. Mult mai aproape decât ne închipuim.
Partidele, inclusiv cele cu probleme de legitimitate, au Câteva stenograme cu lideri politici, oameni de afaceri și jurnaliști
început să arate o altă imagine. S-au creat marile speranţe pentru au dinamitat liniștea pe care ne încăpăţânăm s-o proiectăm peste
deceniile care vin: bunăstarea, uninominalul, schimbarea clasei realitatea noastră.
politice, meritocraţia și tehnocratismul. E adevărat că, din când în Plecat pentru o săptămână din ţară, descopăr la întoarcere
când, aveam semne că trecutul revenea, dădea lovituri de undeva un peisaj schimbat. Nu prea citisem pe net știrile și nu aveam cum
din culise. Dacă te uitai la purpura roasă a jilţurilor puterii, vedeai să bănuiesc faptul că doar în trei zile se poate schimba într-atât.
că dispunerea lor era la fel, doar că ocupanţii erau alţii. Începeai Un amic din armată îmi trimite un mesaj glumeţ: „Ce faci, ticălos
să vezi că odraslele foștilor iau locul părinţilor, că odraslele șefilor mic, hahaleră de prieten ce-mi ești? La noi se vorbește deja doar
devin șefi pe nesimţite, că fiii arbitrilor arbitrează meciurile altădată cu f..., doar cu p..., eventual cu m... Când o să te reîntorci, să vezi
arbitrate de taţii lor. Nu-i nimic, îţi spuneai, e doar o tranziţie mai ce greu o să te adaptezi, comunist liric ce ești! Am vrut doar să te
ciudată, ca la noi. trag de brăcinar, ca de atenţie“.
Euforia deceniului unu din noul mileniu s-a stins cu totul Mi-am adus aminte ceva ce am citit recent. În timpul celui
în doar doi ani. Când au început să se termine banii pentru de Al Doilea Război Mondial, un german a ţinut un jurnal al
Marele Traktir Politic Naţional (MTPN), am început să ne trezim modificărilor lingvistice din timpul Germaniei naziste. A constatat
ca dintr-o beţie oarbă. „Cum nu mai sunt bani? Uite cine ne cu acea ocazie că nu ideologia, discursurile, drapelele sau alte
conduce... Când a apărut această dictatură? Unde este libertatea forme de discurs articulate produceau schimbări esenţiale asupra
presei, unde sunt patronii visători ai presei anului 1990? Ce-i cu poporului german și a societăţii, ci un lucru mai simplu, cuvintele,
tonomatele astea pe care patronii le mână din spate cu înjurături și noi sau reevaluate, frecvenţa și folosirea lor în anumite expresii erau
șuturi în fund?” Dacă mă uit la mutrele nedumerite ale înţelepţilor mijlocul cel mai eficient de propagandă. Acest lucru se întâmpla
noștri de azi, nu mă pot opri să pufnesc în râs. Mulţi dintre ei au datorită faptului că era o propagandă mecanică și inconștientă,
susţinut, indecent și luând drepturi de autor, această stare de lucruri. un fel de darwinism semantic, care se impunea încet, dar sigur,
Mulţi au creat-o, dar, din păcate, societatea noastră nu stochează prin expresii izolate sau formule sintactice care își câștigau locul
eliminând expresii mai puţin performante. Noul limbaj dă o luptă lumi. Influenţa lui Sorin Ovidiu Vântu este mare, cu siguranţă.
de vulgarizare, un adevărat război civil discret, dar care câștigă în Nu pentru că a cumpărat politicienii cu snopul, nici pentru că a
fiecare zi noi teritorii. Limba învingătorului se impune nu pentru făcut agenda politică. Este mare influenţa și ar putea rămâne așa
că este obligatorie, ci pentru că devine una dintre condiţiile de pentru că această lume politică a avut nevoie de el. Politicienii i
mediu, ca aerul sau ca apa. s-au oferit pe tavă, mulţi îl priveau ca pe binefăcătorul lor. Nu
Descoperim că discuţia despre stenograme este dusă în cred că Vântu are în soldă politicieni mai puţini din tabăra anti-
primul rând de cei care au ceva în comun cu ele, sunt în cele Băsescu decât dintre cei aflaţi la putere, cei care se dau acum fete
publicate deja ori se află în cele care nu au apărut încă. Nu voi mari. Este numai o problemă de selecţie a stenogramelor.
intra în această dezbatere, ea nu duce nicăieri și se va stinge în Multora le-a furnizat protecţie și le-a oferit microfoanele și
curând. Fiecare dintre participanţii la polemică va încerca să uite camerele de luat vederi pentru a fi văzuţi. Dar le-a oferit și altceva
cât mai repede acest episod. Unii – pentru că au avut indecenţa – simulacre de programe și proiecte, subiecte de discurs. Ne-am
de a arăta niște chiloţi murdari în public, ceilalţi – pentru că este făcut cu toţii, de jenă, că nu observăm ce a spus recent Vântu, că el
vorba despre chiloţii lor. încă din 2006 a lansat proiectul suspendării lui Băsescu. Nu cumva
Noul limbaj este unul pornografic, vulgar, dar nu Sorin Ovidiu aceasta este una dintre cele mai ample acţiuni politice din ultimii
Vântu l-a instituit. Pe el l-am putea acuza cel mult pentru limbajul cinci ani? Proiectul a furnizat mii de ore de discursuri, campanii,
grupului său media, dar aici nu este cazul. Discuţiile cu politicieni coaliţii, referendum, teme de campanie, programe comune. Nu
și cu unii angajaţi au loc sub semnul familiarităţii, limbajul este un cumva este cel mai tare proiect al politicii din ultimii cinci ani?
indicator pentru relaţie și mai ales pentru tipul de relaţie. Există Indirect, acesta a fost și proiectul major al realegerii președintelui
mulţi politicieni în România care nu pot rezista 45 de minute la o Băsescu: lupta împotriva celebrului 322, a parlamentului ticăloșit,
conferinţă de presă pentru că sunt obișnuiţi să se exprime atât de împotriva mogulilor sau a tonomatelor a dat temele și pretextele
liber în viaţa de zi cu zi, încât concentrarea pe discurs fără p... și f... pentru a câștiga încă un mandat de cinci ani, mandat care ţine la
este un efort titanic și nu sunt siguri de rezultat. putere și acum o guvernare care nu mai are nicio altă formă de
Vedeţi ce forţă are acest limbaj, este repede adoptat, ziarele legitimitate. Vântu brava, probabil, când a încercat să spună că i-a
au fost pline de titluri cu expresii din stenograme, televiziunile propus un program de reforme președintelui ca singură condiţie
și reţelele de socializare, forumurile au debordat în pastișe. Și eu pentru sprijin, dar proiectul suspendării lui Băsescu, cu toate
am intenţionat să public pe blog o scrisorică adresată madamei prelungirile lui, este un proiect major, care a ţinut loc de politică.
Politica, în noul limbaj. Deocamdată, mă bucur că am rezistat Cel mai umilitor lucru pentru întreaga clasă politică nu este
primei tentaţii. Parcă toată lumea așteptase să se dea drumul la limbajul stenogramelor și nici slujul la Vântu, ci faptul că Vântu și
înjurătura adevărată, cea care spune organelor pe nume. Epoca media, în general, au oferit o vizibilitate care a ţinut loc de discurs
sugestiilor fine, a păsăricilor prezidenţiale, a scrisorilor Elenei și de proiect politic. Cei mai mulţi politicieni stau pe posturile de
Udrea către Ludovic Or (g) an s-a dus. televiziune și vorbesc aproape în fiecare seară, dar nu au spus niciodată
nimic serios, de care să ne aducem aminte. Beneficiază doar de ceea
Mogulii și proiectele politicii
ce, în psihologia socială, numim efectul de simplă expunere.
Sorin Ovidiu Vântu nu este inventatorul politicii noastre și Încă o observaţie, poate un pic trasă de păr, dar nu total
nici al acestor politicieni sau jurnaliști. Vântu este tot creaţia acestei eronată: dacă grupurile media ale mogulilor, cele care-i urmăresc
pe politicieni și dau în direct chiar și când aceștia tușesc, ar dispărea, s-au săpat canale pentru a fi devalizate băncile, unde au fost școliţi
să spunem, peste noapte, cea mai mare parte a politicienilor de la capitaliștii noștri. Tot aici sunt fabricaţi disidenţii și eroii bătăliei
putere sau din opoziţie ar trăi o dramă. Ar trebui să caute alte pentru civism și democraţie.
modalităţi de justificare a funcţiilor și a existenţei lor politice, nu Ar fi mirosit a canale și mai tare în viaţa noastră publică dacă
doar hau-haul de la televizor. Cred că unii ar dispărea, alegătorii nu ar fi luminile reci ale platourilor de televiziune, care mai curăţă
i-ar vedea nefardaţi, ar vedea că nu cunosc viaţa, că nu știu să ce se poate curăţa, mai parfumează pe ici, pe colo. E adevărat că
vorbească deloc cu oamenii, că nu au nimic în cap sau, mai rău, ar s-a ridicat un capac de canal și a început să miroasă urât, dar el va
putea fi întrebaţi ce meserie au. I-ar vedea pe unii că sunt mici și fi repede pus la loc și sudat cu grijă, ca atunci când a venit George
diformi, că au o mână mai lungă, de la căratul genţii unui șef, sau W. Bush la București să vadă curcubeul înălţat magnific peste ţară.
cine știe ce alte defecte. Se vor mai surpa din subterane, dar nici nu mai este nevoie de
Până la urmă, dincolo de ilegalităţile sau imoralităţile din foarte multe pentru că, deja, mulţi dintre oamenii grotelor au fost
faptele lor, pentru care este normal să plătească în justiţie, mogulii validaţi și se află sub lumina reflectoarelor.
sunt greu de înlocuit și cred că acesta este lucrul care le va conserva Dragi concetăţeni, staţi la locurile voastre, nu s-a întâmplat
puterea și influenţa în viitor, pentru încă o vreme. Aici înţeleg nimic! Cuvintele urâte vor fi închise înapoi în cutie. Vă mai
nedumerirea lui Vântu din textul unei stenograme: ce l-o fi apucat amintiţi? „Vorbește-le, vorbește-le” (Talk to them, talk to them),
pe Băsescu să vrea să-l belească pe el, când ar fi putut fi folositor în and they urged the crowd: „Staţi liniștiţi la locurile voastre” (Stay
orice program al președintelui? quiet in your places)... Priviţi, Wikipedia e cu noi!
24 octombrie 2010
Nu vă impacientaţi, staţi la locurile voastre,
nu se schimbă nimic!
Noul limbaj vorbește de la sine despre pivniţele și canalele
unde s-a zămislit politica noastră. Cele care au însoţit-o mereu și Ideologii lovite cu toporul
o să o mai însoţească încă. Pentru că nou, faţă de ceea ce a scris
Goethe, este că acum pivniţele și canalele care se dărâmă sunt
repede construite la loc, camuflate bine, pentru că acolo se află
miezul politicii noastre. Noul limbaj vulgar se impune repede,
D e ceva vreme am intrat și noi în faza de contestare a
ideologiilor.
Să nu vă speriaţi, nu am ajuns la vreo etapă de mare fineţe, în
pentru că este limbajul nostru de zi cu zi, este limbajul relaxării
care să dezbatem diferenţe între ideologii sau posibilitatea sintezei
noastre. Un politician bătrân îmi explica odată de ce trebuie să mă
lor. Nici măcar nu avem bătălia dintre stânga și dreapta sau discuţia
duc eu la televizor, nu el: „Tinere, tu ești profesor în civilie, ai fost
despre alte forme de agregare. Dacă ar fi așa, ar însemna că am fi
obișnuit de la început să spui o sută de cuvinte fără a pune semne
ajuns la vreun stadiu de normalitate.
de punctuaţie cu p...” Noul limbaj nu este oglinda unei lumi, este
Nu, la noi este vorba de lovirea ideologiilor în cap, cu toporul.
chiar parte a esenţei unei lumi politice a subteranelor. O lume
Așa cum s-a făcut adesea în vremurile de dinainte cu fenomenele
prin care unii au trecut dinspre comunism spre capitalismul de
de spiritualitate – metafizica, sociologia sau estetica, cibernetica
azi. O lume din care au fost aduși minerii să planteze panseluţe, de
sau meditaţia transcendentală. Adică, vin niște tipi într-o zi și
unde au fost pregătiţi marii lideri, liderii sindicaliștilor, de unde
anunţă în piaţa publică: „Dacă teoria nu se potrivește cu practica,
asta e, cu atât mai rău pentru ea!” Mai sar și alţii pe la televiziuni scenă”, ele fiind variate forme ale motivaţiei sociale, ce fac posibile
sau radiouri și aprobă prostiile acestea, ca și cum ar fi niște mari teorii și reprezentări globale ale istoriei și integrarea unor grupuri
și revoluţionare imperative ale momentului. Așa am ajuns acum în istoria totalizatoare.
la relativizarea stângii sau a dreptei, la eliminarea și aneantizarea Pe urmele unor teorii mai mult sau mai puţin savante,
lor. Pentru o guvernare care trebuie dată jos, se spune că nu mai putem observa că, într-o lume a crizelor și a schimbărilor rapide,
contează aceste fineţuri, trebuie o coaliţie, indiferent cine se aliază într-o perioadă de bombardament informaţional, oamenii au
cu cine, trebuie să fie aduși trădători, racolaţi mercenari. Nici nevoie de interpretări coerente și mai ales de sisteme articulate
migraţia politică nu mai este un păcat! Imperativul pragmatic al de informaţii, valori, imagini. Ideologiile oferă repere simple, au
momentului conţine o moralitate intrinsecă. făcut parte din educaţia de la nivelul școlii și al familiei, le avem
Nu discut despre guvernare, ar merita dată jos pentru foarte în subconștientul cultural identitar, chiar dacă nu ne dăm seama.
multe motive, care ţin de eficienţă și de măsurarea performanţelor, Ideologiile concentrează un conţinut mitic, aspiraţii și idealuri
ca să nu mai vorbim de comunicarea execrabilă, asimilabilă unei bazate pe nevoi, oferă interpretări și orientează spre anumite tipuri
adevărate sfidări publice. de acţiuni. Doar marxismul a putut crede în utopia că știinţa și
Dar modalitatea prin care se renunţă chiar și la discuţia despre reflexia ei în conștiinţa publică vor putea înlocui celelalte ideologii
respectul ideologiilor este periculoasă. Politica este lăsată fără repere sau sisteme de credinţe.
și fără urmă de criterii sau de moralitate. Chiar să nu conteze nimic Discuţia privind ideologiile revine în comunicarea publică
altceva, doar preluarea puterii să se poată justifica în sine? despre necesitatea unei alianţe unite a opoziţiei. În discuţia
E adevărat că nu noi am inventat sfârșitul ideologiilor, iar despre posibilitatea unei alianţe între PSD, PNL și PC apar zilnic
politicienii noștri, cu câteva excepţii neglijabile cantitativ, nu i-au la televizor profeţi care spun că nici nu trebuie să ne gândim la
citit, cu siguranţă, pe Fukuyama, pe Daniel Bell, Raymond Aron diferenţe ideologice, că este urgent să se facă o alianţă. Distinși
sau Paul Ricoeur. Mulţi teoreticieni au încercat să contrapună intelectuali au afirmat în direct, la ore de maximă audienţă, că
ideologia știinţei și să arate cât rău au făcut ideologiile în istorie, dar nu este nevoie nici măcar de un program de guvernare, că trebuie
discuţia filosofică nu are mari șanse să ajungă în zona polemicilor oprită guvernarea Băsescu, iar restul se va rezolva de la sine.
politice. În ultimele decenii, succesul cel mai mare l-a avut Francis Înţeleg necesitatea alianţei și imperativul pragmatic al schimbării,
Fukuyama, care a prevăzut sfârșitul istoriei, ca final al evoluţiei nu înţeleg de ce schimbarea nu poate fi făcută cu conștiinţa că
ideologice a umanităţii, și universalizarea democraţiei liberale, ca trebuie să respectăm anumite diferenţe ideologice, pentru a le lua
formă finală de guvernare. El vede liberalismul modern ca fiind în calcul și a încerca să le rezolvăm prin negocieri sau programe.
ideologia de la sfârșitul istoriei, prevestind de fapt triumful unei Ideologiile nu sunt moarte, așa cum, din nefericire, cred
ideologii parţiale. În ultimii ani, și el a început să se îndoiască și foarte mulţi. Ideologiile setează o serie de incompatibilităţi care
să aducă unele corecţii profeţiilor din 1989, dar a rămas încă pe dinamitează alianţe, când nu te aștepţi. Ideologiile sunt sisteme
piedestalul unei iluzii, așa cum făcuseră odată și Hegel sau Marx. de valori, în funcţie de ele oamenii se adună în jurul partidelor, în
Cea mai justă poziţie o are, în viziunea mea, Paul Ricoeur, funcţie de ele și românii își setează tot felul de aspiraţii. Politicienii
care demonstrează că ideologiile nu pot să dispară, pentru că cred că ei sunt cauza pentru care oamenii votează un partid, că
grupurile sociale au nevoie „de a-și da o imagine de sine, de a se nu contează nimic altceva, dar se înșală. Ei sunt consideraţi de
reprezenta, în sensul teatral al cuvântului, de a juca și a se pune în către oameni exponenţi tipici pentru anumite valori, chiar dacă
politicienii nici măcar nu s-au gândit la ele. Uneori, liderii resping s-ar putea să accepte, spunând: „Uite ce frumos a vorbit domnul
ideologiile din gelozie, vor să fie doar ei cei iubiţi. Ideologiile sunt politician!” Dar să nu argumentezi și să te faci că nu există nimic
adevărate proiecte în sine, iar interesele liderilor se pot ciocni, în capul oamenilor în materie de vise, de iluzii, de fantasme este o
câteodată, de interesele pe care le conţin ideologiile. Uciderea violenţă gratuită, care nu poate avea succes pe termen lung.
ideii de puritate ideologică sau a nevoii de proiect ideologic se În Europa idealurilor ideologice moștenite din trecut, până
poate face uneori exclusiv în beneficiul momentan al unor lideri și porcul este asomat cu grijă, însă, în România, ideologiile sunt
politici. Unii lideri, conștienţi că au o slabă legitimitate internă lovite cu toporul și căsăpite în stradă de măcelari care nu știu ce
sau externă, încep să se autoproclame singuri stăpânitori peste fac. Sunt tranșate ca focile din filmele ecologiștilor care folosesc
partide, dincolo de valori, considerându-se aspiratoare de voturi. zăpada albă a nordului ca fundal. Diferenţa e că, în cazul nostru,
Revenind la alianţă, se poate ajunge la o alianţă PSD-ACD, nimeni nu leșină în faţa televizorului.
PSD și Ponta nu prea au de ales, cel puţin așa crede toată lumea. 17 ianuarie 2011
PSD este deja de șase ani departe de putere și, recent, odată cu
proiectul candidaturii lui Geoană, a renunţat la vrabia din mână
pentru cioara de pe gard. E adevărat că există și o presiune externă,
dinspre societatea civilă, ca să accepte o alianţă cu PNL. Poate mai
Regula de aur a politicii
sunt variante, dar nu mai are nimeni timp să stea și să cugete. Nu
va fi însă foarte ușor de făcut. De semnat este simplu, dar nu este
vorba doar de posibilitatea de a găsi un limbaj comun între Crin
Antonescu și Victor Ponta. Dacă se va face un proiect de societate C u mai bine de două decenii în urmă, am început să scriu
despre politică. Era în 1990, eram jurnalist și am deschis într-
un ziar din Valea Jiului o rubrică, „Ce știm și ce nu știm despre
sau un program de dezvoltare, această alianţă ar putea să dureze.
Ar trebui să se facă mai mult pornind de jos, nu doar prin decret. democraţie”, titlu pe care nu-l alesesem eu, ci prietenul meu,
Trebuie să fie luate serios în calcul elementele de ideologie care Mircea Bujorescu. Venea o lume nouă peste noi, era entuziasmant,
separă, de douăzeci de ani, stânga de dreapta. Oamenii vor cere o dar multe lucruri care ieșeau din catacombele istoriei ne păreau
explicaţie legată de asta. Nici cei care se cred de stânga, nici cei care de neînţeles. Ca să înţeleg mai bine, m-am apucat de scris și de
se autoidentifică a fi de dreapta nu sunt idioţi, ei pot înţelege că citit. Am căutat înţelepciunile politicii la Aristotel, la Hobbes sau
este nevoie de o lucrare comună. Dar să fie amestecaţi prin decret, Locke, la Rousseau sau Montesquieu. Esenţa, înţelegeam eu, este
pe ideea că nu contează ideologiile, că este o prostie să ţinem la dată de asocierea și respectarea unor reguli și valori comune, legea
identitatea ideologică, după ce 20 de ani i-am pus să se urască trebuie să fie dincolo de subiectivitate.
unii pe alţii tocmai din cauza acestei diferenţe, ar fi prea mult. Pot Poate erau prea vechi, m-am gândit în sinea mea, dar Max
accepta pe moment, dar nu va rezista mult această iluzie. A trata Weber, Tocqueville, Spengler, Pareto, Marx ori chiar Machiavelli
oamenii cu respect în politică înseamnă încercarea de a le cere sigur au fost mai aproape de modernitate și au descoperit că regula
permisiunea, chiar dacă acest lucru este doar consultativ. Nu este trebuie căutată în scanarea intereselor individuale și de grup, în
mare lucru, singura exigenţă este legată de faptul că nu trebuie să ciocnirea lor și în organizările sociale și relaţionale bazate pe acestea.
le spui că tot ce știu ei despre politică, adică ce le-ai spus timp de Și acum, înainte de culcare, mai hoinăresc printre pagini scrise
două decenii, nu mai este valabil începând de mâine. Dacă încerci de Hannah Arendt, Sartori, Wright Mills, Bourdieu, contemporani
o șmecherie de sofistică sau o argumentare persuasivă, oamenii care au căutat să ne arate cum democraţia se poate falsifica și
transforma în contrariul ei și cum sclavii își pierd în primul rând adică viitorul copiilor noștri. Consensul pe marile teme și valori se
libertatea de spirit, celelalte forme ale libertăţii le cedează, le vând va impune cu siguranţă, mi-am zis, nu există naţiuni sinucigașe,
sau le sunt luate pentru că nu le înţeleg valoarea și devin sclavi de doar oamenii izolaţi se sinucid. Am crezut multă vreme că în faţa
bunăvoie sau fanii propriilor torţionari. pericolului vom putea găsi dramul de inteligenţă necesar pentru a
M-am apucat de cercetări sociologice și am crezut că regula căuta mai degrabă ceea ce ne unește decât ceea ce ne desparte.
de aur a politicii este rezonanţa liderilor cu așteptările maselor. Nu se poate acum, mi-am zis, poate că trăim un timp lepros,
Am crezut că liderul, luminat de simpatia băii de mulţime și de în care individualismul este potenţat de uluială în faţa libertăţii de a
vreo sclipire interioară de moralitate sau de minimă inteligenţă, alege, și, vorba lui Sartre, această libertate ne împovărează. Dar, cu
poate construi, împreună cu echipa sa, proiecte care să elibereze siguranţă, elitele sunt cele care construiesc istoria, ele reacţionează
poporul din neștiinţă, pasivitate și lene, prin constituirea unor și dau sensul, negociază cu eternitatea în numele tuturor. Cred
majorităţi care pornesc și fac să duduie motorul societăţii. Când că am răspunsul, m-am gândit, regula de aur a politicii ar trebui
acesta pornește, încrederea socială activează milioane de oameni, căutată în afara politicii, pentru că politica trebuie să fie doar
care prin entuziasmul și sacrificiul lor construiesc o lume tot teckne, cum spuneau vechii greci, doar unealtă, instrument. Elitele
mai bună, tot mai dreaptă, unde cei puternici sunt constrânși sunt cheia, așadar, prieteni – patroni de presă, moguli, mogulași
sau interesaţi să aibă grijă și de cei slabi, de aceia care au pierdut ori simbriași la moguli –, promovaţi o elită românească, nu doar
competiţia. Am văzut apoi cum cercetările mele puteau fi ușor intelectuali care se uită narcisistic în camera de luat vederi! Căutaţi
înlocuite cu o oglindă în care liderii să se vadă frumos. și prezentaţi oamenilor excepţionalitatea din alte domenii, în jurul
Am intrat în politică și am crezut că regula de aur a politicii acestor oameni se vor reclădi speranţa și încrederea că România este
este căutarea interesului comun și moralitatea, măcar parţială, în un loc prietenos și normal de pe pământ, în care se va putea trăi
acordarea mijloacelor la scopuri. Am crezut că echipele sunt în normal, bine și frumos. Am crezut în regula de aur a elitelor până
stare să împingă lucrurile înainte, chiar dacă trăim într-o ţară în când, într-o seară, am văzut la televiziunile cele multe ale patriei
care ne-am dori să mergem înainte, dar stăm cu spatele spre viitor. cum se aliniaseră la mesele unui banchet în cinstea prietenului meu
Am învăţat acolo că vânătorii de voturi sunt mai importanţi decât
Marian Vanghelie, aflat în rebranding, un fost lider providenţial
intelectualii sau inginerii sociali, că mercenarii din războaiele
al României, un fost președinte al Academiei, jurnaliști, popor.
politice nu iau pauză pe timp de pace, ca să-i lase pe constructori
M-am uitat, prostit, chiar și la reluări. Nu-mi venea să cred, dar,
în locul lor, ci transformă piaţa publică într-un război continuu
minunându-mă, mi-am dat seama că regula de aur era aproape, nu
pentru că doar la asta se pricep.
trebuia căutată în tratate sau cercetări complicate. În marea mea
Finalmente, am bănuit că în construirea de majorităţi găsim
uimire mi-am adus aminte despre o formulă pe care un prieten,
regula de aur a politicii, că numărul este măsura tuturor lucrurilor
republican cu pedigree, mi-o spune din când în când, dar pe care
(nu în varianta pitagoreică, ci în varianta balcanică, a numărului
până acum n-am înţeles-o și nu am băgat-o în seamă pentru că, în
de voturi aduse cu găleata sau cu halbele de bere date la schimb în
ziua votului). Am constatat că nici majoritatea nu funcţionează, aroganţa mea, am crezut că voi găsi o alta, mai intelectuală.
nimeni nu acceptă statutul de opoziţie, nimeni nu acceptă până la
capăt această regulă. REGULA DE AUR A POLITICII ESTE URMĂTOAREA:
Poate că în consens se află regula, formula de aur, acea idee care CINE ARE AURUL FACE REGULA.
ne va ajuta să înţelegem totul, trecutul, dar și viitorul ţării noastre, 9 martie 2011
Justiţia nu este chiar o victimă inocentă
Justiţia nu funcţionează bine în România și asta nu se
întâmplă doar pentru că politicienii intră cu bocancii în activitatea
judecătorilor și a procurorilor, ci mai ales pentru că aceștia din
urmă încep să gândească politic. Nu telefonul președintelui, al
Societatea invadată de politică premierului sau cel venit din partea deputaţilor este responsabil
de luarea unor decizii strâmbe, ci chiar procurorii sau judecătorii
gândesc politizat, se adaptează până la urmă la presiunea politică
S ocietatea românească este invadată de politică, deși
depolitizarea este declarată cel mai important imperativ, mai
ales în campaniile electorale. După două decenii de democraţie,
reală, fără îndoială. Mai ales atunci când se gândesc la consecinţele
publice ale actelor lor se produce aproape sigur o infectare a deciziei
lor de către gândirea politizată. Am cunoscut procurori care caută
societatea se politizează pe zi ce trece. Nu mai rămâne nimic în
cu orice preţ doar nume mari din politică sau economie, pentru
afara politicului. Mai ales gândirea cotidiană, ea este prima victimă.
a se lansa în acest mod spre marile funcţii de la București. De
Politicianismul nu este doar operă de politician aceea arestarea preventivă a devenit un ritual politic în sine. De
Politicianismul este una dintre dimensiunile acestui fenomen; regulă, după arestare nu mai urmează nimic, pentru că dosarele
este una dintre patologiile discursului și ale atitudinii politicienilor, sunt sărace și slab întocmite, însăilate pe baza unor suspiciuni din
astfel că nu e nevoie să consumăm spaţiu pentru a argumenta acest presă. Închipuiţi-vă că un procuror se luptă pentru avansare, duce
fapt. Politizarea este o dimensiune și se referă la acţiunile celor în arest preventiv pe cel mai tare om politic din oraș, dar clientul
care vin la putere și transformă totul în politic. Ei schimbă toţi este judecat apoi de un judecător care vrea să arate, invers, că este
funcţionarii publici cu membri de partid și transformă totul în imparţial, dincolo de presiunile statului, ale puterii și, evident,
interpretare politică, întreaga problematică socială devenind doar nu-l condamnă, chiar dacă ar fi ceva probe. Omul acela de afaceri
un aspect colateral al competiţiei politice. Dar opera de politizare face vreo 29 de zile de pușcărie, rămâne traumatizat, dar în cele
are și alţi agenţi, nu doar politicieni. Descoperi cu mare surpriză, din urmă este achitat.
citind analizele sociologice, că presupusele victime ale politizării Politizarea opiniei publice.
sunt, de fapt, cei mai buni agenţi care transmit acest virus mai Contracurentul de la Cluj
departe, într-un fel de epidemiologie politică.
Politica a invadat gândirea și sufletul oamenilor dintr-o ţară Deși doar în jur de 20% dintre români se declară interesaţi
săracă, iar aceștia au plonjat direct într-o lume pe care nu o înţeleg de politică și doar vreo 27% de cancanul politic, totuși gândirea
sau o gândesc doar în funcţie de visele și de utopiile lor. Este, se politizează pe liniile de forţă ale simpatiilor faţă de politicieni.
poate, un fel de răzbunare a politicii, care, respinsă de oameni la Prima aberaţie de acest gen am descoperit-o în sondajele de opinie
nivel conștient, devine un fel de blestem pentru ţară. Românii pe care le făceam la Cluj, după ce Emil Boc devenise premier.
încep să devină, fără de voie, ceea ce urăsc, adică politruci, iar Pe eșantioanele naţionale, cei care spuneau că ţara merge într-o
gândirea politizată se extinde ca iarba rea. direcţie greșită erau în jur de 75%, procent distribuit omogen la
nivelul provinciilor istorice și, cu mici diferenţe, între urban și rural.
La Cluj-Napoca, orașul prim-ministrului, 62% dintre subiecţi
declarau că ţara merge într-o direcţie bună. A trecut aproape un an Dacă întrebăm un eșantion naţional: „Sunteţi de acord cu
până să adopte și clujenii opinia generală. Bineînţeles, clujenii aveau afirmaţia: românii ar trebui să muncească din greu pentru a duce
experienţa mersului pe contrasens, doar l-au votat pe Gheorghe ţara într-o direcţie bună?”, pedeliștii răspund în proporţie de
Funar timp de 12 ani, dar acolo era o rană istorică încă sângerândă 91,4% că sunt de acord, în cazul pesediștilor acordul este de 69%,
și o spaimă a ţăranilor, aduși la oraș de valurile industrializării, de iar la peneliști ajunge la 78%, atitudinea diferită venind doar din
a nu fi alungaţi de ameninţarea capitalistă înapoi acasă, iar Funar, faptul că nu vor să acorde o circumstanţă atenuantă guvernului
ajutat de câţiva pensionari specialiști în diversiune, reușise să-i pentru criza noastră economică.
pună acestei ameninţări eticheta de pericol maghiar, lucru care La fel ca răspunsul la cunoscuta întrebare legată de direcţia
convenea chiar și ungurilor, care dădeau zilnic toate semnele de în care merge ţara, direcţia este bună pentru 3,3% dintre pesediști,
care Funar avea nevoie. Ca într-un fel de monstruoasă coaliţie, 3,4% dintre peneliști și... 48,2% dintre pedeliști.
două forme de extremism care nu puteau rezista decât una în Testând acordul cu afirmaţia „aș vrea ca la absolvirea studiilor
prezenţa celeilalte se potenţau împreună. Acum însă, în orașul cu copiii mei să se stabilească în străinătate”, marii adversari, adică
procentul cel mai mare de studii superioare, această formă diferită pesediștii și pedeliștii, în proporţii aproape egale, 62%, se declară
de apreciere a dinamicii vieţii era totuși aberantă. În fond, era o împotrivă, în timp ce simpatizanţii liberalilor sunt de acord (54%).
politizare în masă a gândirii unei comunităţi care rămăsese de pe Politizarea gândirii afectează și trecutul sau memoria socială.
vremea lui Funar cu reflexul de a se opune aprecierii celorlalţi, La întrebarea legată de percepţia modului în care trăiau înainte
cu un fel de sentiment absurd al unei excepţionalităţi pe care de 1989, pedeliștii afirmă doar în proporţie de 36% că trăiau
ceilalţi nu o înţeleg și, evident, cu gândul meschin ca Boc să aducă mai bine, 47% dintre peneliști spun același lucru, iar pesediștii
fondurile publice pe care ei le pierduseră pe vremea izolării din manifestă un acord de 54%.
epoca Funar. Dar politizarea cuprinde și forme mai largi, dincolo Nu este vorba aici de deosebiri generate de profiluri ideologice
de autarhiile comunitare. diferite, de diferenţe statistic relevante între compoziţia electoratelor
partidelor. Acestea sunt responsabile pentru diferenţe mult mai mici,
Cum de simpatizanţii partidelor dar viziunile radical diferite, atunci când se fac judecăţi de existenţă,
își explică diferit faptele sociale? reprezintă politizări excesive ale gândirii și reprezentării socialului.
Când președintele Băsescu a fost huiduit la Iași, pe 24 ianuarie
Un pragmatism politic de orientare în administraţie
2011, 72% dintre pedeliști credeau că acest fapt a fost regizat, în
timp ce la pesediști procentul era de 14%, iar la peneliști, de 29%. A gândi politic este deja o cale spre reușită. Se spune atunci că
Sigur că este normal să existe o diferenţă de interpretare, diferenţa un astfel de individ este „orientat” și colegii lui îl invidiază; poate
aceasta este însă enormă. Acordul faţă de acest gest este explicabil, nu-l respectă, dar nici nu condamnă vehement pe cineva care este
aici doar 11% dintre votanţii pedeliști au o părere bună, în timp orientat politic, expresie tot mai frecventă azi. Un individ orientat
ce părerea bună, vecină cu satisfacţia, a pesediștilor este de 69,3%, politic știe să facă orice concesie pentru a ateriza mereu în tabăra
a peneliștilor de 62%, pe când udemeriștii, aflaţi la guvernare, învingătoare. Am cunoscut primari din comune care, atunci când
sunt mulţumiţi doar în proporţie de 30% de acest gest. Dacă nu este mandatul lor în joc, negociază fie cu cei de la putere, fie
UDMR iese de la guvernare, în scurt timp, aș paria, procentul lor cu cei din opoziţie, care ar putea să vină la putere, procentul de
se va modifica radical. voturi pe care să-l ofere, după ce își dau obolul propriului partid.
Primarii gândesc și dirijează investiţiile doar spre ceea ce Românii nu știu cât de importantă este politica
poate fi folosit electoral. Un populism greţos invadează orice Din nefericire, interesul românilor pentru politică este
formă de acţiune publică. Plăcuţele cu inscripţiile primarului, pe foarte mic și el scade pe măsură ce politica ne invadează viaţa. Deși
care ne spune cum a fost reabilitat, sub coordonarea sa, fiecare colţ politica ne inundă de peste tot, românii privesc acest fenomen
de parc, se pun peste tot. doar ca pe o ocazie egoistă, nu ca pe o șansă colectivă. Tipul
Dacă vrea cineva să facă o investiţie, lumea se întreabă de individualism din viaţa cotidiană va face, dacă nu suntem
imediat al cărui politician sau partid este băiatul respectiv, pentru atenţi, să nu mai regăsim niciodată sensul aristotelic al politicii,
a înţelege dacă poate fi lăsat să facă sau nu ceea ce vrea. Dacă omul mai apropiat de comunitate, de construcţia unui sens comun al
nu are încă o etichetă politică, atunci trebuie să-și pună. Ce-i drept, activităţii îndreptate spre binele public. Politica, aceea care acum
o va putea schimba repede dacă vin alţii la putere și dacă va fi prins inundă societatea, a ucis speranţa și duce la banalizarea răului,
cu o alegere greșită, ceilalţi îl vor primi la sânul lor, în schimbul unei cum scria Hannah Arendt. O politică invadatoare, care a pătruns
donaţii. în cotidian, vulgarizată, redusă la obţinerea de avantaje directe
și egoiste, ucide distanţa care ne poate permite să vedem miezul
Sărbători religioase și politizare ceremonială
de vis, posibilitatea de speranţă și de proiecte de acţiune comună
Nici sărbătorile religioase nu scapă de zgura politicii. din politică, dincolo de tipul de ideologie, dar prin intermediul
Sărbătoarea de la Nicula sau moaștele Sfintei Parascheva de la Iași sistemului de valori pe care-l conţine orice ideologie.
sunt sărbători pe care nu ni le mai putem închipui fără politizarea 19 aprilie 2011
ceremonială. Aici, clerul nostru este, alături de politicieni,
destul de activ în atragerea unor gesturi politicianiste. Bătălia
lui Flutur pentru a ne aduce lumina de la Ierusalim este deja un
gest paradigmatic. În 2009 s-a adus o lumină la Patriarhie și alta, Congresele partidelor
politică, direct la Suceava. În 2010 a adus-o din nou Flutur, iar
nu sunt evenimente importante
acum citesc în Monitorul de Suceava că „sucevenii vor avea și anul
O grilă subiectivă de observaţie și interpretare
acesta lumina sfântă de la Ierusalim”. Iar în acest caz, preoţii noștri
pentru tinerii analiști
nu sunt niște victime, invitaţiile la asemenea evenimente curg
către politicieni în preajma sărbătorilor, iar orice politician, cât o
fi de minor, dacă este la putere, are loc în faţă la orice sărbătoare,
pe principiul „să dăm Cezarului...”. C ongresele nu au nicio consistenţă doctrinară sau politică și
nici nu au vreo influenţă directă asupra realităţii sociale. Ele
sunt ritualuri simbolice, de perpetuare a puterii și de relegitimare.
Am pus niște întrebări într-un sondaj făcut cu ocazia
sărbătorilor pascale și i-am întrebat pe oameni despre culoarea în Doar naivii își bat capul și le bagă în seamă, doar cei care cad
care vopsesc ouăle de Paști. Aici nu i-am prins, oul portocaliu în capcana politicii le consideră evenimente importante pentru
sau cel roșu sunt vopsite cu aceeași intensitate și de pesediști, și reînnoirea sau primenirea clasei politice.
de pedeliști. Dar ce să spun, am devenit și noi, observatorii, ușor Congresele partidelor politice sunt evenimentele cele mai
paranoici, dacă am încercat această ipoteză. mediatizate din România politică. Se vorbește despre acestea cu
luni de zile înainte ca ele să aibă loc, se fac pronosticuri și se scriu
hectare de analize. Mă rog, un fel de a spune analize, pentru că congresul din opoziţie dă senzaţia că a votat pentru schimbare,
sunt mai mult niște însăilări pline de stupidităţi, sau opinii de dar, de fapt, dă securea în mâna unui nou călău, învestit.
bun simţ, dar desprinse de realitatea politică. De ce se întâmplă Congresele partidelor aflate la putere nu pot trece peste
asta, este destul de simplu de explicat. Congresele sunt niște meta- deţinerea puterii și nici nu au capacitatea să mute decisiv pentru
evenimente, organizate ca ritualuri politice, făcute să aibă alte schimbare pentru că s-ar produce o fractură în ceea ce privește
funcţii decât cele pe care le declară în mod direct. distribuţia autorităţii din administraţie, de care este legată ierarhia
Congresele partidelor aflate la putere nu sunt nici măcar internă de partid. Este greu de închipuit un asemenea proiect de
momente demagogice sau populiste, chiar dacă uneori sunt tranziţie pașnică a puterii în familie, între grupuri. Transmiterea
considerate astfel. Ele sunt momente elitiste pure, contrapopulare, puterii este acceptată doar în cazul pierderii unei bătălii electorale.
se referă doar la partid, nomenclatură sau militanţi. România sau
restul populaţiei sunt doar referinţe secundare, de fundal. Un ritual al autorităţii
Orice congres se referă doar la posibilitatea de a câștiga din Orice congres – sau convenţie – este un ritual politic menit
nou, la metode de a păstra puterea și la oamenii care pot face asta. să reafirme structurile de putere existente și, eventual, să-i readucă
Nu sunt un moment de bilanţ, de analiză sau de autocritică și nici la ascultare pe cei care au luat-o razna pe calea ideii de reformă ori a
un prilej pentru proiectarea unui viitor mai fericit.
celei de schimbare de generaţii. Nu se organizează congrese pentru
Deci, să nu cerem congreselor politice ceea ce nu pot da,
a divide sau ceda puterea, ci pentru unicul scop de a se întări
să le privim în lumina funcţionalităţii lor reale pentru dinamica
puterea sau autoritatea. Uneori, acest ritual este realizat și pentru
puterii. Facem aici diferenţa cuvenită faţă de congresele partidelor
societate, pentru a se arăta ceva, pentru a se confirma unitatea
aflate în opoziţie, mai ales cele ce urmează pierderii puterii, căci
unui partid și pentru a se păstra o speranţă pentru militanţii din
acelea se deosebesc semnificativ de cele ale partidelor care se află la
nucleul dur al partidului. Ca ritual politic, congresul nu este un
putere. Semnificativ, aș spune, însă nu radical diferite. Dar scopul
ritual de iniţiere, ci unul de reînvestire, căci afirmă continuarea
analizei noastre este să aducem în atenţie câteva elemente de
simbolică politică și mitocritică în analiza unui congres de partid focarelor de autoritate, împotriva unor clevetitori, a atacurilor
aflat la putere, în cazul nostru, cel al PDL. presei și chiar a opiniei publice care arată, prin sondaje, că nu mai
iubește formaţiunea politică respectivă.
Congresele partidelor nu vor schimba ordinea politică
din partidul respectiv decât dacă partidul se află Ritualurile politice sunt standardizări,
în opoziţie forme fixe de expresie, dramatizări
Congresul de opoziţie este o vânătoare de vrăjitoare și are ca La congrese putem descoperi numeroase fetișuri sau tabuuri.
scop principal să-i pedepsească pe cei care au pierdut puterea și au Menţionez unul singur, pentru început: mistica luptătorului
luat funcţiile din administraţie de la gura activiștilor și familiilor neînfrânt, tema centrală a lui Emil Boc, care a spus de mai multe
lor. Congresele nu propun noi ordini de valori, ele pot doar să ori că a câștigat toate bătăliile la care a participat. Cei din sală au
pedepsească și să impună un individ care să le taie capul vinovaţilor. uitat realitatea statistică, adică faptul că în 2004 și 2008 partidul
Asta este singura schimbare reală pe care o face un congres de condus de Emil Boc a pierdut alegerile, dar a fost menţinut la
opoziţie. Nici măcar nu poate să gândească ceva pentru viitor. Nu, putere prin contribuţia sau victoriile Președintelui Traian Băsescu.
În cadrul congresului unui partid aflat la putere, opozantul Băsescu a realizat, prin momentul înlăcrimat al povestirii privind
principal al liderului se autoselecţionează și este încurajat din întoarcerea spatelui de către Petre Roman, un moment esenţial
afara partidului de către media, analiști, opoziţie sau chiar oameni pentru supunerea ritualică a tuturor faţă de conducător. În caz
de afaceri. Opozantul se definește singur ca un Iuda, ca fiind un contrar, le-a transmis Președintele, priviţi la destinul celui care
principiu negativ care sparge unitatea și armonia internă. Lui i se nu-l recunoaște pe șef: se pierde în jungla politică. Un Congres
dă iluzia că ar putea să câștige și asta îl pune în faţa posibilităţii de fără un asemenea moment se poate transforma într-o rebeliune cu
a face greșeli, mai ales pe aceea de a critica partidul. De regulă, el justificarea că este nevoie de ordine și autoritate.
nu-l va critica niciodată direct și nominal pe șeful cel mare, dar va Frica de izolare, de a rămâne singur în faţa unei posibile
face aluzii care vor fi interpretate ca atare. schimbări a puterii, a judecăţii sau a DNA, este cel mai tare
sentiment de emoţie negativă care domină sala unui congres. Șeful
Congresul ca ritual politic este destinat cel mare știe acest lucru, a dat dovezi că nimeni nu este protejat
în primul rând producerii de emoţie dacă face pași greșiţi, chiar dacă se află încă la putere.
Este cea mai bună fabrică de emoţii și acest lucru se vede Discursul șefului declanșează starea de idolatrie, necesară în
mai ales în momentul de vârf: discursul Marelui Șef. În timpul cadrul unui asemenea ritual. De aceea, șeful nu va rămâne printre
discursului șefului suprem, emoţia este la paroxism, nu se aude oamenii din partid după discurs, nu ar fi indicat să se retragă
în sală decât bliţul aparatelor de fotografiat. Oamenii se ridică și înapoi la locul său. Este indicat ca după discurs să plece, pentru a
aplaudă frenetic, de regulă, peste 30 de secunde. Un șef cu mare nu se risipi emoţia, să plece așa cum a venit, pe neașteptate. Șeful
sensibilitate poate recepta direct această emoţie, poate chiar să nu trebuie să dea niciodată certitudinea că va veni la Congres,
lăcrimeze sincer partajând cu sala un fluid de emoţie real. Traian obţinând astfel culpabilitatea și nesiguranţa celor din sală, pentru
Băsescu a jucat perfect acest rol, a reușit cu grijă să programeze o ca, atunci când intră, efectul să fie maxim.
ordine neculminativă, pentru a evita derapajele posibile, a construit Iluziile opozantului și utopiile lui sunt singurul element
o emoţie puternică iniţială de la care să decurgă restul lucrurilor. de noutate și speranţă adus de un congres. I se creează iluzia că
Prin tradiţie, în congresele de la noi, se preferă un crescendo, unde este susţinut de peste tot, că societatea îl așteaptă ca pe un mare
șeful vine în momentul culminant, dar Președintele României știa reformator, că i se vor uita toate păcatele vechi sau noi. Norocul
ce poate și a preferat să taie orice rezistenţă de la început. După opozantului este că nu are șanse să câștige, pentru că ar fi văzut
plecarea șefului și ieșirea din sală, toţi dau buluc să iasă să fumeze, să că simpatia asta spontană ar fi durat mai puţin de 24 de ore,
scape de atmosfera încărcată, de aceea, în cele mai multe situaţii, se după victorie ar fi devenit la fel de indezirabil ca și orice lider al
dă o pauză, pe motivul că trebuie condus șeful. Cei aflaţi în echipa partidului său.
de conducere nu ies, ei trebuie să stea acolo ca o continuitate, dar și Congresul PDL, ca orice congres al unui partid aflat la
pentru că nu s-ar potrivi cu starea celor aflaţi pe hol, ar putea deveni putere, a fost un congres de afirmare și re-generare a forţei. Scopul
paratrăsnete de descărcare a emoţiei colective. principal a fost cel de perpetuare a puterii, de aceea sloganul
Discursul Marelui Șef este momentul cel mai încărcat de principal al membrilor cei mai războinici a fost următorul: vom
emoţie, iar un șef cu inteligenţă socială nu va scăpa niciodată ieși întăriţi din această bătălie. Un asemenea eveniment ritualic
acest moment, pentru că este prilejul care face să își piardă din are și rolul de a ţine conflictul din interior (de regulă, conflict
credibilitate discursurile alternative sau contradictorii. Traian pentru resurse de putere) la un nivel tolerabil și controlabil.
Drama challengerului: el nu are cum să câștige, pentru că nu are Clovnul este și un bun teritoriu unde se pot refugia cei mai
un steag. Emil Boc a venit cu steagul partidului, lui Blaga nu i-a mai mari oportuniști, ca nu cumva să se adune la Opozant, pentru
rămas nimic altceva decât să meargă împotriva steagului partidului. o masă critică semnificativă care să rupă balanţa. El este un fel
Nu avea cum să câștige, era din start doar un sparring-partner, chiar de supapă de siguranţă necesară și este folosit strategic și tactic
dacă era unul tare. A vorbit bine la Congres, dar discursul său a venit pentru diferite modalităţi de redistribuţie, mai ales când există
după ce Traian Băsescu a creat o atmosferă de emoţie solidară și de posibilitatea unui tur doi, dar și pentru a nu exista un al doilea tur
frică de a te opune unei asemenea emoţii integratoare. de scrutin. Insula Clovnului este una de pe care se poate apoi sări
cel mai ușor în barca celui care a învins fără mustrări evidente de
Congresele politice sunt atent regizate după scenarii conștiinţă și fără ca saltul să fie prea lung.
și tehnologii complexe Clovnul va fi răsplătit, nu doar de șefi, dar și de mulţime.
Analiștii naivi se plâng că au văzut elemente de regie sau Domnul Paleologu va fi ales vicepreședinte fără probleme, a avut
detalii nespontane. Păi tocmai asta este esenţa unui Congres, o funcţie socială și politică importantă.
nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării. În PSD, pierderea lui Ion Orice congres este un eveniment al negocierilor între tabere.
Iliescu a fost multă vreme pusă de el și echipa sa pe seama faptului Se distribuie liste în sală, se controlează votul prin cele mai
că marele regizor, Octav Cozmâncă, a fost scos de la masa de regie subtile metode, se vând și se cumpără diferite funcţii, la nivelurile
de dispariţia tragică a soţiei, cu o zi înainte, iar înlocuitorul lui nu intermediare se fac transferuri de membri între echipe.
avea chiar atâta experienţă în impunerea de proceduri. Procedurile La congrese, bărbaţii se îmbrăţișează și ritualul pupăturilor
tehnice sunt importante și deloc neglijabile în configuraţia votului pe obraz este un rit de neagresiune. O formă de salut care arată că
și a rezultatelor. încă este pace. O formă de liniștire care îl asigură pe individ că mai
Lumina și sunetul. Dacă sunt de partea șefului de partid, există punţi, iar cel care iniţiază sărutul (trădător, de multe ori)
atunci discursurile se vor auzi inegal. Partea de sală unde vor fi este cel care arată supunere sau cel puţin neutralitate.
grupaţi simpatizanţii opozantului va fi privată de sunet puternic și Mistica este la ea acasă în timpul congreselor și fantasmele
de lumină, discursul opozantului va fi lucrat tehnic încât să poată colective reînvie. Am râs copios la ultimele alegeri, alături de o
părea anemic și neconvingător, ezitant. Din contră, conducătorul lume întreagă, de flacăra violetă și de obscurantismul asociat cu ea.
partidului va beneficia de muzică victorioasă, înainte și după, de Aţi văzut cravatele violete ale lui Emil Boc și Vasile Blaga, oamenii
întreruperi cu aplauze și ridicarea sunetului la maximum. Ritmul care urmau prin competiţie să producă un lider providenţial
îi poate fi dat de pauze și de ridicări de sunet pentru cuvintele pentru viitorul României?
puternice, care devin semnale de ridicare a publicului în picioare. ***
În regia congreselor mari este încurajat să intre al treilea Nu trebuie să așteptăm prea multe de la un congres politic.
candidat, clovnul, nebunul regelui. El este foarte important în Este important doar pentru cei care sunt membrii sau simpatizanţii
detensionarea sălii sau chiar pentru a spune lucruri grave, dar care partidului care-l organizează. Dacă am fi mai deștepţi, nu am
să nu conteze în lupta dintre cei doi candidaţi principali. Clovnul, mai face atâta caz de congresele politice. Ele nu sunt evenimente
dacă este inteligent și bine ales, va primi aplauze ca și Marele Șef, importante!
urmând ca lupta dintre cei doi candidaţi să nu mai fie un război 15 mai 2011
de aplauze, ci unul al ordinii existente în partid.
ori să fie gladiatorii lui în spaţiu. Oamenii din colecţia lui trebuie
să nu fie excepţionali, dar mai ales să nu strălucească în vecinătatea
lui, să nu aibă pretenţia de a li se respecta individualitatea sau chiar
umanitatea. Pentru cel căruia i se cuvine totul, oamenii sunt doar
niște uriașe păpuși pe care le poţi muta cu telecomanda oriunde
dorești. Și nu este doar atât! Oamenii cu care se înconjoară Omul
Omul căruia i se cuvine totul (evident, cu O mare) trebuie să fie niște oglinzi în care el se privește
și se vede frumos. Când marele Om se duce la televizor, ei sunt
U nii au început să-i spună acestui lucru „mi-se-cuvinism”, dar

parcă ușoara ironie șterge ceva din esenţa fenomenului. În
plus, omul căruia i se cuvine totul nu vrea să fie introdus în nicio
cei care se înghesuie să sune pentru a spune ce fenomenal a fost
Șeful, ce bine le-ai zis-o, șefu’, geniale fraze, extraordinară glumă,
fantastică audienţa etc. În general, el este providenţial și cere zilnic
formulă, el ar avea nevoie de un cuvânt unic, strălucitor, poate solidaritate cu el, fraternitate care să-l cuprindă din toate părţile,
aurit. Unul care, cu siguranţă, i se cuvine. Omul despre care încerc sacrificiul tuturor pionilor pentru supravieţuirea lui.
să scriu acum câteva rânduri reprezintă o tipologie socială destul de De regulă, Omul căruia i se cuvine totul are și o soţie căreia,
rară, deoarece majoritatea oamenilor au instincte sociale, iar unul aţi ghicit, i se cuvine cel puţin la fel de mult, dar poate și mai mult,
dintre acestea este instinctul reciprocităţii. Dacă viaţa socială este căci este Doamna sau Dânsa, femeia de fier din spatele bărbatului
o înlănţuire de activităţi în care avem nevoie unii de alţii, atunci puternic. Ea dispune de fapt de tot și pentru ea toţi oamenii
este firesc să căutăm a echilibra contribuţia cu ceea ce primim, subordonaţi soţului sunt o liotă de servitori, niște dobitoace care
chiar dacă nu facem contabilitate exactă. Poate doar iubirea este o nu sunt destul de recunoscătoare. Ea se uită la soţiile celor din
relaţie în care, cum spune Romain Gary, trebuie să dai fără a cere gașca soţului și le tratează ca pe niște găini. Le va accepta doar
nimic în schimb, dar și aici există forme de răspuns. pe cele care sunt obediente și care ţin ochii în podea sau pe cele
Omul căruia i se cuvine totul nu are aceste instincte, pentru care se îmbracă modest în preajma Marii Doamne. Uneori, seara,
el venirea lui pe lume a fost probabil o ocazie cosmică pentru Doamna se uită la televiziuni și, nemulţumită de filmele triste,
ca lucrurile să primească sens. De aceea, vom localiza această sună la TVR să schimbe programul cretin care demoralizează
specie în politică, acolo se poate desăvârși, ca aspiraţie și lipsă de masele.
scrupule. Omul acela, dacă ajunge într-o funcţie publică, devine Când intră singur, din lăcomie sau lipsă de caracter, în
un colecţionar de orice, un mare depozit, adună în colecţiile sale bucluc, Omul căruia i se cuvine totul este atât de nefericit, încât
toate jucăriile pe care nu le-a avut când era mic: mașini, tablouri, crede că pentru cauza lui ar trebui să se dărâme lumea. Toţi ar
ceasuri, bijuterii sau orice lucru care poate avea valoare. În același trebui să se arunce în faţa tăvălugului Justiţiei, ar trebui să se
timp însă adună în jur și un lucru fără valoare în ochii lui, dar oprească trenurile și o grevă generală să paralizeze întreaga ţară.
necesar: oamenii. El este sigur în mijlocul unui complot, pentru că el știe că nu
Omul „mi-se-cuvinist” este un mare colecţionar de oameni. greșește niciodată. Mereu dușmanii îl urmăresc sau adversarii
Îi colecţionează așa cum ar colecţiona tablouri, adică are nevoie de politici îl hărţuiesc pe nedrept ca să nu ajungă să conducă spre
ei pentru panoplie. Oamenii aceia sunt jucăriile lui, trebuie să lupte paradis ţara asta care, fie vorba-ntre noi, nici măcar nu-l merită.
cu toţii pentru slava lui, să-i fie servitori, adulatori, să-i cânte ode, Cei care nu deschid războaie în numele lui sunt niște trădători și
niște nemernici. Cei care i-au fost soldaţi, dar s-au lăsat la vatră, au
greșit, ar fi trebuit să-i rămână grăjdari până la sfârșitul vieţii lor.
Dar nimic nu egalează în fast aniversările Omului căruia i se
cuvine totul. Durează de regulă mai multe zile, iar șirurile lungi
de oameni se pot vedea de departe cărând flori și cadouri. Judeţele
trimit dubiţe, concurenţii celor din funcţii gonesc pe drumuri
lăturalnice cu peșcheșuri și plocoane mult mai mari pentru a fi Cel mai bun partid din România
numiţi de marele Guru în locul dregătorilor. Unii vor reuși să aducă
daruri și promisiuni spectaculoase și atunci o să vedeţi cum, dintr-
odată, Omul nostru devine mare reformator. Schimbă dregători,
taie capetele unora deja prea vechi în jilţuri. Observaţi cu atenţie,
S unt sigur că această postare va avea mulţi mușterii, deoarece
trăim într-o societate a clasamentelor. Publicitatea trăiește
tocmai din această dorinţă de clasament, de a fi în clasament,
daţi istoria înapoi, cele mai mari acte de bravură făcute de Marele de a citi clasamente. Ne-am îndepărtat atât de mult de viaţă și
Om se întâmplă după fastuoasele sărbători ale aniversării sale. de experienţele concrete, încât căutam mereu să ne spună cineva
Omul căruia i se cuvine totul nu poate da nicio luptă, pentru ce este mai bun. Așa au apărut experţii și expertologia, oameni
că nici nu-și poate închipui un adversar real. Chiar și această idee care de multe ori se insinuează în viaţa noastră, mimând tot felul
îl sperie, niciun adversar nu este demn să-i devină challenger. De de forme de expertiză. Agentul imobiliar este un fost șomer care
aceea, el este fricos și laș. Transpiră mult în zilele confruntărilor în viaţa lui nu a construit o casă, dar nouă ne explică tot ceea
mari sau mici. Confruntările lui sunt doar mici, căci refuză orice ce trebuie să știm despre asta și ce este mai bun în domeniu.
luptă. Când vine vreo slugă să-i spună că îl atacă cineva, primul Consiliera de matrimoniale nu a reușit să se mărite deși a trecut
lucru pe care el îl spune este: hai să ne predăm. Când își pune de patruzeci de ani, dar ne dă sfaturi foarte bune despre căsnicie
armura de carton pentru emisiunile de televiziune, omul nostru și despre păstrarea ei. Experţii și consultanţii în politică ne cer
are chilotul umed, chiar dacă știe că este vorba doar de o simulare mulţi bani să ne spună cum trebuie să facem să fim votaţi mereu,
pentru acei gură-cască ce vor să înţeleagă politica de la televizor. deși mulţi dintre ei nu au reușit să fie votaţi vreodată – nici ca
Deși nu a dat niciodată vreo bătălie decât prin intermediul altora, președinţi de asociaţie de locatari –, ne hrănesc cu sfaturi despre
Omul „mi-se-cuvinist” se consideră un mare învingător. un lucru pe care nu-l cunosc. Nu sunt sociologi sau politologi,
Te uiţi la el și ţi se face milă, nici măcar nu ai ce să-i spui. Îl nici măcar specialiști în marketing, dar au devenit indivizi pe care
vezi cum se târăște prin noroiul fiecărei zile și nu te mai înduri nici reporterii îi gratulează cu apelativul „Domn’ Profesor”.
măcar să-l calci peste mâinile grăsuţe cu care te pălmuia odată. Căci De multe ori am fost întrebat de oameni simpli de pe stradă
Omul căruia i se cuvine totul trebuie să se mulţumească doar cu un care este cel mai bun partid politic, partidul care merită votat, cel
singur lucru adevărat, nefalsificat, venind din viaţa cea adevărată și care are politicienii cei mai serioși și care va face lumea mai bună.
care i se cuvine cu adevărat: dispreţul. Atât, dar și asta este prea mult. Niciodată nu am răspuns la această întrebare, chiar dacă uneori,
22 noiembrie 2011 cu strângere de inimă, îmi venea să spun că, prin comparaţie, deși
nu este perfect, partidul la care eram și eu arondat este cel mai
bun. Nu am putut răspunde pentru că întrebarea este prost pusă,
iar răspunsul nu poate fi decât unul imbecil. De fapt, răspunsul nu
contează, contează doar efectul de clasament. Cei care te respectă schimbă repede părerea și se mută la altul, care devine, la rândul
sau au încredere în tine te vor crede fără argumente, iar ceilalţi te lui, cel mai bun și mai serios partid; de fapt, singurul. Dar cel mai
vor înjura copios oricum, tot fără să te asculte, tot fără să se uite ce bun partid din România este sigur pe undeva prin zonă. Mulţi
este dincolo de etichetă. sunt siguri că trebuie doar găsit, ca o căpșună ascunsă sub frunze
Un partid care se intitula „cel mai bun partid” a câștigat în Spania, sau ca o ciupercă dintr-o scorbură de copac.
alegerile în Reykjavik, în 2010, chiar dacă întregul lui program Din păcate, acest lucru este o iluzie și cei care citesc acest
era o parodie după viaţa politică tradiţională și era condus de un post au tot dreptul să fie dezamăgiţi. Știu multe despre partide, dar
comedian. Promitea o schimbare imposibilă, dar nu era cine să nu știu dacă este unul care este cel mai bun. Evident, chiar și eu
raţioneze serios. Poate că mulţi nici nu se uitaseră la ofertă, era un ţin cu unul din când în când, dar asta nu îmi dă niciun argument
nou partid și este bine să aduci schimbare în viaţa politică. Ce să să spun că este cel mai bun. Nici măcar eu nu ţin cu el pentru
mai spunem, un partid cu numele ăsta poate fi cel mai bun, deci că ar corespunde unor criterii știinţifice de evaluare a partidelor
haideţi să mergem să-l votăm, sunt oameni noi, iar dacă sunt și sau guvernanţei moderne. Nici vorbă, ţin cu el pentru că, în
tineri după buletin, atunci sunt sigur foarte mari specialiști. lupta dintre toreador și taur, eu ţin cu taurul, nu cu nesuferitul și
Cel mai bun partid din România poate avea succes garantat sclemberosul de toreador care măsluiește lupta și-l ucide pe taurul
și suntem siguri că ne va da multe lucruri de care avem nevoie. Ne cel fioros prin șmecherii și ajutoare. Unde mai pui că se și laudă
va da salarii și pensii mari, va face drumuri și poduri, va da zile cu asta și câteva zeci de mii de idioţi îl aplaudă frenetic, iar femeile
libere și al treisprezecelea salariu. În plus, este important, nu ne orgasmează când trece el cu hainele aurite și pelerina roșie.
va cere nimic în schimb. Cel mai bun partid ar trebui să aibă un Cel mai bun partid din România ar trebui să conducă
om cinstit la cârmă, cinstit și serios, care să ne trimită pachete de guvernul când este votat, nu să aștepte ordine de la niște contabili
sărbători, să ne organizeze concerte în piaţa publică și să facă băi de la FMI, care știu doar că trebuie să privatizeze tot, până ce
de mulţime. Evident, este important să-l putem atinge, că doar ţara va deveni falită și total expusă. Dacă am avea așa ceva, adică
este unul din popor, și să ne facem poză cu el, să trimitem copiilor cel mai bun partid din România, atunci secretarul lui general nu
în Spania sau în Italia să vadă că se schimbă lucrurile aici. ar avea curajul să îl critice pe președintele partidului atunci când
Partidul cel mai bun din România trebuie să se nască repede, acesta arată, în discurs, o faţă europeană și demnă, civilizată, în
să putem absorbi fonduri europene și să scăpăm de criza care ar competiţia cu o putere politică ieșită deja de pe șine. Sigur că
putea veni după macrostabilitatea noastră. Criza din Franţa, Italia, partidul politic cel mai bun din România, presupunând că ar
Portugalia sau Spania s-ar putea întinde și la noi dacă nu vine acest exista, ar avea niște bărbaţi care nu ar accepta ca băieţii deștepţi
partid mai repede. Sau, Doamne ferește, ar putea să ne distrugă să vândă energie scumpă pensionarilor, care ar curma evaziunea
liniștea stabilităţii și creșterii macroeconomice vreo instabilitate și fiscală legată de mâncare, cereale, petrol și multe altele. Cel mai
un trai subdezvoltat ca în Grecia. bun partid ar trebui să aibă și niște oameni cu ceva bărbăţie, care
Sunt sigur că există și cârcotași care vor spune (poate fiind nu se sperie de rudele celor care comandă returnări ilegale de TVA
chiar convinși!) că Cel mai Bun Partid din Romania există. Da, pe bandă rulantă.
sunt mulţi care știu care este partidul cel mai tare de la noi și pe Dar, prieteni, cel mai bun partid nu este o nălucă, oamenii
care îl votează mereu cu speranţa că le va aduce traiul cel bun. Dar încă sunt siguri că există, trebuie doar analiști buni care să-i
când partidul se arată la fel ca și cele pe care le-a părăsit înainte, își recunoască meritele. Dacă am face un sondaj, cel mai bun partid
din România cred că ar obţine foarte multe procente, cu mult
mai multe decât obţine un personaj imaginar, Septimiu Comșa,
pe care-l măsor din când în când și care stă destul de bine la
notorietate sau încredere.
Sunt sigur că fiecare alegător caută ocazia să-l voteze pe
cel mai bun și, mai ales, să voteze partidul care are și eticheta de
cel mai bun, pentru că, nu-i așa, cetăţeanul merită ce este mai Propaganda a murit! Televizorul doar minte
bun. Nici sigla nu ar arăta rău – CBPR (Cel mai Bun Partid
din România) – și cred că ar fi bine ca nici măcar să nu spunem
programul. O să le spunem alegătorilor că le-am pregătit o
surpriză, iar programul îl vom spune după ce câștigăm alegerile.
P ropaganda a revenit destul de des în declaraţiile politicienilor
din ultima vreme. Recent, Victor Ponta le-a spus miniștrilor
într-o ședinţă, la debut, când știa sigur că se înregistrează: „Vă rog
În caz contrar, ne pot critica cei care au făcut politică până acum pe toţi să demontaţi propaganda fascistă a PDL, că numai fasciștii și
și care și-au bătut joc mereu de popor. Nici slogan nu ne mai comuniștii rescriau istoria”.
trebuie, deoarece numele partidului spune totul, iar excelenţa nu De partea cealaltă, Tismăneanu l-a etichetat pe Ponta ca
se justifică, ea se impune ca evidenţă. Am putea, dacă ne grăbim „neghiob” pentru că acesta a spus despre Cărtărescu și Mihăieș că
un pic, să aducem parlamentari cu mandate, mai ales acum spre sunt propagandiști naziști. Ponta a răspuns: „(...) eu doar am redat
final de mandat, când mulţi tremură pentru viitorul lor politic. limbajul tipic propagandei naziste folosit de doi așa-ziși intelectuali,
În fine, se deschid multe posibilităţi, am putea să ne înscriem în nimic altceva. Sigur că domnul Tismăneanu, plătit și pregătit să-i
oricare Internaţională (populară, socialistă sau chiar liberală), am apere, a omis, în postarea sa, această realitate evidentă, atacându-mă
putea să participăm la alegeri europene și să trimitem oameni în tot pe mine cu aceleași expresii și același dispreţ faţă de adevăr pe care,
Parlamentul European. Dacă luăm puterea și vedem că, peste un repet, îl puteţi găsi fie la propaganda lui Goebbels, fie la tovarășii cu
an sau doi, unii cârâie că nu suntem cel mai bun partid, putem să care Domnia Sa a mers la școală și la chefuri de nomenclaturiști!”
facem rapid ceva: anunţăm că toţi membrii de partid au fost daţi Evenimentul Zilei anunţă că: „Ponta acoperă găurile de la
afară și în locul lor aducem români din diaspora, cei care cunosc TVR prin suplimentarea fondurilor direct de la bugetul de stat.
experienţa adevăratei democraţii. Astfel, liniștea la televiziunea publică este asigurată înaintea
Vedeţi ce simplu este? O idee bună, un nume serios, oameni alegerilor parlamentare. În timp ce la TVR și radioul public s-au
se găsesc din belșug. De alegători nu mai vorbim, ei stau acolo și dat 26 de milioane de euro în plus, la Institutul Cultural Român
așteaptă. Vor să voteze ceva care să-i răzbune pentru două decenii s-au tăiat 4 milioane de euro”.
de falsificare a democraţiei. Au și o memorie destul de scurtă, Exemple de genul acesta pot curge la infinit, căci cuvântul a
nu-și aduc aminte prea multe din trecut; sunt oameni moderni, redevenit la modă mai ales după scandalul plagiatului și suspendarea
orientaţi spre viitor, chiar puţin neatenţi la prezent. lui Traian Băsescu. Nu continuăm, pentru că ar fi inutil, oamenii
19 februarie 2012 folosesc cuvântul propagandă fără să-l înţeleagă, doar din raţiuni
de rezonanţă negativă. E adevărat, când spui propagandă, oamenii
înţeleg că este vorba de manipulare sau de minciună. Dar nu este
așa, de fapt, în România, propaganda a pierit odată cu dispariţia
oricărui proiect serios de societate, sau poate odată cu volatilizarea Propaganda se fundează pe o doctrină și are reţete și tehnici
a două modele politice polare de viziune asupra societăţii. cunoscute încă din Antichitate (repetiţia, diabolizarea adversarului,
Momentul în care propaganda a murit în România nu poate mecanismul ţapului ispășitor, simplificarea, orchestrarea și multe
fi localizat exact, dar poate fi plasat undeva după ce CDR a preluat altele). Nimeni nu recunoaște că face propagandă; de două mii
puterea în anul 1996. Guvernarea speranţelor dreptei a aneantizat de ani, orice competitor acuză dușmanul de propagandă, despre
repede tensiunea dintre foștii comuniști și cei care doreau o altă el însuși spune că doar informează sau face PR sau diplomaţie
ordine socială. Ineficienţa acelui guvern a condus la o societate publică.
amestecată, a combinat taberele prin migraţie politică și diverse Dar, astăzi, propaganda a devenit o mașină de influenţă
experimente și a decredibilizat discursurile politice bazate pe mediatică, s-a transformat într-o mașină care răspunde intereselor
ideologia de stânga sau de dreapta. unor grupuri răspândite prin partide și ale unor reţele de militanţi
De atunci, poate doar cu excepţia perioadei dintre 2001 și politici care ocupă statul din patru în patru ani. Propaganda și-a
2002, când PSD a căutat să se fundamenteze ideologic ca partid pierdut și coerenţa din vremile trecute, fundamentul de valori și
social-democrat modern, pentru a se uita de originile comuniste, ideologiile care aduceau o viziune, cât ar fi ea de parţială, asupra lumii.
propaganda a dispărut. Nu am mai avut o dreaptă care să vină Propaganda a murit în România și din alte cauze, nu doar
cu programe ideologice coerente, programe care să se opună pentru că dinamica politică de la noi a mers spre degradarea
propagandei de stânga, și astfel și stânga și-a dizolvat viziunea discursului politic și spre creșterea rolului pungilor cu produse în
într-un program asistenţial cu accente populiste, orchestrat nu de campania electorală. Unul dintre mecanismele propagandei, adică
comunicatori sau de propagandiști, ci de baroni locali sau militanţi minciuna (chiar dacă nu este definitoriu pentru propagandă),
cu valenţe de organizare, nu de inspiratori ai maselor. Trecerea nu este foarte ușor de folosit azi. Astăzi nu mai este atât de ușor
uneia dintre ramurile fostului FSN – Partidul Democrat – la de falsificat realitatea, chiar Goebbels le recomanda colegilor săi
dreapta și mișcarea liberalilor spre stânga, în USL, au reprezentat să mintă în propagandă doar atunci când este absolut necesar,
ultima lovitură dată condiţiilor de renaștere sau supravieţuire a deoarece capacitatea de informare a fiecărui individ și accesul
unei propagande politice la noi. la surse fac ca propaganda să uzeze mai puţin de mecanisme de
Propaganda nu este orice tip de comunicare, ea nu se disimulare, de falsificare, și mai mult de simulare sau stimulare a
confundă nici cu minciuna, nici cu bombardamentul informaţional unor reacţii afective, emoţionale.
și nici cu manipularea sau persuasiunea. Propaganda este un mediu O altă cauză este degradarea corpusului politic și a selecţiei.
de propagare, o putem defini mai bine prin noţiunea de câmp din Ca să folosim termenii lui Bourdieu, putem vorbi de o elită
fizică. Ea nu este responsabilă doar cu invitarea, împingerea unor politică? Vorbim foarte des de clasă politică, poate din cauza
oameni să voteze idioţi sau dictatori, ci mai ales răspândește o faptului că, în acest moment, politicienii români sunt de cea mai
viziune, o reprezentare asupra lumii. Altfel spus, caută să transmită un scăzută calitate intelectuală din istoria noastră. Aleși pe criteriul
tablou concret și coerent asupra lumii, împănat cu valori, naraţiuni loialităţii faţă de șef, nu pe cel al competenţei, politicienii de azi
specifice sau ideologii. Este ceea ce Pierre Bourdieu numea violenţă nu se pot folosi de mijloacele fine ale propagandei, înţeleasă în
simbolică, adică propagarea unui model de societate printr-o ideologie mod clasic. Propaganda uzează de îndoctrinare, uneori afectivă, a
(dominantă, spune el) care este reiterată în toate manifestările media cetăţenilor, este un proces mai subtil, care înseamnă conformism,
și subordonată intereselor unor elite economice și politice. acceptarea unor modele, interiorizarea unor atitudini. Ea nu
violentează, ci creează o ambianţă pentru a convinge și direcţiona de solidaritate și de coeziune socială, asupra respectării unui trecut
discret opinia publică. Ea este și acţiune deliberată asupra spiritelor, așa cum a fost el și asupra respectului valorilor, alături de nevoia
prin persuasiune și campanii dirijate înspre a obţine consensul de modernizare și de efort comunitar. Uităm să ne promovăm
sau pentru a fabrica anumite opinii, girate de specialiști sau de valorile, iar statul este ocupat din patru în patru ani de alt partid,
instituţii prin managementul percepţiilor, storytelling sau alte care se rezumă la a face selecţii după criterii partizane. Politrucii
metode. Cine să folosească aceste metode? Nivelul politicienilor deveniţi responsabili ai statului contestă valorile culturale sau
care cheltuie milioane pe consultanţi străini care implementează creatorii veritabili, judecându-i după sensibilităţile lor politice
doar programe de PR politic și marketing electoral este prea jos sau forţând macularea unora, prin legarea lor la căruţa partidelor.
pentru a avea răbdare, continuitate și proiect de a construi tradiţii Oamenii nu se nasc cetăţeni, ei trebuie formaţi printr-un sistem
politice. La noi, totul e electoralism, grabă de a lua puterea și a de propagandă asimilabil educaţiei, iar a răspunde propagandei
exploata rapid toate resursele ei, nimeni nu acceptă să cultive naţionaliste exagerate din perioada ceaușistă cu lipsa oricărei
electoratul, intelectualii sunt folosiţi doar în campanie, apoi preocupări serioase pentru construcţia unei identităţi colective
aruncaţi la gunoi. Este imposibilă reflecţia critică – și reflecţia este o eroare cu consecinţe grave pe termen lung.
politică, în general – în interiorul partidelor politice. În România, politicianismul primitiv și gregarismul partinic
Propaganda este într-o relaţie ciudată cu nivelul de ignoranţă au pârjolit totul, chiar și condiţiile pentru propagandă politică
socială – contează cât este de mare nivelul ignoranţei la un moment sau naţională. Imaginea unor posturi de televiziune agresive în
dat. La un nivel de ignoranţă mare, cultivat și stimulat de două transmiterea unui flux de mesaje politizate ne poate înșela, ele nu
decenii, este greu să mai poţi spera că vei putea veni cu programe fac propagandă, ele doar mint cu nerușinare și dezinformează.
de cultură politică și civică, kilogramul de zahăr sau de ulei fiind 9 octombrie 2012
un argument mai bun decât ideologiile structurate ale propagandei.
Dar, odată cu moartea propagandei politice, a murit și o
formă care este importantă pentru orice stat: propaganda statului
sau a naţiunii. Propaganda pe care o orchestrează statul în interior Dan Diaconescu şi lumea lui
este realizată prin mijloacele instituţionale și are ca scop întărirea
identităţii, consolidarea coeziunii sociale, creșterea încrederii
sociale sau modernizarea mentalităţilor prin inculcarea unor valori
ca toleranţa, responsabilitatea civică, echitatea și multe altele.
D an Diaconescu a fost privit la început ca și un șmecheraș de
Caracal. Un băiat evadat din imperiul lui Voiculescu care
face bani cu o televiziune de garsonieră. Inventase un fel de Hyde
Propaganda statală poate fi asimilată educaţiei naţionale; statele
Park dâmboviţean unde veneau tot felul de personaje ciudate
puternice au programe serioase în acest sens. România este un
care vorbeau toată noaptea în faţa unui prezentator care le lăsa
stat aproape eșuat din acest punct de vedere. Suntem într-o criză
discursul lor natural, cu micile sau marile lor drame sau formele
a valorilor și într-o criză de identitate; românii ajunși minoritari
lor de protest. A intuit că oamenii simpli se pot identifica mai
în Occident se adună greu în asociaţii și, de regulă, se topesc în
greu cu personajele din telenovelele sud-americane, acolo era un
masa populaţiei, a doua generaţie de abia dacă mai înţelege limba
univers cu mii de bariere vizibile care despărţeau cele două lumi.
română. Suntem obsedaţi de programe cu brandul de ţară, dar am
Și-a dat seama că, pentru unii, pentru cei mai sărmani din cartiere,
uitat să încercăm să-i convingem pe cetăţenii români asupra nevoii
chiar și creaţiile gen „La bloc” reprezintă o lume artificială. A
descoperit personaje care nu se deosebesc cu nimic de lumea săracă de o demagogie la fel de mare. Vorbește despre poporul care va
a mahalalelor: Magda și Tolea Ciumac, Nikita, Ogică și alţii. I-a deveni stăpân, proprietar din nou și despre faptul că ziua judecăţii
pus să-și joace propriile roluri, să se încaiere, să se bată, să se certe se apropie. În numele poporului vorbesc deja toţi politicienii
sau să-și spună poveștile. Din acest joc a câștigat o grămadă de români, poporul este cel mai frecvent cuvânt în orice campanie
bani, ca orice oltean isteţ care vede o adunătură de fraieri. A creat electorală.
un personaj semi-imaginar (care apare în poveste doar după ce a A promis douăzeci de mii de euro și alte bazaconii, dar parcă
dispărut), un fel de Godot de Dâmboviţa, mai cunoscut acum asta au făcut-o și politicieni cu carieră strălucită la Washington.
decât personajele literare sau chiar decât 90% dintre politicienii
Lumea lui Dan Diaconescu
noștri: Elodia. A acceptat politicieni și refuzaţi din politică, și
pe cei care se luptau cu sistemul, iar televiziunea i-a fost închisă „Există – scrie Andrei Pleșu, referindu-se la România lui
de Adrian Năstase. Apoi l-a avut și pe Președintele Băsescu în Dan Diaconescu – în fiecare din noi o zonă inavuabilă de cruzime,
studiourile lui, atunci când acesta părea înconjurat și izolat de curiozitate vicioasă, perversiune morală. A valorifica însă tocmai
televiziunile centrale în campania din 2009. Este în pericol să-l această zonă, a întărâta ce e mai rău în om, a face spectacol din
închidă CNA și în regimul Băsescu, cu motivaţia justificată că nu mizerie, a convoca «publicul larg» la o extatică bălăcire în lături
respectă regulile. Face spectacol ieftin și vulgar pentru cei care nu e cinic, e iresponsabil, e ucigător”. Este adevărat, televiziunile lui
au educaţie să meargă la operă sau la bibliotecă și nici bani destui Dan Diaconescu sunt vulgare, poluează bunul gust și stimulează
să meargă la restaurantele de pe bulevard. poate „prost-gust, trivialitate, sub-nutriţie intelectuală, hârjoană
calomnioasă, jegul”, cum spune intelectualul Pleșu, dar lumea lui
Legitimaţie de politician primită cadou Dan Diaconescu există, se manifestă.
Încolţit de justiţie, s-a gândit că poate folosi apărarea imunităţii Lumea lui Dan Diaconescu nu este doar o lume virtuală pe
politice și, la prima arestare, procurorii i-au emis legitimaţia de care o naștem prin stimularea unor instincte ignobile. Lumea lui Dan
politician. Dacă până atunci ataca haotic, pe toată lumea, în momentul Diaconescu este dureros de reală și nu avem dreptul s-o ignorăm, să
arestării a devenit la fel de credibil ca și telenovelele lui cu personaje ne ferim de ea, mai ales dacă suntem politicieni sau intelectuali.
adevărate. Este lumea pe care comunismul a lăsat-o moștenire unei
A reușit să arate oamenilor că sistemul ciocoiesc există, este perioade de capitalism sălbatic care s-a preocupat doar de reciclarea
violent și acţionează. Le-a spus oamenilor ce voiau să audă: că ar moștenirii materiale a comunismului. Cartierele sărace, mahalalele
putea trăi fericiţi dacă nu ar fura politicienii. Este primul care și comunele uitate de Dumnezeu și de Guvern există și fără Dan
le-a spus asta? Nu, se spune în fiecare campanie, nimeni nu-i Diaconescu și televiziunea lui. Datorită lui Dan Diaconescu
îndeamnă pe oameni să se educe, să muncească mai mult, să facă vedem mai bine această lume, ce invadează lumea noastră, ne-o
economii când se poate. Toţi politicienii promit că ei vor aduce poluează. Când Dan Diaconescu a spus odată profetic, ca un fel
paradisul pentru că toate nenorocirile se trag de la nemernicii care de ameninţare pentru esteţi, „voi oteviza toată ţara”, a făcut un
fură la guvernare. Și-a legalizat, cu multe piedici, partidul, apoi s-a gest comparabil cu al unor copii de romi pe care i-am văzut prin
pus pe vorbit la televizor și pe turnee prin ţară. Sigur, discursul lui cafenelele londoneze. Scuipau pe prăjiturile unor localnici, pe care
Dan Diaconescu este o culme a demagogiei, dar multe discursuri aceștia le abandonau, apoi ei se așezau liniștiţi și le mâncau, era
ale politicienilor noștri consacraţi, europeni și spălaţi sunt pline saliva lor și de ea nu le era greaţă.
Dan Diaconescu nu trebuia să otevizeze ţara, ea a fost dar nu extremist. Merită să ne îngrijorăm pentru că are consilieri
otevizată de politicienii celor două decenii de democraţie haotică și locali, judeţeni și câţiva primari? Eu cred că nu este cazul, pentru
cleptocraţie. Dacă vrem să scăpăm de lumea lui Dan Diaconescu, o serie de argumente care ţin de funcţionalitate politică, dar și de
otevizată sau nu, ar trebui să schimbăm România și să arătăm o pragmatism.
altă politică și o altă formă de responsabilitate faţă de societate și
Dincolo de indicatorii de calitate a electoratului
faţă de ţară. Lumea lui Dan Diaconescu nu ne deranja prea tare
cât timp era încolonată și dusă la vot din patru în patru ani, pe Cei care au ajuns în administraţie nu sunt chiar nebuni,
zahăr, bere sau ulei, și pusă să voteze politicienii cu ștaif. Marile extremiști sau interlopi. Au fost pe listele lui Dan Diaconescu
partide ale celor două decenii se băteau pentru această lume în profesori, medici, avocaţi. Am căutat mai multe CV-uri în
demagogie și retorică joasă. Acum însă ne deranjează că lumea lui campanie și în majoritatea lor candidaţii erau cu studii superioare.
Dan Diaconescu începe să aibă reprezentare politică. E adevărat că electoratul lor nu este cel mai educat, dar este un
electorat care are dreptul la reprezentare democratică. Dacă nu ne
Cât de periculos este votul pentru oamenii place, haideţi să suspendăm democraţia! Ca partid deja important,
lui Dan Diaconescu? PP-DD se va integra în sistem, este singura lui soluţie. Nu sunt
Cele aproape zece procente obţinute de PP-DD la aceste mari revoltaţi, majoritatea dintre ei nu au fost votaţi pentru mari
alegeri nu ar trebui să reprezinte o surpriză pentru nimeni. În discursuri anarhiste, ci pentru că îl reprezentau pe „domnul Dan”.
timpul crizei politice din ianuarie, anul acesta, Dan Diaconescu În Transilvania vor participa la crearea unor majorităţi românești,
și partidul său se apropiau de o încredere și intenţie de vot de acolo unde, altădată, UDMR era de neînlocuit. Este adevărat,
aproape 20%. Am putea spune, pentru cei care se tem de Dan înlocuirea UDMR ca și partid-balama nu poate fi un scop politic,
Diaconescu, că am scăpat destul de ușor, cel puţin deocamdată. dar poate că e bine și pentru UDMR să aibă competiţie, poate
Dacă nu existau niște supape de refulare pentru populaţie după devine mai maleabil, poate își amintește că ar trebui să reprezinte
revoltele din ianuarie, cum au fost demisia lui Boc, căderea și populaţia românească din unele teritorii, nu doar pe maghiari.
Guvernului Ungureanu și învestirea lui Victor Ponta, evenimente Ar putea, în unele locuri, să facă parte din blocul opoziţiei, să-i
care au redus tensiunea politică, astăzi cele 20 de procente obţinute întărească rândurile și așa șubrezite de căderea politică a PDL.
la Turda (judeţul Cluj) de PP-DD nu ar fi fost un caz izolat, ci o
Să-i acceptăm sau să-i respingem din start?
medie naţională. Această criză a adus în Europa procentul de vot
extremist la valori de peste treizeci la sută, partide extremiste au De ce să nu le dăm dreptul la evoluţie acestor oameni? Încă
ajuns chiar la putere. La noi nu s-a întâmplat nimic din toate nici nu-i cunoaștem pe majoritatea dintre ei. Poate că unii s-au
acestea, partidul lui Corneliu Vadim Tudor este ca și dispărut, folosit de această oportunitate, de un val care venea, doar pentru
locuiește doar între paginile ziarului Tricolorul, partidul lui George a ajunge în administraţie și atunci nu se deosebesc cu nimic de
Becali nu dă semne de revigorare. S-a plimbat în campanie prin majoritatea politicienilor. Sunt acești oameni orbiţi sau infectaţi de
Transilvania un iredentist ungur să facă scandal și nimeni nu l-a o ideologie? Să fim serioși! Nici vorbă! Poate sunt doar creduli sau
băgat în seamă, politicienii nu s-au inflamat, partidele nu au sărit la șmecheri, dar acestea nu sunt lucruri noi în politica românească.
gâtul vecinilor unguri. Nici măcar ungurii nu l-au băgat în seamă Sunt printre acești noi politicieni și mulţi naivi care poate că nu
prea tare. Partidul lui Dan Diaconescu este un partid populist, au aflat că România nu poate fi schimbată doar așa, pentru că
vrei și ai o dragoste neţărmurită pentru ţară și popor. Ar trebui să
așteptăm să-i cunoaștem pe acești noi intraţi în sistemul politic.
Să nu-i judecăm prea aspru înainte și nici să-i respingem. Poate
că ei nu vor aduce o contribuţie decisivă la strategia de dezvoltare
a României. Poate că nu se pricep la fineţurile micii reforme din
justiţie, dar ei aduc un semnal. Mai mult, cred, ei sunt un fel de
semnal de alarmă, iar prezenţa lor acolo ar trebui privită ca un
memento pentru politicienii marilor forţe democratice. De câte Partea lor de adevăr
ori o să-i vedem, de câte ori o să se ridice și o să critice sau o Un studiu de caz cu Gigi Becali, Dan Diaconescu
să huiduie, să ne amintim că cei douăzeci de ani de democraţie și Corneliu Vadim Tudor
au adus doar subdezvoltare, sărăcie și suferinţă. Că oamenii au
pierdut continuu și s-au îndepărtat de lumea care mergea înainte,
au pierdut toate trenurile. Sunt disperaţi și s-au însingurat, își
vând votul pe nimic și nu mai cred în nimeni. Nu știu dacă are
P resa noastră se află într-o cursă de câștigare a audienţei și vânează
oameni-rating. Bătălia pentru rating în timpul unei crize
economice care a omorât publicitatea este totală. Un personaj care
dreptate scriitorul Cristian Tudor Popescu când vorbește despre s-a certat ca la ușa cortului cu o zi înainte și a făcut rating a doua zi
votanţii Partidului Poporului ca și despre niște alienaţi mintal. Ar este invitat la concurenţă și pus să repete sau să continue. Dacă nu
putea fi așa, dar alienarea mintală este atunci doar o consecinţă vrea, atunci este plătit. De concurenţă sau de cei care l-au dus acolo.
a unei alienări mai tragice, alienarea socială. Acești oameni s-au Sunt personaje care stau și o săptămână întreagă în prime-time, cu
înstrăinat de lume și de ei înșiși și vina nu este în totalitate a lor. același subiect minor pentru noi, dar destul cât să păstreze un anumit
Deocamdată putem răsufla ușuraţi că lumea lui Dan Diaconescu rating. Oamenii-rating sunt cei care se ceartă sau care coboară mult
încă nu are reprezentare. Nu cred că Dan Diaconescu înţelege nivelul discursului, al limbajului sau al atitudinii generale.
foarte bine ce este cu această lume. O simte, dar încă este și el Vadim Tudor a fost creat de politicieni, nu de presă. Petre
doar un bun comerciant de media. Nici Dan Diaconescu încă nu Roman i-a oferit România Mare, un cotidian cu care să poată să se
știe că stă pe un butoi care poate exploda oricând. Deocamdată lupte cu partidele istorice. Pentru ca brandul lui Iliescu să rămână
am scăpat cu acest procent minor la alegerile locale. Dar dacă curat, Vadim făcea partea murdară. Mulţi îl considerau încă de
vom sta pasivi, dacă nu ne va interesa viaţa a milioane de oameni atunci un rău necesar, un fel de nebun al regelui, și era deja exersat
care trăiesc sub nivelul de trai decent, într-o zi, lumea lui Dan cu munca de la revista Săptămâna. L-au scăpat de sub control, a
Diaconescu va veni să-și ceară drepturile. Și această lume, care este ajuns să-și bălăcărească și stăpânii, dar i-a prins frica și a primit
tot mai disperată, tot mai flămândă, alienată și fără viitor, nu se va drept de ședere în cetatea politicii. A ajuns chiar la performanţa
mai mulţumi cu discursurile de la televizor despre ciocoii vechi și de a ajunge într-o finală de prezidenţiale și acesta nu este puţin
noi. Va ieși în stradă, îl va lăsa pe Dan Diaconescu la discursurile lucru. „Eu am un dublu comportament, sunt din Rahova” spunea
lui oteviste, va trece peste el ca o turmă de tauri înfometaţi și va Vadim chiar în această seară. Își permite orice și a fost obișnuit să
vota nebuni adevăraţi, cinici sau criminali. nu aibă nicio limită. Spune despre el însuși că este Mister Rating
14 iunie 2012 și că jurnaliștii își iau salariile de pe urma lui.
Gigi Becali a fost creat de presă, de televiziunile lui Adrian
Sârbu, un fel de partener și contrapondere pentru Mitică de la
Ligă. Adrian Sârbu are simţul spectacolului și înţelege cel mai bine eșecurile majore ale politicii, din defectele și bubele acestui sistem
gusturile Balcanilor, a exersat cu Becali și apoi a trecut direct la de la noi. Politicienii din marile partide ar trebui să știe că ei sunt
ficţiune: telenovele sau filme cu ţigani. Becali pare autentic și frust, părinţii acestor personaje, unii le-au produs cu intenţie (oneroasă)
dar este destul de șmecher, simte unde e folositor și face spectacolul – cazul Roman –, alţii, ca un rezultat. Nu este adevărat că oricum
care se așteaptă de la el. A cumpărat Steaua, apoi a cumpărat și era un public pentru acești oameni și ei se inventau oricum. Nu,
un partid de la Viorel Lis. Multă lume a uitat asta. După ce i publicul acestor oameni nu este unul chiar așa de slab precum lasă
s-au pus cătușele, s-a gândit totuși că imunitatea parlamentară este politicienii să se înţeleagă, nici nu este un public special. E adevărat
bună și, sfătuit de Vadim, care avea nevoie să-l mai tracteze cineva, a că acești trei politicieni antisistem îi fac pe ceilalţi să piardă voturi
ajuns parlamentar european. Acum este o adevărată emblemă pentru și au un mesaj pentru români. Criticat de unii ca demagogic sau
omul-rating, unde ajunge el, se întâmplă ceva și iese audienţă. Acum populist, naţionalist sau plin de fantasmagorii, mesajul lor este
este proprietarul echipei Steaua București, un adevărat mit pentru mai rezonant decât multe dintre mesajele partidelor importante,
români, și nimeni nu-l mai ignoră, chiar „domnii liberali” s-au grăbit partide eșuate ideologic, diluate în tot felul de combinaţii și
să-l achiziţioneze și să-i dea derogare de la pedigree-ul liberal. colaborări electoraliste din ultimele bătălii pentru alegeri.
Dan Diaconescu s-a creat singur în timpul procesului de Despre ei putem spune, ne place sau nu, că au partea lor
otevizare a ţării. Inteligent și abil, a creat reality-show pe gustul cel de adevăr, ca să folosesc o expresie consacrată de istoricul Lavinia
mai de jos, știind că pe acolo, prin mahalale, trec și politicienii, Betea. Sunt parte a mesajului politic general, parte a sensibilităţii
și bogătanii, și hoţii, și vardiștii. A fost arestat și și-a descoperit colective și a așteptărilor publicurilor. Ei nu spun lucruri care nu
potenţialul politic cu ajutorul colegilor de la televiziunile de știri s-au mai spus, doar că ei le spun mai cu talent. Teoria „România a
care l-au transformat în erou, deoarece ratingul lui era de noapte, românilor” este crezută de majoritatea românilor, doar că Vadim
nu concurau cu el în prime-time. Toţi conducătorii de mari partide a spus-o mai clar și mai răspicat, pentru că nu avea nevoie să
au încercat să-l folosească atunci când competiţia era dură, dar s-a joace rolul politicianului european și modern. Acum a început
folosit el de ei și acum are și el legitimaţie de politician de Liga I. să exagereze invers, cere anchetarea României și alte bazaconii,
Vadim era deja expirat când a început să urce steaua lui Gigi, doar își ia banii de la foștii nemernici europeniști, azi apostolii
dar a reușit să se asocieze cu acesta și să meargă în Parlamentul progresului. Nici cei 20.000 de euro daţi fiecărui alegător nu este
European, prinzând ultimul tren. ideea lui Dan Diaconescu, i-au pus-o în program consilierii lui
Privindu-i pe cei trei, mulţi analiști și o parte din opinia Mircea Geoană. Nici statul condus de biserică nu este o idee nouă,
publică se simt oripilaţi, strâmbă din nas, ridică mâinile spre cer introdusă de Becali. Cei trei sunt expresivi, fără inhibiţii și uneori
cu deznădejde. Sunt politicieni naţionaliști pe faţă, extremiști disperaţi, așa că interpretează bine și consecvent aceste partituri.
prin unele propuneri și mai ales slobozi la gură. Știu că limbajul Partea lor din plăcinta de adevăr politic depășește acum
colorat și scandalul îi ţin în viaţă. Dacă nu apar cu un scandal 25%. Destul de mare această felie și ea poate crește pe măsură ce
într-o săptămână, pierd foarte multă audienţă și intenţie de vot. politica noastră nu reușește să corespundă așteptărilor. Putem să-i
Dar au fost creaţi de mediul politic și social românesc și au deja criticăm, să strâmbăm din nas, dar ei sunt politicieni importanţi
audienţă publică. Toţi trei sunt politicieni antisistem și se hrănesc pentru România. Au public și drept de ședere în politică, fac parte
din criza socială, politică și morală prin care trecem. Se mai din clasa politică. Între acești trei politicieni există competiţie și
hrănesc din nerealizările politicienilor din ultimii 20 de ani, din alianţe pe termen scurt, ei se înjură de multe ori pe la televiziuni,
dar niciodată nu rup toate relaţiile, pentru că știu că baza lor treimi, în funcţie și de întrebare, au participat la acest joc al evaluării.
electorală are un ethos comun. Ei știu că sunt în competiţie, dar Interpretez asta ca fiind o dovadă că cei trei fac parte din peisajul
nu vor să accepte să se bată în mod deschis. politic, oamenii s-au obișnuit cu ei și nu îi consideră ciudăţenii,
La capitolul intenţii de vot pentru partidele lor, cei trei mutanţi sau altceva, ci personaje politice „acreditate”.
cumulează 21% din voturi (14% – PP-DD, 5% – PRM și 2% La o evaluare generală a capacităţii politice pentru o funcţie
– PNG). Scorul PRM este mai mare decât în ultimele sondaje neprecizată, popularitatea lui Gigi Becali are forţă mai mare decât
din cauză că întrebările multiple despre Vadim Tudor au amorsat calităţile celorlalţi. Vedem aici că aprecierea medie este undeva în
pasiuni mai vechi, reamintindu-le oamenilor de acest partid; în jur de 25%, unde credem că se află potenţialul maxim al acestui
mod normal, partidul gravita undeva în jur de 3%. tip de personaj sau discurs. Surprinzător este faptul că doar 20%
La capitolul încredere, Gigi Becali este mai bun decât cei dintre românii cu drept de vot îi resping, în bloc, pe cei trei. Dacă se
doi, care nu depășesc 15%. După afacerea Oltchim, când Dan merge spre o mai clară specificare a locului în viaţa politică, atunci
Diaconescu înflăcăra imaginaţia audienţei cum făcuse odată cu vom avea diferenţe mai mari în funcţie de calităţile percepute. Aici
Elodia, a pierdut aproape tot ce câștigase în timpul crizei, întorcându- este aproape singura tresărire a electoratului, aproape jumătate
se la procentul partidului. După afacerea Oltchim, deocamdată, considerând că niciunul dintre ei nu se califică pentru o asemenea
cel puţin, Diaconescu este pe minus, a avut costuri mai mari decât competiţie. Dintre cei 48% care acceptă ipoteza că sunt potriviţi
câștigurile. Dacă ar mai fi reușit să ţină scandalul viu, ar fi păstrat o pentru candidatură, cei mai mulţi merg pe mâna lui Vadim Tudor
încredere între 25 și 30%, dar în situaţia în care nu a demonstrat că și a lui Dan Diaconescu, unul fost finalist – deci validat în trecut
are bani, a pierdut. Efectul magiei sacilor cu euro a ţinut doar câteva –, celălalt aspirant, care se declară deja viitor Președinte.
zile, iar el nu a mai găsit o continuare televizată. Din perspectiva candidaturii la un post de parlamentar, se
Știrea că Becali a intrat în USL a câștigat în câteva zile o vede că toţi trei se află undeva în plaja de 20-30 de procente. Spre
notorietate de peste 80%, în paralel chiar cu o oarecare simpatie, deosebire de alte întrebări, aici am întrebat electorii dacă l-ar vota
45% declarând că au o părere bună sau foarte bună despre acest în colegiul lor pe unul dintre aceștia. Practic, putem spune că,
lucru. Printre cei care aprobă acest lucru sunt și mulţi care invocă dacă îi exceptăm pe 20% dintre români, care nu se pronunţă din
dreptul și libertatea fiecăruia de a se înscrie în ce partid dorește, diferite motive sau resping perspectiva aceasta, până la 30% dintre
dar este evident că știrea nu a produs chiar o furtună în rândul electorii unui colegiu ar accepta un asemenea tip de candidatură.
electoratului din România. Bineînţeles că acest tip de elector are și o opţiune mai volatilă
decât media electoratului, este afectat mai mult de absenteism
Dar cum se împarte lumea lor?
decât alte categorii, dar asta este o realitate.
În studiul nostru am făcut un pseudo-experiment (experimentul De altfel, electoratul lui Dan Diaconescu, cel pe care îl studiez
în sociologie are o altă schemă logică și procedurală) în care am întrebat de vreo doi ani mai atent, nu se deosebește decisiv de electoratul
publicul într-o secţiune doar despre cei trei politicieni. Oamenii au român în general. Am crezut că teoria lui despre ciocoi va face ca
fost puși să-i compare și să aleagă dintre ei trei. Ne-am așteptat că electoratul să respingă proprietatea privată, dar se află undeva la
mulţi nu vor răspunde, vor refuza să comenteze sau se vor folosi de media românilor. Caracteristicile speciale asociate votului pentru
variantele de refugiu pe care le ofeream: nu știu, nu răspund, nu l-aș Dan Diaconescu sunt un sentiment de nesiguranţă mai accentuat,
vota pe niciunul dintre cei trei etc. Dar nu a fost așa; aproape două lipsa unei perspective asupra viitorului, o lipsă a unor bunuri de
strictă necesitate mai accentuată, percepţia acută a unei lipse de de aliaţii lor din ARD, inclusiv de foștii parteneri, UDMR. Gigi
civilizaţie în România, percepţia deprivării de drepturi cetăţenești, Becali este preferat de votanţii USL, Vadim Tudor fiind a doua
percepţia că România nu mai are nicio șansă de redresare. Jumătate opţiune atât pentru ARD, cât și pentru USL.
dintre votanţii lui Dan Diaconescu sunt de acord cu afirmaţia
Epilog
„Nu mai am nicio speranţă pentru viitorul ţării”, în comparaţie
cu votanţii lui Crin Antonescu, dintre care 76% spun contrariul. Cei trei politicieni contra-sistem sunt blamaţi sau ademeniţi
de politicieni, dar, după cum vedem, ei reușesc să inspire sau să
Imaginea celor trei candidaţi motiveze o parte din electoratul românesc. Focalizarea unor studii
Percepţia publică are o oarecare diferenţiere în ceea ce mai aprofundate pe imaginea lor și pe așteptările faţă de ei ne
îi privește pe cei trei. Gigi Becali câștigă locul I la simpatie, la poate conduce la concluzia că ei fac parte dintr-o zonă a politicii
apropiere faţă de cetăţeni, la percepţia de politician cinstit, la asemănătoare, dar, priviţi cu atenţie, ei corespund unor așteptări
calitatea de lider deschis la dialog. Vadim Tudor este, dintre cei diferite, inclusiv din partea partenerilor politici de competiţie.
trei, cel mai potrivit pentru funcţia de Președinte, cel mai serios și Dincolo de efectele perverse pe care le aduc, ei aduc și două
cel perceput ca fiind competent. Dan Diaconescu, după episodul avantaje: fac presiune asupra mainstream-ului politic și îl obligă
Oltchim, se află pe prima poziţie doar la „mincinos”, dar se mai să se schimbe. Cum se schimbă acesta și cum răspunde, este deja
află pe poziţia a doua la eligibil pentru funcţia de Președinte al o altă poveste.
României, serios, apropiat de oameni, deschis și competent. În fine, un câștig este că activează o parte din electorat care
altfel nu s-ar duce la vot și nici nu ar participa la viaţa politică. Cinicii
Dar cum se raportează electoratul celorlalţi ar spune că este rău, dar optimiștii culturii democratice cred că
la cei trei candidaţi ai penumbrei politice? participarea mare la vot aduce legitimitate, chiar dacă nu și calitatea
Dacă partidele politice și-au diluat din ce în ce mai mult opţiunii. Dezbaterea va merge mai departe și partea de adevăr a celor
discursul, dezideologizându-l sau adăugându-i elemente de trei candidaţi va fi testată prin alegeri în 9 decembrie anul acesta.
populism, se pare că nici electoratul nu mai respectă graniţele, 22 octombrie 2012
valorile sau doctrinele. În schimb, electoratul pare disciplinat,
filtrând atitudinea faţă de lideri prin imaginea publică transmisă
de mass-media sau de purtătorii autorizaţi de cuvânt; chiar dacă
Dan Diaconescu și Vadim Tudor atacă nediferenţiat toată clasa Parlamentul – o Românie în miniatură
politică, vom vedea că votanţii partidelor respectă oarecum linia
partidelor pe care le aleg.
Cei care votează Alianţa România Dreaptă (ARD) au o
părere proastă și foarte proastă, pe când în cazul votanţilor USL,
C ând un jurnalist te întreabă, direct și simplu, cine este de
vină pentru acest Parlament ciudat, ce poţi să răspunzi? Mai
adaugă jurnalistul: Dumneavoastră sunteţi sociolog și sigur aveţi o
cei care au o părere proastă se află în minoritate (35%), de unde
explicaţie. Prima tentaţie este să spui că electoratul este vinovatul
și concluzia că Crin Antonescu a luat o măsură cu care electoratul
de serviciu. În fond, toată lumea știe că fiecare popor își are
lui este de acord. O situaţie diferită aveam în cazul lui Dan
conducătorii pe care îi merită. La fel de rapid unii vor spune că
Diaconescu, care este preferat într-o funcţie viitoare de pedeliști și
sunt de vină responsabilii din politică, doar ei au pus oamenii
pe listă și electoratul a lucrat cu materialul clientului. Am putea crede că un politician este corupt și o declară în sondaje de opinie,
da vina și pe moștenirea comunistă, ea ne-a contorsionat vieţile, dar majoritatea acestor oameni îl aleg totuși pe acel candidat,
valorile și spiritul, dar nu cred că asta ar fi prea cinstit după peste pe principiul că alţii nu se bagă, deci „pe ăștia îi avem, cu ăștia
două decenii de libertate și experienţă pluralistă. Atunci cum să defilăm”?
abordăm această chestiune, fără aceste explicaţii directe și facile? Cultura noastră civică este într-un stadiu premodern,
E bună întrebarea sau este greșit pusă? Întrebarea e bună, dar este tradiţional, la nivel cultural suntem într-un stadiu de „rurbanitate”,
prea complexă ca să poţi găsi un răspuns simplu și un ţap ispășitor concept prin care profesorul meu de sociologie, regretatul Ioan
perfect. Sociologic vorbind, trebuie să deviem un pic discuţia Aluaș, numea metisajul de ţărani și orășeni care au invadat orașele
într-o altă direcţie explicativă. Nu voi căuta un vinovat, ci vom prin urbanizare forţată. O societate premodernă nu înţelege rolul
căuta să explicăm cum s-a ajuns aici, să găsim alte fapte sociale și făgăduinţele politicii, cum ar spune Hannah Arendt. Încă sunt
care ar putea explica această realitate. peste 50% dintre români care cred că un singur partid și un lider
Iată câteva direcţii în care putem porni spre un răspuns. puternic ar face o politică mult mai eficientă pentru români. E
Niciodată nu a fost altfel! Nu vă enervaţi, dragi cititori, dar adevărat că politica noastră a produs subdezvoltare timp de două
poveștile despre democraţia interbelică sunt absolut false, sunt decenii, dar dacă nu știm cu ce se ocupă politica și nu le cerem
mituri sinistre. Sper că minunaţii mei prieteni de la Antena 3, politicienilor mai mult, atunci ei vor scădea nivelul continuu.
păzitori ai moralităţii absolute, nu vor sări pe mine cu bâtele, nu Politica este cel mai bun mod de producţie în ţara noastră.
am spus că e bine așa, nici că trebuie să rămână așa. Pur și simplu, Politica este pentru activiștii ei un mod de a găsi o slujbă mai bună
așa a fost dintotdeauna în România. După elaborarea Constituţiei decât ar fi reușit pe criterii profesionale, dar și o modalitate de a face
din 1863, alegerile au fost tot timpul terenul unor nereguli economie. Peste 90% dintre politicieni devin oameni de afaceri
strigătoare la cer. Încă de atunci, democraţia noastră era originală, sau își consolidează afacerile prin influenţă politică. Unii fac salturi
regele numea un premier care organiza alegeri pe care le câștiga cu uriașe, un fost ministru fără portofoliu și-a dublat averea în doar
toate mijloacele pe care le avea la dispoziţie: bani, bătăi și altele. șase luni, deși avea și înainte o declaraţie de avere cu câteva zeci de
Linșajul de televiziune încă nu era, dar se foloseau metode la fel milioane de euro. Nu avem instinctul interesului colectiv, suntem
de eficiente. o populaţie de individualiști căreia comunismul i-a accentuat lipsa
Nu avem o cultură a respectului regulilor sau a legalităţii. de respect pentru interesul colectiv și proprietatea comună. De
De un secol și jumătate aproape, alegerile sunt o luptă surdă între aici lipsa conștiinţei că trebuie să facem ceva împreună pentru
câteva găști politice care se organizează pentru a căpușa fondurile bunăstarea colectivă, iar votul și alegerea demnitarilor reprezintă
publice. Nu există nici acum vreo urmă de respect pentru libera un gest de responsabilitate.
opţiune sau pentru democraţie, infractorii anunţă la ieșirea din Din această cauză, selecţia pe care partidele o fac la intrarea
arestul poliţiei sau de la DNA că intră în politică și majoritatea indivizilor în politică este foarte dură. Nu se acceptă decât noii veniţi
chiar reușesc să-și cumpere diferite forme de imunitate. Ai pe principiul loialităţii, nu cel al competenţei. Trăim într-o societate în
senzaţia că românii nu înţeleg sensul expresiei interes colectiv. care dominaţia comunistă a fost înlocuită de o altă formă de dominaţie
Alegerea răului cel mai mic sau votul negativ, de frondă, fără o a unei elite moștenitoare: foști securiști, nomenclaturiști și noii baroni
reflecţie legată de alternative, este o metodă sigură de a alege prost. locali. Înlocuită, nu eliminată. Societatea noastră nu a trecut printr-un
Cum poţi să-ţi explici faptul că peste jumătate dintr-o comunitate proces de diferenţiere. Într-o societate nediferenţiată, politica devine
principalul instrument de competiţie. O societate a rudeniilor și a Chiar dacă nu ne place, Parlamentul României este o Românie
promovării membrilor clanurilor influenţează și politica. În România în miniatură. Arată „foarte bine” nivelul la care am ajuns ca și
încă nu s-a terminat lupta pentru împărţirea moștenirii comunismului. cultură și civilizaţie. Atâta putem în acest moment și trebuie să fim
Da, mai este destul de furat, chiar din ceea ce a lăsat comunismul: conștienţi că este nevoie de un proiect de societate care să includă
întreprinderi, foste IAS-uri, resurse din domeniul public. Ultima și strategii pentru dezvoltarea democraţiei și a culturii politice.
tendinţă este relevantă și depășește nepotismul străvechi: politicienii Alegerile libere și votul dau doar aparenţa de democraţie dacă sunt
își trimit copiii, nevestele și secretarele în Parlament. Să mai privim un suprapuse peste o cultură parohială, o modernitate neterminată
aspect relevant: politicienii sunt într-o fază primitivă a acumulării de și un stat slab, aproape eșuat. Dacă am accepta să ne uităm în
capital, adună case, imobile. oglindă mai des ca societate, am vedea că avem exact Parlamentul
Dacă vom căuta în CV-urile parlamentarilor sau miniștrilor, pe care-l merităm.
vom vedea că „politicianul patru case” este deja un ins slab, învins 25 decembrie 2012
de istorie. Ieșiţi din blocurile comuniste, politicienii au rămas
la nivelul de investiţie în case din lipsa unei culturi capitaliste
veritabile, de tezaurizare a altui tip de capital. În bătălia pentru
diferenţiere pe scara socială, casele sunt un capital vizibil, Era corciturilor ideologice.
cuantificabil, un capital simbolic care face diferenţa faţă de
O analiză a campaniei electorale
amărăștenii care stau într-un apartament de bloc.
Toate acestea creează o cultură și un mediu social și politic
care conduc la acest rezultat, ceea ce sociologii numesc o cultură Nu toate alegerile contează
politică parohială. Gândirea parohială afectează orice formă de
exprimare sau de construcţie instituţională. Aici, relaţiile politice
nu sunt instituţionalizate, iar cetăţenii sunt cetăţeni doar cu C ampania electorală din această toamnă ne-a arătat un lucru
destul de clar, lucru care va fi valabil de acum încolo pentru
români, alegerile locale și cele prezidenţiale sunt singurele care
numele. Ei nu pot influenţa deciziile și nici măcar nu știu că acest
lucru este necesar și că este esenţial pentru democraţie. Oamenii mai contează. Adică, mai simplu, oamenii sunt interesaţi de
simt o distanţă mare faţă de putere și nu înţeleg politica. Românii primarul lor și de Președinte, dar ceea ce există între acești doi
suportă politica, o sabotează cum pot, se folosesc de ea, dar nu o poli ai existenţei lor cetăţenești devine irelevant.
înţeleg. Importanţa votului nu este percepută ca fundamentală Alegerile pentru Parlamentul României și cele pentru Parlamentul
pentru bunul mers al comunităţii sau societăţii. De aceea votul European nu mai sunt interesante, nu se investește mare lucru în ele
este vândut sau oamenii nu merg la vot. Acolo unde votul se vinde (nici măcar mita electorală) și nici nu se face politică cu ocazia lor.
pe zahăr și ulei, bere sau cizme de cauciuc și tigăi, acolo avem încă Parlamentarii devin un fel de toleraţi ai sistemului politic, fără resurse
societate tradiţională, o societate care mimează modernitatea. La și cu puţină influenţă. Rămân importanţi doar baronii locali
noi, relaţiile sociale încă sunt puţin instituţionalizate, informalul (președinţi de Consilii Judeţene sau primarii) și Președintele, plus
domină totul. Recentul acord dintre Traian Băsescu și Victor cei care reușesc să ajungă în Guvernul României.
Ponta arată că legile sau Constituţia nu au nicio valoare, dacă este Lipsit de încredere, dar și de eficienţă, Parlamentul României
nevoie de înţelegeri suplimentare pentru a se convieţui civilizat. a fost aproape ucis în ultimii ani și nici nu e greu de explicat de
ce: este instituţia definitorie pentru democraţie, dar despre ce fel
de democraţie putem să mai vorbim într-o ţară fost comunistă, către unii dintre pedeliști. Dar niciunul dintre partide nu a ridicat
unde toată lumea așteaptă un tătuc și unde regula majorităţii vreo baricadă politică cu însemne clare.
funcţionează doar pentru a umili partenerul care a pierdut, iar Nimeni nu a spus noi suntem de stânga sau noi suntem de
politica este o activitate mai degrabă economică? Oamenii de dreapta. Niciun politician nu a ieșit serios să spună: noi apărăm
afaceri investesc în politică așa cum se investește în altă parte în următoarele principii, noi dorim ca pe viitor România s-o ia pe
diferite sectoare de activitate cu viteză mare de rotaţie a banului, următorul drum. Evident, USL a făcut economie de efort, dar
adică arme sau droguri. ARD nu avea nicio șansă să facă peste douăzeci la sută fără a
comunica.
O politică depolitizată
Paradoxul a fost legat de faptul că această campanie a arătat Fuga actorilor politici de identitate.
un alt trend îngrijorător: politica se depolitizează încet, dar în Epoca corciturilor ideologice și a metisajelor
campanie se pulverizează. Cauzele sunt mai multe, dar este și o Paradoxul este că s-a depolitizat cea mai politică dintre
dovadă că la noi cea mai slabă cultură politică o au politicienii. campaniile electorale. A fost o fugă generală de identitate din
Mi-ar plăcea să văd un concurs de genul tâmpeniilor de la mai multe motive. PSD avea un program lansat încă din 2011 și
Antena 1, „Te pui cu blondele”, în care politicienii să se dueleze relansat cu modernizări la 8 noiembrie 2012, destul de cuprinzător,
pe probleme ideologice și de cultură politică cu publicul. Ar fi cu diagnoză, soluţii, riscuri, măsuri, variante de strategie, dar a
dezastru pentru politicienii de vârf, sunt absolut sigur că alegatorii rămas pe site. Era scris în numele USL, nu prea cred că liberalii
cu un minim de cultură politică i-ar bate de le-ar sări fulgii. Din au participat prea tare la el, dar asta nici nu are importanţă dacă și
punct de vedere formal, această campanie a fost una normală, fără l-au asumat formal, cel puţin.
nerv, nespectaculoasă, dar dacă ne uităm cu atenţie, vedem că ea PSD nu putea comunica programul cu toată energia, acesta
este mult diferită de tot ceea ce a fost până acum. fiind în mod normal program de stânga, pentru că partenerii
lor, liberalii, voiau să se poziţioneze pe dreapta, sau să ocupe și
Fără adversar, USL a defilat
dreapta. Chiar dacă acceptaseră o anulare a mesajului lor, când
Pentru prima dată, a fost un singur actor politic pe scenă, s-au unit cu stânga pesedistă, liberalii nu puteau comunica ideile
iar fosta putere nu a avut nicio reacţie. A fost șocant să vezi pe la lor pentru că ar fi jenat partenerul mai mare, elefantul de stânga
televiziunile de știri doar reprezentanţii unui partid, nici nu știu pe spinarea căruia puteau lua mai multe voturi și poziţii în guvern.
cum s-a realizat echilibrul statistic cerut de CNA. Dar nu prezenţa Deci, pentru ei, tăcerea era de aur.
ARD a fost problema, ci prezenţa politică sau ideologică. PDL a ARD a trecut prea rapid la o dreaptă declarată, de manual, și,
candidat la trei runde de alegeri cu trei nume diferite și sub trei pur și simplu, s-a speriat de reacţia oamenilor din 2012, începând
culori diferite. O politică a camuflării, o ascundere cu vinovăţie sau de la manifestaţiile din ianuarie. Împinși de niște consultanţi
mai degrabă o șmecherie nemaivăzută într-o campanie electorală. străini care le-au împuiat capul liderilor PDL că dreapta are
Toţi liderii ARD au fugit din București să candideze în colegii „favorabilitate” mare în România, pedeliștii au descoperit că
din ţară. A rămas în București doar Președintele Traian Băsescu, oamenilor le pasă mai mult de traiul lor zilnic decât de stânga sau
care a ieșit de câteva ori ca să facă imposibilul, adică să activeze dreapta, așa că au încercat să se camufleze după inimi și inimioare.
electoratul de dreapta al ARD. Grea misiune, dar mai șocant este Adevărul este că lucrul care a enervat mai tare populaţia decât
că a fost apoi considerat vinovat pentru eșecul de proporţii de
tăierile salariale sau alte forme de austeritate a fost credinţa Traian Băsescu și, din perspectivă comunicaţională, Mihai-Răzvan
fanatică a lui Boc și a colegilor săi că dreptatea este de partea lor Ungureanu venea din afara politicii și era o bună ţintă pentru toţi,
dincolo de consecinţele asupra nivelului de trai și foarte repede se inclusiv pentru pediștii cărora le luase prăjitura guvernării.
va vedea că România va scăpa de criză și că ei au avut dreptate. USL a procedat pragmatic și eficient, a scăpat de promisiuni
Ce nu a înţeles primarul Clujului este faptul că starea de criză populiste, așa că își poate face proiectul de guvernare fără nicio
va fi de acum încolo starea normală a descrierii economiilor, iar dependenţă de campania electorală. Din perspectiva lipsei
a ţine sub tensiune ţările lumii prin comunicarea de criză este resurselor, cred că este o bună oportunitate pentru România.
un instrument de hegemonie a marilor puteri, dar și că România Politicienii de prim rang au stat doar la televizor și au dialogat cu
nu va mai ieși, în mod real, din criză mult timp de acum încolo, un Traian Băsescu aflat în centrul sistemului politic, dar absent o
deoarece rămânem, an de an, fără resursele cele mai importante bună parte din campanie, un Traian Băsescu care ieșea din când în
de dezvoltare. când pentru a reporni corul celor care profeţeau a treia suspendare
Asumarea fanatică a identităţii politice, chiar dacă pare că și ultima.
este o întreprindere cinstită, nu mai emoţionează pe nimeni. Azi Dacă Ponta va fi sau nu premier nu era o temă validă de
sunt la modă corciturile, metisajele ideologice, politice sau de orice dezbatere publică din mai multe motive. În primul rând, deoarece
fel. Cine nu înţelege asta poate dispărea cum a dispărut PNŢCD era o prerogativă prezidenţială, dar mai ales pentru raţiuni de
și cred că nici pedeliștii nu vor mai face această greșeală după ce realism politic. Era clar pentru orice cititor de sondaje că USL va
vor debarca ardelenii de prin conducere. Unde mai punem la câștiga cu un scor undeva pe la 60%, iar Traian Băsescu nu va avea
socoteală că, în afară de PNL, partid luat în gazdă de PSD, nu a o prea mare marjă de manevră. De unde să importe Băsescu un
mai rămas nimic pe scena politică dintre cele vechi, în afara celor premier care să facă o majoritate manufacturată, când unitatea de
din FSN-ul iliescian! monolit în jurul câștigătorului nu poate fi clintită, căci nimeni nu
Excepţie este Dan Diaconescu, dar el este ca și poporul de riscă să piardă osul de ros, niciun politician nu dă vrabia din mână
la Revoluţia din 1989, acceptat pentru că este figurantul în care pentru cioara de pe gard?
se trage. Sigur, Traian Băsescu declara din când în când că o să pună
pe altcineva, dar era, probabil, doar pentru a mai da o speranţă
O pseudo-temă: Ponta va fi sau nu Premier?
electoratului de dreapta. Cred că Președintele deja știa că o să-l
Combinată cu tăcerea arediștilor, care voiau să ia culoarea numească pe Ponta încă de la referendumul din vară, când era cât
mediului, să uite lumea de tăierea salariilor sau a pensiilor, campania pe ce să-l dărâme valul de contestare ridicat în ianuarie 2012 și
a devenit o vânare a lui Băsescu și o discuţie pe o temă falsă, dar care nu își epuizase toată energia la alegerile locale din iunie.
care a prins perfect: o să-l numească Băsescu pe Ponta Premier sau
nu? S-a tocat ceas de ceas doar această temă de procedură și o O tensiune artificială care a mascat lipsa temelor
eventuală suspendare a lui Traian Băsescu. Deși Ponta era de de campanie
aproape o jumătate de an la guvernare, nu a fost nici măcar o Războiul pentru nominalizarea lui Ponta a primit aspectul
campanie negativă faţă de pedeliștii corupţi din fostul Guvern, ultimei bătălii dintr-o luptă decisivă pentru România. În iureșul
care să arate ce și cât au furat oamenii lui Băsescu, campanie pe luptei, lumea a uitat să-l întrebe chiar pe Ponta dacă își dorește
care publicul o aștepta. Mr. Unguent a fost calul de bătaie alături de chiar atât de mult, după ce a văzut în șase luni ce resurse sunt la
dispoziţie și ce se va întâmpla în următorii doi ani. Psihoza colectivă sunt cei doi lideri USL (să mă scuze Daniel Constantin, dar el
provenea însă din faptul că oamenii asociau simplist victoria lui este doar paznicul intereselor lui Felix acolo), care spuneau că
Ponta cu eliminarea lui Băsescu. Nimeni nu se gândea totuși că niciodată nu vor putea să stea la masă cu Băsescu.
promovarea lui Ponta ca premier nu însemna în mod obligatoriu Evident, Antonescu nu o să-și asume cu voioșie înţelegerea
și eliminarea lui Traian Băsescu. Scandalul care va începe în scurt cu Băsescu și Ponta va rămâne drept ţap ispășitor, cel care trădează.
timp va fi tocmai descoperirea acestei realităţi: Ponta ca premier De fapt, Ponta este condamnat să „trădeze” căci este cel care și-a
va fi obligat să coabiteze cu Băsescu, ceea ce va lua forma unei asumat guvernarea și nu poate continua criza la nesfârșit, chiar
adevărate trădări și reacţiile vor fi ceva de genul: vrem votul înapoi, dacă postura de luptător cu Traian Băsescu este cea mai avantajoasă
noi nu am votat cu USL pentru ca Băsescu să rămână viu. Ce spune postură politică în care a fost vreodată. Sigur că i-ar conveni s-o
Mircea Badea în fiecare seară va fi sloganul viitor: vrem sânge, vrem prelungească cât mai mult, dar nu are cum, trebuie să fie numit
victime, vrem să-i vedem pe vechii guvernanţi suferind, noi urâm cu și să înceapă să exercite puterea. Războiul cu Traian Băsescu îl va
sinceritate! duce mai departe, dar cu alte mijloace și nu cu tot poporul după
O problemă viitoare va fi tocmai această tensiune exagerată el. Supralicitarea conflictului și a incompatibilităţii dintre Băsescu
amorsată în campanie și care va face ca orice gest de conciliere și USL a creat o mare dificultate pentru toţi. Băsescu a făcut același
și coabitare din partea lui Ponta și Antonescu să devină gest lucru, dar el nu avea nevoie de voturi, este un actor politic aflat la
sinucigaș, fiind taxat de opinia publică ca și trădare. E adevărat, sfârșit de traseu politic. Ar putea și el sfârși suspendat, dar cred că
temele de conflict sunt perfecte pentru o bătălie electorală, dar se va feri, așa cum și USL va trebui să ocolească crizele cu atenţie,
miza trebuie împinsă cât se poate de mult spre valori și scopuri. deoarece deja se află la guvernare și va începe să deconteze. Sper
Aici nu a existat o altă miză mai interesantă, iar cea a desemnării că USL va putea ieși din această capcană a conflictului circular,
lui Ponta nu era una de program. Întâlnirea secretă dintre Crin spre binele României, dar hărţuirea de la Antena 3 a început
Antonescu, Băsescu și Ponta, o întâlnire normală, de deblocare a deja, locomotiva urii va fi greu de oprit. Conflictul va merge mai
crizei, a început deja să creeze un scandal care s-ar putea să facă departe, nu știm dacă opinia publică va frâna așa de scurt.
o primă breșă în armonia care pare că s-a instalat peste tot locul Ce nu au înţeles, dar sper să înţeleagă, liderii politicii din
politic. toate taberele este un adevăr pe care îl știe orice om cu experienţă:
după ce s-au închis urnele, avem o altă realitate. Nu mai sunt
Tema haosului care va veni. dependenţi prea mult de trecut, contează mai puţin ce ai spus
Să fie o premoniţie, indiferent de circumstanţe? înainte, contează prezentul și mai ales viitorul.
Tema haosului care va veni dacă nu va fi numit Ponta Trecerea de la logica de război la logica de construcţie
premier a dominat comunicarea politică. Nimeni nu știa ce se va și de pace nu va fi ușoară. În spaţiul politic au rămas mai mult
întâmpla cu adevărat, dar se putea presupune că va fi ceva rău. războinicii, iar ei se adaptează mai greu la societatea civilă.
A fost bună această temă pentru mobilizare, dar ar putea să fie o
Campanie fără target
altă temă cu mari efecte perverse (ca perversa de pe Târgu Ocna).
Coabitarea pare foarte complicată după alegeri, chiar dacă Ponta Campania nu a avut niciun target deoarece niciuna dintre
și Antonescu și-ar dori-o. După ce Traian Băsescu o să cedeze și o tabere nu și-a pus în piaţă programul politic. Nu era nevoie
să-l numească pe Ponta, responsabili pentru cedarea de a coabita pentru USL, dar mai este adevărat faptul cunoscut că politicienii
români și strategii lor de partid cred că, dacă nu stabilești mesaje tăcerile au fost mai importante în această campanie decât discuţia
dedicate unor secţiuni de electorat, atunci comunici, de fapt, cu despre rezolvarea unor probleme economice și sociale. Electoratul
tot poporul și nu nedreptăţești pe nimeni. Este o iluzie; nu ai era deja stresat, așa că nimeni nu i-a dat vești proaste, ca la noi, îl
target, nu comunici cu nimeni! lăsăm să le descopere singur.
S-a mizat pe efectul de contaminare, USL încercând să Nici chiar anunţurile deblocării unor programe europene
valorifice frustrarea celor 7,4 milioane de votanţi din vară. Era după audit nu au adus vreo emoţie în plus.
mai simplu de spus pentru candidaţii USL că „Suntem 7,4
Impactul campaniei? Redus, o campanie slabă
milioane!” Publicitar, este o idee bună, dar poate ar fi fost mai
interesant ca această comunitate să fi primit câteva elemente de Campania a fost un fel de obligaţie legală bifată pentru
definiţie identitară, dincolo de cea pe care o dădea mobilizarea partide, importantă doar pentru fiecare candidat în parte.
anti-Băsescu. Poate că ar fi mobilizat mult mai mulţi dacă ar fi Individualismul românesc, mai ales cel din politică, a acţionat
spus ceva despre valorile cu care se identifică, câteva elemente prin perfect, fiecare candidat a fost lăsat să se descurce sau să moară. Era
care cei 7,4 milioane să se poată proiecta ca o elită care înţelege deja problema lui după ce îl nominalizase partidul și îi asigurase,
schimbarea, care luptă pentru niște idealuri, care vrea să elibereze este adevărat, undeva la vreo 40% intenţie de vot din pornire.
România de ceva ș.a.m.d. Interesul a fost slab și informaţia aproape a lipsit, pe parcursul
ARD nici măcar nu a făcut vreo referire la selecţia de public acestei campanii electorale, chiar dacă 94% dintre respondenţi
pe care o face. Nici măcar în programul lansat la 6 noiembrie, au văzut afișe electorale, 74% au primit pliante sau broșuri ale
„Repornește România”, nu avem o definire clară a beneficiarilor, candidaţilor, 53% dintre români au urmărit sondaje de opinie
România fiind singurul subiect colectiv, expresiile căutând mai făcute publice de către candidaţi sau de către partidele acestora;
degrabă să ascundă, decât să transmită. Exemplul de exprimare a 52% au vizionat clipuri electorale ale candidaţilor, iar 51% au
ţintelor guvernării: „preponderenţa utilizării măsurilor cu impact vizionat dezbateri electorale; 16% dintre aceștia au participat la
neutral sau cvasi-neutral pe deficitul bugetar” este, cred, foarte întâlniri cu candidaţii, iar câte 13% au fost sunaţi de o persoană care
sugestiv. Dan Diaconescu i-a invocat retoric pe toţi românii le-a prezentat un candidat sau partidul acestuia, au participat la o
„amărâţi”, dar asta nu este o targetare prea subtilă. întâlnire sau demonstraţie electorală, au participat la evenimente
organizate de candidaţi sau au urmărit campania electorală pe
Storytelling-ul electoral a fost o poveste roz internet. Când vine vorba însă de urmărirea campaniei electorale
Nimeni nu a dat oamenilor vreo veste proastă, nici vreun pe internet, nici măcar tinerii nu dau un răspuns afirmativ în
avertisment cu privire la ceea ce se va întâmpla în viitor, cu excepţia proporţie mai ridicată; la fel, persoanele cu studii superioare,
lui Traian Băsescu, care a căutat doar o tăietură geostrategică, greu locuitorii din Transilvania, Banat și Moldova și bărbaţii. Impactul
de înghiţit de către electorat, dilema Est sau Vest. Ceilalţi au vorbit campaniei a rămas minor: întrebaţi dacă informaţiile pe care le-
vag doar despre faptul că Băsescu trebuie să-l nominalizeze rapid pe au aflat în campanie, de la televizor, radio, ziare, internet, afișe/
Victor Ponta pentru că ne trebuie un Guvern foarte repede, pentru panouri sau diferite persoane, le-au modificat intenţia de a merge
că ne așteaptă un an greu... Este adevărat, poate că este nevoie sau nu la vot, 59% spun că acestea nu le-au schimbat intenţia
de o majoritate solidă pentru a face faţă crizei, dar storytelling-ul iniţială, în timp ce 19% spun că acestea i-au determinat să meargă
de campanie a ocolit tematica economică cu desăvârșire. De fapt, la vot, iar 9%, că nu au aflat nimic nou în campanie; 8% spun că nu
au urmărit campania suficient pentru a fi influenţaţi. Informaţiile realizate cu echipa IRES ne-au arătat că aproape jumătate dintre
aflate din mass-media sau afișajul electoral au schimbat intenţia cetăţenii dintr-un colegiu nu știu cum arată senatorul lor. Mai
de vot pentru deputat sau senator a doar 15% dintre respondenţi. puţini sunt cei care își amintesc promisiunile senatorului decât
Fără valori și fără discursuri mobilizatoare, această campanie ale deputatului, cu 9% mai puţini (21%). Și am mai învăţat un
a arătat din nou misoginismul electoral românesc. Cu toate că lucru: electoratul deja s-a adaptat perfect la ipocrizia și minciuna
90% dintre respondenţi consideră că o femeie este capabilă să îi politică de campanie. Electoratul ne răspunde ca la carte ce criterii
reprezinte la fel de bine ca un bărbat în Parlament, 73% dintre minunate folosește pentru a alege candidatul, dar votează cu ochii
români consideră că femeile ar trebui să aibă grijă de familie, în închiși corupţii, condamnaţii penal și pe oricine i se pune pe
primul rând, iar mai apoi să se ocupe de carieră. Cu toate că, listă, fără prea mult discernământ. Alegătorii intervievaţi de noi
mai mult, 72% dintre persoanele intervievate sunt de acord cu consideră în următoarele proporţii cum că persoana cu care vor
afirmaţia „Femeile în funcţii publice ar fi mai receptive la nevoile vota la alegerile parlamentare din acest an trebuie să întrunească
cetăţenilor decât bărbaţii”, întrebaţi cine ar fi mai potrivit pentru anumite caracteristici în mare sau foarte mare măsură: 96%
anumite funcţii din administraţia publică, un bărbat sau o femeie, – candidatul trebuie să fie sincer, comunicativ și serios; 95% –
respondenţii spun următoarele: pentru funcţia de deputat: 18% trebuie să fie un bun profesionist; 93% – să fie un bun gospodar;
– o femeie, 25% – un bărbat, 55% – nu contează genul; pentru peste 85% – diplomat, cu experienţă, convingător sau popular.
funcţia de senator: 17% – o femeie, 30% – un bărbat, 52% – nu Principalele aspecte declarate de către alegători ca importante, de
contează genul; pentru funcţia de Președinte al României: 9% – care ţin cont cel mai mult atunci când își formulează o decizie
o femeie, 62% – un bărbat, iar 28% cred că nu contează genul; privind candidatul pe care îl vor vota pentru funcţia de deputat
Premier: 12% – o femeie, 50% – un bărbat, 36% – nu contează sau senator, sunt: corectitudinea/cinstea sa (19%), partidul
genul; pentru funcţia de primar: 14% – o femeie, 46% – un din care acesta face parte (10%), activitatea anterioară (8%) și
bărbat, 39% – nu contează genul. promisiunile pe care acesta le face (7%).
Întrebaţi dacă ar vota o femeie pentru funcţia de Președinte O imagine idilică, numai bună pentru a încheia acest
al României, 37% spun că sigur ar face acest lucru, 26% – probabil articol despre minunile care se pot întâmpla în cabinele de vot,
ar face acest lucru, 9% – probabil nu ar face acest lucru, iar 26% într-o duminică de decembrie cu ninsori abundente. Campania
– cu siguranţă nu ar vota o femeie pentru această funcţie. În mod electorală a fost doar o vânătoare de voturi după care va urma belirea
paradoxal, bărbaţii declară în proporţie mai ridicată că ar vota vânatului și un chef pe cinste, iar pe urmă o mare mahmureală de
o femeie pentru funcţia de Președinte al României, la fel tinerii, patru ani. Campania electorală a fost o campanie cu efect minor,
persoanele cu studii superioare și respondenţii din Moldova. dar nu a fost inutilă, pentru că ne-a mai dat o ocazie să înţelegem
Întrebaţi când s-au hotărât cu cine vor vota la alegerile ce se întâmplă cu România și cu noi. Dar de oglindă fugim destul
parlamentare, 63% dintre respondenţi spun că știau acest lucru de sănătos, iar despre România am uitat să ne mai îngrijorăm.
înainte să înceapă campania electorală, în timp ce 17% au luat Preferăm emigraţia, tăcerea vinovată sau căutarea de ţapi ispășitori.
această decizie pe parcursul campaniei, 7% decid cu două-trei zile 16 decembrie 2012
înaintea votului, iar 10% plănuiesc să se decidă în ziua votului. Deși
a avut un impact minor, această campanie ne-a ajutat să înţelegem
că politica noastră s-a schimbat mult în ultimii ani. Anchetele
echilibru, fac un mix între ideologia lor și adaptarea la situaţia din
sistemul social. Tony Blair a fost atacat adeseori dinspre stânga
laburistă că ar fi un demn urmaș al lui Margaret Thatcher. Calea
a treia imaginată de el a încercat să facă o sinteză și să păstreze
lucruri de eficienţă socială aduse de dreapta înaintea sa.
Este adevărat că unii semnalizează la stânga și o iau la
Imposibila întoarcere la ideologie dreapta, sau invers. De multe ori, argumentul purităţii ideologice
este folosit pentru a-i sancţiona în partid pe cei care nu se supun
C e s-a ales de ideologiile politice, mai pot ele inspira guvernanţele

de astăzi, în ţara noastră? Este întrebarea pe care mi-o pune
un prieten și așteaptă un răspuns sau o confirmare a unui răspuns
conducerii. Comunismul, de altfel, a născut și o definiţie glumeaţă
a deviaţionistului. Deviaţionistul, spune un banc rusesc, este acela
care merge tot înainte, în timp ce partidul o ia la dreapta sau la
pe care deja l-a găsit singur. La prima vedere am senzaţia că se stânga.
poate răspunde simplu, dar nu este chiar așa. Ideologiile par
abandonate, aruncate la marele coș de gunoi al istoriei noastre, Tradiţia noastră este mimetică
dar nu cred că ele ne abandonează pe noi așa de repede. Fac parte Tradiţia noastră politică este slab ideologică și mimetică. Am
din cultura noastră și poate din identitatea noastră socială, mai mimat comunismul, socialismul, liberalismul, poporanismul sau
mult sau mai puţin conturată. chiar naţionalismul. Știm să mimăm și ecologismul, feminismul,
umanismul și orice apare la modă. Și ideologiile politice au intrat
Politica fără ideologii este un mutant
în categoria formelor fără fond, de multe ori. După Revoluţie,
Ideologiile nu sunt inutile, sunt semnele de circulaţie ale Iliescu a încercat să ţină steagul sus pentru ideologia de stânga,
politicului. Sunt etichete privind compoziţia programelor sau chiar dacă înţelegea chiar stânga acestor vremi un pic diferit faţă
proiectelor și ajută consumatorul de politică să înţeleagă ce trebuie de stânga timpului european. Distrugi industria și mai visezi apoi
să îngurgiteze. Dar nu numai atâta. Ideologiile ajută un partid să că ai proletariat care să vină la marșuri și vot, la 1 mai sau în ziua
nu se rătăcească de alegătorii săi, să respecte anumite angajamente de vot. Evident, nemaiavând salopete albastre și fabrici sau uzine,
pe care le face mai ales în campanie. vor veni la 1 mai cei aduși de Vanghelie pentru mici și bere. Opriţi
Prin ideologii se constituie o tradiţie de părinţi fondatori. grătarele, vorbește Domnul Președinte! este strigătul anti-ideologic
Ideologiile sunt preluate de familiile alegătorilor care păstrează al acestor vremi de restriște pentru ideologiile clasice.
stânga sau dreapta din tată în fiu. Dincolo de asta, ideologiile dau
politicii a anumită coerență și credibilitate, îi fac pe politicieni Contestarea ideologiilor și valorizarea migraţiei politice
mai previzibili. Alegătorul va ști că, indiferent de om, un candidat La noi am ajuns acum la relativizarea stângii sau a dreptei,
de stânga nu poate să facă peste noapte un salt de 180 de grade la eliminarea lor aproape în totalitate în ultimii ani. Pentru
pentru a se opri la o dreapta care nu are nicio legătură cu interesele o guvernare care trebuie dată jos, se spunea că nu mai contează
lui, cu solidaritatea și echitatea socială. aceste fineţuri, trebuie o coaliţie indiferent cine se aliază cu cine,
Este clar că și ideologiile avansează, se adaptează, se modifică trebuie să fie aduși trădători, racolaţi, mercenari. Nici migraţia
sau se combină, dar există niște constante care fac o hartă a politicii politică nu mai este imorală. Imperativul pragmatic al momentului
să cuprindă anumite teritorii ideologice. Practic, guvernările caută conţinea o moralitate intrinsecă. Chiar dacă guvernul Boc devenise
nepopular și neperformant, maniera de a respinge orice coerenţă Alianţele stânga-dreapta afectează acurateţea ideologică
ideologică a fost una brutală și periculoasă. Politica este lăsată Pragmatismul politic al unor momente obligă stânga și
fără repere și fără urmă de valori sau moralitate când refuzi orice dreapta la alianţe electorale. Bunăoară, Uniunea Social Liberală a
criterii și realismul pragmatic devine singurul criteriu. reușit o performanţă electorală fără precedent datorită renunţării
Chiar dacă s-a vorbit într-o manieră perfect ideologică despre la identităţi ideologice stricte și mai ales la o rivalitate care avea
sfârșitul ideologiilor, Paul Ricoeur are dreptate când demonstrează aproape două decenii între moștenitorii fostului partid comunist și
că ideologiile nu pot să dispară pentru că grupurile sociale au nevoie dreapta liberală încropită după Revoluţie. În aceste condiţii, Ponta
„de a-și da o imagine de sine, de a se reprezenta, în sensul teatral al și Antonescu au hotărât să construiască un proiect de guvernare în
cuvântului, de a juca și a se pune în scenă”, ele fiind variate forme ale care se feresc de definiţii ideologice clare, chiar dacă toată lumea
motivaţiei sociale, ce fac posibile teorii și reprezentări globale ale etichetează, pe bună dreptate, programul lor de guvernare ca fiind
istoriei și integrarea unor grupuri în istoria totalizatoare. de stânga. Nu aveau o altă soluţie dacă voiau să câștige. Oricum
Într-o lume a crizelor și schimbărilor rapide, într-o perioadă era o perioadă de criză în care au avut loc o serie de constrângeri
de bombardament informaţional, oamenii au nevoie de interpretări externe: Pactul de guvernare fiscală la care România a aderat fără
coerente și mai ales de sisteme articulate de informaţii, valori, să fie întrebat Parlamentul, acordurile cu FMI și datoriile externe.
imagini. Ideologiile oferă repere simple, au făcut parte din educaţia
de la nivelul școlii și familiei, le avem în subconștientul cultural În locul ideologiilor, demagogia sau populismul
identitar, chiar dacă nu ne dăm seama. Ideologiile concentrează În ultimele decenii de democraţie, România a experimentat
un conţinut mitologic, aspiraţii și idealuri, bazate pe nevoi, oferă toate formele de guvernare. Dar o constantă a fost populismul,
interpretări și orientează spre anumite tipuri de acţiuni. indiferent de ideologia de la care se revendică partidul conducător.
Cheltuirea bugetelor pe podeţe sau drumuri electorale sau
Paradoxal, la noi chiar liderii pot fi dușmanii geloși
ai ideologiilor demagogia unor discursuri de flatare a maselor au fost o constantă
a vieţii publice de la noi. Puţinii politicieni care au încercat să
Mulţi politicieni români cred că ei sunt cauza primă pentru respecte o reţetă ideologică, de dreapta, de exemplu, au sfârșit
care oamenii votează un partid, că nu contează nimic altceva. aruncaţi foarte repede în praf de către electoratul obișnuit „să i se
Evident, cei mai mulţi se înșală. Ei sunt consideraţi de către oameni dea”.
exponenţi-tipici pentru anumite valori, chiar dacă ei nici măcar nu
s-au gândit la ele. Nu de puţine ori, liderii resping ideologiile din FMI, Banca Mondială sau Consiliul Europei –
gelozie și vor să fie doar ei cei iubiţi. Unii lideri, conștienţi că au cianurile libertăţii ideologice
o slabă legitimitate internă sau externă, încep să se auto-proclame Pentru o ţară săracă, deja dezechilibrată economic, libertatea unei
singuri stăpânitori peste partide, dincolo de valori, considerându- guvernanţe ideologic coerente cred că este un vis. Niciun guvern al
se aspiratoare de voturi. Însă, ideologiile sunt adevărate proiecte în României nu mai are șansa unei absolute libertăţi ideologice, în
sine, iar interesele liderilor se pot ciocni, câteodată, de interesele pe actualele condiţii de neperformanță economică a României. Plătim
care le conţin ideologiile. Și nu sunt rare cazurile în care uciderea salarii și pensii din împrumuturi, iar supraveghetorii de la FMI
ideii de puritate ideologică sau a nevoii de proiect ideologic se face vin regulat și ne indică cea mai bună cale. Evident, calea cea mai
exclusiv în beneficiul momentan al unor lideri politici. bună este mereu privatizarea a tot ce a mai rămas și eliminarea
pârghiilor pe care guvernul le-ar avea pentru a mai interveni pe cărarea luminată de idee și nu vor mai uita de sfinţii fondatori.
ici, pe colo prin economie. În plus, privatizarea a fost o vorbă Sigur, este un jurământ care ar putea fi uitat repede, dacă se mai
doar pentru că s-au trecut obiective din proprietatea statului ivește vreo ocazie de a trăda ideologia pentru ciolan, dar ideologia
roman la companii de stat proprietate a altor state. Deci vorbim rămâne o iubită din copilărie la care orice partid se întoarce din
despre transfer de proprietate de la statul roman la alte state. când în când.
Austeritatea este o altă constantă a guvernanţei de tip FMI, 10 februarie 2013
guvernul propune bugetul, dar FMI dispune. Nu știu dacă avem
noi mari deștepţi în construcţii bugetare, dacă și pentru stânga,
și pentru dreapta tot Gherghina este arhitectul șef al construcţiei
bugetare, dar chiar dacă ar fi, nu prea cred că ar avea mare O politică paralizată de frică
libertate de mișcare.
Guvernare fără ideologie sau ideologie mascată?
Da, se poate, în anumite momente politice, guvernarea nu
S -a scris mult în ultimele decenii despre cum este folosită frica în
politică. Emoţie puternică, frica poate duce oameni la vot
pentru pericole imaginare sau supradimensionate sau poate chiar
mai justifică ideologic măsurile. Dacă luăm cazul Guvernului
direcţiona votul spre răul cel mai mic sau spre salvatorul-impostor.
Ponta 2, nu avem discurs ideologic, dar pentru cunoscători,
Până la urmă, chiar dependenţa popoarelor de liderii dominatori
substanţa discursului tânărului prim-ministru este clar ideologică.
este un efect al fricii de asumare a destinului istoric. O privire
Același lucru este valabil și pentru orientarea generală a guvernării.
sociologică asupra societăţii din ultimii ani ne conduce la concluzia
De altfel, adversarii de dreapta ai liberalilor caută să-i discrediteze
că oamenii sunt puși în faţa unor riscuri din ce în ce mai mari, dar
pe aceștia spunând că s-au predat stângii, că are loc o disoluţie a
percep că nu le pot gestiona singuri. Dezvoltă, astfel, un registru de
lor în socialism. Evident, aceste lucruri sunt respinse puternic de
spaime și ameninţări la adresa securităţii societale ca și ameninţări
Crin Antonescu și de ceilalţi liberali, dar influenţa socialistă este
la adresa identităţii grupului sau comunităţii în termeni de
foarte mare pe întreg parcursul planului de guvernare.
omogenitate și coeziune. Cum spune Manuel Castells, identitatea
Și totuși... actorilor sociali este afectată în procesul de construcţie a sensului
Ideologiile par moarte în România și pare imposibilă acţiunii colective, în cazuri în care ameninţările sunt diverse și nu
reîntoarcerea lor, chiar și în discursul public. Și totuși, în politică, există variante de răspuns social la ele, atunci la nivelul maselor
ideologiile niciodată nu mor de tot. Bântuie subteranele politicii se nasc identităţi nevrotice, un fel de identităţi de rezistenţă care
ca niște stafii și uneori revin la suprafaţă. De exemplu, când se se caracterizează prin frici generalizate, autoagresiune, imitaţie,
rupe o coaliţie aflată la putere (nu vreau să cobesc, vorbesc la modul inactivism, apatie. Rămași fără un stat protector și darnic, cetăţenii
abstract!), atunci justificarea este întotdeauna una de factură români sunt expuși unui ocean de spaime pentru prezent, dar mai
ideologică. Oamenii politici nu vor spune că nu s-au înţeles pe ales viitor.
funcţii sau că scandalul a început de la împărţirea prăzii, ci se Dar nu doar dispariţia acestei umbrele produce o Românie
va invoca, precum la căsniciile rupte, nepotrivirea de caracter înfricoșată, ci mai ales un fenomen despre care s-a scris mai puţin.
ideologic. Atunci partidele revin la biserica ideologiei și la dogme, România este o ţară cu un stat slab, mereu agresat, dar este mai ales
iar oamenii politici jură că nu se vor mai rătăci niciodată de la o societate fără politică. Slăbiciunile statului au la origine și faptul
că avem o politică moartă de frică, în care activează politicieni părţi, ca și cum ar fi o regie perfectă. Ai senzaţia că politicienii
paralizaţi de spaime. Un leadership curajos ar putea da direcţia, nu se opresc din acest continuu street fighting pentru a nu li se
ar putea inspira, motiva și trasa linii pentru un sens al acţiunii aduce aminte de ceea ce ar trebui să facă; consilierii lor politici
colective, pentru o direcţie în care merge ţara. Nu subvenţiile de sunt specializaţi doar în aceste tipuri de acţiuni. O frică de
la stat salvează o ţară sau o economie, ci infuzia de speranţă și sens, celălalt a început să cuprindă taberele aflate în conflict continuu,
proiectarea unor speranţe. mai ales de când au început să intre pe bandă rulantă politicieni
Dar politica noastră este timorată, moartă de frică, mai în pușcărie, „cu executare”. Sfârșitul mandatului politic a început
ales atunci când intră în ani electorali, anii schimbărilor. Anul a părea sinonim cu o catastrofă și bătălia de la urne devine tot
2014 este anul în care se termină un ciclu politic, cei 10 ani de mai mult o bătălie pe viaţă și pe moarte. Frica de DNA sau de
războaie ale președintelui cu sistemul. După aceste războaie avem serviciile secrete îngheaţă sângele în venele politicienilor care vor
un tablou al maximei incertitudini. Totul pare un haos, nici cei căuta mai mult să-și asigure forme de protecţie decât să încerce
mai experimentaţi analiști nu pot spune cu certitudine ce va fi în a acţiona firesc, după planuri sau strategii necesare. Parlamentul
viitor. O frică de viitor a cuprins întreaga scenă politică și absolut a devenit, în ultimii ani, dominat de aceste frici și a făcut foarte
toţi actorii. multe greșeli dintr-o solidarizare absurdă uneori, dar generată de
Una dintre fricile cele mari este frica de a guverna și se spaima lui „mâine oricine poate fi următoarea victimă”.
întâmplă deja de aproape un deceniu. Chiar dacă au existat
majorităţi consistente, politicienii au guvernat minimal, dominaţi O frică de a ajunge în opoziţie duce mereu la orice concesie,
de frica de a nu pierde puterea și tocmai din această cauză la motivarea oricărei migraţii politice, la legitimarea tuturor
au pierdut-o, de fiecare dată. În 2014 nu se vor termina nici alianţelor. O frică de izolare politică străbate tot spectrul, de la
descentralizarea, nici regionalizarea, nici reforma Constituţiei, nici stânga la dreapta. Intoleranţa la opoziţie este cu atât mai mare
reformele din sănătate sau educaţie. Am senzaţia că politicienii nu cu cât găștile grupurilor de interese au dezvoltat afaceri centrate
mai pot lua marile decizii nici dacă ar avea susţinere de 100%, exclusiv pe bugetul de stat, exact ca în perioada interbelică. În
deoarece s-a pierdut curajul asumării unei decizii care afectează 2014, politicienii vor sta din nou cu bagajele la ușă, unii pentru
viaţa unor mase mai mari de oameni. a pleca în weekend la Monaco, alţii pentru a aștepta verdictele
de la ANI sau Înalta Curte de Casaţie și Justiţie. În fine, mulţi
Frica de a lua decizii este deja o dominantă a activităţii vor aștepta în străinătate rezultatul alegerilor, pentru mai multă
funcţionarilor publici din ultimii ani, nenumărate dosare sau siguranţă.
licitaţii publice se împiedică în încăpăţânarea unui director din
minister care se teme să semneze pe sume mari. O frică de diferenţiere politică a apărut mai nou, rod
al unor teorii născute în staffurile electorale. Sfătuitori cu
Frica de valorile politice conduce la un surogat de politică: pregătiri și expertize luate din „almanahe” conving partidele sau
războiul politic permanent între lideri, care devine raţiune de a candidaţii să schimbe culorile partidelor, siglele sau să se mute
fi pentru competiţie, ba chiar poate deveni surogat de program. spre centru, pentru că o bătălie cu cărţile pe faţă ar face pe unul
Dominanta politicii noastre de peste două decenii este războiul sau pe altul să piardă sigur. Astfel, sunt inventaţi și reinventaţi
politic între indivizi, personalizat, continuu reaprins de una din politicieni cu identităţi incerte și fricile de asumare a identităţii
politice duc la o guvernare managerială, o guvernare fără proiect
sau opţiune ideologică. Moare astfel orice ideologie și dispare
motorul motivaţional – speranţa și visul din politică. Rămân doar
gestiunea, mai bună sau mai rea, și o politică fără suflet.
O frică de idei și de faptul că nimeni nu este profet în ţara

lui a cuprins firava noastră elită intelectuală. Elitele sunt incapabile Politica psihedelică
să transmită mesaje în faţa unei neputinţe publice generalizate și
a sentimentului pierderii controlului. Unii se retrag după zidurile Don’t hate the media, become media
universităţilor sau în turism academic planetar, alţii vorbesc la Jello Biafra – solist punk
televizor fără să spună nimic. Sunt incapabili să facă o lectură a
lumii care să reconstruiască un ethos.
Anul 2014 nu va fi un an care spulberă ceaţa și deschide P olitica și internetul: utopii și speranţe. A trecut mai bine de
un deceniu din momentul în care s-a născut un nou teritoriu de
cucerit pentru politică: Internetul. Chiar dacă Putin ar avea dreptate
o nouă eră, deoarece nimeni nu are curajul să riște, să vină cu
un proiect. Suntem o societate politică înfricoșată ce așteaptă o și într-adevăr acesta ar fi creaţia CIA, este clar că efectele acestui lucru
minune care să indice încotro trebuie mers, un toiag al lui Moise nu pot fi controlate și, fiind încă la început, este și foarte greu să
care să despartă apele. Între timp, nu politica este de vină pentru anticipăm unde se va ajunge. Încă din primii ani în care politica a pășit
nefericirile noastre, ci lipsa de politică. O politică fricoasă cu pe teritoriul nou al Internetului, au apărut și semnele utopiei. Idealul
politicieni timoraţi este cea mai mare vulnerabilitate a statului. atenian al democraţiei directe se va realiza negreșit, au început să creadă
foarte mulţi entuziaști, iar alţii vedeau deja îndeplinit idealul sferei
La 31 decembrie 2014 nu vom răsufla ușuraţi, nu vom scăpa publice teoretizate de Jurgen Habermas. Va crește participarea politică,
de incertitudini, de ceaţă. Nu vom avea un leadership întărit și informarea va exploda și conștiinţa civică va schimba comportamentele,
nici nu vom consemna sfârșitul unui război absurd sau renașterea au apreciat unii, politicienii vor fi cenzuraţi și evaluaţi mai bine, au
politicii. Se vor schimba unele poziţii, dar frica va rămâne și spus alţii. Primele măsurători și unele fenomene derivate din această
crisparea politicienilor nu va dispărea. Frica va rămâne și oamenii întâlnire a politicii cu Internetul i-au entuziasmat pe mulţi sociologi:
militantismul politic pe reţelele de socializare a prins rădăcini și chiar a
politici vor continua să se miște ca și cum ar fi vii și nevătămaţi,
coborât în stradă prin flashmob-uri sau prin revoluţii twitter-izate. S-a
fiindcă frica nu ucide, doar că nu te lasă să trăiești, cum spune un
observat că power-userii, cei mai activi facebook-iști, sunt cei mai tari
proverb oriental.
militanţi politici, au sute de prieteni și pot atinge audienţe medii pe
28 martie 2013 peste 150.000 de persoane. Aceștia sunt legaţi, când intră într-un grup
de militanţi politici, de sentimentul tonic al apartenenţei la echipă și
devin deosebit de motivaţi și eficienţi.
Pesimism și realism. Au apărut, apoi, și realiștii sau pesimiștii,

cei care au văzut primii că Internetul și reţelele sociale nu sunt
chiar atât de eficiente în scopul informării, așa cum se credea, fiind
medii foarte permeabile la dezinformări și manipulare. În mediul Facebook – și acţionează spontan ca membru al acelei comunităţi,
virtual, indivizii nu sunt neapărat mai activi, doar o mică parte comunitate cu care este în comunicare, dar și în comuniune.
participă la dezbatere, chiar mai puţini decât cei din spaţiul clasic
al politicii, majoritatea fiind cei care dau like și atât. Cercetările Cazul Victor Ponta și declaraţia de abandon politic.
din ultimii ani au observat că tehnologia duce la o subiectivizare Strategie sau spontaneitate?
autonomizantă în care individul trăiește iluzia ieșirii din structura Despre cazul anunţului făcut de Victor Ponta pe Facebook
relaţiilor de putere, dar, pe de altă parte, devine tot mai izolat cu privire la retragerea sa din politică s-a vorbit în exces. Unii
social și tot mai puţin activ în societatea civilă. au spus că este o strategie, chiar și 80% dintre românii chestionaţi
Critica îndreptată asupra reţelelor sociale s-a acutizat și pe într-un sondaj IRES spun acest lucru despre anunţ. Eu cred că
fondul observaţiilor legate de utilitatea lor în favoarea omului Ponta nu a făcut o strategie, chiar dacă, emoţionând electoratul
politic și nu în favoarea democraţiei sau a schimbării raporturilor propriu, a câștigat niște procente bune de mobilizare și intenţie de
de reprezentare. Spre exemplu, Facebook este privit tot mai mult ca vot. Eu cred că Ponta a fost sincer, deoarece Facebook-ul are o mare
un instrument pentru „vedetizarea” oamenilor politici prin folosirea influenţă asupra politicienilor, influenţă pe care nu am analizat-o
frecventă a unor mecanisme psiho-comunicaţionale pe care înainte până acum. Odată cu Facebook, dispare politica tradiţională, cea
aceștia nu le aveau la dispoziţie, precum conversaţionalizarea relaţiei în care liderul este mereu asistat de experţi, comunică oficial și
și simulacrul proximităţii. strategic sau tactic, anulează subiectivitatea. Politica de pe Facebook
începe să aibă o viaţă proprie, o anumită autonomie. Liderul are
Politicienii schimbă contractul de comunicare. Prin acolo fanii lui, diferiţi de cetăţenii care se uită doar la televizor, la
comunicarea lejeră și preponderent emoţională, oamenii politici talk-show-uri sau alte emisiuni. Pe Facebook, comunicarea este
care comunică pe reţele schimbă contractul de comunicare printr- directă, instantanee, emoţională. Liderul îi anunţă prima dată pe
un simulacru al intimităţii, al lejerităţii, al spontaneităţii dublate cei din reţeaua lui, uneori intenţionat, înaintea presei. În reţeaua
de sinceritate. În fond, politicienii caută să înlocuiască băile de lui, liderul scapă de mediere și de critică, se simte confortabil și
mulţime și strângerea de mâini cu o baie de mulţime în bazinul trăiește intens.
deschis de pixelii albaștri. Acești oameni îi asigură un confort afectiv, iar liderul tinde
Vocabularul emoţional transmite faptul că și omul politic să-i răsplătească, devine sensibil și, în ocazii de cumpănă, caută să
este fragil și sensibil, aspecte care întăresc iluzia intimităţii și fie sincer cu ei, să le testeze reacţia. Pe Facebook se fac noile băi
împing contractul de comunicare spre imaginea de cordialitate. de mulţime, iar politicianul este deja alt om. Uneori, vrea să arate
Procedurile expresive fac exces de pronume, de diminutive ori de că este altul, că adevărata lui esenţă nu este dorinţa de putere, ci
umanitatea trăită plenar. Textul lui Ponta este unul foarte simplu,
expresii care conotează familiaritate.
dar rotund, l-a scris el – niciunul dintre consilierii lui nu l-ar fi scris
Dar ceea ce nu s-a studiat suficient până acum este schimbarea
așa! – și cred că a fost cel mai citit text politic din ultimii 10 ani.
pe care o poate suferi omul politic. În general, noi îl vedem doar ca
La prima vedere, văzut din perspectiva politicii clasice, am putea
pe un strateg cinic, avid de imagine și pornit să-și construiască fanii
spune că este o gafă, o ocazie de a demobiliza care arată slăbiciune
într-o zonă în care performează aparent într-o postură non-politică.
sau ezitare, ceea ce nu e bine înainte de alegeri. Unii analiști au mers
În cele ce urmează, analizăm un studiu de caz în care omul politic,
mai departe, au calificat acest text ca unul de maximă strategie, un
în viziunea mea, intră în această comunitate – a grupului său de
mesaj subtil către baronii PSD, un fel de șantaj pentru mobilizare.
Nici prima, nici cea de-a doua interpretare nu sunt corecte, sunt la TV. Politicienii care știu să comunice direct – care au curajul să se
doar clasice, ca să spun așa. dezvăluie sau să posteze ca oameni reali și vulnerabili – încep să câștige
Aici este vorba de altceva: un mesaj sincer care arată că tot mai mult. Cei care vor putea să-și valorifice asemenea tipuri de
liderul alege să se retragă în familie și, în același timp, alături de „spontaneităţi” vor câștiga în viitor.
comunitatea sa de prieteni și fani – adică sutele de mii de fani de Internetul naște, în fond, o contra-cultură politică devenită
pe Facebook care îl înţeleg și care se bucură pentru acest favor un fel de inconștient politic colectiv. E adevărat, politica pe
și această exclusivitate. Când spune asta, liderul poate nu s-a Facebook pare și este o politică descentralizată, dar dezordonată.
gândit tactic la acest lucru ori poate doar a simţit, dar ecoul a Nu realizează imperativul participării, doar 2-3% dintre
fost senzaţional. A dinamizat reţeaua, a cimentat relaţii cu fanii, participanţi sunt activi, majoritatea participă doar la etapa de „I
iar acest lucru s-a văzut imediat, prin câteva procente în plus la LIKE IT”. Deocamdată, avem o masă mare de ailaicheri și câţiva
încredere sau intenţie de vot. Dar mai mult, a crescut printre militanţi. Acum 10 ani, un articol devenit celebru avea drept titlu
votanţii săi dorinţa de a merge la vot, lucru foarte important. o frază care tinde să devină realitate: „Următoarea revoluţie nu
va mai fi televizată”. Au venit primăverile arabe care au părut a
Subconștientul politicianului pragmatic. A fost un împlini această profeţie, deși doar parţial. S-au realizat mișcări de
act de viaţă, sunt sigur că a fost „act gratuit”, dacă nu cumva contestare care au bulversat ordinea socială și politică. Revoluţii
subconștientul de politician pragmatic i-a dictat lui Ponta acest sau loviluţii, asta încă nu putem să știm. Este clar doar că Facebook
sentiment comunicant. Gândiţi-vă la text – el merge până la un a lărgit sfera publică și acest fapt va modifica mult realitatea social-
punct alături de sentimentul de neputinţă al publicului. În prima politică viitoare. Dar, cu siguranţă, nici oamenii politici nu vor
parte, Premierul împărtășește descurajarea oamenilor, pare învins. putea rămâne neatinși, vor intra într-un joc care-i transformă și
Pe de altă parte, transformă dorinţa de a se retrage în victoria pe ei, poate vor deveni victime, la fel cum astăzi sunt priviţi doar
unei generaţii noi. Spune în subconștient: voi câștiga, dar nu voi ca sforari, într-o politică tot mai psihedelică.
păstra victoria pentru mine, o dau tinerilor, v-o dau vouă, o nouă 9 mai 2014
generaţie. Atunci când câștigătorul refuză prada de război, când
„învingătorul nu ia nimic”, efectul este maxim. Publicul nu poate
decât să se mobilizeze, fiecare membru al comunităţii caută să
urmeze exemplul premierului, adică să sacrifice ceva. Despre linişte şi schimbare în toamna politică
Efectul de Facebook deschide o nouă eră politică. Spre o
politică psihedelică. Avem un adevărat catharsis, o reacţie de transfer
emoţional reciproc între politician și fani, moment în care cele două A m căutat în ultimele zile un răspuns la o întrebare pe care nu
mi-a pus-o nimeni. O întrebare pe care însă m-am așteptat să
mi-o adreseze vreunul dintre prietenii mei politicienii. Poate chiar
părţi se recunosc una pe alta ca similare, ca făcând parte din aceeași
lume, ca fiind constituite din același aluat. Acest efect de Facebook unul dintre cei care se gândește să candideze la toamnă, cu toate că
deschide o nouă eră politică, elimină mult mediatorii tradiţionali de pe vedem că nu avem prea mare abundenţă de candidaţi. Întrebarea
traseul „fabricării” liderului sau câștigării de voturi. Presa tradiţională care m-a obsedat o vreme era legată de povestea fundamentală a
pierde mult din rol, de altfel vedem că, la segmentele de vârstă care candidaturii la prezidenţiale, storytelling-ul care să dea axa narativă
au peste 30% implicaţi pe reţele de socializare, scade drastic audienţa principală. Mă întreb de ceva vreme dacă această poveste trebuie să
fie una a schimbării sau una a stabilităţii, a liniștii, la care oamenii storytelling, politica poate schimba ceva? Mi-am adus aminte de un
ar avea dreptul să tânjească după o furtună a crizei. Fusesem sociolog francez care scria un lucru interesant, unul care m-a mirat
mereu nemulţumit, în ultimii ani, de faptul că stânga românească la un moment dat pentru că era o explicaţie la marea ciorovăială
a venit mereu cu povestea nevoii de liniște, de stabilitate, a revenirii televizată din ultimele campanii electorale din Franţa. El spunea că
la normalitate, a reconstrucţiei unei tihne sociale la care probabil politicienii se ceartă atât de violent între ei pentru a scăpa de frica
candidaţii la prezidenţiale ai PSD credeau că oamenii tânjesc. Aveam pe care le-o induc marile ameninţări la adresa societăţilor de astăzi.
sentimentul că tema liniștii este un fel de stereotip, iar dorinţa de Adică, ei sunt conștienţi că nu au răspunsuri la niciuna dintre marile
schimbare nu a fost ucisă chiar de tot, odată cu pierderea speranţei, întrebări și atunci caută să ascundă golul printr-o mare gălăgie și
ci s-a refugiat undeva în subconștientul colectiv și explodează în printr-o bătălie falsă, o bătălie care să le justifice soldele și rolul de
duminica turului doi, chiar atunci când candidaţii nu mai pot face conducători de oști. Adică, așa cum am scris și eu nu demult în acest
nimic. Am citit apoi observaţia unui tânăr analist, foarte apropiată colţ de pagină, sentimentul dominant este frica.
de ceea ce gândisem eu în ultima vreme. Am pus, ulterior, într-un E adevărat, vedem că vin crize pe care nu le anticipează
sondaj IRES întrebarea „Credeţi că România are mai mult nevoie de știinţele economice, iar politicienii nu au alte răspunsuri în afară de
stabilitate sau de schimbare?” și mă așteptam la un răspuns indecis, așa tăierea salariilor și pensiilor. Când vorbim despre economie și locuri
cum răspund câteodată eșantioanele noastre la întrebări importante de muncă și nu este vreo cameră de luat vederi pornită, politicienii
pe care le punem, cu multe non-răspunsuri sau nu știu și cu egalitate ridică din umeri și spun că statul nu are cum să creeze locuri de
la cele două variabile. Nici vorbă de așa ceva, doar 1% nu au răspuns muncă și nici nu poate influenţa economia, ea este guvernată de
și 3% au răspuns că nu știu. Foarte rar acest procent, am avut senzaţia legile economiei de piaţă. Când unii caută să recreeze mari derapaje
că este o întrebare pe care oamenii se așteptau s-o pună operatorul de în egalitatea de șanse, taberele adverse sar ca arse și critică intervenţiile
interviu. La întrebarea propriu-zisă, 57% au ales schimbarea și doar statului. De vreo zece ani nu mai avem nici dezbateri electorale la
39% stabilitatea. M-am mirat la început pentru că, la o întrebare televiziune sau în alte locuri, nu mai avem confruntări. Nu se mai ţin
precedentă, doar 27% spuneau că știu cu cine vor vota în toamnă, dar discursuri, iar chiar confruntările între candidaţii la prezidenţiale s-au
m-am luminat apoi: cu cât sunt mai sigure candidaturile, cu atât se redus la două sau trei într-o campanie. Se practică doar PR politic
limitează visul de a se schimba ceva, iar incertitudinea din acest moment și lupte corp la corp, se lansează acuze de toate felurile și îndemnul
potenţează cererea și visul schimbării. Mai încolo, tinerii mei colegi de a elimina adversarul. Ba chiar s-a ajuns la cel mai tare argument:
au mai plantat o întrebare, cu grija de a nu se contamina de aceasta, ameninţarea cu pușcăria între candidaţi sau cererile penale concrete,
dar pentru a verifica soliditatea opţiunii, o întrebare în care vorbeau adevărate documente electorale de rit nou.
despre un continuator al actualului mandat prezidenţial, în balanţă O vreme am crezut că pentru a schimba societatea este de
cu un „Președinte care să aducă schimbarea profundă a României”. Aici, ajuns să se schimbe politica. Am devenit politician și am văzut că
confirmarea a venit la fel de surprinzător; 84% așteaptă schimbarea multe intenţii și chiar reforme politice pot acţiona chiar împotriva
profundă. Era clar, ce intuisem eu despre storytelling-ul de campanie efectului raţional, dorit în strategie. Nu mai cred, dar dacă politica nu
nu era greșit. se poate schimba pe sine, poate ea să schimbe societatea? De peste două
După o asemenea confirmare, paradoxul este că nu prea decenii, conducătorii se uită la rezultatele unei întrebări ușor metaforice,
îţi vine să te bucuri pentru că revii cu picioarele pe pământ, la nu prea corectă sociologic, dar relevantă, despre direcţia în care merge
practica politică, și nu poţi să nu te întrebi: dincolo de discurs, de ţara și, în ultimii ani, în jur de 75% dintre români spun că ţara merge
într-o direcţie greșită, dar nimeni din acvariul politic nu pare disperat.
Oare chiar nu se pot schimba direcţia sau sensul? Să nu existe resurse
de competenţă în toată zona politică pentru a se forma echipe care să
gândească viitorul este greu de crezut. Atunci, oare lipsește curajul de
a se închipui un viitor mai bun, lipsește nebunia de a te opune unei
inerţii care ne duce într-o direcţie nedorită și falimentară?
Nu aș vrea să dau răspunsuri definitive, prefer să mai caut, prefer Singurătatea Estului
să mai cercetez. Nimic nu mă face să fiu optimist, dar nu pot fi atât de şi tristeţea păpuşilor de cârpă
pesimist, încât să cred în sfârșitul lamentabil al politicii noastre după 25
de ani de libertate. Răspunsul la cele două întrebări reprezintă o cerere
socială foarte clară. Poate niciodată populaţia României nu a transmis
un mesaj mai clar: trebuie o schimbare majoră, dar nu ne întrebaţi care,
C ând în anul 2000, într-un studiu devenit celebru, Samuel
Huntington vorbea despre singurătatea unei mari puteri
într-o lume unipolară, personal, ca nespecialist în geopolitică,
asta este treaba voastră. Știm un lucru foarte clar, nu vrem liniște, nu mai am crezut că este vorba despre o chestiune ideologică menită
veniţi cu spaima de comunism, de capitalism, de ruși, de baroni sau de să dea avânt vreunei politici americane de înarmare sau ceva de
moguli, de războiul din vecini. Candidaţii se aruncă deja în luptă, se genul acesta, ceva ideologic de genul scrierilor produse la Rand
măsoară unul pe altul și compară cu ajutorul sondajelor de opinie, dar Corporation. „Lonely Superpower” îmi părea un concept bun de
încă nu au auzit asta. Nu se apleacă niciunul să ridice mănușa pe care o adormit naţiunile fraiere. Dar am greșit atunci, nu am anticipat,
aruncă societatea, s-ar putea chiar să fie ignorată această cerere. Cei mai deși mai erau câteva luni, dezastrul de la 11 septembrie și nici
mulţi dintre prezidenţiabili s-ar putea să ignore această cerere socială, alte evoluţii. Cu atât mai puţin această trezire a URSULUI de la
unii vor căuta să fenteze, alţii să se ascundă după cuvinte. Cel care va Răsărit. Huntington observa cu dreptate că SUA nu va fi ajutată
avea curajul să asculte cererea asta și să caute un răspuns, cu sinceritate de parteneri, cu excepţia Marii Britanii, să-și exercite hegemonia
și chiar cu umilinţă, deoarece nu este ușor de răspuns, acela va putea sau să pună în practică armonioasa, utopica pax americana,
fi viitorul lider. La o altă întrebare, oamenii spun că mai importantă aducătoare de armonie, fără conflict și confruntare.
decât partidul din care face parte viitorul Președinte este personalitatea Dansul Europei cu ale sale mari puteri secundare (Franţa,
liderului, dar mai importantă chiar decât personalitatea este echipa cu Germania) a fost și este un dans al lupilor. Le este frică de creșterea
care va veni să spună povestea schimbării. Nu tandemul, cum sunt masculului alpha și caută să-i limiteze teritoriul. Evident, cu o
mereu împinși candidaţii, echipa cu care să caute răspuns cererii de eleganţă și cu o viclenie pe care o cultură milenară le poate
schimbare. rafina excepţional. NATO este construcţie bună, îţi spune orice
A nu merge singur, autist și izolat, erou salvator sau călăreţ fără neamţ, furnizează bunuri publice, securitate sau încredere, dar
cap, în această luptă este prima înţelepciune pentru cel care va trebui nu are resurse de gaz. Supermegaputerea, Marele Șerif al Ordinii
să inaugureze un deceniu al schimbării. Prin răspunsurile lui, politica Mondiale, are motive să simtă singurătatea. Sigur, o singurătate a
va răspunde și la marele ei examen în secolul XXI, examen centrat pe înălţimilor.
întrebarea: politica poate schimba societatea în bine? Indiferent de Dar singurătatea Estului este și mai mare. Ţările din Est,
candidaturi, sperăm să nu avem un președinte al liniștii. „teritoriul dintre Germania și Rusia”, cum spun unii tot mai des,
16 iunie 2014 au motive să simtă o și mai grozavă singurătate. Nu le este greu să
o conștientizeze pentru că este deja o singurătate istorică. O simt Au preferat să se prefacă proamericani, dar la ospeţe sau
de câteva sute de ani și poate au găsit chiar mecanisme de apărare când mass-media nu era acolo nu găseau destule cuvinte pentru a
ca să scape de paralizia fricii. spune că, dacă masele votează, nimeni nu are ce face de la Londra
Istorica singurătate a acestor ţări le-a făcut să dezvolte sau Washington.
mecanisme nevrotice de supravieţuire în deșertul lor fără orizont. Deja unele ţări din Est au obosit și, de frică sau de singurătate,
Se autolobotomizează făcând decupaje nepermise în memoria au început să negocieze cu Rusia. Mai discret sau mai puţin
colectivă a popoarelor lor. De singurătate și frică, ţările din Est discret, acest lucru se întâmplă. Au învăţat ceva din anul 1940 și
nu au curajul să vorbească, sau cel puţin nu cu voce tare, despre anii care au urmat, acum calcă peste principii, chiar peste voinţa
„trădarea Occidentului”. Din cărţile lor de istorie lipsesc episoade popoarelor respective.
importante, mai ales marile trădări de după Al Doilea Război Deși ar părea că singurătăţile seamănă, aceasta este doar o
Mondial. Chiar dacă a trecut mult timp, autorităţile din ţările similitudine înșelătoare. Singurătatea Estului este una nevrotică,
estice vorbesc foarte rar și în șoaptă despre Operaţiunea Keelhaul, disfuncţională și disolutivă. Ea acţionează de sute de ani ca o facilă
despre „coridorul polonez” („coridorul polonez nu merită justificare pentru ticăloșie, trădare, dominare aberantă internă și
oasele niciunui singur grenadier britanic” – Chamberlain). Nici exploatarea pasiunilor joase ale mulţimilor. Plus iluzia că suferinţa
Conferinţa de la München nu este subiect politic, nici pactul noastră este originală, de aceea putem construi și democraţii
Ribbentrop-Molotov, nici crimele de la Katin, nici trădările de la originale sau constituţii cârpite.
Ialta ale Europei și Americii. Ţările estice nu au descoperit încă un lucru simplu: antidotul
O altă reacţie a fost slugărnicia și automutilarea. Ca să nu omoare la singurătatea lor istorică este construcţia unor state inteligente.
speranţa și visul fiecărei generaţii de a reuși să meargă în lume cu capul În locul unor ideologii strategice de apărare agresive în vecinătate
sus, alături de fratele mai mare, au acceptat că trebuie să-și privatizeze care să mascheze slăbiciunile interne, ar fi fost de preferat să se
resursele pentru ca statul (cel român, de exemplu, este prost gestionar) gândească din timp la stabilitatea sistemică internă care să permită
grec – falimentar de altfel, ori statul austriac sunt vrednici să le ia ţării să se conexeze la politicile Singuraticului Șerif Universal. Un
telecomunicaţiile și petrolul. Au crezut că aud o voce care le spune stat inteligent nu trebuie să fie nici sclav, nici aplaudac al marilor
că democraţia este mai importantă decât economia și zilnic își ucid puteri, ci este unul care își construiește în interior o forţă morală
capitalul propriu de dragul capitalului străin. care îi dă forţă internă și respect extern, respectă principii și nu
Au promovat modele aberante de leadership. Liderii lor au se pleacă intereselor de moment chiar ale partenerilor, iar prin
crezut că trebuie să devină puternici lideri regionali pentru a fi aceasta este previzibil și ușor de integrat într-un sistem de apărare.
băgaţi în seamă de conducătorii mai mari sau mai mici ai domnului Un stat inteligent acumulează continuu resurse, nu funcţionează
Superpower. Au întărit puterea centrală în detrimentul autonomiei doar ca și consumator, își planifică viitorul și face modificări de
comunităţilor, au făcut cadou resursele ţării companiilor strategie doar în funcţie de evoluţii și nu în funcţie de interese
transnaţionale și s-au ferit să ia decizii curajoase tot așteptând să minore sau alternanţe la guvernare.
vadă dacă sunt sau nu pe placul Fratelui mai mare. Au încercat să Statul inteligent îi păstrează pe oameni vii, creativi, cu
mutileze democraţia și să călărească justiţia în numele principiului iniţiativă și cu încredere în viitor și nici liderii lor nu pot fi altfel.
că votul mulţimii este singura justificare pentru raţiunile politice, Prin crâșmele Estului, politicienii se îmbată și bat cu pumnul
devenite raţiuni de stat. în masă declarându-și independenţa faţă de tutoriatul Europei sau
hegemonia Americii și spre dimineaţă cântă în limbi adecvate că stimulează o anumită solidaritate și pot ţine loc de proiecte
naţiunii: noi suntem români, noi suntem unguri, noi suntem politice. În ultimele campanii electorale, tensiunea este paroxistică,
bulgari... Spre dimineaţă, ajung la birourile lor și caută cu disperare iar politicienii noștri devin competenţi... cel puţin în înjurături.
mesajele Unchiului Sam pentru a ști ce trebuie făcut în ziua care Cred că marea artă a strategului este să știi să-ţi înfrânezi
începe. Nu găsesc nimic, faxurile sunt goale, cutiile de mail sunt instinctul de a ataca, de a declanșa prematur atacul sau violenţa.
empty. Dacă s-ar trezi, și-ar da seama de dezastru, de veacul de Nu-mi place să citez din Sun Tzu, dar bătrânul chinez are dreptate
singurătate care nu se mai termină și care i-a transformat în păpuși din nou: Arată-te puternic când ești slab și slab când ești puternic.
de cârpă. Americanii nu mai vin, cum nu au venit nici atunci când De ce am uitat noi adevărurile acestea simple?
bunicii îi așteptau aprinzând focuri pe dealuri. Americanii trec din Violenţa în politică vine de peste tot. Haideţi să ne uităm la
când în când pe aici, dar se întâlnesc cu singurătatea unor păpuși ceea ce se întâmplă cu televiziunile de azi, altădată gazde primitoare
de cârpă care așteaptă să le miște cineva. Dar americanii ăștia sunt pentru înfruntarea politică. Televiziunea nu mai dezbate, ea face
pretenţioși, nu știu istorie și nici geografie, nu sunt miloși și nici convocare unor miniștri și acuză, face procese, ia decizii în locul
înţelegători, ei ar vrea să devină prieteni cu niște oameni vii. lor, îi ameninţă în direct. Am văzut miniștri presaţi să răspundă
19 septembrie 2014 în direct, să promită ritualic, să jure că mâine vor lua decizia. Asta
înseamnă o scurtcircuitare și o eliminare a publicului din triada
opinie publică-jurnalist-politician. Jurnalistul vorbește în numele
opiniei publice, dar de fapt orchestrează interese ale patronatului,
Astăzi nu mai avem electorate clasice, în multe cazuri.
Scena politică de astăzi din România este o prelungire a
ci triburi politice
studiourilor televiziunilor de știri. Nu mai avem scena politică,
metafora ar trebuie să fie studioul politic. Au dispărut discursurile
S e spune că la începutul politicii stă conflictul. Antagonismele

și rivalităţile din societate sunt transferate unor actori politici,
puși să le gestioneze pe baza unor reguli sau cutume. Conflictul
politice magistrale, atât din Parlament, cât și din campanii
electorale. Politicienii sunt la televizor tot timpul. Cei care merg în
fiecare seară și vorbesc despre politică ajung de multe ori foarte sus
este normal și consubstanţial politicului. Dar, la noi, o patologie în partidele lor. Poţi la televizor să nu fi spus nicio idee importantă
a conflictului a virusat societatea foarte grav. Tensiunile sociale în viaţa ta, ești cunoscut și considerat un matador. Scena înseamnă
și marile conflicte de interese trebuie duse în Parlament sau că măcar aveam actori politici, mai buni sau mai proști, ca la
în instituţiile democraţiei locale și rezolvate prin dezbatere, teatru. În televiziune se amestecă mereu kitschul cu vulgaritatea,
competiţie și vot. Dar suferim în politica românească de o înjurătura cu scandalul, iar ceea ce rezultă se măsoară cu people
patologie a excesului, dublată de o adicţie de conflict. Strategiile meter, nu cu rigla adevărului sau bunul simţ al raţionalităţii. În
de conflict, nu cele de cooperare, reprezintă regula în politica mare măsură, televiziunile au înlocuit Parlamentul și, poate,
românească. Parcă este o dependenţă de violenţă, o adicţie de câteodată, în ultimii ani, chiar și Guvernul. Lucrul cel mai
adrenalină, dopamină, serotonină. Ca și adicţia de jocuri de periculos este că televiziunea înlocuiește spaţiul public, ţine loc de
computer, comportamentul adictiv faţă de conflict generează o spaţiu public. După 1990, spaţiul public s-a deschis brusc. Acum
puternică emoţie și implicare personală și un fel de surogat de pare că s-a închis, dar nu l-a închis cenzura, ci televiziunea de știri.
realitate. Violenţa politică și conflictul sunt importante și pentru
Soluţia: politica viitorului trebuie să iasă din acest cerc tot mai slab profilat, în schimb, electoratul de dreapta a fost risipit
vicios al violenţei și războiului inutil, a venit momentul să nu mai totalmente. În dreapta politică s-a încercat un candidat unic și au
credem în șmecherii, în minuni, în victoria politică cu orice preţ, ieșit... patru candidaţi. Un alt aspect: stânga și-a angajat candidat
ci să gândim un proiect de societate și să-l punem în practică. de dreapta, vorbim de Tăriceanu, și asta creează destul de multă
Să ieșim din electoralismul politic în care este cufundată toată neînţelegere. Să nu mai vorbim că iluzia USL care duce singură la
clasa politică și să arătăm că poate face ceva pentru oameni. Asta e putere a fost cultivată de PSD și face încă victime în dreapta, care
tot! Nu se poate face asta doar împotriva celorlalţi actori politici, nu își găsește candidatul tipic. În plus, dreapta nu a încercat un
ci împreună cu ei. Ești puternic și poţi arăta asta mai ales prin program, cât de cât comun, un proiect de dreapta care să adune în
generozitate și depășirea limitelor individuale. Trebuie să înţelegi jurul lui. În partea dreaptă a electoratului, respingerea lui Traian
un lucru: opinia publică este schimbătoare, este un animal fricos Băsescu de către noua coaliţie face ca o parte a electoratului din
care-i urmărește pe cei puternici. ACL să pară oarecum nedumerit, nemobilizat.
Sunt de părere că războiul politic trebuie activat doar în Distincţia stânga-dreapta nu mai funcţionează în percepţia
campanie, că în restul timpului este nevoie de comunicare între putere publică din multe motive. Au dispărut programele politice
și opoziţie, indiferent cât de solidă este majoritatea parlamentară. E în contextul unui pragmatism sau situaţionism exagerat,
adevărat, se poate crede că cel care câștigă alegerile are dreptate, dar personalizarea politicii (băsism, pontism), tot mai mulţi politicieni
nu este așa. Opoziţia are rol de a cenzura, dar poate să contribuie la fără background cultural care comunică mai puţin conceptual, tot
marile proiecte cu punctul ei de vedere, cu viziunea ei. Este un semn mai multă demagogie, din ce în ce mai multă violenţă politică
de sănătate politică căutarea consensului și aplicarea principiului îndreptată spre ţapi ispășitori. Nu pot interpreta altfel răspunsurile
forţei conferite de vot cât mai puţin. Cu atât mai mult, este o la o întrebare pe care am pus-o insistent în ultima perioadă în
crimă să se continue războiul politic implicând instituţiile statului sondajele de opinie interne și la care am obţinut răspunsuri care
român, într-o perioadă de criză, când statul român este și-așa m-au descumpănit chiar și pe mine care, de 25 de ani de când
destul de sărac și de slab. fac sondaje, am văzut destule rătăciri ale electoratului. Acum vreo
Trist este că politica apare detestabilă tot mai multor oameni câteva zile am întrebat: „Care credeţi că este cel mai reprezentativ
în momentul în care ea este tot mai profesionalizată, ceea ce, candidat la prezidenţiale din partea dreptei politice – dintre cei
teoretic, ar trebui să-i dea un aer mai seducător. E vorba despre care aţi auzit că vor candida în acest an? Răspunsurile au fost:
faptul că experienţa democraţiei înlătură idealizarea ei? Sau politica Iohannis – 28%, Ponta – 22%, Udrea – 10%, Tăriceanu – 10%,
în schimbare odată cu societatea merge inevitabil pe un drum care Vadim Tudor – 2%, Macovei – 2%, Dan Diaconescu – 1%,
o îndepărtează de cetăţean? niciunul – 4%, nu știu – 19%, nu răspund – 2%.
Politica se schimbă dramatic în acești ani, dar nu ne dăm seama Fanii au un alt tip de adeziune, sunt alimentaţi mereu prin
pentru că suntem parte a acestei schimbări. Avem o adevărată deșertizare Facebook sau alte medii virtuale, prin televiziuni cu emoţii privind
ideologică, atât pe stânga, cât și pe dreapta. diferite atribute și evenimente și au multe caracteristici diferite faţă
Electoratul nu mai este simplu de definit prin parametri de vechile bazine electorale mobilizate sau mai puţin mobilizate.
ideologici, practic nu mai este un bazin electoral în sens clasic. De exemplu, fanii politici sunt mai înţelegători cu eroul lor. Parcă
Cred că vorbim mai mult de fani politici și nu electorat în sensul nu „luptă” cu atâta pasiune. Făcând studii pe atributele de imagine
clasic. Un așa-zis electorat de stânga ar mai putea fi configurat, dar pozitive sau negative pentru candidaţi, am observat cu surpriză că
și fanii lui Ponta, și cei ai lui Iohannis recunosc atribute negative Accesul în spaţiul public este nemediat și imediat! În loc de
pentru „eroul” lor. Asta înseamnă o angajare mai lejeră, mai puţin experţi sau instanţe tradiţionale de legitimare, avem o democraţie
fanatism, dar și mai slabă mobilizare la vot. Vedem ca indecișii instantaneistă vulgară, cinică și coborâtoare spre nivelul cel mai
nu mai sunt atât de diferiţi de cei deciși, deci este mai greu de de jos al gustului public. Asta îi face și pe politicieni să creadă că
prevăzut cu cine vor merge în turul 2. totul este permis, că nu mai este nimic important decât ratingul
Politica fanilor este diferită: se bazează pe industria sau procentul din sondajul de opinie. După o seară de zapping,
vizibilităţii, are congrese politice care au doar importanţă ca ritual, putem vedea chipul schimonosit al României de azi și aceasta este
sloganele nu sunt acţionale, caută doar să fixeze stări emoţionale. imaginea adevărată.
În ceea ce-i privește pe alegători, iluzia alternează cu decepţia, Putem vorbi în prezent despre o schimbare majoră în
la fel cum partidele alternează la putere. În campanile electorale imaginarul contemporan, inclusiv în reprezentările sociale legate
intervine un efect al seducţiei care înlocuiește argumentaţia și de politic. Cred că trăim o criză socială de identificare sau, cum
mobilizarea legată de valori și ideologii. Seducţia creează alte spune marele sociolog francez Michel Maffesoli, o saturaţie
tipuri de dependenţă, alte legături și relaţii sociale. Oamenii trec societală faţă de marile valori ale celor trei secole de capitalism
prin stări extreme; politica emoţională se bazează pe excitarea tradiţional și, probabil, trecem la o altă paradigmă, la o altă
continuă a alegătorilor cu imagini și simboluri. Fanii politici manieră de a fi împreună, trecem de la un inconștient colectiv
sunt ţinuţi în priză, prin mijloacele comunităţii virtuale, nu sunt dominat de triada muncă-raţiune-viitor (Prometeu) spre o epocă
lăsaţi să reflecteze sau să evalueze. Ei trăiesc mereu tensiunea dionisiacă, dominată de triada vis-imaginar-fantasmă, iar acest
pseudo-politicii care evoluează zilnic în conflictul ca o telenovelă. lucru nu se mai produce prin intermediul revoluţiilor care ne arătau
Facebook și televiziune înseamnă și dispariţia spaţiului public schimbarea, ci prin viruși ai contaminării culturale. În Le temps
clasic unde apar actori independenţi care ajută la evaluări ale des tribus, Maffesoli scrie că nu mai avem contracte sociale între
eficienţei politicii. Politica de azi trebuie să creeze emoţii și, dacă indivizi, ca acelea din comunităţile de până acum, ci mai degrabă
reușește asta, nimic nu mai contează. pacte în cadrul unor comunităţi fragmentate (triburi muzicale,
Revenind la televiziune, mai regăsim un fenomen sportive, sexuale, religioase etc.) unde regula este individualismul
interesant: spaţiul public a fost înlocuit de ceea ce numim, emoţional. Emoţia face regula și în politică, a se vedea cazurile Dan
sociologic, comunităţi parţiale, interese private de business, Diaconescu, Gheorghe Becali, Sorin Oprescu – produse politice
interese politice sau chiar religioase, culturale. Chiar și biserica ale unor momente de răscoală emoţională, generate de arestări sau
și-a creat un spaţiu mediatic propriu, care nu comunică cu celelalte de respingeri care păreau abuzuri faţă de indivizi și faţă de unele
spaţii, ci este un spaţiu enclavizat. La fel se face și politică acum și dintre libertăţile lor. În această situaţie, elita intelectuală este cu
acesta este un lucru grav, căci nu mai există mediere; avem bucăţi totul depășită de aceste triburi noi, unde predomină emoțiile.
de societate în direct, fără mediere.
Astăzi nu mai avem electorate clasice, ci triburi politice.
Trăim iluzia că mediatizarea poate suplini medierea, dar Cetăţeanul de azi a crescut într-o epocă a televiziunii și este posesorul
este o mare greșeală! Spaţiul social este tot mai neomogen, dispar unei identităţi mai flexibile, realizate prin bombardament de
instanţele de legitimare și dispar criteriile. Dispar ierarhiile și supraevenimenţialitate și printr-o mai mare presiune a timpului
dispar valorile. și a alternativelor. El face parte din ceea ce Maffesoli a numit
magistral triburile postmoderne, unde oamenii se simt legaţi prin Trăim o dictatură a emoţiilor, nu se pot impune teme de
partajarea de emoţii și afecte. Ei sunt reprezentanţii unei mutaţii discuţii, reforme sau strategii căci totul pălește în faţa emoţiilor
genetice, de ruptură a legăturilor sociale tradiţionale, mult mai care însufleţesc totul. Pe scena politică evoluează doar oamenii
sustrași determinismelor. Ei fac parte deja dintr-o generaţie care, purtători de emoţii și sentimente puternice. Năstase îl urăște cu
cum spune Olivier Mongin, atinsă de individualism negativ, adică Băsescu după ce l-a bătut în campanie. Iliescu este supărat pe
afectată de neliniște și de singurătate, intră în reţele sociale unde te Băsescu pentru că nu iniţiază dezbaterea despre Revoluţie, lustraţie
poţi sustrage reciprocităţii. Grupurile lor sunt provizorii sau, mai sau mineriade, Băsescu îl urăște pe Tăriceanu pentru că acesta nu
precis, ceea ce numesc ei reţele sociale sunt regrupări provizorii, și-a dat demisia când a promis. Ponta îl urăște pe Băsescu pentru
aflate sub semnul celei de-a treia solidarităţi (după solidaritatea scandalul plagiatului, Băsescu nu îl suportă pe Ponta pentru că l-a
organică și cea mecanică), unde relaţiile sunt fragile și superficiale, suspendat. La nivel local se multiplică aceste relaţii emoţionale în
dar fiecare individ face parte din mai multe reţele între care poate sute și mii de dueluri și respingeri, astfel încât totul se întâmplă în
să aleagă. „Prietenii” de pe Facebook sunt puncte de stabilitate țara noastră în funcţie de emoţiile politicienilor.
mișcătoare pentru fiecare individ, într-o societate a incertitudinii Emoţia și sentimentul sunt singurele motoare care mișcă
maxime. scena politică, singurele care alimentează și ghidează acţiunea
În lucrarea mea Mitologii, fantasme și idolatrie am încercat politică și activitatea celor mai multe instituţii ale țării noastre.
să arăt că intrăm într-o societate aflată sub semnul mitologiilor, al Orice dramă socială îi impresionează pe politicieni doar atât cât
emoţiei și fantasmelor, al idolatriilor, unde momentele de rupere durează spectacolul de televiziune al vreunui caz spectaculos.
a curgerii și a fluxului de imagini au înlocuit fluxul de informaţii, Politica a devenit o telenovelă cu nesfârșite episoade. Trecem
pentru a ne putea regăsi împreună, măcar pentru câteva secunde. de la un episod la altul, vine noaptea și a doua zi viaţa politică va fi
Pentru comercianţi și noii propagandiști, oamenii devin segmente impresionată de altceva. În urma acestei emoţii nu rămâne nimic,
de piaţă cărora li se prescriu reţete publicitare, iar seducţia este regula, totul se uită și a doua zi o luăm de la început.
nu argumentarea. Confuzia sentimentelor, emoţiilor sau idealurilor Baia de mulţime tradiţională a fost înlocuită cu baia de
este omniprezentă, informarea este confundată cu comunicarea, iar mulţime electronică, pe Facebook sau Twitter. Pixelul albastru a
adevărul cu realul expresiv, construit prin imagini și sunet. creat o nouă realitate. Este mai igienic, mai ușor de întreţinut și nu
Publicul nu mai are răbdare, spun jurnaliștii, publicul ai nevoie de sosie. Se pot ocupa consilierii și mulţimile de postaci
este nerăbdător să treacă mai departe, la următoarea emoţie, nu de la partid. Acolo intră doar cine vrei, nimeni nu poate arunca cu
are nevoie de explicaţii. În timp ce se uită la jurnalul de seară cerneală din mulţime. Acolo se pot afirma fidel singurele lucruri
ca la un film televizat, telespectatorul are iluzia înţelegerii lumii durabile din politica de azi, adică emoţiile conducătorilor. Ele
și participării directe la evenimente, cu timpul chiar își pierde continuă să structureze viaţa și dezbaterea politică, sunt criterii și
capacitatea de a mai analiza, de a urmări explicaţii, informaţia far călăuzitor, ţin loc de programe și politici, sunt determinante în
devine obositoare și neinteresantă. O gândire simplistă începe să formarea alianţelor, guvernelor și coaliţiilor. Emoţia conducătorilor
pună stăpânire, iar lumea prezentată cu aceste mijloace și tehnici devine doctrină și program politic și se transmite la cei de jos mai
devine ușor de pipăit senzorial, devine simplă ca o imagine, ca ceva ca focul prin prerie și nu de puţine ori înlocuim raţiunea cu
una dintre acele imagini despre care spunem, cu mândrie, că face emoţia și posibil totodată pe specialiști cu fete frumoase sau cu
cât o mie de cuvinte. tineri imberbi. În politică, dictatura emoţiei nu poate decât să
privilegieze efemerul, instantaneitatea, clipa, durata, forma și nu ieșirii din structura relaţiilor de putere, dar, pe de altă parte, devine
fondul. tot mai izolat social și tot mai puţin activ în societatea civilă.
Dincolo de critici sau alte unghiuri de tratare, ce este clar este
În politica de azi, emoţia învinge și umilește raţiunea faptul că s-a schimbat contractul de comunicare dintre politicieni
în fiecare zi și public, chiar și dintre partide și public. Prin comunicarea lejeră
Cotropiţi permanent de emoţii, asaltaţi de vânzătorii de și preponderent emoţională, oamenii politici care comunică pe
sentimente, simulând afecte, supuși dictaturii publice a emoţiei, reţele schimbă contractul de comunicare printr-un simulacru al
oamenii politici români au pierdut deja sensul politicii. Aceasta este intimităţii, al lejerităţii, al spontaneităţii dublate de sinceritate.
cea mai mare pierdere și marea deșertificare morală din politica de În fond, politicienii caută să înlocuiască băile de mulţime și
azi. Publicul este educat încet, încet să ceară doar telenovelă politică, strângerea de mâini cu o baie de mulţime în bazinul deschis de
nu proiecte politice serioase sau rezultate palpabile. Campania pixelii albaștri. Vocabularul emoţional transmite faptul că și omul
electorală este doar un spectacol emoţional în care aproape totul politic este fragil și sensibil, aspecte care întăresc iluzia intimităţii
este permis. Dar în restul timpului, oamenii politici ar trebui să și împing contractul de comunicare spre imaginea de cordialitate.
se ocupe de administrarea societăţii, să caute soluţii, să meargă Procedurile expresive fac exces de pronume, de diminutive ori de
înaintea comunităţilor pentru a descoperi căi noi spre bunăstare expresii care conotează familiaritate. Am avut un caz recent în
sau măcar soluţii durabile la crizele tot mai dese. Ei trebuie să fie care Victor Ponta a scris un fel de declaraţie de abandon politic.
cei care conduc societatea spre descoperirea unor sensuri și direcţii S-a discutat două săptămâni, unii au spus că a fost o strategie,
de dezvoltare. Ei trebuie să încerce să înţeleagă viitorul și să-i tragă alţii că a fost o greșeala politică, dar rezultatul a fost pozitiv pentru
și pe ceilalţi după ei. Însă, majoritatea oamenilor politici de succes imaginea premierului. Ce nu au înţeles analiștii mai vechi este că,
în România se luptă pentru o notorietate obţinută cu orice preţ, odată cu Facebook, dispare politica tradiţională, cea în care liderul
pentru prezenţe televizuale fără mesaj, cu mimarea îngrijorării, este mereu asistat de experţi, comunică oficial și strategic sau tactic,
zâmbete cât mai multe și privitul cât mai des spre camera unde se anulează subiectivitatea. Politica de pe Facebook începe să aibă o
aprinde becul roșu. viaţă proprie, o anumită autonomie. Liderul are acolo fanii lui,
Acum vreo cincisprezece ani, la apariţia Internetului ca diferiţi de cetăţenii care se uită doar la televizor, la talk-show-uri sau
mediu accesibil tuturor, se credea că vom putea atinge idealul alte emisiuni. Pe Facebook, comunicarea este directă, instantanee,
atenian al democraţiei directe. Credeam cu toţii că va crește emoţională. Liderul îi anunţă prima dată pe cei din reţeaua lui,
participarea politică, informarea va exploda și conștiinţa civică uneori intenţionat, înaintea presei. În reţeaua lui, liderul scapă de
va schimba comportamentele, au apreciat unii, politicienii vor fi mediere și de critică, se simte confortabil și trăiește intens.
cenzuraţi și evaluaţi mai bine, au spus alţii. Primele măsurători Acești oameni îi asigură un confort afectiv, iar liderul tinde
și unele fenomene derivate din această întâlnire a politicii cu să-i răsplătească, devine sensibil și, în ocazii de cumpănă, caută să
internetul i-au entuziasmat pe mulţi sociologi: militantismul fie sincer cu ei, să le testeze reacţia. Pe Facebook se fac noile băi
politic pe reţelele de socializare a prins rădăcini și chiar a coborât de mulţime, iar politicianul este deja alt om. Uneori, vrea să arate
în stradă prin flashmob-uri sau prin revoluţii twitter-izate. că este altul, că adevărata lui esenţă nu este dorinţa de putere, ci
Cercetările din ultimii ani au observat că tehnologia duce umanitatea trăită plenar. Am scris atunci ca Efectul de Facebook
la o subiectivizare autonomizantă în care individul trăiește iluzia deschide o nouă eră politică. Adică mergem spre o politică
psihedelică în care avem un adevărat catharsis, o reacţie de transfer Chiar dacă politicienii cred că ei sunt cauza pentru care oamenii
emoţional reciproc între politician și fani, moment în care cele votează un partid, că nu contează nimic altceva, se înșală. Ei sunt
două părţi se recunosc una pe alta ca similare, ca făcând parte din consideraţi de către oameni exponenţi-tipici pentru anumite valori,
aceeași lume, constituite din același aluat. Acest efect de Facebook însă unii dintre ei nici măcar nu s-au gândit la ele. Ideologiile
deschide o nouă eră politică, elimină mult mediatorii tradiţionali sunt adevărate proiecte în sine, iar interesele liderilor se pot ciocni,
de pe traseul „fabricării” liderului sau câștigării de voturi. Presa câteodată, de interesele pe care le conţin ideologiile.
tradiţională pierde mult din rol, de altfel vedem că, la segmentele Cel mai mare efect al acestei antipolitici, care este tot
de vârstă care au peste 30% implicaţi pe reţele de socializare, scade o expresie ideologizată, este că se naște o politică ce ucide
drastic audienţa la TV. Politicienii care știu să comunice direct speranţa. Egoismul politicienilor și lupta lor disperată pentru
– care au curajul să se dezvăluie sau să posteze ca oameni reali și a ocupa tot spaţiul puterii, alături de grupurile lor de interese,
vulnerabili – încep să câștige tot mai mult. reprezintă imaginea degradată a unui mit pe care oamenii l-au
clădit cu greu, împotriva vieţii lor nefericite, cu resursele lor de
În noul tipar de cultură politică, poziţionarea doctrinară visare tot mai firave. Oamenii au nevoie să creadă în curăţenia
stânga-dreapta e pe cale de dispariţie. Dar politica se bazează pe politicienilor și în înălţimea de spirit a celor aleși pentru o garanţie
partizanat și are nevoie de etichetări pentru a fi funcţională. că nu sunt singuri, iar drumul pe care merg este bine ales.
Mai ales sub impactul ultimei crize s-a revenit parcă la utopia,
clar infirmată, a lui Fukuyama, privind sfârșitul istoriei și moartea Iar astăzi, cea mai mare crimă a acestei antipolitici de
ideologiilor. Răspunsurile la criză, ne-au spus, nu pot fi gândite în azi este că ucide speranţa, omoară visul oamenilor că prin
raport cu valori sau ideologii, doar austeritatea poate face ceva. Așa propriul lor sacrificiu vor trăi mâine un pic mai bine.
am ajuns acum la relativizarea stângii sau a dreptei, la eliminarea și
aneantizarea lor. Pentru o guvernare care trebuie dată jos, se spune Dacă politica induce o formă de conflict, atunci ea trebuie
că nu mai contează aceste fineţuri, trebuie o coaliţie indiferent cine să caute și modalităţile de revenire la normalitate, stabilitate și
se aliază cu cine, trebuie să fie aduși trădători, racolaţi, mercenari. consens. De fapt, orice bătălie politică trebuie să urmărească
Nici migraţia politică nu mai este un păcat! Imperativul pragmatic mecanisme de consens și starea de echilibru. Între războaiele
al momentului conţine o moralitate intrinsecă. generate de alegeri, politicienii trebuie să colaboreze. Cei care
Însă, modalitatea prin care se renunţă chiar și la discuţia câștigă alegerile nu înseamnă că au dreptate, uneori se câștigă
despre respectul ideologiilor este periculoasă întrucât politica este alegerile populist, nu însemnă că pot schimba tot după bunul plac.
lăsată fără repere și fără urmă de criterii sau moralitate. Prin alegeri se câștigă doar dreptul de a administra ţara pentru o
Ideologiile concentrează un conţinut mitologic, aspiraţii perioadă de timp, dar urmărind liniile și strategiile longitudinale
și idealuri, bazate pe nevoi, oferă interpretări și orientează spre ale unor strategii de dezvoltare stabilite transpartinic. În politică,
anumite tipuri de acţiuni. Doar marxismul a putut crede în utopia cel care câștigă 51% nu are dreptul să ia totul, ar trebui să îl
că știinţa și reflexia ei în conștiinţa publică vor putea înlocui coopteze și pe învins la procesul de decizie. Politica lui „Ciocu’
celelalte ideologii sau sisteme de credinţe. mic” este un dezastru pentru noi, a produs doar fragmentare,
Ideologiile sunt sisteme de valori, în funcţie de care oamenii subdezvoltare, corupţie și lipsă de performanţă. Odată ce s-a
se adună în jurul partidelor și își setează tot felul de aspiraţii. terminat războiul electoral, foștii combatanţi devin parteneri și
trebuie să colaboreze pentru a nu se scufunda corabia, pentru a
nu eșua statul. Nu vom vedea asta din păcate, după acest război
politic, indiferent cine îl va câștiga. Politica a intrat acum în faza
unui absurd război total, aflat acum în etapa de pușcării. În loc
de discursuri în Parlament, astăzi politicienii pun plângeri penale
și ameninţă cu pușcăria adversarul politic. Nu mai există nici un
dialog, singura formă de schimb între tabere este migraţia politică Dragă Candidatule
și trădarea ca mecanism deja unanim acceptat. În loc să le crape (Câteva reţete sigure de a pierde alegerile)
obrazul de rușine celor care trec de la un partid la altul, ei sunt
ridicaţi în slăvi pentru că slăbesc un adversar politic. Trădătorul
primește funcţii importante, în loc să fie ostracizat. În România
politică lipsesc mecanismele de consens și negociere pentru că
C ând vine turul II al alegerilor prezidenţiale, peisajul politic
se schimbă. Partidele din spatele candidaţilor sunt încă
importante, dar rămân în planul doi, candidatul nu se mai poate
războiul se dă om la om, pe tot terenul, între lideri, între familii, ascunde după activiștii îmbrăcaţi în armurile lor grele. Spunem
chiar între clanuri. că meciul reîncepe de la 0-0, dar este doar o metaforă sportivă,
diferenţa de potenţial rămâne. În general, este vorba de un meci
Totul s-a degradat în ultimul deceniu, politica noastră nu mai unu la unu, unde contează și calităţile sau defectele, dincolo de
cunoaște starea de pace, adică starea de normalitate. Performanţa ideologii sau alte criterii politice.
noastră socială este afectată de asta, în timp de război se fac doar Turul al II-lea este bătălia în care în vizor sunt doar doi
politici ale urgenţei și intervenţii pompieristice. Trăim o dramă candidaţi, mereu cântăriţi unul în raport cu altul, ambii raportaţi
a conflictului permanent în care au fost aduse în spaţiul politic la un model ideal din mintea fiecărui alegător și astfel există infinite
instrumente nepermise, mijloace care nu au ce căuta acolo unde posibilităţi de a greși sau de a puncta în favoarea ta. După vreo
conflictul și confruntarea au mijloace constituţionale de rezolvare. douăzeci de ani de exit-poll-uri și sondaje electorale sau de analiză
Dispare încrederea în politicieni, în stat, în România chiar, dar a situaţiilor pot spune că există multe căi de a câștiga o campanie.
și în soluţia democratică. Este o factură grea pe care o lăsăm Ele sunt cunoscute de strategii autohtoni sau de stranierii care de
urmașilor noștri. Istoria ne va stigmatiza pentru asta în deceniile multe ori au doar misiunea de a impresiona publicul sau media,
care vor veni, dacă ţara va rămâne, dacă naţiunea va rezista și statul contribuţia lor fiind mai mică, deoarece cunosc România de pe
nu va eșua în timp ce noi ducem războaie absurde sau zornăim Internet. Mai buni sau mai slabi, mai inspiraţi sau mai puţin
cătușe spre adversarii politici. inspiraţi, aceștia știu reţete numeroase de câștig și, dacă nu câștigă
30 octombrie 2014 de fiecare dată, atunci tu, candidatule, ești mereu cel vinovat. Dar
ceea ce se contabilizează mai greu și se teoretizează și mai rar sunt
reţetele sigure de a pierde alegerile, mai ales în cazul în care ai mari
șanse să le câștigi sau pleci din pole position.
1. Are șanse mari de a pierde alegerile candidatul fricos. De

multe ori, candidatul este înfricoșat de echipa de campanie prin
exagerarea pericolelor sau a avantajelor adversarilor. Frica aduce chiar contextul extern este mult schimbat în patru sau cinci ani
greșeli majore, absenţa de la confruntări, tendinţa de a face gesturi care trec de la un scrutin la altul. Dacă ești candidat, poţi face
bruște, necalculate, fuga după alianţe nefirești sau neverosimile, următorul test: caută să faci un inventar al strategiilor pe care le
demagogia greţoasă în discurs. Indiferent pe ce loc s-a calificat în aplici, vezi de unde vin, câte vin de la echipa ta, câte de la tine și
turul al II-lea, candidatul care este dominat de frica de a nu pierde câte din spaţiul public. Poţi pierde dacă te conformezi la ceea ce
își va valorifica doar o parte din potenţial; îţi cere presa sau la strategiile pe care ţi le sugerează adversarii sau
2. O altă reţetă de a pierde este neglijarea capitalului adunat analiștii de ocazie;
în turul întâi, pe care-l poate considera ca fiind capital politic 5. O reţetă de a pierde este să faci alianţe calculând aritmetic
câștigat pentru vecie. Nu-i adevărat! Chiar și cei care au votat în scoruri care se pot obţine pe ideea că o să-ţi aducă foștii tăi adversari
primul tur ar vrea să își confirme opţiunea din turul doi și vor electoratul pe tavă. Este un mit acesta al direcţionării votului de
urmări candidatul lor. Ei trebuie să facă și gestul de a merge a către candidaţii ieșiţi din cursă. Ei promit, dar candidatul trebuie
doua oară, deci nu trebuie uitaţi. De regulă, candidatul îi uită să știe că nimeni nu are în proprietate electoratul care l-a votat.
repede pentru că vrea să fie imediat candidatul tuturor, de multe Dacă poţi aduce la vot în favoarea ta jumătate din electoratul celor
ori se distanţează de ei. Ca un vânător grăbit, candidatul caută ieșiţi din cursă, atunci ai realizat o mare performanţă. De regulă, cei
deja să vâneze în teritoriul celorlalţi, și atunci uită să-și mai apere fără candidat renunţă la a mai merge la vot sau nu te acceptă pentru
propria moșie. Prima regulă este consolidarea „prăzii” din turul I, că ai fost făcut praf de candidatul preferat în timpul turului I;
abia apoi se trece spre a căuta plusul de care mai este nevoie; 6. Poţi pierde alegerile și prin stilul în care gândești alianţele.
3. Poate pierde alegerile și candidatul hapsân, cel care caută Spuneam mai sus, nu gândi aritmetic, alianţele nu înseamnă suma
să adune totul, să ia tot ce se poate lua, fără un calcul exact al de electori. Dar mai grav este dacă uiţi un lucru esenţial: noii
consecinţelor. Face alianţe cu toată lumea, fără să se uite la aliaţi nu-ţi pot aduce electoratul ca pe o turmă. Trebuie să te
incompatibilităţi. Când ai obișnuit electoratul tău cu discursul că adresezi direct acelor electorate, să le cunoști sensibilităţile și să
unele partide sunt formate din hoţi și trădători, când ai spus că nu îţi completezi programul cu ideile lor. În fond, acest lucru îl poţi
o să faci niciodată o alianţă și, în ultimul moment, te îmbrăţișezi face și dacă nu închei alianţe cu niște lideri care pot fi indezirabili.
cu hoţii sau trădătorii, o parte din electoratul tău poate să nu Nu uita că ei au pierdut deja și electoratul lor nu este neapărat
înţeleagă gestul ca fiind pragmatic și necesar și te poate părăsi disciplinat atunci când un loser le spune să voteze cu tine;
pentru că ești imoral, trădător, nu te ţii de cuvânt; 7. Poţi avea probleme dacă nu ţii cont de electoratul care vine
4. O reţetă de a pierde este să te ghidezi după tot ce scriu în turul doi, dar nu a fost în primul tur la vot. În 2009, la alegerile
jurnaliștii și să nu faci analize proprii, bazate pe studii, pe date, trecute, au venit în turul al doilea peste un milion de voturi de
pe analiza unui proiect al tău. În media vor apărea mereu judecăţi la electorii care au stat acasă în turul I. Asta înseamnă că trebuie
simpliste și, dacă te supui lor, o să fii previzibil și multe dintre să îţi propui să comunici special cu cei care nu au fost în turul I.
reţetele primare vor fi total ineficiente. Presa analizează istoria Să aduci problematici noi, specifice unor nișe de populaţie, să te
alegerilor și o să-ţi spună că vei pierde pentru că și alţi candidaţi adresezi direct lor, să le ceri să te sprijine. Candidatul care ignoră
au pierdut ca tine, de la cifra asta. Dacă ești mai suspicios și îţi vei acest grup mare de electori se poate trezi cu un adevărat tsunami
pune întrebări, o să observi că fiecare moment electoral este unic, împotriva sa, un tsunami care îl lovește și el nici nu înţelege ce i
este un alt climat, actorii politici sunt schimbaţi, au alte poziţii și s-a întâmplat;
8. Poţi pierde dacă nu te întrebi ce motive au avut să nu te campania pentru turul I al alegerilor prezidenţiale din 2014, doar
voteze cei care au votat adversarii în turul I sau cei care nu au venit 19% dintre electorii care au Internet (59%) declară că au urmărit
la vot. Să nu crezi că sunt toţi de altă orientare ideologică, fanatici campania pe Internet, adică maximum 10% din populaţie, dar
sau sub nivelul alegătorilor tăi. Nu, ei au niște motive pentru care jumătate spun că nu merg la vot, deci rămân vreo 5%. Viaţa reală
nu te vor. Întreabă-i pe sociologii din echipa ta, întreabă niște a oamenilor este în altă parte și ei acolo te așteaptă, măcar să le
jurnaliști care te critică sau oameni neutri, eventual din mediul de vezi condiţiile de viaţă și să le asculţi păsurile. În turul doi, din
afaceri sau de la instituţii care se ocupă cu informaţiile. Ascultă-i sondajele de pe Internet din această campanie, candidatul de pe
cu atenţie și nu considera inutilă încercarea de a te apropia de cei locul 5, care a obţinut doar 4.5%, intră triumfător cu aproape
care nu te-au votat înainte. Electoratul din România se mută des 50%, de pe locul I;
de la un candidat la altul, încât ai mari șanse să vină și în tabăra ta, 12. Poţi pierde dacă nu spui o poveste a ta, una care să te
dacă încerci să comunici cu ei și să le dai puţină încredere; aibă pe tine personaj principal. Dar pe tine ca om, cu viaţa ta, mai
9. Se poate greși grav și dacă ai sentimentul că doar campania ușoară sau mai grea, pe tine ca luptător pentru ceva. O poveste pe
negativă poate face diferenţa între tine și adversarul tău. E adevărat, care oamenii să o poată spune mai departe, o poveste care să fie,
campania negativă este nelipsită din perioadele electorale și uneori în cea mai mare parte a ei, sinceră. Poate nu crede niciun candidat
ajută, dar singură, aceasta nu poate aduce decât efecte emoţionale la Președinţie acest lucru, dar oamenii te simt dacă nu ești sincer.
pe termen scurt. Poţi pierde teren repetând la infinit discursuri Când își aleg președintele, oamenii sunt generoși, situaţia de vot îi
despre defectele adversarului în timp ce oamenii așteaptă de la emoţionează parcă, îi face mai optimiști și mai iertători, deci pot
tine să vadă ce viitor vrei să croiești pentru ei; accepta că ai defecte. Dar vor să voteze un om viu, nu o umbră de
10. Poţi pierde alegerile și dacă stai conectat personal și direct pe ecranul politicii sau un manechin fardat, nu un om de paie sau
la media și la atacurile adversarului. Astăzi sunt mijloace tehnice un politician de carton. Dacă nu poţi spune o poveste despre visul
care te pot face să pui în paranteze realitatea și să te conectezi la tău sau despre devenirea ta, atunci îi va fi greu mașinăriei de partid
comunicarea din campanie. Ești în pericol să răspunzi instinctual să te facă președinte. Alege cu atenţie momentele ca să te arăţi,
sau să te încarci emoţional cu toate prostiile. Niște adversari abili dar arată-te doar atunci când ai destulă forţă interioară pentru a
îţi pot da continuu semnale care să te scoată din planul tău și le arăta oamenilor o parte din sufletul tău. Mulţi te vor primi în
să intri astfel în proiectul lor. Candidatul ar trebui să nu se uite universul lor dacă te vor recunoaște ca om;
la televizor și să nu aibă fluxurile pe telefon pentru a fi mereu 13. Învaţă să spui „mulţumesc” din toată inima, tuturor,
influenţat de ele. A colecta mesajele, a analiza și a pregăti reacţii chiar și celor care nu merită. Este important să înţelegi, ca și
este treaba echipei de campanie; candidat, că nu ceilalţi îţi sunt datori pentru că duci această luptă.
11. Nu uita că realitatea românească nu este cea de pe Nu lupţi nici pentru partid, nici pentru susţinători, lupţi pentru
Facebook, social media sau în orice alt teritoriu din media tine și pentru a duce un proiect la bun sfârșit. Doar tu vei primi
electronică. Știu, este impresionant când vezi milioane de like-uri, onorurile, tu o să ai gloria și puterea. Ceilalţi, chiar dacă se bazează
dar astea vin de la internauţi pasivi care nu se implică în offline în pe tine că o să primească ceva, vor primi oricum mai puţin decât
discuţii sau politică. Doar 2% participă constant ca emiţători de tine. Iar cei mai mulţi dintre miile de oameni care aleargă după
mesaje, restul sunt legume virtuale. Dacă ești atent, o să vezi că sunt tine și în numele tău nu vor primi nimic, iar dacă tu pierzi, s-ar
câteva zeci de persoane care comentează, distribuie, înjură etc. În putea să fie prigoniţi de adversarul tău. Poate nu o să pierzi dacă
nu știi să mulţumești, dar în turul doi sunt foarte importante
chimia personală și emoţia de grup. Poate la fel de important
pentru forţa echipei este să nu-i instigi pe unii dintre colaboratorii
tăi împotriva altora și să faci efortul de a avea încredere în cei
apropiaţi. Încrederea este o chestiune de reciprocitate și atunci și
ei vor avea încredere în tine și vor face tot ce pot ca să îţi atingi
visul de a deveni președinte. Există și un pericol aici: să nu faci Despre sublimele neputinţe
din curteni personaje politice. O să pierzi din potenţialul tău, ale viitorului preşedinte
deoarece oamenii simt slugile și nu le votează;
14. În fine, poţi face orice tandem, trio, quartet sau cvintet
pe care le sugerează consultanţii pentru transfer de simpatie sau
prestigiu. E proiectul tău și trebuie să încerci diferite metode de a
B un, am înţeles, miza prezidenţială merită totul. Poţi minţi,
poţi dezinforma, poţi manipula. Este o cauză importantă,
lupţi împotriva răului. Nu contează dacă nu ai văzut un proiect
mări potenţialul. Dar, dincolo de tot ce îţi vor spune consilierii, din partea candidatului tău. Este important doar să fim împreună,
să știi că românii votează un lider, nu doi lideri deodată, nici trei. noi contra celorlalţi. Afară, afară, cu ceilalţi din ţară! Vine
Vor un om viu, cald și cinstit, luptător pentru dreptate și justiţie comunismul, este viitorul copiilor în joc, trebuie să ne ridicam la
socială. Nu se naște un lider prin completarea de calităţi de la luptă! Nu, vine Germania, vin imperialiștii, ne fură ţara și ne vând
parteneri, trebuie să te arăţi oamenilor ca un om complet, cu copiii pe nimic (nu contează că noi umilim copilăria aici!). Ponta
curaj, cu sinceritate, și aceste lucruri îţi vor fi răsplătite dacă îţi iei este bolșevicul care aduce chinezii, iar Iohannis este un profesor
inima în dinţi și o să le vorbești deschis, dar ca și cum ai fi deja care a furat șase case (altădată era doar Năstase!). Intelectualii scriu
președintele îngrijorat sincer de viaţa lor. pamflete și imploră naţiunea să fie bărbată, pictorii îi desenează
de zor pe Mickey Mouse sau Santa Klaus. Nu observă nimeni că
În fine, poate asta nu este important, dar, în unele seri în votăm personaje imaginare, dar nu pe Albă ca Zăpada pe care a
care ești obosit, treci pe la sediile de campanie și du-le tinerilor proorocit-o colegul meu, sociologul. Cineva mă înjură pentru că
care robotesc pentru tine câteva cartoane de pizza și niște cutii de fac constatarea simplă că doar 5% din diaspora votează, adică o
bere. Întreabă-i cum merge, ce trebuie făcut, lasă-i să-și povestească elită. Ce se întâmpla oare dacă duceam gândul până la capăt și
întâmplările din stradă sau din peregrinajul lor din pieţe. O să- ziceam că am putea anticipa cum ar vota 55% dintre dragii noștri
ţi facă bine, o să simţi că merită să candidezi, să-ţi strici viaţa, diasporeni? Poate s-ar reproduce votul din ţară? O similitudine
să-ţi expui familia pentru oameni. Pentru tinerii și bătrânii de la există totuși, cei 5% dintre românii din ţară, mai informaţi și mai
subsolul sediului, aceasta va fi o seară de neuitat, iar pentru tine, logaţi la reţele virtuale, votează exact ca și cei din diaspora. Dar nu
va fi o primă seară în care te-ai simţit, cu adevărat, Președinte. Un merită să facem discuţii pe această temă, este clar că este important
Președinte al oamenilor. doar să votezi. Nu contează cu cine, contează doar prezenţa la
Succes! urne, pe ideea că plusul de la urne este cel care aduce revoluţia,
4 noiembrie 2014 lumina, izbăvirea. Adică cei care vor veni în plus sunt mult mai
deștepţi decât cei care au mers până acum? Da, au rămas să fie duși
la vot cei care au lipsit în primul tur: 66% dintre cei cu cel puţin
zece clase și 56% dintre bătrânii de peste 65 de ani. Ei vor salva de valurile istoriei. După ce dreapta a condus un deceniu, cu mici
ţara de comunism, vor construi un alt viitor pentru copiii noștri? intermitențe de coaliţii vremelnice, avem trei milioane și jumătate
Poate, nu poţi să te bagi la contestat că ești linșat imediat. de români care rătăcesc prin lume în căutarea unei vieţi mai bune.
Evident, stânga are partea ei de contribuţie la asta, dar nimeni
Nu cred că Iohannis este vânzător de copii sau trădător de nu poate măsura vinovăţia cu obiectivitate. Acum le cerem să
ţară și nici că Ponta este bolșevic, frână pentru dezvoltare, dar asta voteze ca să salveze ţara, unii cu Ponta, alţii cu Klaus. Dar de cine
este o concluzie riscantă care te poate face dușmanul tuturor. Nu e să salveze ţara, de noi înșine? Va câștiga una din echipele care i-a
sigur că hoţii din spatele lui Klaus sunt mai virtuoși decât baronii gonit afară pe acești fraţi ai noștri.
lui Victor care au defluit spre arest în ultima perioadă. Ba, poate fi
una, scuzaţi: de număr, sunt mai mulţi cei de stânga! Pardon, care În fine, am găsit soluţia miraculoasă, viitorul președinte va
stânga, care dreapta? În poza lui Klaus sunt unii care nu demult schimba totul! Ar fi bine să fie așa, am scăpa pentru totdeauna de
erau de stânga, iar la dreapta lui Victor stau niște campioni ai rătăcirea asta în deșertul tranziţiei. Am rămâne la casele noastre,
dreptei care se ascund după o siglă. nu am mai rătăci prin străinătăţuri și nu am mai suferi umilinţa
De douăzeci și cinci de ani ne ascundem cu toţii de fapt: de a sta la cozi, iar ambasadele nu ne-ar mai închide ușa în nas.
după cuvinte, după slogane, după amintiri glorioase cu USL sau
cu Alianţa DA. Nimeni nu vine în politica noastră să spună am Până mâine ne vom uita chiorâș la cei care nu văd același
greșit, îmi pare rău, sunt și eu om. Nimeni nu vine să recunoască pericol ca și noi, vom spune că ardelenii sunt tâmpiţi sau că
slăbiciunile, înfrângerile, lașităţile sau tăcerile. Toţi suntem niște sudul României iubește corupţia. Ne vom huli prietenii care nu
supra-oameni. „Am venit să vă vestesc Supraomul. Omul este ceva ce au viziunea noastră și vom deschide televizorul pe postul care ne
trebuie depășit” cum zicea Nietzsche în Așa grăit-a Zarathustra. Nu vinde minciuna care ne place.
vă chinuiţi să aflaţi despre Zarathustra ăla, este vreun tip trimis să Mâine ne vom mai certa un pic, vom sta cu ochii pe
ne saboteze liniștea și armonioasa stare de lucruri. televizoare până ce vor apărea exit-poll-urile. Vom înjura scorurile
care nu ne convin, dar în scurt timp vor veni rezultatele. Jumătate
vor fi veseli, cealaltă jumătate se vor întrista și vor striga: hoţii!
Această lună de campanie a săpat tranșee între noi, a arătat că
Poate unii vor ieși în stradă, de bucurie sau de ciudă. Vor avea
nu putem dezbate, că nu recunoaștem dreptul celuilalt la opinie.
tricolorul cu ei, același tricolor găurit căruia nu am fost în stare
Că suntem violenţi și lipsiţi de mecanisme colective de reflecţie
să-i punem un simbol al unităţii ca stemă.
sau cadre publice de dezbatere lucidă. Nu am crezut vreodată că
televiziunile pot degrada discursul atât sau că vom asista la lipsa
Apoi va veni luni dimineaţa și va trebui să dăm ochii din
unui dialog real într-o campanie.
nou unii cu alţii. Pontiști cu iohaniști, pesediști cu aceliști, învinși
Rămân doar vocile stridente ale exaltaţilor proști ai politicii
cu învingători. Sondajele vor arăta că optimismul și indicatorul de
care vor să ne transmită pe toate canalele ce apocaliptice vremuri
direcţie în care merge ţara vor sălta brusc. O nouă epocă în istorie?
trăim. Dacă închizi televizorul și cauţi cu minimă raţiune să vezi Bacovia ar spune mai simplu: o nouă primăvară pe vechile dureri.
ce se întâmplă, observi altceva. Au condus România doi președinţi
de dreapta și unul de stânga, paisprezece ani dreapta și doisprezece Vom avea un nou președinte, care va spune că este președintele
ani stânga. România a mers înainte, împleticit, mânată mai ales tuturor, că vrea o naţiune unită, că totul trebuie reluat de la zero,
începe anul I al erei fără de escu. Sunt sigur că va fi emoţionat de coarne. Nici 6% din PIB nu va face parte din proiectele de
și va fi sincer. Se va gândi că are 10 ani în faţă pentru a schimba viitor ale noului președinte, se știe că nu avem bani, iar de școală
România. Nu știu dacă va mai vrea vot electronic sau vot prin ne aducem aminte mai ales în campanie.
corespondenţă, dar asta nu se va vedea din primul moment.
Credeţi că Președintele va putea face o constituţie nouă care
Totul pare simplu, doar că viitorul președinte nu are mijloace să echilibreze mai bine puterile în stat? Credeţi că noul Președinte
constituţionale pentru a schimba radical România, chiar dacă ne va fi fericit când DNA va pune cătușele unuia cu care s-a pozat în
putem închipui că ar avea un plan perfect și o echipă de 25.000 campanie, cuiva drag sau, Doamne ferește, cuiva din familie? Cu
de specialiști. Dacă va vrea să fie jucător ca președintele actual, s-ar tot respectul pentru cei doi candidaţi, îmi e greu să cred că vor avea
putea trezi cu 7,4 milioane de voturi împotrivă și cred că aceasta resurse pentru a schimba obiceiul lucrului fușerit din țara lui Dorel
nu este o perspectivă pe care și-ar dori-o învingătorul de duminică sau să unească ceea ce în fiecare zi căutăm să dezbinăm, separăm,
seara. Dar nu-i lipsesc doar mijloacele constituţionale, noului dezmembrăm. Credeţi că noul președinte va vizita spitalele în care
președinte îi lipsesc multe alte pârghii. Dar cea mai importantă mor bolnavii cu zile și va milita pentru ca amărâţii acestei lumi să
pârghie pe care n-o s-o aibă viitorul președinte suntem Noi. aibă măcar speranţa unui tratament egal cu cei bogaţi și puternici?
Da, noi înșine și semenii noștri nu îl vom sprijini pe viitorul
președinte dacă va vrea să schimbe totul, din temelii. Noi înșine Va face noul președinte un efort de a reduce numărul de
vom vrea mereu o schimbare a celorlalţi, dar nu a noastră. parlamentari sau al posturilor din administraţie? Poate încerca,
Președintele, dacă va dori să facă o reformă a administraţiei, dar nu are șanse de reușită, mai ales că acum poate fi suspendat
se va lovi de armata funcţionarilor care vor să-și păstreze privilegiile cu prezenţă de 30%. Indiferent cine va câștiga cred că sunt puţine
pentru ei, nevestele lor sau clienţii politici. Partidele care l-au sprijinit șanse să facă o strategie pentru a schimba destinul comunităţilor
îl vor face să se răzgândească. Descentralizarea sau regionalizarea rurale, acolo unde peste 80% dintre gospodării au veceul în fundul
administrativă vor fi considerate mari pericole pentru dezmembrarea curţii. Și viitorul președinte se va lupta să ia cât mai multă putere
țării. Transilvania este fragilă, Kosovo este recent, nu suntem pregătiţi pentru el și ai lui și nu cred că va încerca să dea opoziţiei măcar
pentru descentralizare, i se va spune din partea celor care l-au susţinut. atâta putere cât a obţinut la urne.
Cum să dăm administraţiei locale dreptul de a hotărî ce se face cu banii,
acolo sunt baronii, este coruptă, acolo se fură ca în codru și nici nu există Credeţi ca președintele viitor va risca să le spună românilor
competenţe pentru o gestiune previzională a resurselor. Guvernarea este adevărul despre România, lucruri pe care nu vrem să le auzim?
pentru Capitală, acolo sunt doar niște ţărani! Adică: nu întotdeauna ne omorâm după muncă, nu ne place să
respectăm regulile și legile, suntem superficiali și avem încă multe
Nici tinerii nu vor avea mai multe locuri de muncă, lacune de civilizaţie, ori că suntem prea individualiști și ar trebui
președintele nu poate face așa ceva, iar guvernul nu face decât să fim mai solidari și cu un spirit civic mai dezvoltat. Nu cred, ar
să raporteze ce au mai făcut firmele private. Să facem o școală fi un șoc naţional, iar televiziunile l-ar face praf de dimineaţa până
adevărată, fără diplome false, fără corupţie? Nici asta nu se seara. În fine, dacă am continua lista neputinţelor celui mai votat
poate, universităţile de stat răspândite peste tot sunt mândria dintre pământenii plaiului mioritic, ne-ar trebui mult spaţiu, dar
parlamentarilor și familiilor lor, niciun președinte nu va lua taurul și mai mult timp.
Ce-i de făcut atunci, vorba lui Ulianov. Să nu mergem la
vot? Din contră, să mergem!
Dar, dacă mâine dimineaţă, înainte de a merge la vot, ne-

am gândi un pic la aceste lucruri, poate am merge la vot cu mai
multă detașare. Poate cu mai puţină ură și cu un sentiment de
compasiune pentru cei doi oameni care își asumă acest risc. Epilog
Facebookistan şi triburile politice
Indiferent dacă pierd sau câștigă, Victor și Klaus, Mickey
Mouse și Santa Klaus, au riscat să viseze și să ne facă să visăm
și noi la o lume ideală, uitând că totul e deșertăciune. De
luni încolo, fiecare dintre noi vom face tot felul de lucruri și
F acebook este astăzi un stat-continent, cum se spune uneori, cu
o populaţie mai mare decât a Chinei. Reprezintă una dintre
cele mai importante utopii tehnologice care și-a extins mizele spre
vom uita de măreţia visului nostru de duminică. Consolaţi-l libertate, comunicarea fără limite, participare, informare, lipsa
cu respect pe cel care va pierde și rugaţi-vă pentru cel care va constrângerilor și a graniţelor. Între timp au apărut deja zeci de
învinge și care va sfârși, cu siguranţă, învins. lucrări care deconstruiesc sau critică acest ansamblu aspiraţional
15 noiembrie 2014 și utopic. Rebecca MacKinnon, într-o lucrare recentă4, numește
acest teritoriu Facebookistan, o ţară dirijată autoritar și paternalist,
în care fondatorii sunt legislatori, judecători, juraţi sau poliţiști.
Postmodernitatea înseamnă însă „sinergie între arhaism și
dezvoltare tehnologică, între progres și primitivism”, spune foarte
adesea Michel Maffesoli când trebuie să pună o etichetă pe lumea
de azi. Mitul progresului a murit. Într-o lume dezvrăjită, viitorul
nu te mai face să visezi, este îndepărtat și incert. Re-vrăjirea
lumii se face prin magic, mitic, fantastic sau printr-o revrăjire a
consumului, iar generaţia Facebook trăiește în acest orizont.
Ultimele studii din psihologia cognitivă arată influenţa
tot mai mare a emoţiilor asupra raţionamentelor despre politică;
emoţiile nu doar influenţează raţionamentele, dar reușesc să ocupe
un loc important în procesele de gândire sau decizie. Studiile lui
Antonio Damasio, realizate mai ales pe pacienţi cu leziuni cerebrale,
au arătat că emoţiile sunt implicate în procesele de raţionare,
mai ales când este vorba de planificarea acţiunii sau decizie, iar
slăbirea capacităţilor de reacţie emoţională poate fi de multe ori
4
Rebecca MacKinnon, Consent of the networked. The Worldwide Struggle for
Internet Freedom, Basic Books, 2012.
sursa unor derive iraţionale. O teorie care se apropie mult de Lumea apare tot mai mult ca având o organizare tribală, triburile
studiul reacţiilor și comportamentelor politice este teoria lui Gray, postmoderne sunt diferite clanuri ușor de găsit în viaţa de zi cu zi în
care fundamentează 3 sisteme emoţionale ale creierului. Teoria mai toate domeniile. Trei caracteristici ale fenomenului tribal sunt
Inteligenţei Afective (Marcus, Neuman și MacKuen)5, bazându- evidente și în cazul generaţiei Facebook: prevalenţa teritoriului
se pe cea a lui Gray, este o altă teorie descrisă adesea ca „teorie pe care se află, partajarea unor emoţii sau preferinţe, căderea în
care explică cum emoţiile și raţiunea interacţionează pentru a copilăria eternă. Teritoriul fundează o identitate, localismul este
produce cetăţeni atenţi și implicaţi”. Reacţiile emoţionale preced caracteristica cea mai importantă. În cazul alegerilor prezidenţiale
de cele mai multe ori percepţia conștientă, iar informaţiile apare spontan o solidaritate cu diaspora nu doar pentru că
emoţionale pot fi codate după două emoţii de bază: anxietate aproape jumătate dintre alegători are rude acolo, dar și pentru
pentru fenomene negative și entuziasm pentru cele pozitive. că mulţi aspiră la plecarea definitivă sau doar la muncă precum
Primul sistem, cel dispoziţional, este cel care gestionează situaţii o soluţie, iar alţii se simt străini în ţara lor. M. Maffesoli6 spune
normale, influenţează decizia deoarece răspunsurile emoţionale că „statul social nu mai funcţionează” deoarece se nasc alte forme
sunt stocate în zona memoriei procedurale, urmând a fi utilizate de solidaritate, alte moduri de exprimare a generozităţii, avem
în circumstanţe similare. Devin astfel obiceiuri și sunt folosite o înrădăcinare socială dinamică, nu una statică. Partajarea unor
în situaţii normale și circumstanţe relativ asemănătoare și când emoţii, gusturi, preferinţe este o altă formă de apartenenţă, una
lucrurile merg cum a fost prevăzut individul resimte mulţumire, foarte puternică în zilele noastre. De aici și mitul puer aeternus
ceea ce autorii descriu ca entuziasm. Al doilea sistem este sistemul prin recursul la poveste, la mit, la fantastic. Apare o saturaţie
de supraveghere și are ca rol identificarea circumstanţelor noi, cu la contract social și raţionalitate, adultul este prins de obligaţii
oarecare potenţial de ameninţare. Acest sistem caută informaţii formale, iar personalitatea prometeică lasă loc celei dionisiace,
noi și este asociat în general cu anxietatea. Când apare o situaţie adolescentul perpetuu. Apare un alt tip de ideal comunitar și un
neprevăzută, cum a fost cazul blocajelor votului din diaspora nou spaţiu public, fragmentar, creat prin diseminare, mozaicare.
cu ocazia alegerilor prezidenţiale din 2014, poate genera o Triburile sunt fluctuante și versatile, fiecare persoană poate aparţine
destabilizare a unor habitudini și rutine (absenteism la vot sau concomitent la mai multe triburi, idealuri ale unei socialităţi
pasivism în cazul persoanei, sau dezinteres privind votul celor postmoderne, zone ale unei „autonomii temporare”.
apropiaţi) și aceasta declanșează căutarea de informaţii noi sau alte Legătura socială se fundează pe „emoţie împărtășită”, iar
susţineri prin integrarea într-un alt curent de atitudine. Anxietatea consensul obiectivat în sentimentul colectiv, consens revenind la
generată de blocarea unui drept important cum este dreptul la definiţia sa etimologică cum-sensualis, adică sentiment împărtășit,
vot și frustrarea asociată au schimbat comportamentele obișnuite, senzaţie comună. Noul tribalism face apologia prezenteismului,
rutinele comportamentului politic. întoarcerea la carpe diem și hedonism. În această epocă avem
Alte elemente care descriu poate cel mai bine noile mișcări primatul imaginii, iar în loc de apologia raţiunii, facem elogiul
de protest generate de tinerii facebook-iști cred că sunt cel mai raţiunii sensibile. În postmodernitate, prin neo-tribalisme, avem
bine explicate prin teoriile recente din sociologie și filosofie o respingere a instituţiilor tradiţionale: familia clasică, partidele
socială privind mutaţiile din postmodernitatea pe care o trăim. politice, patronatele, sindicatele, acele instituţii care vegheau
5
George E. Marcus; W. Russell Neuman; Michael MacKuen, Affective 6
Michel Maffesoli, The Time of the Tribes: The Decline of Individualism in Mass
Intelligence and Political Judgment, University of Chicago Press, 2000. Society, London, Sage, 1996.
la mersul societăţii spre niște scopuri cuprinse în sistemul de pastișându-l pe Huxley. Nu este o criză politică, deoarece o criză
valori tradiţional. Contează mai mult cum ambianţa afectivă și politică se sfârșește mai ușor, odată cu alegeri noi, cu oameni sau
sentimentul scufundării se transformă într-un Noi impersonal, idei noi. Este o criză de sistem, creată de nevoia de a refonda
neutru și necontractual, fără obligaţii sau sancţiuni. sistemul politic după alte exigenţe: transparenţă prin mediatizare
continuă, fragmentare și respectul eterogenităţii și diversităţii. Politica
Regândirea politicii ar trebui să înveţe o gestionare a sistemul social fără dominare și
Asistăm la un declin al modernităţii, se vede foarte bine în fără a crea alienare sau izolare pentru cei care se simt nereprezentaţi.
declinul ideologiilor și falimentul ideii că lumea merge spre un Flashmob-ul și streetbooming-ul creează în junglele orașelor noi
viitor care aduce emancipare și progres, nivel de trai mai bun sau moduri de a fi împreună.
chiar o convergenţă a sistemelor într-unul singur care ar putea
consfinţi victoria totală a capitalismului și sfârșitul ideologiilor. Facebook – o nouă generaţie politică?
Dispare astfel legitimitatea contractului social modern și astfel Cei pe care îi numim „născuţi digitali” au de regulă între 15
se prăbușește un întreg eșafodaj al reglementării vieţii sociale. și 30 de ani. Au crescut într-un climat de pesimism social, tranziţie
Sistemul de principii și reguli care articulează raţionalitatea fără speranţă, într-un traseu școlar care deteriorează șansele de
politică modernă se delegitimează prin faptul că promisiunile lui angajare și care a devalorizat diplomele prin lipsa competiţiei și
își pierd actualitatea. În momentul în care politicile sociale sau în proporţie de peste 80% sunt navigatori pe marea pixelului
administrative restrâng continuu spaţiul de exprimare al cetăţeniei albastru.
și se deteriorează mecanismele de reprezentare și mediere politică, Climatul politic este dominat de scepticism și lipsă de încredere,
se dezvoltă o solidaritate organică (în locul celei mecanice), bazată tinerii au o participare politică intermitentă, protestatară și pragmatică.
pe cucerirea unor spaţii de intersubiectivitate sau revoltă contra Fiecare generaţie își reinventează modalităţile de participare
instituţiilor sau modurilor și practicilor instituţionale. politică. Avem o negociere cu cultura politică veche. Indiferent de
cât de mulţi se prezintă ca mari strategi de campanie, în recentele
Schimbarea convenţiei democratice alegeri prezidenţiale din noiembrie 2014, niciunul dintre candidaţi
Jocul democratic de azi este respins pentru că a fost nu a targetat acest segment, decât poate ca public pasiv, furnizor
blocat de către partidele politice, monopolizat de instrumente de like. Generaţia Facebook nu are modele. Nu au idoli. La un
media și actori economici care vor rămânerea în logica socială și moment dat, Steve Jobs a devenit idol, dar în scurt timp, Facebook
economică a devenirii sistemului social și politic clasic. Cetăţenii a luat o distanţă ironică și parodică față de propriul entuziasm.
sunt apatici, blocaţi în pesimism, neîncredere și înstrăinare, iar Cercetările arată că această „generaţie y”, cum o mai numim, nu
din această stare nu-i putea scoate decât o logică a seducţiei cu crede în ordine socială impusă și nici în mecanismele structurale ale
care funcţionează reţelele de socializare și mass-media. Reţelele de ordinii politice, dar refuză mai ales următorul amănunt: controlul
socializare permit fabricarea unor noi identităţi și nașterea unor ordinii sociale care vine de sus. Experienţa individului de zi cu zi
grupuri neconstrângătoare, deoarece poţi să-ţi alegi prietenii, îi se poate împleti continuu cu activitatea lui militantă sau acţiunea
poţi decupla oricând, te poţi baza pe sentimentele lor afișate prin socială, pur și simplu, deci este mereu conectat la reţeaua de reţele
emoticoane sau alte simboluri de stare. Cetăţeanul are nevoie de care este societatea pentru un internaut. În realitate, însă, fiecare
un refugiu într-o „curajoasă lume nouă”, cum am putea spune se poate decupla oricând de la societate, de la sistemul social, astfel
că unii analiști au numit această fază a dezvoltării ca o societate a sociale astăzi. Un autor contemporan, Daniel Innerarity8, lansează
singularităţilor (Léo Scheer), o serie de autisme partajate în care conceptul de spaţiu emoţional pentru a caracteriza atmosfera,
apare următorul paradox: nu construim o societate care comunică climatul în care se creează judecăţi politice și se socializează noile
la distanţă, ci instituţionalizăm distanţa în comunicare. generaţii.
Noua democraţie se bazează tot mai mult pe tehnici expresive Astăzi, spaţiul public este tot mai vid de sens, tot mai restrâns astfel
și din ce în ce mai individualizate. Votul rămâne important, dar că este clar că nu mai poate susţine ideea politică de a trăi împreună în
nu mai este privit ca un panaceu. Democraţia opiniei și protestul armonie. Spaţiul privat, mai ales prin comunicările necenzurate din
devin mijloace privilegiate, clasa politica este respinsă, se vede mediul virtual, devine loc unde se exhibă intimitatea, este tot mai
un cinism în respingerea ideologiilor, dar asta nu înseamnă că invadat și chiar monopolizat de emoţii individuale, partajate social
generaţia Facebook este depolitizată. Nu, este politizată altfel, prin mecanisme de contagiune. Fenomenul WikiLeaks a arătat că,
respinge discursurile și atașamentul la partide sau lideri politici, uneori, statul poate chiar pierde bătălia cu spaţiul privat care creează
fără a fi găsit o soluţie aplicabilă. Socializarea lor politică s-a făcut legitimităţi noi și transferă noi idei și imagini despre dedesubturile
altfel, au un sentiment de fragilitate faţă de existenţă, o frică și conducerii statelor sau asigurării securităţii naţiunilor.
o nesiguranţă faţă de viitor. O parte din generaţia Y sau „nativii În campanii, în noul spaţiu de dezbatere public nu contează
digital” s-au socializat la un flux continuu de informaţii negative programele, sunt mai importante aspectele vieţii private,
despre politicieni și partidele politice sau în ignorarea totală a intimităţile sau elementele emoţionale. Când scriu aceste rânduri,
fenomenului politic în ansamblu. WWW este un mediu orientat o notă de plată achitată (sau nu?) de Victor Ponta, după pierderea
spre interacţiune, comuniune (în sensul tradiţional al partajării alegerilor, într-un club din Dubai, este știrea mai importantă
de emoţii și al oglindirii imaginii), iar la prima vedere aduce toate pe Facebook decât orice informaţie strategică. Politica devine o
condiţiile pentru o mare participare politică de tip „expresivist”, telenovelă sensibilă, principalul instrument de acţiune politică
democraţie „dialogică”. Partidele și actorii politici au deviat de este emoţia, autenticitatea simulată, sentimentele personale pe
câteva decenii spre marketing politic, spre vânătoarea de voturi, care le comunicăm. Acest spaţiu emoţional bruiază astfel unele
se folosesc tot mai mult de Facebook, însă doar ca un panou
lucruri importante prin care până nu demult defineam politica și
publicitar sau ca teren de bătălie între postacii de partid. Practic,
făceam distincţii în spaţiul politic.
politica și-a pierdut în ultima vreme mesajul care să funcţioneze ca
proiect de viitor sau ca principiu de angajament, iar când politica Wutbürger (cetăţeanul înfuriat)
își pierde sensul, emoţia triumfă.
În 2010, în Germania, cuvântul anului a fost desemnat
Transformările spaţiului public în spaţiu emoţional WUTBÜRGER (cetăţeanul înfuriat) – un cuvânt produs de
realitatea de pe Facebook. Noul spaţiu emoţional ce înlocuiește
Reţelele sociale transformă spaţiul public, care devine o spaţiul public ne face să asistăm la o dramatizare a experienţei
sferă virtuală care canalizează emoţii și influenţează societăţi tot politice, cum scrie Innerarity, la o mondializare sentimentală prin
mai sensibile, mai fragile și mai speriate. Tot mai multe cercetări psihologizare mai ales a elementelor de conflict. Modul în care
contemporane, realizate și în România7, accentuează sentimentul a comunicat diaspora românească cu ţara între cele două tururi
de frică ce domină ambianţa în grupurile de discuţii și pe reţelele
7 8
http://www.ires.com.ro/ D. Innerarity, El nuevo espacio público, Espasa, 2006
demonstrează foarte bine această teză descrisă de sociologul propagă emoţie la scară globală și poate crea panică, o comunitate
spaniol, a transformat mediul emoţional în comunităţi de suferindă a emoţiei. Trecem astfel de la o democraţie a opiniei la
indignare (comunidades de indignacion). Această mondializare una a emoţiei; acest lucru poate că explică foarte bine valurile de
sentimentală a fost vizibilă în cadrul primăverilor arabe, dar și în intoleranţă și violența atitudinală și verbală care a cuprins reţelele în
alte fenomene recente deoarece în societatea emoţiilor nu există această campanie electorală. Mai spune Virilio, democraţia este un
graniţe, dispar distanţele, chiar dacă emoţiile foarte intense sunt regim fragil care cere timp, reflecţie și deliberarea comună, iar aceste
de scurtă durată. lucruri sunt afectate de această victorie a emoţiei împotriva raţiunii.
Un lucru care explică posibilitatea creșterii rapide a unei Votanţii români din 2014 au mers indignaţi la vot cu gândul
emoţii este fenomenul convergenței media9, mediile se amplifică că „democraţia nu mai este democraţie dacă nici măcar nu mai
una pe alta, televiziunea poate deveni cutie de rezonanţă pentru poţi vota”.
Facebook sau invers. Credem că, pentru revolta de la urne dintre
turul I și al II-lea al alegerilor prezidenţiale din 2014, Facebook Generaţia Facebook și politica subterană.
singură, fără televiziune și telefonie mobilă, ar fi avut o mult mai Cazul României11 – în cifre.
mică contribuţie la inflamarea afectivă contra candidatului Victor Un proiect de cercetare internaţională condus de Mary
Ponta, responsabil pentru administrarea defectuoasă a alegerilor, Kaldor, de la London School of Economics, investighează începând
lucru interpretat ca blocare a exercitării unui drept. din 2013, o varietate de mobilizări sociale și activităţi colective din
Cercetările recente arată că solidaritatea electronică este Europa pe care le numim „politică subterană”. Primele constatări
rapidă, dar nu are efecte pe termen lung asupra politicii, lucru spun deja: este vorba despre politică în sensul cel mai pur, prin
foarte evident dacă studiem primăverile arabe. Curentele diferite tipuri de proteste, acţiuni, campanii și iniţiative civice,
emoţionale, dacă nu sunt captate și articulate instituţional, se inclusiv cele din spaţiul virtual, se face o politică de contestare, dar
pierd foarte repede, iar marile angajamente din aceste vârfuri de protestele nu sunt generate de criză sau de austeritatea în sine, ci
emoţie sunt repede uitate de către participanţi. Una dintre tezele mai degrabă de eșecurile democraţiei practicate în prezent. Primele
lui Innerarity este cea conform căreia politica ar trebui să civilizeze rezultate arată că tot ceea ce vedem în toate afișajele publice
emoţionalul înainte de a trece la manipularea pasiunilor. Greu de ale politicii subterane sunt proiecte colective de re-imaginare a
spus însă cum se poate realiza asta, atâta timp cât media absoarbe democraţiei, reinventare a practicilor sale, subiecţii cercetării
cel mai bine insecuritatea prin producerea de fapte sociale, iar subliniind experienţa subiectivă de a participa la viaţa politică în
miturile și poveștile reduc frica și fac suportabilă incertitudinea. alte forme decât cele tradiţionale, cum ar fi: tehnici de construire
Media are un rol important aici deoarece, așa cum constata și a consensului în pieţe publice și Campania pentru referendumuri,
Paulo Virilio10, sentimentul de frică este amplificat de mijloacele de unde se experimentează forme de democraţie directă. Se observă
comunicare în masă tocmai pentru că, prin intermediul acestora, că Internetul are deja o influenţă profundă asupra culturii politice.
milioane de oameni pot trăi sincronic aceeași emoţie. „Bomba
informatică” este mai puternică decât cea nucleară deoarece
9
R.W. McChesney, Corporate Media and the Threath to Democracy, New York,
11
1997. http://www.ires.com.ro/articol/282/genera-ia-facebook-și-convergența-
10
P. Virilio, L’administration de la peur, Paris, Textuel, 2010. media-au-dus-la-victoria-lui-klaus-iohannis.
În alegerile prezidenţiale din 2014, candidatul Klaus Iohannis Votanţii lui Klaus Iohannis, de asemenea, declară în proporţie
a răsturnat calculele sociologilor și politicienilor câștigând printr-o aproape dublă (40,4%) comparativ cu votanţii lui Victor Ponta
adevărată revoluţie la urne. În presă s-a spus că Victor Ponta a fost (22,6%) cum că desfășurarea votului din diaspora a avut o influenţă
învins de „Partidul Facebook”sau de „Partidul Diaspora”. Cercetările asupra propriei decizii de vot. Femeile declară în proporţie mai
ulterioare ale IRES au demonstrat că un sfert dintre votanţi s-au hotărât ridicată decât bărbaţii cum că au discutat despre vot cu o persoană
între tururi, iar 32% spun că au fost influenţaţi direct de incidentele din familie care să fie plecată în străinătate în perioada organizării
din diaspora. Cei mai mulţi respondenţi s-au hotărât cu cine vor vota în celui de-al doilea tur de scrutin; de asemenea, respondenţii de 50 de
turul al doilea al alegerilor prezidenţiale înainte de derularea campaniei ani și peste spun acest lucru în proporţie mai ridicată decât cei sub
pentru turul 1 al alegerilor (69%), 24% s-au hotărât cu privire la acest 50 de ani. Mai mult, cu cât sunt mai educaţi, cu atât respondenţii
aspect în perioada dintre turul 1 și turul 2, iar 6% dintre respondenţi s-au care au avut pe cineva din familie în străinătate pe perioada votului
decis în timpul campaniei pentru turul 1. 2% dintre cei intervievaţi nu declară că au abordat acest subiect în discuţiile pe care le-au avut
știu sau nu răspund la această întrebare. În același timp, 32% declară cu acele persoane. Participanţii la studiu din Transilvania și Banat
că modul în care s-au desfășurat alegerile în diaspora în turul 1 le-a declară că au discutat aceste lucruri cu persoanele din familie plecate
influenţat decizia, iar 42% dintre respondenţi menţionează că au avut în străinătate în proporţie mai ridicată decât rezidenţii din alte
un membru al familiei în străinătate pe perioada votului. Televiziunile regiuni ale României.
care au transmis protestele din străinătate au fost cel mai important Bunicii au ascultat de nepoţi și fii. Respondenţii sub 35 de
catalizator. Dintre cei 42% care au avut un membru al familiei în ani declară în proporţie semnificativ mai ridicată decât cei trecuţi
străinătate pe perioada votului, 53% au discutat cu aceștia despre vot, de această vârstă cum că au primit pe timpul alegerilor un sfat de a
iar 12% declară că au fost sfătuiţi în acest sens. Dintre cei 12% care vota cu un anumit candidat. De asemenea, cu cât sunt mai educaţi,
menţionează că au fost sfătuiţi să voteze cu un anume candidat, 28% cu atât respondenţii declară în proporţie mai ridicată că au primit
precizează că au urmat sfatul în cauză. Doar 6% dintre respondenţi asemenea sfaturi. Rezidenţii din Transilvania și Banat, comparativ
susţin că nu au văzut la televizor protestele românilor care nu au putut cu cei din Moldova sau cu cei din sudul ţării, de asemenea, declară
să voteze în câteva capitale europene, dar 94% dintre cei intervievaţi că au primit sfaturi privind opţiunea lor de vot pe perioada alegerilor
au văzut aceste proteste. pentru funcţia de Președinte al României.
Internetul a fost un mediu important de catalizare a Dintre cei care au primit un asemenea sfat, respondenţii cu
protestului și de contagiune. 54% dintre intervievaţi utilizează vârsta de 65 de ani și peste au tins să îl urmeze în proporţie
Internetul, iar 46% dintre aceștia au urmărit mesajele candidaţilor semnificativ mai ridicată decât în rândul celorlalte categorii de
la președinţie sau campania acestora pe Internet. Dintre cei 54% vârste, conform propriilor declaraţii (55,6%). Persoanele între
intervievaţi care utilizează Internetul, 58%, deci aproape 25% dintre 35 și 64 de ani au făcut acest lucru în măsură mai redusă comparativ
alegători, au un cont pe o astfel de reţea. Doar 13% dintre respondenţii cu cele sub sau peste acest interval de vârste. Respondenţii cu studii
care au declarat că folosesc Internetul au trimis sau redirecţionat superioare care au primit un sfat privind opţiunea lor de vot au ales
mesaje electorale sau de campanie pe Internet. De asemenea, 24% să ţină cont de acesta în proporţie foarte redusă – 2%, comparativ cu
dintre cei 54% care utilizează Internetul au dat „like” unor pagini persoanele cu studii elementare sau medii, care au făcut acest lucru
sau mesaje ale candidaţilor la alegerile prezidenţiale, iar restul de în proporţie de 60%, respectiv 33%. Respondenţii care au rezidenţa
76% nu au realizat această acţiune. în mediul rural, de asemenea, au tins să ţină cont de aceste sfaturi în
proporţie mai ridicată decât aceia cu rezidenţa în mediul urban, la tot, informaţia trebuie să producă o circulaţie accelerată a sensului,
fel și cei din Transilvania și Banat, comparativ cu respondenţii din o plus valoare de sens omoloagă cu aceea economică, ce provine
sudul ţării sau cei din Moldova. din rotaţia accelerată a capitalului. Dar aici informaţia înghite,
Votanţii lui Iohannis – mai internauţi și mai porniţi devorează propriile conţinuturi, ea se epuizează în punerea în
pentru vot negativ. Votanţii lui Klaus Iohannis declară că au ţinut scenă a sensului, iar acest imens proces de simulare ţine loc de sens,
cont de aceste îndemnuri în proporţie dublă comparativ cu votanţii lui de conţinut. Asistăm la o pierdere a comunicării ce antrenează
Victor Ponta (31,9% vs. 14,8%). Votanţii lui Klaus Iohannis declară această supralicitare a simulacrului și astfel la o hiperrealitate a
că folosesc Internetul în proporţie de 58,3%, în timp ce proporţia comunicării și a sensului, un univers „mai real decât realul”care
votanţilor lui Victor Ponta care fac acest lucru este cu aproximativ trebuie gândit ca miturile antice. Mitul va exista doar dacă nu
16% mai redusă. Mai mult, internauţii care l-au votat pe Klaus cădem în capcana gândirii critice.
Iohannis au urmărit mesajele de pe Internet și campania candidaţilor Trăim ceea ce Jean Baudrillard etichetează ca „extaz al
din mediul online în proporţie semnificativ mai ridicată comparativ comunicării”, unde este dificil, în lumea hiperrealului, să distingem
cu proporţia internauţilor care l-au votat pe Victor Ponta. Proporţia imaginarul de real, semnul de referent, adevărul de falsitate. Ultima
din rândul votanţilor lui Victor Ponta care declară că principala campanie electorală a excelat în spectacol.
motivaţie pentru a-și exercita dreptul de vot în favoarea unui anumit Politica este prin excelenţă lovită de acest joc secund,
candidat este mai ridicată decât a celor din rândul votanţilor lui există o fuziune a copiei și a originalului, copia fiind de fapt mai
Klaus Iohannis (71,6% vs. 66,1%), care declară, în același timp, în convingătoare decât originalul. Apare aici ceea ce un alt autor
măsură mai ridicată cum că principala lor motivaţie a fost să voteze francez, Guy Debord, numește societate-spectacol, în care resursele
împotriva celuilalt candidat (16% vs. 5,2%). artistice reprezentative ale comunicării sunt practic inepuizabile,
unde politica a devenit o politică-spectatcol. Prototipul universului
Triburile sunt orientate spre trecut, nu spre viitor
simulat este Disneyland, un univers care se impune prin
Un sfert de secol în evoluţia politicii din România înseamnă verosimilitate, unde întreaga noastră civilizaţie este un Disneyland
schimbare, cel puţin la viteza cu care evoluează azi societatea. cu aer de credibilitate. O ironie a sorţii pentru politica noastră
Triburile politice partajează emoţii și se încălzesc la memoria lor. este tema metareferenţială pe care au discutat-o pe larg internauţii
O memorie afectivă, puternică, unde apărarea amintirilor și a privind alegerea politică din finala prezidenţială între Mickey
purităţii lor este o sarcină importantă. De aceea, sunt interesante Mouse (Victor Ponta) și Santa Klaus (Klaus Iohannis).
celebrările, sărbătorile care ţin emoţiile treze. În România. Moţiunile de cenzură sunt cele mai interesante spectacole, în
Revoluţia de acum 25 de ani, ca moment iniţiatic, fondator al afara spectacolului alegerilor. De fapt, moţiunile de cenzură sunt tele-
noilor triburi, aduce în fiecare an simulacre și simulări, în sensul moţiuni. Totul a fost gândit și planificat ca să dea bine la televizor:
lui Baudrillard12. marșul triumfal al opoziţiei, circuitul semnăturilor populaţiei,
Adică vorbim despre celebrări ca elemente de socializare, camerele puse în așa fel încât oamenii să pară mulţi sau puţini, în
„o socializare se măsoară prin expunerea la mesajele mediatice. E funcţie de televiziunea care transmitea. Aplaudacii de la balcoane sunt
desocializat sau virtual asocial cel care e subexpus la media”. Peste echilibraţi după algoritm politic, discursurile politicienilor cu ochii
pe camere, temele și retorica erau adaptate televiziunilor. Politicienii
12
Jean Baudrillard, Simulacres et simulation, 1981, volum apărut la Idea puterii și cei ai opoziţiei deveni regizori de platou.
Design & Print Editură, Cluj, Colecţia Panopticon, Traducere: Sebastian Big.
Baudrillard scrie că omul care se ciocnește cu această substituire fulminante în justiţie. Dar avem câteva zeci de mii de revoluţionari
a realităţii se simte afectat, simte neputinţă, dezorientare și miopie de profesie, care primesc indemnizaţii, terenuri sau scutiri de taxe
informaţională. Astfel, media au schimbat radical structura relaţiilor și impozite, în timp ce urmașii celor morţi au fost uitaţi de mult
interumane. Media contemporane sunt niște mesaje fără de răspuns, pentru că nu mai are cine să se lupte pentru ei, văduvele și orfanii
iar astfel se formează niște relaţii de putere, fără feedback, reprezentând nu pot ieși să se bată cu scutierii.
un transfer unilateral în care oamenii sunt izolaţi de mesaje. Relaţiile Au rămas frica și o politică moartă de frică, mai ales atunci
umane se reduc la legături electronice, media nu le transformă pur când intră în ani electorali, anii schimbărilor. Frica de a guverna,
și simplu, ci le anihilează. Realitatea media și comunicarea electorală frica de a lua decizii curajoase, chiar dacă au existat majorităţi
arată de multe ori că răspunsul este exclus căci o trăsătură caracteristică consistente; politicienii guvernează minimal, dominaţi de frica de
a mass-media este caracterul lor netranzitiv, anticomunicativ, chiar a nu pierde puterea și tocmai din această cauză au pierdut-o, de
dacă televiziunea sau chiar Facebook se bazează tot mai mult pe fiecare dată. Frica de asumare a valorilor politice și a unei identităţi
interacţiune sau conţinut creat de useri. clare conduce la un surogat de politică: războiul politic permanent
între lideri, care devine raţiune de a fi pentru competiţie, ba chiar
Efectul politicii-spectacol și al tribalismului politic poate deveni surogat de program. O frică de izolare politică străbate
este stagnarea, mersul în cerc tot spectrul, de la stânga la dreapta. De 25 de ani, politicienii trec,
Când scriem aceste rânduri, se apropie bilanţul celor 25 de dar frica rămâne, ca o ceaţă, ca un memento al incertitudinii și
ani de la Revoluţia română din decembrie 1989. Se va discuta golului, al haosului și morţii sistemului.
mult despre ce s-a schimbat, pro sau contra, se vor găsi lucruri Nu am scăpat nici de nevoia de tătuc, o acută prezidenţializare
bune sau lucruri rele, în funcţie de tabere. Dar dacă ne uităm cu a puterii. Oamenii nu au încredere în reguli, Constituţie sau
atenţie, vedem că sunt foarte multe lucruri care nu s-au schimbat, instituţii, vor mereu un președinte care să le aducă salarii,
au rămas ca niște pietre grele care s-au opus evoluţiei sau curgerii pensii, liniște, pace și tot ce se poate. În fine, acum a fost ales
politicului sau dezvoltării ţării. un președinte cu nume parcă predestinat pentru români, Santa
Deci ce nu s-a schimbat? Încerc o listă, fără multe exemple Klaus. Și noul Președinte, chiar dacă nu pare încântat de asta,
sau explicaţii. va fi asaltat cu omagii, scrisori, pupături și alte forme de masaje
Un sfert de secol înseamnă schimbare, cel puţin la viteza ale Eu-lui prezidenţial, cum se obișnuiește de secole pe malurile
cu care evoluează azi societatea. Despre tabloul schimbărilor vom Dâmboviţei.
vorbi în tot acest număr special din Sinteza dedicat împlinirii
a 25 de ani de libertate în România. Dar ce nu s-a schimbat? O Oamenii încă se bucură că „și-au luat ţara înapoi”, în curând
listă fără multe comentarii sau explicaţii, ca și cum ai desena niște se pun fără grijă pe tăiat porcul de Crăciun, pe chefuri, și încălzesc
pietre, puse una după alta, pietre care rămân fără să le poată mișca visul că ţara va merge bine și fără ei, să ne uităm doar pe fluturașul
valul schimbării... de salariu sau pe cuponul de pensie cum crește totul. Deși a trecut
După 25 nu știm dacă a fost revoluţie sau lovitură de stat un sfert de veac, László Tőkés îndeamnă încă la revolta ungurilor,
și nici cine a tras în noi, în 21-22, dar nici după acel moment, iar Vadim Tudor scrie pamflete împotriva tuturor celor care i-ar
când au murit cei mai mulţi dintre oameni. Nimeni nu a răspuns putea da ceva în schimb pentru a tăcea.
pentru crimele Revoluţiei, iar purtătorii de dosare au avut cariere
Discursul urii a rămas în spaţiul public, chiar dacă acum este În general, încă funcţionează mitologii politice în locul unor
mai vizibil în zona spaţiului public virtual. Sunt atacaţi bătrânii strategii de dezvoltare economică: mitul investitorului străin care
care cer pensii, cei de la ţară care nu votează progresist, asistaţii vine doar pentru a crea locuri de muncă pe plaiurile mioritice,
de toate felurile, comunităţile rurale pentru că au nevoie de economia de piaţă care ea singură aduce bunăstarea, cota unică
gaz, canalizare sau drumuri. Diaspora nouă nu este diabolizată – singura cale spre bunăstare și creștere economică. FMI și Banca
pentru că nu a mâncat salam cu soia, ci pentru că votează fără să Mondială ne dau certificate de sănătate și ne fac proiectul de buget
contribuie la PIB, fără să muncească cot la cot cu noi. Diversiunile pentru anul care vine, iar mitul bunăstării a rămas să se refere la o
cu otrăvirea apei și coloanele de blindate sunt și în revoluţia perioadă mai îndepărtată decât cea pe care o vedeam cu mintea și
Facebook cu tancurile care vin dinspre Rusia, dacă nu le oprim cu cu sufletul în 1989.
pieptul nostru de like-uri.
Statul a rămas singura sursă a puterii, unica formă de
A revenit, după 25 de ani, anticomunismul care scoate legitimare a unei autorităţi. Administraţia locală este cotropită de
oameni în stradă, deși acum este un anticomunism fără obiect real. statul centralizat, obiectivul la care lucrăm de două secole, astfel
A rămas valabilă maxima lui George Soros: Întotdeauna este mai ușor că avem doar un simulacru de autoritate locală sau judeţeană,
să mobilizezi oamenii contra a ceva decât pentru ceva. Autonomia acestea fiind doar prelungiri ale organismelor centrale în teritoriu.
ungurilor și secuilor este tot în stare de proiect, acum mai avansat, Forţa centrului face ca baronii locali să fie doar copii ale baronilor
dar tot așteptând vremuri mai bune pentru a trage o mică graniţă de la centru. O astfel de politică nu reprezintă nici comunitatea,
care să împrejmuiască moșia strămoșească, Székelyföld. nici oamenii din aceste comunităţi, ci doar reproduce o schemă
abstractă creată la centru sau ţinte de factura politică: social-
Încă mai avem școli, chiar dacă am ajuns de la 30.000 la democraţi vs. liberali, proeuropeni vs. conservatori, corupţi vs.
7200, numărul lor scade continuu, iar în sfertul de veac al libertăţii inocenţi etc. Astfel, după 25 de ani, puterea centrală respinge orice
am construit cinci biserici la o școală. PIB-ul nostru tot mic este, proiecte care ar putea avea relevanţă adevărată pentru oameni
tot la coada Europei, chiar dacă a crescut de 5 ori faţă de 1989. concreţi sau comunităţi reale.
Mai avem încă edituri chiar dacă vânzarea de carte a scăzut cu
85%. Intelectualii noștri publici scriu apeluri patetice și cheamă, Ca și la începutul acestui sfert de secol, avem o stângă
după 25 de ani de democraţie, masele în stradă pentru a șterge politică obsedată doar de menţinerea puterii și dominare și o
guverne de pe faţa pământului. dreaptă care plânge patetic prin scrisori deschise sau apeluri
publice în timp ce crede că trecerea proprietăţii statului în mâna
Antreprenorii români sunt trataţi ca hoţi, corupţi, bandiţi capitaliștilor recenţi este revoluţia adevărată (dar nu l-au citit pe
sau golani, dar într-o mai mare proporţie decât în primul an de Marx, care credea la fel, doar că voia asta pentru clasa muncitoare).
libertate: atunci credeau asta 80% dintre români, după 25 de ani Și acum, liderii dreptei sunt tot angajaţi ai statului, chiar dacă s-a
sunt 93% care apreciază așa. Investitorii străini sunt priviţi și acum dezvoltat și un mic capitalism românesc. Societatea civilă lipsește
ca salvatori, primesc ajutoare de stat, investitorii români sunt arestaţi și acum din spaţiul public; din când în când, se trezesc unii dintre
pentru corupţie în acte ori niște hoţi din administraţia centrală sau reprezentanţii ei, deja foști miniștri sau actuali membri de partid,
locală le cer bani negri sau șpăgi pentru a le elibera documente. și o invocă, vorbesc în numele defunctei. Miile de organizaţii care
se luptă pentru politici de asistenţă socială, solidaritate comunitară
sau alte scopuri unde statul uită de oameni, formate mai ales din
tineri, nu sunt băgate în seamă, dar am rămas la listele de susţinere
ale intelectualilor sau la scrisorile deschise către vreun lider care
candidează la vreo funcţie.
Acum îi idolatrizăm o vreme pe tinerii care au ieșit la vot Cuprins

sau au luptat pe Facebook pentru o lume nouă, ca odinioară pe
cei care au ieșit să moară în faţa tancurilor, dar în scurt timp toată
lumea va uita de ei, de locurile lor de muncă, de condiţiile în care TRIBURILE. Patologii ale politicii românești,
învaţă sau de faptul că trebuie să-i ajutăm să facă o carieră, să
de la Revoluţie la Generaţia Facebook .......................................5
crească copii și apoi să ne dea pensii mari și grase din munca lor.
Politica mutantă, antreprenorul politic şi partidul franciză ............17
Nici acum nu avem un proiect de societate, nu avem o România – sfârșitul utopiei politice .........................................22
hartă a viitorului, nu ne propunem un traseu. Guvernanţele sunt Oglindă pentru nevestele politicienilor ................................... 26
pompieristice și comunicaţionale. După un sfert de secol nu am
Războiul fratricid al economiei cu politica?............................. 29
făcut un mare plan, conducem ţara cu instrumente contabile și
cu ochii închiși. Resursele noastre naturale se tâlhăresc zi de zi, Parlamentul ca o pradă ........................................................... 32
iar noi ne hărţuim în războaie personale ale liderilor. Am pierdut Cum recunoaștem un gentleman în politică ........................... 35
populaţie mai mult decât în cel mai devastator război, anul trecut Despre voluptatea de a spune „şefu’” ...................................... 39
s-au născut sub 180.000 de copii, natalitatea scade continuu.
Nimeni nu este panicat, nimeni nu se îngrozește că viitorul Miopia politică ....................................................................... 42
neprogramat nu are cum să aducă ceva bun. O naivitate șocantă Alături de cei care au pierdut competiția................................. 46
pentru un popor care se laudă că rezistă de două mii de ani la Maladiile stângii românești ..................................................... 49
confluenţa imperiilor. Imperii care au murit, dar noi, românii,
Bacșișul de partid și de stat ..................................................... 55
am rămas, așteptând să vină următoarele imperii ca să ne calce în
picioare. O inconsistenţă de fond a unei naţiuni care așteaptă de Sfârșitul politicii nemuritorilor ................................................57
aproape un secol premiul Nobel pentru literatură și este mereu Politica inutilă ........................................................................ 62
frustrată că nu-l primește. O boală a democraţiei româneşti: sectarismul politic ...............79
După 25 de ani de libertate, „istoria încă se răzbună pe noi, Politica fără mesaj ....................................................................81
repetându-se”, cum scria acum un secol Nicolae Iorga. Explozia Dulcea alunecare spre sclavie ...................................................85
politicii ca spectacol și Facebookul inovează, dar ne duc înapoi Fabulă politică sau Templul invadat de maimuţe .................... 87
spre formele embrionare de tribalism politic.
Intelectuali prinşi în maşinăria politicii....................................91
decembrie 2014
Politica şi dictatura emoţiilor .................................................. 95
Monica Frassoni sau Despre femei în politică ............................98 Vocile şi limbile politicii ....................................................... 192
Sfârşit de campanile – între Africa şi America ....................... 100 Ideologii lovite cu toporul .................................................... 199
Ieşirea din tăcere ................................................................... 102 Regula de aur a politicii ........................................................ 203
Sfântul Valentin al politicienilor ........................................... 104 Societatea invadată de politică .............................................. 206
Ce cred proştii despre politică............................................... 107 Congresele partidelor nu sunt evenimente importante
Baia de mulţime a politicienilor............................................ 111 O grilă subiectivă de observaţie și interpretare
pentru tinerii analiști ............................................................ 211
Spălătoria politică ................................................................. 114
Omul căruia i se cuvine totul ............................................... 218
Colonizare mentală, dominaţie şi clientelism ........................ 117
Cel mai bun partid din România .......................................... 221
Ostaticii politicii .................................................................. 123
Propaganda a murit! Televizorul doar minte ......................... 225
Duşmani ai poporului şi deşertul politic ............................... 126
Dan Diaconescu şi lumea lui ............................................... 229
Sindromul Pinocchio............................................................ 128
Partea lor de adevăr
Efectul Tolea Ciumac în politică ........................................... 131
Un studiu de caz cu Gigi Becali, Dan Diaconescu
Povara stângii ....................................................................... 133 și Corneliu Vadim Tudor ....................................................... 235
Fără inimă ............................................................................ 136 Parlamentul – o Românie în miniatură ................................. 241
Politically incorrect ............................................................... 139 Era corciturilor ideologice.
10 minciuni despre criza politică .......................................... 160 O analiză a campaniei electorale ........................................... 245
Politica noastră ucide speranţa .............................................. 165 Imposibila întoarcere la ideologie ......................................... 256
Patologia politică a excesului O politică paralizată de frică ................................................. 261
Cum a putut pierde Mircea Geoană alegerile? .......................... 168
Politica psihedelică ............................................................... 265
Un nou partid politic?
Despre linişte şi schimbare în toamna politică ...................... 269
Despre senzaţia de elasticitate când pășim peste cadavre............ 170
Singurătatea Estului şi tristeţea păpuşilor de cârpă ................ 273
Politica indiferenţei .............................................................. 173
Astăzi nu mai avem electorate clasice, ci triburi politice ........ 276
Politica fără utopie şi fără speranţă
Societatea fără jucării ............................................................ 178 Dragă Candidatule
INVICTUS? (Câteva reţete sigure de a pierde alegerile) ............................. 289
Ai grijă ca partidul să nu se mute în tine! .............................. 182 Despre sublimele neputinţe ale viitorului preşedinte ............. 295
Dacă tace politicianul Epilog
O propunere timidă ............................................................... 186 Facebookistan şi triburile politice ........................................... 301
Energia visului în politică ..................................................... 188

Vasile Sebastian Dâncu - TRIBURILE - Patologii - Ale - Politicii - Romane PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vasile Sebastian Dâncu - TRIBURILE - Patologii - Ale - Politicii - Romane PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Triburile .

Vasile Sebastian Dâncu

Editura ȘCOALA ARDELEANĂ

P olitica noastră este bolnavă. Se spune de multe ori acest lucru,

Despre meditaţii și flashmob-uri

200 de ani, statul român caută mereu să îndeplinească un obiectiv

ar fi implicate, politica ar fi altfel. Nu știu dacă ar fi mai bună sau

finanţări și răspund cu mândrie la apelativul „Doamna Ministru”.

în parlament. Când puterea este arogantă și discreţionară, doar

salarii de politicieni petroliști. Au lăsat în urmă o dâră de lumină

Complexul lui Oedip hand și nici cu declaraţii de intenţie. Partidul Social-Democrat

evident pentru toată lumea. Atunci, unii pesediști m-au acuzat

prin două strategii discursive: atacându-l pe Frattini, cu care au șters

C ampania electorală nu a avut loc! Am putea spune asta fără să

U n prieten italian, înţelept și sensibil, mi-a trimis azi un mesaj

Î n ziua în care m-au ales președinte de organizaţie judeţeană,

T raian Băsescu a ieșit la televizor să laude votul uninominal

A cum că se apropie campania electorală, avem parte de un

N u este un început despre poezia omonimă a lui Nichita

10 minciuni despre criza politică Pierde cel care a declanșat criza,

F riedrich August von Hayek spunea într-un interviu de

U nii au început să-i spună acestui lucru „mi-se-cuvinism”, dar

C e s-a ales de ideologiile politice, mai pot ele inspira guvernanţele

O frică de idei și de faptul că nimeni nu este profet în ţara

Pesimism și realism. Au apărut, apoi, și realiștii sau pesimiștii,

S e spune că la începutul politicii stă conflictul. Antagonismele

1. Are șanse mari de a pierde alegerile candidatul fricos. De

Dar, dacă mâine dimineaţă, înainte de a merge la vot, ne-

Acum îi idolatrizăm o vreme pe tinerii care au ieșit la vot Cuprins

S-ar putea să vă placă și