Sunteți pe pagina 1din 173

_

Traducerea textelor cuprinse în acest volum a fost realizat| de:

Ligia Caranfil: textele 6, 7, 9; Mihai Ganea: textele 1, 3, 8; Adrian Miroiu: textele 5, 10; LaurenÛiu Staicu: textele 2, 4.

ApariÛia acestui volum a fost finanÛat| de FUNDAÚIA SOROS PENTRU O SOCIETATE DESCHIS{

ISBN:

Introducere

I. AVORTUL

CUPRINS

1. J. J. Thomson: O pledoarie pentru avort

2. R. M. Hare: Avortul şi regula de aur

II. VIAŢA ŞI MOARTEA

3. H. J. McCloskey: Dreptul la viaţă

4. Th. Nagel: Moartea

III. EUTANASIA

5. H. Kuhse: Eutanasia. Dezbateri actuale

6. J. Rachels: Eutanasia activă şi eutanasia pasivă

7. L. Sowle Cahill: O reconsiderare a eutanasiei

IV. NATURA

8. P. Singer: Eliberarea animalelor

9. T. Regan: Drepturile animalelor

10. E.Sober: Etica mediului

Sugestii pentru lecturi suplimentare

Notă asupra volumului

INTRODUCERE: AMBIÚII ÔI SPERANÚE ALE ETICII APLICATE

Adrian Miroiu

Ca peste tot, Õi în filosofie exist| mode. Unele teme capteaz| pentru o vreme interesul cercet|torilor, iar apoi cad în desuetudine; unii autori sunt citaÛi Õi li se discut| pe larg ideile, iar apoi sunt uitaÛi. În iarna trecut| mi-am petrecut multe ore în marea libr|rie Blackwell din Oxford. În sala consacrat| filosofiei, chiar Õi o privire fugar| permitea s| observi cum, în mai puÛin de trei ani (timp ce trecuse de când fusesem prima dat| acolo) ponderea c|rÛilor cu diverse teme se schimbase dramatic (poate c| singurul care nu se clintise, dominând un raft întreg, era Bertrand Russell). Cu greu am g|sit o carte de logic|; nici cele de filosofia ÕtiinÛei nu erau din belÕug. În schimb - al|turi, bineînÛeles, de o consistent| cantitate de carte postmodernist| - peste tot vedeai volume de etic| Õi de filosofia minÛii; mai ales de etic| aplicat| Õi mai ales de ÕtiinÛele cogniÛiei. Descopereai apoi c| autori care pân| mai ieri scriau filosofia ÕtiinÛei sau logic| acum sunt copleÕiÛi de probleme precum cea a avortului, a valorii ecosistemelor sau de teoria imaginii mentale Õi de natura durerii. E doar o mod|! - se va replica pe loc. Sigur, aÕa este. (DeÕi astfel nu am f|cut nimic pentru a înÛelege ce s-a întâmplat: nu am spus, cu alte cuvinte, de ce aceasta e moda acestor ani; sau poate c| moda, prin natura ei, nu trebuie motivat| - mai degrab| ea Ûine de capriciu, nu de ceea ce are nevoie de justificare.) TotuÕi, exist| Õi altceva: "cererea social|". Mai mult sau mai puÛin explicit, filosofii admit un argument de genul urm|tor: când anumite probleme ale societii au devenit presante, poate oare filosoful s| stea al|turi de drumul principal? De pild|, cum ar putea înÛelegerea minÛii umane - într-o epoc| în care calculatorul personal a devenit în unele p|rÛi ale lumii tot aÕa de obiÕnuit Õi tot aÕa de puÛin misterios ca telefonul - s| nu apar| ca o nevoie de rangul cel mai înalt în ochii unui filosof care, Õi el, e un meseriaÕ ce se str|duieÕte s|-Õi p|streze slujba (nu arareori cu greu dobândit|), încercând s| probeze c| e înc| nevoie de ea? Sau, când chestiunile de moral| domin| primele pagini ale ziarelor Õi campaniile electorale, iar un candidat precum Bill Clinton învinge nu atât fiindc| a câÕtigat în câmpia economiei, cât mai degrab| fiindc| a învins în

t|râmul moralitii 1 - atunci cum i-ar sta filosofului s| cugete despre ce înseamn| valoarea, datoria ori comportamentul moral, stând departe de aceast| lume, de opiniile ei morale? Opinii precum acestea vor putea da imediat naÕtere unor reacÛii de felul: s| deosebim totuÕi între filosofie Õi folosirile ei ideologice. Temele filosofie sunt unele, iar aplecarea filosofului asupra unor chestiuni ca cele menÛionate mai devreme sunt mijloace ideologice de promovare a disciplinei. De bun| seam|, un filosof doritor de faim| ar putea (chiar cu riscul înfrunt|rii acuzei de blasfemie), ca în cartea lui de introducere în metafizic| s| cerceteze concepte precum cele de obiect ori de obiectualitate într-un mod mai puÛin standard, pornind, s| zicem, de la fenomenul prostituÛiei Õi sugerând c| acele concepte reprezint| sublim|ri ale felului de a vedea corpul femeii 2 . Dar - se va ad|uga imediat - numai confundând ideologia filosofilor cu chiar munca lor am putea extrage o norm| din observaÛii (în fond superficiale) precum cele care r|sar când privim la producÛia de carte filosofic| a unui an sau a unei t|ri. C|ci s| presupunem c| am lua lucrurile la modul serios. Atunci, în discuÛiile asupra drepturilor homosexualilor (de pild|, dac| ei au dreptul sau nu s| înfieze copii) se afl| oare acum soarta filosofiei? Ar fi penibil Õi ar fi degradant pentru filosofie s| fie aÕa. Sau, chiar Õi în acest volum apare, bun|oar|, un text al unui filosof australian foarte bine cunoscut, Peter Singer, un fel de Õef de promoÛie al eticienilor din ultimele dou| decenii. În el e vorba, între altele, despre felul în care tr|iesc animalele (puii sau viÛeii) crescute în fermele de tip industrial. Iar Singer consider| c| cercetarea sa este de natur| filosofic| (de altfel, ea a Õi fost receptat| astfel). PriveÕte îns| pledoaria lui pentru "eliberarea animalelor" o chestiune crucial| pentru destinul filosofiei? (Chiar dac|, în ultimul deceniu, filosofii au discutat-o mult mai mult decât au f|cut cu teme venerabile precum, de pild|, problema principiului?) Ar fi absurd s| fie aÕa. Faptul c| atari reacÛii nu sunt deloc numai imaginare nu e dificil de dovedit; iar ele aparÛin nu doar unor specialiÕti în domeniu, ci Õi publicului interesat de filosofie, care are anume aÕtept|ri (le spun astfel, deÕi poate c| unii ar zice c| ele sunt mai degrab| prejudeci) privind ceea ce ar fi s| produc| filosofii. S| ne amintim fie Õi numai de modul în care au fost reflectate, în presa noastr| din anii din urm|, timidele încerc|ri de a evoca teme precum atitudinile sexiste 3 , drepturile minoritarilor de orice fel, raportarea în sens moral la lumea natural| etc. Ziarele, fie ele dintr-o parte fie din cealalta a spectrului politic, sunt într-un acord fundamental în acest domeniu: atitudinile sexiste se simt ca acas| în ele (de câte ori nu am citit c| un politician a dec|zut, devenind din b|rbat o "muiere

politic|"!); sau s| ne amintim de ironia superioar| Õi de oroarea afiÕate atunci când în parlament s-a discutat problema homosexualilor. (Nu demult, într-un ziar democrat se sugera c| încercarea de a propune ca importante atari teme e parte a unui plan diabolic de sustragere a atenÛiei de la adev|ratele probleme actuale ale societii româneÕti.) Nu vreau, desigur, s| sugerez c| acestea sunt problemele societii noastre în aceÕti ani. Scopul meu e mult mai modest (deÕi îmi place s| cred c| într-un sens el bate totuÕi foarte departe): e acela de a sugera c| atari atitudini se încheag| pe vârful unui aisberg alc|tuit din convingeri Õi credinÛe asupra c|rora nu am b|nuit c| trebuie s| reflect|m cu grij| înainte de a le exprima ori de a acÛiona potrivit lor. Mai pe scurt, e acela de a sugera c| atari atitudini au nu foarte rar în spatele lor presupoziÛii pe care nu le-am explicitat, dar care azi ne preseaz| s| fie limpezite. MulÛi filosofi admit c| cercetarea presupoziÛiilor noastre (ale felului în care gândim ori ne raport|m la ceilalÛi) este una din sarcinile lor cele mai importante. (Unii susÛin chiar mai mult: c| aceasta e singura lor sarcin|. Nu sunt deacord cu acest punct de vedere; dar de bun| seam| c| nu e aici locul potrivit pentru a polemiza pe aceast| tem|.) A filosofa înseamn|, într-o m|sur| important|, a scormoni dincolo de ceea ce iei ca dat; Õi important pentru filosof este s| g|seasc| structuri conceptuale, atitudinale etc. care configureaz| credinÛele ori acÛiunile noastre, creeaz| cadrul în care ele sunt posibile. Între presupoziÛiile care stau în spatele felului de a vedea probleme precum cele amintite mai devreme, cele de natur| moral| nu sunt nici pe departe de neglijat. Dac| ne uit|m în jur, vom observa nu cu mult| greutate un sentiment difuz care înv|luie multe din spusele Õi din acÛiunile noastre - sentimentul c|, atunci când apreciem ceva ca moral sau nu, ca bun s|u r|u, ca drept sau nedrept, noi suntem infailibili. Cum s-a remarcat nu o dat|, e ca Õi cum nimeni nu se îndoieÕte de competenÛa sa moral|. Exist| o puternic| rezistenÛ| la sugestia c| în chestiunile morale cu care ne confrunt|m ast|zi reÛetele prefabricate nu merg întotdeauna, c| e nevoie s| chibzuim atunci când facem o judecat| moral|. În mod straniu, dup| o lung| vreme în care ne-am plâns de dogmatisme, le c|ut|m acum cu îndârjire. Iar cei care încearc| s| le priveasc| detaÕat, într-o lumin| clar|, se v|d ameninÛaÛi cu diverse "excomunic|ri". De pild|, s| lu|m dou| dintre temele de etic| abordate în eseurile cuprinse în acest volum:

eutanasia Õi eliberarea animalelor. Probabil c| mulÛi dintre noi vor reacÛiona cu oroare la ideea eutanasiei (în special a celei active). C|ci - se va replica pe dat| - aceasta nu e altceva decât o form|

de a ne ucide un semen; or, o asemenea acÛiune sigur cade în afara graniÛelor a ceea ce e moral: S| nu ucizi! e porunca de c|petenie. Sau, dac| lu|m eseul de care am amintit deja al lui P. Singer, în care el pledeaz| pentru eliberarea animalelor, nu e greu s| ne imagin|m care va fi reacÛia standard a celui ce vede prima oar| titlul acestuia: un hohot de râs. Aici nu oroarea, ci caracterul derizoriu al chestiunii este în discuÛie. Dar s| nu mergem mai departe. S| ne oprim Õi s| întreb|m: de unde vine credinÛa noastr| c| nu greÕim Õi c| nici nu am fi putut s| greÕim în aprecieri morale precum cele legate de eutanasie ori de drepturile animalelor? În primul caz, r|spunsul e limpede: se va invoca imediat preceptul biblic; în ce priveÕte al doilea caz, lucrurile par s| fie numai un pic mai complicate. Râsul de care aminteam spune aproape direct c| noi nu accept|m c| felul în care ne raport|m la animale are o semnificaÛie moral|. Animalele nu intr| în "sfera moral|"; sau, cum scrie T. Regan în textul cuprins în volumul de faÛ|, ideea e c| nu avem "datorii directe" faÛ| de animale. Ziceam c| filosoful este adesea un scormonitor în ceea ce e presupus în opiniile Õi în atitudinile noastre. În locul în care ne afl|m acum el se simte deja în largul s|u: simte c| îÕi intr| în pâine. C|ci avem destule motive s| nu fim mulÛumiÛi de explicaÛia dat| mai sus; într-adev|r, putem fi de acord c| animalele nu au semnificaÛie moral|; putem fi de acord c| omorul este o acÛiune rea. Problema e totuÕi de ce admitem aceste lucruri; ce temeiuri avem. (S| observ|m c| apelul la autoritatea Scripturii, în ambele cazuri, nu pune cap|t neliniÕtii noastre; c|ci se poate din nou întreba: Cum se explic| autoritatea moral| a Scripturii? Vechea dilem| a lui Euthyphro, expus| de Platon, cere obsesiv s| revenim la ea. Ôi, mai mult, astfel e l|sat| f|r| r|spuns o alt| chestiune: De ce ar fi de acord cu o asemenea poziÛie Õi un om care nu consider| c| trebuie s| îÕi regleze comportamentul moral prin invocarea unui punct de vedere religios? Or, în lumea de azi, atât de secularizat|, ar însemna pur Õi simplu s| ocolim problema dac| am spune c| o atare persoan| nu ne intereseaz|.) Cel mai adesea, r|spunsul pe care îl dau filosofii acestei probleme const| în evidenÛierea faptului c|, în judecile noastre morale, ne sprijinim pe anumite principii morale. "Nu se poate spune c| cineva a adoptat un punct de vedere moral cât| vreme el nu e preg|tit s| ia regulile morale ca principii mai degrab| decât ca reguli ale capriciului, altfel zis cât| vreme el nu acÛioneaz| potrivit unui principiu mai degrab| decât în vederea unui anume scop. Mai mult, el trebuie s| acÛioneze potrivit unor reguli care se adreseaz| tuturor, nu numai lui sau unui anume grup." 4 De aici încolo

îns| drumurile se despart; fiindc| - aÕa cum e uÕor de presupus - diverÕi filosofi nu vor c|dea de acord asupra principiilor morale acceptabile Õi nici asupra felului în care ele se aplic| în cazul unor acÛiuni particulare. În acest loc st| aproape în întregime ideea unei etici aplicate. Ea se întemeiaz| pe dou| premise: mai întâi, pe evidenÛierea faptului c| nu putem formula o apreciere sau un blam moral într- o situaÛie concret| dac| nu reuÕim s| ne întemeiem poziÛia pe un principiu moral; Õi, în al doilea rând, pe dovada c| acel principiu este în mod efectiv aplicabil în analiza cazului nostru, precum Õi în a celor similare lui în privinÛe relevante. (Am zis: "aproape în întregime", fiindc| - aÕa cum vom vedea - criticii eticii aplicate sugeraz| c| mai exist| Õi un al treilea element cuprins aici.) MulÛi oameni îÕi închipuie c| filosoful e sobru, niciodat| zâmbitor (sigur, nu e vorba de o persoan| individual| ca atare, ci ci de ceea ce ea simbolizeaz|); Õi îÕi mai închipuie c| el st| întotdeauna în haine de protocol, gata oricând s| se întâlneasc| cu mai marii lumii (cei care au cel mai greu cuvânt de spus depre destinele noastre ori ale lumii 5 ). Aceast| a doua presupunere e dintre cele ce stau în spatele unor reacÛii posibile, de felul acelora amintite mai devreme, c| nu e de demnitatea filosofiei s| ia drept probleme grave chestiuni derizorii precum avortul, drepturile homosexualilor ori eliberarea animalelor. Îns|, dac| - citind articolele antologate aici - cineva se va convinge (în privinÛa cel puÛin a unora dintre problemele de felul acesta) c| totuÕi ele configureaz| probleme filosofice veritabile - Õi chiar grave! - atunci cred c|, pentru a nu se contrazice, va trebui s|-Õi pun| Õi întrebarea dac| presupunerea aceasta mai st| în picioare - iar dac| mai st|, cum poate s| susÛin| acest lucru. AÕ vrea acum s| m| opresc puÛin Õi asupra primei presupuneri. Voi lua un exemplu imaginar de situaÛie moral| 6 care, cum voi încerca s| argumentez, arunc| lumin| asupra strategiei filosofilor de a invoca principiile morale. Exemplul este foarte folositor din punct de vedere didactic (Õi merit| încercat atunci când vrem s| introducem pe cineva în tehnica raÛionamentului moral). Numai c| el pare frivol: nu ne evoc| direct sobrietatea argument|rii filosofice. AÕa este; totuÕi, el se cuvine judecat abia dup| ce l-am cercetat. AÕadar, s| ne gândim c| îi cerem cuiva s|-Õi imagineze urm|toarele: c| este (s| zicem pe la începutul veacului trecut) în America de Nord, comandantul unui fort aflat adânc în teritoriul indienilor; c| de ani de zile relaÛiile cu indienii au fost bune Õi c|, din aceast| cauz|, nu a pus mult accent pe aprovizionarea cu muniÛie, c| zidurile sunt într-o stare destul de proast| etc. Timp de mai multe zile, comandantul împreun| cu adjunctul s|u (s|-i zicem

Jones) a fost plecat din fort (unde vor fi dorit ei: la vân|toare sau în cel mai apropiat oraÕ); când s-au întors, au g|sit fortul înconjurat de indieni vopsiÛi în culorile de r|zboi, gata s|-l atace (Õi, dat| fiind situaÛia, Õansele s| Õi reuÕeasc| în a-l cuceri erau foarte mari). Ce se întâmplase? În acele zile când comandantul fusese plecat cu Jones, fiul Ôefului Ôefilor fusese ucis; fusese chemat vraciul care, cu meÕteÕugul lui, g|sise r|spunsul: omul fusese ucis de Jones. De aceea, indienii cereau acum ultimativ ca Jones s| le fie predat Õi s| fie judecat potrivit legii lor. Îns| comandantul Õtia sigur c| Jones era nevinovat. Ce s| fac|? Fiindc| dilema lui era grav|: sau s| predea unei morÛi nedrepte un om pe care îl Õtia nevinovat; sau s| înceap| ap|rarea fortului, dar cu rezultate previzibil dezastroase. Dac| formul|m Õarada aceasta, ne putem aÕtepta ca cel pe care l-am rugat s| se imagineze în situaÛia comandantului fortului s| încerce s| o abordeze la mai multe nivele. Mai întâi, el ar dori s| încerce s| scape din ghearele lu|rii unei decizii: aÕ trimite dup| înt|riri, va zice - dar nu e timp, fiindc| ultimatumul expira în zori Õi fortul e foarte departe; aÕ duce tratative cu Ôeful Ôefilor - dar acesta a hot|rât deja ce s| fac|; i-aÕ cere lui Jones s| îÕi accepte soarta - dar Jones, Õtiindu-se nevinovat, refuz|; aÕ ruga pe altcineva s| se ofere voluntar (indienii nu-l cunosc pe Jones, abia venit la fort) - dar nimeni nu se gr|beÕte s| procedeze astfel. Exemplul, cum se vede, e astfel formulat încât putinÛa de a depi situaÛia nu e împlinit| sub o atare strategie. La al doilea nivel, cel rugat s| se imagineze în situaÛia comandantului va admite c| trebuie s| decid|: sau s| predea un nevinovat, pe Jones, dar s| salveze fortul Õi o mulÛime de vieÛi omeneÕti, sau s| lupte pentru ceea ce e drept (sigur, dat| fiind situaÛia, Jones are mai toate Õansele s| moar| în oricare din cele dou| situaÛii; dar nu aceasta e problema). Probabil c| aici nu doar filosofii, ci cei mai mulÛi dintre noi, am ezita: oricum, cred c| nu vor lipsi nici cei care vor alege în primul fel, nici cei care vor alege în al doilea; Õi nu cred c| unii vor fi mult mai mulÛi sau mult mai puÛini decât ceilalÛi. Aici e o alt| tr|s|tur| a exemplului: situaÛia e doar imaginar|; dar probabil c| lucrurile nu ar fi stat neap|rat astfel dac| am fi luat un caz care efectiv s-ar putea întâmpla ast|zi - de pild| când niÕte teroriÕti ar lua ostatici pasagerii unui avion Õi ar pretinde c| îi omoar| dac| nu sunt eliberaÛi câÛiva membri ai organizaÛiei lor, condamnaÛi deja pentru crime dovedite. Dac| acum îl întreb|m pe subiectul micului nostru experiment de ce a decis într-un fel sau într-altul, de ast| dat| lui sau ei nu-i va fi prea dificil s| r|spund|. C|ci se observ| destul de uÕor c| decizia se poate lua Ûinând cont de dou| genuri de raÛiuni: fie te gândeÕti la consecinÛele hot|rârii luate (l|sând deoparte orice alte raÛiuni - iar exemplul ne spune clar c| astfel trebuie f|cut, c| nu e

deci posibil s| amestec|m luarea în seam| doar a consecinÛelor cu alte consideraÛii); fie Ûii cont de obligaÛiile pe care le ai, în particular de obligaÛia de a-l proteja pe cel nevinovat. La acest nivel voia de altfel s| ne aduc| filosoful: decizia luat| se vede c| îÕi are temeiurile într-un principiu moral; iar acest principiu e fie unul care conduce la evaluarea moral| a acÛiunilor noastre doar prin luarea în consideraÛie a consecinÛelor acestora, fie unul care produce aceast| evaluare pe temeiul obligaÛiilor pe care le avem. Exist|, aÕadar, cel puÛin dou| mari genuri de a raÛiona moral: cel consecinÛionalist Õi cel deontologic (care vizeaz| obligaÛiile noastre). S| remarc|m urm|torul lucru: adepÛii primului mod de a raÛiona considera c| trebuie s| lu|m în seama exclusiv consecinÛele acÛiunii întreprinse; ceilalÛi nu neag|, de bun| seam|, c| în aprecierea caracterului moral al unei hot|râri conteaz| consecinÛele acÛiunii noastre - dar ei admit c| Õi alte lucruri sunt relevante 7 . Într-un fel, am putea zice c| primii privesc doar înainte, spre viitor; ceilalÛi, f|r| a uita de existenÛ| acestuia, privesc mai degrab| spre trecut. I. Kant, care e reprezentantul paradigmatic al punctului de vedere deontologist, d|dea la un moment dat urm|torul exemplu: s| presupunem c| un institut de cercet|ri medicale solicit| s| fac| un experiment asupra unui condamnat la moarte. Omul e de acord; dar s| ne întreb|m dac|, în situaÛia în care el ar supravieÛui experimentului, am fi de acord s| nu îi mai fie aplicat| pedeapsa cu moartea. Dac| suntem consecinÛionaliÕti, atunci vom accepta c| în evaluarea unei acÛiuni conteaz| doar rezultatele acesteia; iar dac| experimentul va conduce la o descoperire medical| important|, care în viitor va permite salvarea multor vieÛi omeneÕti, atunci vor exista temeiuri pentru a fi de acord s| nu solicit|m împlinirea pedepsei acelui om (care, de altfel, Õi-a riscat viaÛa în timpul experimentului). Dac| suntem îns| deontologiÕti, lucrurile apar altfel: acel om a comis o crim|; pentru aceea el a fost condamnat, iar nici o acÛiune ulterioar| crimei sale nu face ca aceasta s| fie mai puÛin reprobabil|; a accepta s| fie cruÛat depedeaps| ar însemna s| uit|m de crima f|cut|. În textele cuprinse în volumul de faÛ|, adversarii poziÛiei consecinÛionaliste sunt, în primul rând, cei care accentueaz| asupra drepturilor indivizilor (umani sau, ca în cazul poziÛiei lui T. Regan 8 , Õi animale). Invocarea drepturilor cuiva de a nu fi v|t|mat printr-o anumit| acÛiune are un evident caracter neconsecinÛionalist: c|ci drepturile nu trebuie înc|lcate oricare ar fi consecinÛele acÛiunii f|cute. Cred c| e foarte interesant s| se compare, în aceast| privinÛ|, eseul semnat de J.J. Thomson cu cel al lui Hare (ambele centrate asupra problemei avortului), ori argumentele lui Rachels privind eutanasia cu cele ale Lisei Sowle Cahill. Oricum, conflictul apare limpede în disputa

dintre Regan Õi Singer privind felul în care se poate justifica statutul moral al animalelor. Între consecinÛionaliÕti, cei mai discutaÛi Õi cei mai activi sunt utilitariÕtii (în textul lui T. Regan sunt discutaÛi la un moment dat clasicii acestei Õcoli filosofice: J. Bentham Õi J. St. Mill). Utilitarismul clasic a fost unul de factura hedonist|. Ce înseamn| aceasta? Atunci când facem o acÛiune, ea va afecta un num|r mai mare sau mai mic de oameni; Õi anume îi va afecta în felul urm|tor: le va produce anumite pl|ceri sau, dimpotriv|, le va produce nepl|ceri, dureri 9 . S| adun|m toate pl|cerile produse de o acÛiune asupra tuturor celor care sunt afectaÛi de ea Õi, de asemenea, s| adun|m în acelaÕi fel toate nepl|cerile, durerile produse 10 (în genere, o acÛiune va avea consecinÛe de amândou| felurile). Iar apoi s| sc|dem din suma (sau "agregatul") pl|cerilor suma durerilor - Õi vom obÛine ceea ce se cheam| "utilitatea" acelei acÛiuni. Acum, spun aceÕti filosofi, o acÛiune e moral just| dac| nu exist| vreo alternativ| de acÛiune care ar produce o utilitate mai mare decât cea care ar fi produs| dac| am efectua aceast| acÛiune. Ôi e greÕit| din punct de vedere moral altminteri. Exist| îns| Õi utilitariÕti nehedoniÕti 11 . P. Singer este printre ei: el înlocuieÕte apelul la pl|ceri Õi la dureri cu cel la interesele sau la preferinÛele indivizilor, Õi propune un "utilitarism relativ la preferinÛe". S| observ|m acum urm|torul lucru (el a fost sesizat de chiar Bentham, dar a fost explorat în toate consecinÛele lui de Singer): dac| ceea ce conteaz| din punct de vedere moral sunt pl|cerile Õi durerile resimÛite, sau preferinÛele Õi interesele exprimate, atunci s| nu uit|m c| Õi alte fiinÛe în afara oamenilor au asemenea experienÛe; dac| ceea ce conteaz| sunt pl|cerile Õi durerile sau preferinÛele Õi interesele, atunci nu e relevant cine le are. Dar dac| e aÕa, atunci nu mai putem nega c| animalele au o relevanÛ| moral|. Argumentul utilitarist al lui Singer în favoarea includerii animalelor în "sfera moral|" a fost luat ca extrem de percutant. Când vorbeÕte de susÛin|torii eliber|rii animalelor, E. Sober identific| aceast| opÛiune moral| cu poziÛia utilitarist| (de felul celei a lui Singer); iar T. Regan îÕi construieÕte, la rândul s|u, punctul de vedere plecând de la - Õi p|r|sindu-l - tocmai pe cel utilitarist. Concluzia pe care aÕ dori s| o trag de aici e poate uÕor de prins: ea priveÕte structura argumentelor de etic| aplicat|. Anume, atunci când abord|m o chestiune concret|, particular| de etic|, strategia noastr| e aceea de a invoca anumite principii morale (în general, anumite teorii morale) Õi a vedea cum se aplic| acestea în cazul respectiv. Aceasta este ideea unei etici aplicate 12 . Cercet|rile de etic| aplicat| vizeaz| probleme dintre cele mai diverse: de etic| medical| (de fapt, acesta este domeniul care dus la revigorarea eticii ca disciplin| filosofic|) - chestiuni precum

avortul, eutanasia, grija faÛ| de noii n|scuÛi, îngrijirea fiinÛelor umane handicapate, a b|trânilor, problema morÛii etc. -, de etica mediului - chestiuni precum statutul moral al fiinÛelor non-umane (animale sau chiar plante), statutul obiectelor din natur|, biodiversitatea Õi salvarea speciilor sau ecosistemelor ameninÛate etc. -, de etica afacerilor - a managerului industrial, a bancherului etc. - precum Õi probleme din multe alte domenii. În spatele acestui drum în ambele direcÛii în cercet|rile de etic| aplicat| - spre principii Õi spre faptele concrete - se poate spune îns| c| se afl| o zbatere mult mai profund|. Cum scria Iris Murdoch: " Se zice uneori, fie cu sup|rare, fie cu o anumit| satisfacÛie, c| filosofia nu face nici un progres. Cu siguranÛ| c| aÕa este; dar faptul c| filosofia trebuie într-un sens s| persevereze în a reveni la începuturile sale cred c| este o tr|s|tur| peren| Õi nicidecum de c|inat a disciplinei; Õi apoi, nu-i este deloc uÕor s| fac| astfel. În filosofie exist| o miÕcare în dublu sens: una de edificare a unor teorii complicate, iar cealalt| de reîntoarcere la faptele simple Õi evidente. McTaggart afirm| c| timpul nu este real; Moore îi replic|: el tocmai a servit micul dejun. Iar filosofiei îi sunt necesare ambele aceste aspecte." 13 Aici trebuie s| fim atenÛi s| nu confund|m între ele dou| distincÛii. Pe de o parte, este distincÛia dintre: 1) a produce teorii generale, a formula Õi a susÛine principii (în cazul care ne intereseaz| aici, principii morale); Õi 2) a aborda, potrivit acestor teorii sau principii, diverse cazuri concrete ("faptele" de care teoria vrea s| dea seam|). Etica aplicat|, spre deosebire de multe din abord|rile etice tradiÛionale (Õi mai cu seam| de cele din filosofia moral| de tip analitic a secolului nostru 14 ) a atras atenÛia asupra nevoii de a raporta principiile morale la faptele concrete. Ideea ei fundamental| ar putea fi rezumat| spunând c| o teorie moral| sistematic|, normativ| nu poate s| nu aspire la producerea unei reconstruÛii a principiilor de baz| care configureaz| întreaga noastr| viaÛ| moral|. O cercetare de etic| aplicat| e încununat| cu succes atunci când faptul studiat a fost f|cut inteligibil, explicat prin invocarea unei teorii, a unui sau a unor principii morale, când deci a fost subsumat acestora. Filosoful moral, care se consacr| eticii aplicate, se vede pus în faÛa mai multor sarcini (iar împlinirea lor nu doar c| îi produce satisfacÛie personal|, dar dovedeÕte Õi c| meseria de filosof este folositoare celorlalÛi!). Mai întâi, el priveÕte cu atenÛie critic| poziÛiile formulate, argumentele aduse, natura controverselor iscate; el face distincÛii, reconstruieÕte disputele în ceea ce au ele fundamental, iar uneori dovedeÕte c| ele nu aveau de fapt nici o întemeiere real| (bun|oar|, fiindc| porneau de la

moduri greÕite de a le pune). În al doilea rând, el încearc| s| vad| dac| punctele de vedere formulate (Õi reelaborate de el la un grad de rigoare mai ridicat) sunt libere de contradicÛii interioare ori dac| ele nu cumva duc la consecinÛe nedorite 15 ; atunci, filosoful atrage atenÛia asupra dificultii de a susÛine în continuare un atare punct de vedere. În al treilea rând, filosoful e dispus s| colaboreze cu alÛi specialiÕti, considerând c| expertiza sa este valoroas|. El îÕi va spune cuvântul în evaluarea unor instituÛii, acÛiuni politice Õi sociale în funcÛie de felul în care, dup| el, acestea sunt sau nu în acord cu principiile morale. În sfârÕit, expertiza sa va putea fi folositoare Õi în cercetarea unor cazuri, situaÛii concrete. Atunci când, de exemplu, într-un spital doctorul este pus în faÛa unor dileme greu de depit, eticianul e de folos, indicând liniile principale ale punerii corecte a problemei. Desigur, nu el va lua decizia - dar va putea face mai limpezi constrângerile de care trebuie s| se Ûin| seam| Õi criteriile de luare a ei. Pe de alt| parte îns|, e distincÛia 16 dintre: 1) a produce teorii filosofice cât de complicate, care nu e neap|rat| nevoie s| fie despre chestiuni foarte abstracte (prea bine ar putea s| fie teorii filosofice asupra avortului ori asupra drepturilor animalelor - iar în acest ultim sens concepÛia lui T. Regan e un exemplu dintre cele mai serioase); Õi 2) pur Õi simplu a te apleca asupra cazurilor particulare Õi a încerca s| oferi un ghid de comportament pentru fiecare în parte - renunÛând la speranÛa de a întemeia aceste alegeri pe o viziune închegat| asupra a ceea ce e moral s| faci în acele situaÛii.

Spuneam mai c|tre începutul acestui eseu c| ideea unei etici aplicate const| "aproape în întregime" în dou| idei: în aceea c| aprecierile noastre morale trebuie s| se bazeze pe un principiu moral; Õi în dovedirea faptului c| principiul este efectiv aplicabil în cazul considerat (Õi în cele asem|n|toare lui sub aspecte relevante). AfirmaÛia st| mai curând sub semnul primeia din cele dou| distincÛii pe care le-am amintit aici. Ce se întâmpl| îns| când încerc|m s| vedem cum ar sta lucrurile din perspectiva celei de-a doua? În cazul nostru - cel al investigaÛiilor etice - problema care se naÕte e urm|toarea: ideea unei etici aplicate, aÕa cum a fost admis| aici, are o presupoziÛie pe care înc| nu am cercetat-o; Õi poate c| aceasta nu se susÛine! Anume, s-a acceptat, fie de cei care lucreaz| în tradiÛia utilitarist|, fie de cei care adopt| un punct de vedere deontologist (azi aceÕtia susÛin ideea de drepturi individuale sau, în particular, sub puternica influenÛ| a lui J. Rawls 17 , ei adopt| o poziÛie "contractualist|") ideea c| oricare caz concret poate fi subsumat unui principiu moral 18 . Aceast| idee nu este îns| nechestionabil|; dimpotriv|, ea a fost atacat| dintr-o mulÛime de

perspective. S-a susÛinut c|, în m|sura în care etica aplicat| reprezint| o abordare bazat| pe apelul la teorii Õi la principii, atunci ea a eÕuat în intenÛiile sale 19 . Potrivit acestui punct de vedere, teoriile Õi principile au un cusur de nepit: nu sunt uneltele potrivite la care s| apel|m dac| vrem s| oferim o abordare satisf|c|toare a unei probleme morale concrete. Astfel, unii post-moderni susÛin c| am intrat deja într-o epoc| post-deontic| - adic| o epoc| în care în sfârÕit ne-am eliberat de datoriile opresive, de porunci Õi de obligaÛii. Cum principiile Õi teoriile sunt vestigii ale unor timpuri revolute, în faÛa noastr| s-a deschis o epoc| post-teoretic| Õi post-principii 20 . Un atac precis orientat vine dinspre feminism. S-a sugerat uneori c| ideile de reguli, de datorii, de principii morale universale exprim| în chip sublimat o perspectiv| care poate fi asociat| cu cea "masculin|". Etica masculin|, zice N. Noddings 21 , st| sub semnul lui Avraam, cel gata s|-Õi sacrifice fiul pentru un principiu; etica feminin| st|, dimpotriv|, sub cel al zeiÛei Ceres, care - fiindc| fiica ei a fost r|pit| în lumea de dedesubt - a condamnat întregul p|mânt: "Tat|l Õi-ar putea sacrifica propriul copil pentru a împlini un principiu; mama ar putea s| sacrifice orice principiu pentru a-Õi p|stra copilul". Ideea etic| fundamental| nu e cea de regul| ori de principiu, ci cea de relaÛie interuman|, de "grij|" 22 bun|oar|. Unul dintre promotorii de frunte ai ideii c| vremea teoriilor Õi a principiilor morale a trecut este filosoful englez B. Williams 23 . Teoriile morale, susÛine el, sunt unelte normative care urm|resc s| înveÛe oamenii cum s| gândeasc| (în etic|) Õi cum s| tr|iasc|. "O teorie etic| este o abordare teoretic| a gândirii Õi a practicii etice; aceast| abordare fie duce la un test general de corectitudine a opiniilor etice fundamentale, fie duce la ideea c| un astfel de test nu poate s| existe" 24 . Teoriile de primul gen sunt "pozitive" (utilitarismul lui Bentham e un caz exemplar de teorie etic| pozitiv|); cele de al doilea fel (bun|oar|, emotivismul) sunt "negative". Potrivit teoriilor pozitive, opiniile morale existente pot fi apreciate drept corecte sau incorecte; potrivit celor negative, încercarea de a ne întreba cu privire la corectitudinea sau incorectitudinea acestor opinii e lipsit| de sens. Dar, crede Williams, potrivit ambelor genuri de teorii se presupune c| opiniile morale pot fi apreciate, evaluate; Õi se presupune c| scopul teoriilor este acela de a judeca diferitele teste propuse în acest scop. Or, continu| el, dac| se admite c| acestea sunt scopurile teoriilor etice, atunci se poate susÛine c| ele au eÕuat Õi c|, mai mult, orice atari teorii sunt sortite eÕecului: "Voi argumenta c| filosofia nu trebuie s| încerce s| produc| teorii etice." 25 Anti-teoreticianul susÛine c| filosofia nu are capacitatea de a evalua (prin intermediul unor teste de corectitudine) opiniile morale existente; ea nu are puterea de a

ne spune cum s| gândim în etic| Õi cum s| tr|im. În consecinÛ|, abordarea etic| a unor cazuri morale concrete nu va trebui s| aib| forma unor încerc|ri de a porni de la teorii Õi de la principii Õi de a pune apoi diferitele cazuri concrete sub acoperiÕul respectivelor teorii ori principii. Întregul proiect de a guverna practica moral| din afara ei (dintr-o perspectiv| teoretic|) e imposibil de dus la împlinire. Un atare punct de vedere d| naÕtere în mod natural unor întreb|ri de dou| mari tipuri: 1) Care sunt temeiurile respingerii teoriilor Õi principiilot ca instrumente potrivite pentru a aborda diversele cazuri morale concrete? Õi 2) Dac| o astfel de perspectiv| asupra teoriilor Õi principiilor s-ar dovedi corect|, care ar fi consecinÛele ce ar decurge de aici? Argumentul fundamental al poziÛiei anti-teoretice pare-se c| se reazem| pe o anumit| înÛelegere a naturii Õi rostului teoriilor Õi principiilor etice. El curge astfel: teoriile etice cuprind principii. Prin însi natura lor, principiile sunt abstracte; ele merg mult mai departe de relaÛiile particulare, de persoanele particulare. Un principiu moral veritabil trebuie s| fac| abstracÛie de circumstanÛele în care e s| fie aplicat, de tr|s|turile caracteristice ale celor implicaÛi într-o situaÛie moral|. Teoriile Õi principiile trebuie s| fie universale Õi imparÛiale 26 ; trebuie formulate în termeni universali, atemporali 27 . S| admitem aceste susÛineri; dar, ne-am putea întreba, ce e r|u în acest mod de a înÛelege principiile Õi teoriile? Secole întregi filosofii au l|udat teoriile Õi principiile pe care le formulau indicând tocmai aceste caracteristici. De exemplu, imparÛialitatea teoriilor etice e legat| de cerinÛa moral| ca situaÛii morale similare s| fie tratate în chip similar. Ôi desigur c| anti-teoreticianul nu vrea s| conchid| c| e moral s| tratezi cazuri asem|n|toare într-un mod foarte diferit. Trebuie deci c| altul este motivul pentru care el deplânge faptul c| teoriile Õi principiile morale sunt universale, abstracte Õi imparÛiale prin însi natura lor. Într-adev|r, anti-teoreticianul accentueaz| asupra urm|toarei chestiuni: tocmai fiindc| sunt abstracte, aceste teorii Õi principii nu pot fi f|cute îndeajuns de concrete încât s| dea seam| de cazurile concrete. Cum putem fi siguri c| am interpretat în mod corect un caz concret astfel încât s| îl subsum|m unui anumit principiu moral? Putem indica întotdeauna motive ale unor susÛineri c| acest caz este similar din punct de vedere moral acelui caz 28 ? Cum scrie St. Fish, "argumentul împotriva teoriei e pur Õi simplu acela c| substituirea generalului pentru ceea ce e local nu va putea fi niciodat| atins|. Teoria este un proiect imposibil, care nu va reuÕi niciodat|. Ôi nu va reuÕi pur Õi simplu pentru c| datele primare la care apeleaz| Õi legile formale necesare succesului ei vor fi examinate sau scoase întotdeauna din circumstanÛele lor -

de care se presupune îns| c| sunt independente." 29 Un astfel de argument pentru "particularism etic", opus "universalismului etic", cuprinde, dup| p|rerea mea, cel puÛin dou| teze distincte. Prima dintre ele este metafizic| Õi are o natur| foarte general|. Fiindc| ea vizeaz| diferenÛa de natur| - întâlnit| în orice cercetare teoretic| - între cunoaÕtere Õi fapte(în cazul nostru, cazurile morale concrete 30 ). Aceast| tez| cred c| este greÕit| - iar dac| ar fi luat| la modul serios ar arunca anti-teoreticianul pe o pant| alunecoas|: nu Õtiu cum va mai putea s| arate c|, de exemplu, fizica sau alte ÕtiinÛe ale naturii mai sunt înc| posibile. Cea de-a doua tez| este de natur| epistemologic| Õi are dou| componente. Mai întâi, se sugereaz| c|, dac| principiul moral originar sau teoria moral| originar| nu a fost formulat(|) Ûinând seam| de un tip de cazuri concrete, atunci ne putem îndoi de capacitatea lui sau a ei de a fi aplicat(|) cu succes. De pild|, teoriile tradiÛionale deontologice sau utilitariste nu puteau s| fi avut în vedere cazuri de utilizare a unor mijloace de menÛinere a vieÛii care au fost inventate acum un an 31 . Dar e uÕor de v|zut de ce nu Ûine aceast| component| a tezei epistemologice: a aplica plin de succes principiile este miezul însuÕi al ÕtiinÛei aplicate Õi, desigur, al eticii aplicate. A ar|ta c| mecanica clasic| a particulelor se aplic| unor cazuri noi Õi interesante a fost o activitate important| Õi respectat|. Mai mult, de obicei eÕecul se r|sfrângea asupra persoanei, nu asupra teoriei. Dac| aceast| prim| component| a tezei epistemologice ar fi s| spun| ceva interesant, cred c| ea ar trebui interpretat| metodologic: d|-Ûi toat| silinÛa pentru a aplica principiile Õi teoriile morale la noile cazuri recalcitrante! Cea de-a doua component| a tezei epistemologice e aceea c|, întrucât încerc|rile de pân| acum, obiÕnuite, de a aplica o teorie sau un princiu moral au eÕuat în cazuri presante Õi relevante, înseamn| c| ceva este greÕit în procedurile folosite în acel scop. Aceast| component| a tezei epistemologice este corect|, dac| o lu|m ca indiciu c| aplicarea teoriilor Õi a principilor morale e uneori o treab| dificil|, care necesit| reformul|ri, o faÛ| nou| a principiilor - care nu e adesea apropiat| de cea originar| sau fundamental|. Dar de aici nu decurge îns| c| proceduri mai sofisticate de mulare a principiilor Õi teoriilor la cazurile concrete nu pot, în principiu, s| împlineasc| obiectivul iniÛial al eticii aplicate. Anti-teoreticenii au totuÕi Õi alte argumente, mai precise, în sprijinul poziÛiei lor. Acestea privesc direct natura moralitii - Õi de aceea nu cad sub pericolul pantelor alunecoase. Ideea de baz| e aceea c| moralitatea este un domeniu extraordinar de eterogen: nu exist| un singur fel de bine, un

singur fel de a fi just; valorile morale sunt multiple Õi sunt incomensurabile. Aceast| diversitate a domeniului moral este ireductibil|. Uneori, anti-teoreticienii îl aduc în sprijinul lor pe Aristotel, care în Etica nicomahic| (1096b) afirma c| valori precum cele ale curajului, dreptii, prieteniei sunt distincte între ele Õi nu pot fi aduse sub un acelaÕi acoperiÕ. Iar dac| principiile Õi teoriile morale sunt unelte care vor s| cuprind| sub ele toat| aceast| diversitate, s| o aduc| la un singur model, s| reduc| diversitatea la o simpl| aparenÛ|, unit| îns| în adâncime printr-un numitor comun - atunci obiectivul lor reducÛionist nu e justificabil. Din nefericire îns| pentru anti-teoretician, nu adversarul s|u trebuie s| produc| dovada: mai degrab| chiar el, odat| ce formuleaz| acest argument, se angajeaz| într-o întreprindere dificil|. Anume, el trebuie: 1) s| arate ce înseamn| c| dou| valori sunt nu numai distincte, ci Õi incomensurabile; 2) s| dovedeasc| faptul c| domeniul moralitii este atât de divers încât în principiu nu se poate produce o abordare comun| a tuturor valorilor morale; 3) s| formuleze precis ideea c| o teorie moral| reduce toate valorile la un numitor comun (deci s| reconstruiasc| ideea de reducere); 4) s| argumenteze c|, dac| o teorie sau un principiu explic| un fapt moral, atunci aceast| explicaÛie este ea însi normativ| - deci c| funcÛioneaz| mereu ca un soi de "supervaloare" Õi nu doar ca un instrument teoretic, explicativ. Or, anti-teoreticienii nu au produs înc| abord|ri adecvate ale unor probleme precum aceasta. Mai mult, cel ce admite c| teoriile sunt instrumentele de c|p|tâi ale filosofului în n|zuinÛa sa de a înÛelege lumea moral| este într-o poziÛie mult mai bun|: el trebuie doar s| sugereze c| o teorie este adecvat| unui anume scop. Aceasta, în timp ce anti-teoreticianul trebuie s| vin| cu o mulÛine de demonstraÛii de imposibilitate (c| e imposibil s| comensur|m dou| valori; c| e imposibil s| oferim o abordare comun| a tuturor valorilor morale; c| teoriile urm|resc în chip necesar s| reduc| valorile la un numitor comun etc.). De multe ori, un argument filosofic bun este acela care solicit| adversarului s| produc| dovezi. Cel de faÛ| nu face prea multe pentru a proteja propria poziÛie a anti-teoreticianului. Un al doilea argument mai precis al anti-teoreticianului e urm|torul: pentru ca o teorie sau un principiu etic s| îÕi merite numele, ea (sau el) trebuie s| fie în stare ca, în fiecare caz concret, s| aleag| o anumit| acÛiune Õi s| susÛin| c| aceea este acÛiunea just| - deci corect| din punct de vedere moral. Ôi invers, dac| într-un anume caz teoria sau principiul la care cineva apeleaz| nu implic| faptul c| o anumit| acÛiune e diferit| de toate celelalte, prin aceea c| (doar) ea este cea just|, atunci cu greu am mai putea zice c| am aplicat cu succes acea teorie sau acel principiu la cazul concret

respectiv. Dar, continu| anti-teoreticianul, exist| unele situaÛii pe care intuitiv le recunoaÕtem ca fiind de natur| moral|, în care îns| teoriile nu reuÕesc s| selecteze doar o singur| acÛiune ca cea just|. Ca urmare, în cel mai bun caz teoriile morale sunt incomplete, nu sunt capabile s| guverneze practica noastr| moral|; iar în cel mai r|u caz, ele permit apariÛia conflictelor morale. Într-adev|r, dac| o teorie sau un principiu nu ne constrânge într-un anume caz s| admitem în mod precis doar un singur mod de a acÛiona, atunci înseamn| c| sunt disponibile mai multe acÛiuni diferite între ele; or, nu avem nici o garanÛie c| ele nu se pot contrazice. În plus, dac| o teorie conÛine mai mult de un principiu, atunci în unele cazuri se poate ca fiecare dintre acestea s| selecteze ca juste acÛiuni diferite. Acest argument este foarte puternic, fiindc| îl las| pe susÛin|torul teoriilor Õi principiilor f|r| putinÛa de a face apel la strategia obiÕnuit| de imunizare: aceea de a afirma c| acel caz pur Õi simplu nu e unul de care teoria sa ar trebui s| dea seam| 32 . Dar Õi el are sl|biciunile sale: de ce acest argument este un argument împotriva teoriilor Õi a principiilor? C|ci, dac| este corect - iar eu cred c| în liniile lui mari e într-adev|r corect - el nu e îndreptat în fond împotriva teoriilor Õi a principiilor. Mai degrab|, el vizeaz| încerc|rile nereuÕite de a aplica acele teorii sau principii la unele cazuri concrete. De aceea, îmi pare c| argumentul arunc| m|nuÕa nu teoriilor sau principiilor, ci aplic|rii acestora. Îns|, cum anti-teoreticianul înc| nu a dovedit c| aplicarea teoriilor sau a principiilor este imposibil de realizat în anumite cazuri concrete, concluzia pe care o putem trage de aici este aceea c| trebuie s| depunem mai mult efort pentru a produce aplicaÛii încununate de succes. Dar, privit astfel, argumentul nu mai serveÕte scopurilor anti-teoreticianului 33 . S| consider|m acum cea de-a doua întrebare care spuneam mai devreme c| e ridicat| de punctul de vedere anti-teoretic asupra teoriilor Õi principiilor morale: presupunând c| acesta ar fi corect, care ar fi consecinÛele pe care le-ar avea acest lucru? S| admitem provocarea Õi s| accept|m deci c| punctul de vedere al anti-teoreticianului este corect. Atunci, când vom aborda diferite cazuri concrete 34 , înseamn| c| activitatea noastr| va fi de un gen cu totul altfel decât acela exemplificat de "etica aplicat|". Dou| sunt consecinÛele la care aÕ vrea s| m| refer. Mai întâi, abordarea diferitelor cazuri concrete nu va consta în aplicarea unei teorii sau a unui principiu Õi în încercarea de a vedea care este, potrivit acelei unelte teoretice, acÛinea just| (adic|, cea corect| din punct de vedere moral). E.R. Winkler sugera c| o etic| centrat| pe context (contextualist|") ar fi mai sensibil| la circumstanÛele particulare, la percepÛiile particulare ale agenÛilor morali individuali, la practicile

comunitilor morale particulare 35 . De pild|, în domeniul problemelor morale pe care le pune practica medical|, ar trebui ca "etica medical|" s| fie înlocuit| de o "etic| clinic|" 36 : potrivit acesteia, abordarea cazurilor concrete ar urma s| se fac| nu prin referiri speciale la teoriile sau principiile morale generale, ci printr-o analiz| am|nunÛit| a cazului, efectuat| de persoanele direct implicate în acel caz - Õi nu de filosoful care vine din afara practicii cu uneltele sale prefabricate. Cu aceasta am ajuns la cea de-a doua consecinÛ| pe care ziceam c| aÕ dori s| o menÛionez. Anume: teoriile Õi principiile etice sunt rezultatul activitii filosofilor. De obicei, scopul lor este s| produc| un gen de cunoaÕtere: cunoaÕterea moral|, la fel cum un fizician vrea s| produc| o cunoaÕtere a naturii fizice. E atunci evident c| o persoan| care cunoaÕte conÛinutul unei teorii fizice sau etice Õi-a sporit cunoaÕterea, în comparaÛie cu un profan. Dar, dac| teoriile etice vor fi respinse, ar însemna c| un filosof nu mai poate pretinde c| are o cunoaÕtere moral| mai mare decât cea a unei alte persoane. Eticienii ar trebui s| îÕi recunoasc| destinul: ei nu au o expertiz| moral| mai mare decât alÛi oameni. De exemplu, în cazurile legate de boala unei persoane, ei nu sunt mai îndreptiÛi decât medicii, surorile medicale, pacientul sau rudele acesteia s| sugereze soluÛii morale 37 . AÕ dori s| fac dou| scurte comentarii pe marginea acestor susÛineri. Mai întâi, dac| admitem c| argumentele anti-teoreticianului sunt corecte, de aici înc| nu decurge c| atunci când ne confrunt|m cu un caz concret filosoful nu are nici un rol. C|ci anti-teoreticianul a ar|tat doar c| filosoful nu poate pretinde c| are un statut special în virtutea faptului c| el produce teorii sau principii etice. Dar aceasta nu înseamn| c| el nu ar putea s| aib| vreun alt rol 38 . Anti-teoreticianul a argumentat doar c| unele utiliz|ri ale teoriilor Õi principiilor morale nu sunt potrivite pentru a aborda în chip corespunz|tor unele cazuri morale concrete. Dar el nu a dovedit c| teoriile Õi principiile nu mai au nici un fel de utilizare. În al doilea rând, dac| nu admitem c| argumentele anti-teoreticianului sunt corecte, atunci atari consecinÛe pur Õi simplu nu mai pot fi derivate. Am putea s| continu|m s| mergem pe drumul început, adâncind (Õi, neîndoielnic, complicând) discuÛia. Dar nu acesta este scopul eseului de faÛ|. De altfel, acesta a Õi fost atins, dac| vom recunoaÕte c| atât teoreticianul cât Õi anti-teoreticianul au în comun ideea c| abordarea filosofic| se poate dovedi uneori semnificativ| în încercarea de a înÛelege problemele morale ale vremii noastre: fie prin ceea ce filosofia spune într-un chip pozitiv, fie prin aceea c| dovedeÕte c| unele dintre întreb|rile Õi din problemele noastre sunt prost puse.

NOTE

1. Când, în toamna lui 1994, partidul s|u a fost zdrobitor înfrânt, tot chestiuni de natur| general etic| au fost pe prim plan. Bun|oar|, dou| dintre temele favorite ale disputei pentru postul de guvernator al statului New York au fost cea a tratamentului delicvenÛilor Õi cea a pedepsei capitale.

2.Cum argumenteaz|, de altfel, Andreea Dworkin în cartea ei Pornography, The Women's Press, London, 1981, cap.4.

3.Am în vedere în primul rând acele atitudini de apreciere în termeni de inferior, negativ, blamabil etc. femeile, exclusiv în virtutea faptului c| ele sunt de un anumit sex.

4.K. Baier, The Moral Point of View, Cornell University Press, Ithaca, 1958, p. 210.

5.Fie c| e vorba de persoane, fie de "legi ale naturii", "Forme", "Dumnezeu" etc.

6.Exemplul e împrumutat din B.G. Norton, Toward Unity Among Environmentalists, Oxford University Press, Oxford, 1991, pp. 86-88.

7.O distinÛie interesant| între cele dou| puncte de vedere e f|cut| de T.W. Pogge în cartea sa Realizing Rawls, Cornell University Press, Ithaca, 1989, pp. 44-45. El defineÕte poziÛia deontologic| prin dou| postulate: a) v|t|m|rile pe care le produce un agent sunt întotdeauna mai importante decât v|t|m|rile pe care el doar le las| s| se întâmple; Õi b) v|t|m|rile pe care un agent le intenÛioneaz| Õi le face au o mai mare greutate decât cele pe care doar le prevede (sau ar trebui s| le prevad|). PoziÛia consecinÛionalist| const| în negarea acestor dou| puncte: aceasta înseamn|, pur Õi simplu, a spune c| din punct de vedere moral conteaz| consecinÛele ca atare ale acÛiunilor noastre, nicidecum felul în care noi înÕine ne raport|m la ele (de pild|, dac| le viz|m sau nu). Sigur îns| c| e posibil s| se resping| doar unul dintre cele dou| principii deontologice (de exemplu, doar (b); Pogge se îndoieÕte c| s-ar putea respinge doar (a)): la nivelul ideii de dreptate, aici s-ar situa poziÛia susÛinut| de Rawls. R|mâne totuÕi o problem|: se poate trasa o graniÛ| ferm| între ceea ce facem Õi ceea ce doar l|s|m s| se întâmple, ori între ceea ce intenÛion|m s| facem Õi ceea ce doar b|nuim c| se va întâmpla drept rezultat al acÛiunii noastre? În eseul s|u, J. Rachels se îndoieÕte de acest lucru; dac| admitem analiza lui, va decurge c| poziÛia deontologic| e de nesusÛinut? Chestiunea pe care vreau s| o ridic aici nu e dac| aÕa stau lucrurile; vreau doar s| atrag atenÛia c| un articolaÕ precum cel al lui Rachels, care trateaz| o problem| relativ îngust| (distincÛia dintre eutanasia activ| Õi cea pasiv|) poate conduce la concluzii dintre cele mai importante pentru cercet|rile etice.

8.Pe de alt| parte, este instructiv s| se compare poziÛiile opuse susÛinute de T. Regan Õi H. J. McCloskey în leg|tur| cu posibilitatea de a atribui drepturi animalelor.

9.Descrierea care urmeaz| se aplic| mai curând lui Bentham decât lui Mill.

10. Aici presupunem ceva foarte important: pl|cerile Õi durerile unui individ pot fi comensurate, chiar dac| sunt de intensiti diferite Õi chiar dac|, dup| cum sugereaz| Mill, sunt Õi de caliti diferite; Õi mai presupunem c| putem face acelaÕi lucru cu pl|cerile Õi durerile unor indivizi diferiÛi. Nu e îns| aici locul s| discut|m dac| atari presupuneri sunt sau nu de susÛinut.

11.Se poate distinge Õi într-un alt mod între utilitariÕti. Pe de o parte, sunt aceia dup| care în calcularea utilitii se ia în seam| fiecare acÛiune individual| (de pild|, faptul c|, deÕi i-am promis unui prieten c| m| întâlnesc cu el azi la prânz, nu m| duc la întâlnire întrucât mi s-a ivit prilejul unui câÕtig serios, ale c|rui avantaje se situeaz| cu mult deasupra a ceea ce aÕ fi obÛinut mergând la întâlnire, chiar dac| iau în seam| Õi sup|rarea pricinuit| prietenului). Pe de alt| parte, sunt acei utilitariÕti pentru care utilitatea avut| în vedere e cea a unor reguli (de pild|, regula de a-Ûi Ûine promisiunea): aprecierea moral| priveÕte ceea ce s-ar întâmpla dac| regulile nu ar fi respectate (de pild|, trebuie s| ne Ûinem promisiunile fiindc| altminteri "instituÛia" promisiunii ar c|dea). Primii sunt "utilitariÕti relativ la acÛiuni"; ceilalÛi sunt "utilitariÕti relativ la reguli" (o prezentare simpl| Õi clar| a celor dou| poziÛii se afl| în cartea lui F. Feldman Introductory Ethics, Prentice Hall, Englewood Cliffs, 1978). Critica pe care o face T. Regan în textul s|u utilitarismului priveÕte utilitarismul relativ la acÛiuni.

12.AÕ dori s| atrag atenÛia aici asupra obiecÛiei pe care o aduce Hare procedurii de argumentare preferat| de J.J. Thomson - aceea a invoc|rii unor exemple. Hare sugereaz| c| un punct de vedere moral nu poate fi susÛinut dac| nu se face apel la o teorie moral|. (C| Thomson are în fundal una - cea a drepturilor - e o chestiune nerelevant| în acest moment.)

13.I. Murdoch, The Sovereignity of Good, Routledge, London, 1991, p. 1.

14.Am în vedere în principal abord|rile meta-etice, centrate pe studierea nu a moralei, ci a teoriei sau principiilor morale (Õi cu deosebire pe studierea limbajului moral). Meta-etica difer| deci de "etica normativ|", la care m-am referit Õi la care m| voi referi în continuare.

15.Cazul cel mai comun e când acea poziÛie moral| are consecinÛe care contravin opiniilor noastre morale acceptate. Sigur îns| c| reacÛiile pe care cineva le poate avea într-o atare situaÛie pot s| difere foarte mult. P. Singer, de pild|, consider| c| opiniile noastre "preteoretice" nu pot s|

influenÛeze în nici un fel aprecierea unei poziÛii teoretice. Nu puÛini dintre noi vom fi tentaÛi totuÕi s| acord|m mult mai mare semnificaÛie concepÛiilor morale comun împ|rtite, Õi vom sugera c| dac| se iveÕte un conflict, atunci teoria (sau principiul moral în cauz|) e cea care trebuie s| se retrag| învins|. AlÛii vom fi îns| mai dispuÕi la un compromis. Problema e: cum s| cad| de acord cele dou| perspective opuse? Se sugereaz| adesea utilizarea metodei aÕa-zise a "echilibrului reflectiv" propus| de J. Rawls în cartea sa A Theory of Justice, Oxford University Press, Oxford, 1971. Ideea e aceea de

a lua în seam| nu toate opiniile noastre, ci doar cele care au rezistat unei cercet|ri critice. Dac|

principiile morale la care am parvenit într-o anumit| modalitate intr| în contradicÛie cu aceste opinii, atunci urmeaz| un proces prin care fie revedem felul în care am ajuns s| accept|m acele opinii Õi, eventual, renunÛ|m la unele dintre ele, fie modific|m acele condiÛii iniÛiale din care am derivat principiile noastre morale, astfel încât s| ajungem la o mai mare suprapunere între opiniile

admise Õi consecinÛele principiilor formulate. Procedura se poate repeta pân| când rezultatul obÛinut

e un "punct fix", mai simplu zis - unul de echilibru.

16.Aceast| distincÛie pare s| fie cea pe care a avut-o în vedere I. Murdoch.

17.J. Rawls, A Theory of Justice.

18.Acesta ar fi un gen de meta-principiu al celor ce lucreaz| în etica aplicat|.

19.Se sugereaz| uneori c| expresia "etic| practic|" ar fi mai potrivit|. Mi se pare c| o asemenea propunere are consecinÛe deloc de dorit. MulÛi filosofi folosesc deja expresiile "etic| practic|" Õi "etic| aplicat|" ca intersubstituibile. De pild|, P. Singer a scris o carte de etic| practic| Õi a editat una de etic| aplicat|; dar pare-se c| el nu consider| c| abord|rile "aplicate" Õi "practice" sunt de naturi diferite. În al doilea rând, filosofia tradiÛional| a fost împ|rÛit| de obicei în "filosofie teoretic|" Õi "filosofie practic|" (în multe universiti din Europa continental| programa de filosofie prevede în mod explicit discipline teoretice Õi practice). Etica a reprezentat paradigma filosofiei practice, Õi de aceea expresia "etic| practic|" are puÛin aerul unei tautologii.

20.Nu vreau s| se înÛeleag| din cele afirmate aici c| aceasta cred c| este, în mod specific, poziÛia postmoderniÕtilor. Termenul "specific" vrea s| indice dou| lucruri: pe de o parte, c| tranÕant în acest sens s-au exprimat doar unii postmoderniÕti; pe de alt| parte, c| Õi alÛi filosofi au formulat aprecieri de acelaÕi fel. Se citeaz| adeseori afirmaÛiile exprimate de G.E.M. Ascombe, într-un articol despre "filosofia moral| modern|", publicat în 1958 în revista Philosophy, c| trebuie s| ne descotorosim de obligaÛii sau datorii morale, de ceea ce e just sau nu din punct de vedere moral etc. - fiindc| acestea ar fi supravieÛitori ai unei concepÛii despre etic| ast|zi \ngropat| (ea avea în minte etica de tip religios, care fundamenta obligaÛiile, datoriile etc. prin ideea de divinitate). În plus, unele dintre poziÛiile pe care le voi aminti mai jos sunt susÛinute Õi de unii postmoderniÕti.

21.Nel Noddings, Caring: A Feminine Approach to Ethics and Moral Education, University of California Press, Berkeley, Los Angeles, 1984, pp. 37-43.

22.A se vedea în acest sens Carol Gilligan, In a Different Voice: Psychological Theory and Women's Development, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1982.

23.Una dintre c|rÛile sale, Morality, a ap|rut Õi în româneÕte la Editura Alternative.

24.B. Williams, Ethics and the Limits of Philosophy, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1985, p. 72.

25.Ethics and the Limits of Philosophy, p. 17.

26.B. Williams, Moral Luck, Cambridge University Press, New York, 1981, p. 2.

27.Dup| St. Toulmin, Cosmopolis: The Hidden Agenda of Modernity, Free Press, New York, 1990, acest gen de abordare e una dintre caracteristicile stilului de a filosofa al veacului al XVII-lea: stil centrat pe teorii Õi care admitea ca soluÛii doar pe cele formulate în astfel de termeni universali, atemporali.

28.A se vedea, de pild|, E.R. Winkler, "From Kantianism to Contextualism: The Rise and Fall of the

Paradigm Theory in Bioethics", în E.R. Winkler, J.R. Coombs, Applied Ethics, Blackwell, London, 1993, pp. 343-65. Winkler argumenteaz| c| este dificil s| interpret|m diversele cazuri concrete ca subsumându-se unui principiu Õi c| e dificil de admis c| o teorie se poate aplica în mod corect unor cazuri noi, de neconceput atunci când versiunile originare ale teoriilor sau principiilor au fost formulate.

29.St. Fish, "Consequences", în W.J.T. Mitchell (ed.), Against Theory, Chicago University Press, Chicago, 1989, p. 110.

30.Vreau s| accentuez asupra prudenÛei formul|rii de aici: ea nu implic| ideea accept|rii unui soi special de fapte - faptele morale; pe de alt| parte, de aici nu decurge nici c| la modul general astfel de fapte morale nu pot fi acceptate: decurge doar c| existenÛa lor nu e implicat| în acest loc.

31.E.R. Winkler, op. cit.

32.Desigur c| aici se poate face apel la atât de comuna idee (cel puÛin în ultimele dou| decenii) a unei târguieli între teorie Õi intuiÛiile morale. Numai c| acum situaÛia e pus| de anti-teoretician astfel încât adversarul s|u s| fie obligat s| accepte de la început c| acel caz e moral, dar c| teoria nu s-a aplicat cu succes.

33.Argumentele anti-teoreticianului c| etica nu const| în principii universale de raÛionament, ci în principii care Ûin cont de caracterul celor care acÛioneaz|, de circumstanÛele sociale, de standardele sociale, de idealurile care definesc comuniti particulare de persoane cred c| sunt totuÕi extrem de valoroase dac| le lu|m ca atacuri împotriva punctului de vedere raÛionalist general, care ignor| diversitatea practicilor etice umane, leg|turile acesteia cu contextele culturale Õi istorice particulare în care ele exist|. Dar în acest sens, abord|ri ale unor filosofi precum B. Williams, A. MacIntyre (în After Virtue, University of Notre Dame Press, Notre Dame, 1984) sau Martha Nussbaum (în The Fragility of Goodness, Cambridge University Press, Cambridge, 1986) vizeaz| natura punctului de vedere raÛionalist asupra teoriilor sau principiilor morale - Õi nu orice fel de eforturi de a elabora astfel de teorii sau principii.

34.Unii autori sugereaz| c| abordarea direct| a cazurilor concrete este o activitate intelectual| legitim|, care îÕi are propria "logic|". Pentru o analiz| recent| a acestui aspect, e interesant studiul "Applied Ecology and the Logic of Case Studies", semnat de K. Shrader-Frechette Õi E.D. McCoy în Philosophy of Science, 61 (1994), no 2, pp. 228-49.

35.E.R. Winkler, "From Kantianism to Contextualism: The Rise and Fall of the Paradigm Theory in Bioethics".

36.A se vedea, de exemplu, M. Siegel, "Clinical Ethics and Clinical Medicine", în Archives of Internal Medicine, vol. 139 (1974), pp. 914-15 sau unele studii din cule