UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIA TURISMULUI

TURISMUL RURAL

NOTE DE CURS

Autor,
Dr.ing.ec. Gheorghe LAZĂR

1
 1. TURISMUL RURAL – CONSIDERATII GENERALE
Turismul rural are drept scop ridicarea nivelului de trai în regiunile rurale, ajuta la păstrarea
culturii moştenite şi în acelaşi timp să reducă fenomenul de migraţie.
Deci turismul rural este o componenta principala  în dezvoltarea teritoriala a tarii, lucru
subliniat şi de tarile dezvoltate (Franta, Germania, Austria, Ţarile Scandinave, Irlanda etc.)
În tarile bogate din Europa de vest oamenii pot să-şi permită ca vacanţele de vară să le
petreacă în orice zona a lumii; cu toate acestea, după observatiile sociologilor, societatile
consumatoare au început să se vindece de consumul excesiv, recunoscând finitatea forţelor naturale
ale pământului, ceea ,ce nu în ultimul rând este rezultatul recesiunii generale care afecteaza întreaga
Europa.
Statisticile europene arata o crestere înseamnata a numarului calatorilor,specialistii din
domeniu întrevazând o crestere anuala de 10% în tarile Uniunii Europene dupa anii 90.
Deoarece nu este posibila cresterea în timp a turismului mediteranean şi montan ( nici nu a
avut loc o crestere însemnata în ultimii ani ), cererea crescânda se va îndrepta probabil spre alte
ramuri ale turismului, îndeosebi spre turism rural sau agroturism.
Un aspect al dezvoltarii acestui tip de turism este situatia socio-politica a Europei Centrale şi
de Est. În fostele tari socialiste a început o declasare socia1a, cresterea vizibila a distantelor între
clasele sociale ( în masura diferita de la o tara la alta ). Datorita noii distributii sociale, o mare parte
dintre oameni vor fi potentialii consumatori ai turismului rural pentru ca nu toti pot să-şi permita o
vacanta de lux.
Europa în aceasta noua criza se îndreapta spre zonele rurale, ceea ce ofera o sansa buna celor
interesati în turismul rural.

2.CONCEPTUL DE TURISMULUI RURAL

Turismul  rural este o definiţie formata din doi termeni: turism şi spatiu rural, cu sensuri
foarte exacte care trebuie să fie explicate.
Turismul este o activitate economica caracterizata de un ansamblu de bunuri şi servicii oferite
persoanelor care iau parte într-o astfel de activitate, care sunt numiti turisti.
Trebuie amintit faptul ca, pentru a putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o anumita zona,
este necesar să se verifice existenta unui flux de turisti care să viziteze zona respectiva. Pentru ca
turistii să vina, e nevoie mai întâi să existe posibilitatea de cazare. Daca nu se procedeaza asa, vor
exista numai fluxuri de turisti care nu vor contribui la dezvoltarea bogatiei zonei, ci numai vor utiliza
resursele fara alta posibilitate de a oferi beneficii importante pentru comunitate.
Spatiul rural, cealalta componenta a produsului turistic, este mult mai dificil de definit. În
general, putem aprecia ca spatiu1 rural este un spatiu cultural rezultat din  relatia dintre natura şi
activitatea umana de-a lungul mai multor secole. Astfel, în zona rurala, unele activitatii productive
legate de sectorul primar, cum ar fi cladirile, modificarile peisajului sau amenajarea şi dezvoltarea
teritoriului sunt înca prezente şi active.
Ca definiţie unanim acceptata, turismul rural este un tip de servicii turistice în zone
rurale, de cazare şi servire a mesei, caracterizat printr-o oferta de servicii localizate în mici
centre rurale.
Cladirile au capacitate redusa, de obicei prezinta interes arhitectonic, fiind decorate într-un stil
rustic, care aminteste de locuintele traditionale. Se acorda o atentie deosebita gastronomiei locale
traditionale şi de cele mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial.
Practicarea turismului rural se face într-un spatiu rural bine pastrat, cu specificul sau rustic, dar
nu necesita neaparat activitati în sectorul primar.
Un spatiu fara oameni şi fara produse nu poate raspunde atentiei turismului rural şi la fel
turismul rural nu-şi gaseste toate dimensiunile decât în modul viu de primire al populatiei autohtone.

2
 Satenii trebuie să fie actorii privilegiati şi primii beneficiari ai turismului rural. Ospitalitatea
spontana este importanta, dar trebuie însotiita de o formare  turistica.
În spatiul rural, pe de alta parte, initiativa proprie trebuie să se integreze atât într-un plan de
dezvoltare locala, cât şi într-unul general.
În ciuda faptului ca zona rurala se transforma permanent, trebuie admis faptul ca trasaturi de
ruralitate, cum ar fi de exemplu prezenta unor dovezi apartinand activitatii primare traditionale
(agricultura, cresterea animalelor, exploatarea lemnului) sunt necesitati esentiale pentru a putea vorbi
despre o zona rurala pregatita pentru exploatarea turistica.
2.1.DIFERENŢA DINTRE AGROTURISM ŞI TURISM RURAL:
                  Turismul rural si agroturismul sunt doua concepte diferite, desi unii autori considera ca
sunt identice. Aceste concepte se identifica pâna la un anumit nivel, dupa care se diferentiaza. 
Turismul rural are o arie de cuprindere mai mare, incluzând si agroturismul.                   
Turismul rural: necesită spaţiul rural bine păstrat, cu specificul său rustic, însă nu necesită
neapărat şi activităţi în sectorul primar.
Agroturismul: necesită în mod OBLIGATORIU şi activităţi din sectorul primar.
Agroturismul şi turismul rural sunt caracterizate, de multe ori, ca reprezentând unul şi
acelaşi concept.
În definirea particularităţilor formelor de turism menţionate mai sus pot fi luate în
considerare două criterii importante:
a) criteriul ponderii veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază
comunitatea rurală sau o parte a acesteia;
b) criteriul ponderii componentelor ofertei turistice. Conform acestei clasificări, turismul
rural cuprinde cultura, istoria şi tradiţiile existente în spaţiul rural, agroturismul deţine şi
componente specifice gospodăriei silvo-agro-zootehnice (producţie şi furnizare de produse specific
agricole, vizitare de pivniţe, pescuit, vânătoare, echitaţie etc.)
Agroturismul este activitatea de primire şi ospitalitate întreprinsă de întreprinzătorii
agricoli individuali sau asociaţi precum şi de familiile lor utilizând propria întreprindere astfel încât
activitatea desfăşurată să fie într-un raport de complementaritate cu activităţile aferente cultivării
terenului, silviculturii şi creşterii animalelor, acestea trebuind să constituie şi în continuare
activităţi principale.
Agroturismul este “o formă specifică a turismului, de o anumită complexitate, în care se
regăsesc două activităţi independente: cea economică, în principal agricolă şi/sau silvică şi cea
turistică propriu-zisă, în care sunt incluse cazarea, procurarea şi vânzarea hranei, prestarea unor
servicii, circulaţia turistică şi altele”.
Sub aspect economic, activitatea agroturistică se prezintă ca una dintre modalităţile de
existenţă, o formă complementară de folosire optimă a resurselor din gospodăria rurală şi din zonă,
combinată cu un complex de servicii , în interiorul şi în exteriorul gospodăriei, orientând producţia
agricolă în scopul realizării dezideratelor unui agroturism eficient şi modern.
Forme de desfăşurare a agroturismului:
De la …
• Simpla găzduire
…până la …
• profilarea întregului sistem de producţie agrozootehnică în scop agroturistic
Turismul rural în general şi agroturismul sunt considerate ca fiind opţiuni promiţătoare
pentru viitor deoarece astfel se poate realiza o dezvoltare economică a localităţilor cu specific
predominant agricol şi silvic, cu consecinţe favorabile asupra atragerii şi menţinerii populaţiei în
mediul rural, impulsionării activităţii agricole în regiunile defavorizate din punctul de vedere al
resurselor naturale şi dezvoltării sociale şi culturale.

3
 Activităţile turistice bazate pe mari hoteluri, complexe sportive nu pot fi încadrate în
conceptul larg de turism rural, chiar daca ele sunt desfăşurate în zonele rurale.
2.2.BAZELE TURISMULUI RURAL ŞI MOTIVAŢIILE SALE
Se poate porni de la premisa ca turistul are nevoie de turism rural, dar şi satul are nevoie de
turism rural.
Dupa viata agitata şi stresul marilor orase, turistul român sau strain îsi doreste o vacanta
linistita în contact cu natura, cu traditionalul (un european din patru îsi petrece vacanta la tara).
Pe de alta parte, satul are nevoie de turism rural.
Viitorul spatiului rural e o problema pe care Uniunea Europeana a constientizat-o de mai bine
de zece ani. Problemele create de situatia zonelor rurale ( reducerea veniturilor din agricultura, cxodul
rural, pierderea traditiilor ) recomanda dezvoltarea turismului rural ca stimulator al economiei rurale.
Acest tip de turism prezinta o scrie de avantaje: valorifica spatiile agricole, resursele naturale,
patrimoniul cultural, traditiile satesti, produsele agricole, realizeaza schimburi între veniturile urbane
şi cele rurale, creaza direct şi indirect locuri de munca, îmbunatateste infrastructura.
Exista o serie de motive economice, sociale şi culturale care recomanda dezvoltarea
initiativelor turistice în zone rurale ca şi stimulator al economiei rurale.
Turismul rural nu s-a nascut într-o forma spontana, ci a fost creat în urma cercetarilor şi
proiectat de catre Guvernele şi Ministerele Agriculturii şi Turismului din tarile Comunitatii Europene
pentru a da raspunsuri la o serie de probleme create de situatia zonelor rurale şi anume:
 reducerea puternica a veniturilor agrare;
 îmbatrânirea şi abandonarea agriculturii ;
 noua cerere  privind mediul;
 stabilitatea populatiei .

Motivatiile principale ale turismului rural sunt cele de ordin social, cultural şi economic,
putând fi  sintetizate astfel:
Motive sociale
        criza agriculturii: noile conditii economice şi legislative din Europa determina tendinta
de disparitie pe care o manifesta gospodariile mici şi traditionale
        abandonarea pamânturilor de cultura, precum şi a sarcinilor cu specific rural
        cresterea somajului în rândul tinerilor exodul rural: familiile taranilor pleaca la oras
pentru a-şi cauta de lucru
Motive culturale
        cresterea numarului de case din spatiul rural care nu sunt ocupate sau întretinute
        slaba folosire a cladirilor traditionale
        disparitia mestesugurilor
        distrugerea mostenirii de arta locala
        pierderea traditiilor
        abandonarea grijii şi preocuparii fata de locurile frumoase din natura care sunt  oferite
de spatiul rural
Motive economice
        veniturile foarte mici provenite din agricultura
        dificultati în comercializarea produselor agricole furnizate de gospodariile taranesti
        evolutia preturilor
        surplusul de produse agricole
Dintre motivatiile turistilor, care formeaza cererea pentru vacantele în mediul rural se pot
enumera urmatoarele:
  Reîntoarcerea la natura,  rezultat  al necesitatii de relaxare, sanatate;

4
   Dobândirea unor cunostinte. Petrecându-si vacantele la tara, turistii vor asimila cunostinte
noi si vor dobândi si anumite deprinderi ce dau turistilor satisfactii.
 Placerea de a-si petrece vacanta în locuri pitoresti. Turistii se considera privilegiati
pentru  posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul si farmecul lor.
 Dorinta de cunoastere a traditiilor si obiceiurilor. Turistii doresc sa cunoasca la fata locului
obiceiuri gastronomice, obiceiurile artizanatului si ritualurilor satesti.
 Odihna, cura de aer, consumul de alimente proaspete.
 Sportul (precum golf), vânatoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile, drumetiile pedestre,
fluviale, pe bicicleta, echitatie turistica.

2.3.FACTORII CARE STIMULEAZA AFIRMAREA TOT MAI SUSTINUTA A

TURISMULUI RURAL
 Cresterea duratei timpului afectat pentru recreere
Cresterea timpului afectat pentru recreere reprezinta în general un factor important al
dezvoltarii turismului rural.
Un aspect particular care are consecinte asupra turismului rural este multiplicarea perioadelor
scurte de timp alocate recreerii. La acestea se adauga şi posibilitatea efectuarii esalonate a concediilor
de odihna.
Corelând acest fapt cu alti factori, precum durata perioadei de transport, costul sejurului,
deficitul de solutii turistice de scurta durata, rezulta ca perspectivele selectarii mediului rural ca spatiu
de vacanta sunt tot mai mari, cel putin pentru perioadele scurte de timp.
 Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii
Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii înregistreaza o crestere spectaculoasa. Chiar
daca în prezent, în tara noastra, modul de obtinere a alimentelor este, din fericire mai putin
artificializat comparativ cu tarile puternic industrializate, nu este mai putin adevarat ca factorii de stres
generati de precaritatea economica, hipertrofierea, disfunctionalitatea şi poluarea marilor orase,
afecteaza tot mai evident starea de sanatate a populatiei. Orientarea tot mai vadita a scopului sejurului
spre activitati de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea cotidiana este fireasca şi se înscrie
într-o strategie mai mult sau mai putin deliberata de mentinere a sanatatii .
Zone  rurale sunt excelent plasate pentru a oferi satisfactii celor mai diverse şi sofisticate
optiuni, de la promenadele pedestre sau cicliste în  aer curat la escalade sau excursii temerare, de la
partidele linistite de pescuit, la satisfactiile oferite de degustarea bauturilor şi mâncarurilor
traditionale.
 Autenticitatea
Este o calitate din ce în ce mai solicitata. Provenind în majoritatea cazurilor dintr-un mediu
saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste, relatii
colective impersonale, turistul apreciaza tot mai mult autenticitatea, naturaletea vietii de la tara,
caldura sufleteasca specifica micilor comunitati rurale.
Anchetele efectuate de catre Oficiul Britanic de Turism, releva ca aceasta calitate se plaseaza
pe locul secund dupa calitatea peisajelor, între motivatiile care stau la baza optiunii pentru sejurul la
tara.
 Linistea şi confortul psihic
Linistea şi confortul psihic sunt elemente tot mai cautate de numerosi turisti, fapt deloc
surprinzator, dat fiind nivelul de stres, specific majoritatii lucratorilor. Mecanismele care stau la
originea deplasarii sunt diverse şi adeseori subtile. Survine frecvent aspiratia voluntara de a parasi
cadrul de viata citadin. Ideea de evadare în natura se regaseste aproape unanim între dorintele
citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori în mediul rural. Omul doreste de obicei o
alternare a trairilor calme cu cele animate şi, ca atare, nu este surprinzator abandonul domiciliului în
favoarea posibilitatii de a se putea regasi cu placere într-un mediu linistit, nepoluat, departe de
5
constrângerile activitatilor citadine, mediul rural fiind cel care îi poate raspunde la toate aceste
dorinte.
 Afirmarea individualismului pe piata
Promovarea sistematica şi insistenta a unor anumite produse pentru câstigarea unui segment
stabil de consumatori, este 0 practica utilizata în mod curent, pentru impunerea diverselor produse pe
pietele de consum.
În pofida caracterului difuz şi a dimensiunilor reduse ale activitatilor turistice, turismul rural
este apt să valorifice aceasta oportunitate care poate fi deosebit de benefica 'în conditiile în care exista
motivatie şi competenta pentru popularizarea şi vânzarea ofertei, respectiv primirea turistilor.
Teoretic, nu exista asezare rurala care să nu poata oferi cel putin un produs de marca de natura
să suscite interesul turistului. Conditia prealabila .este ca marca să fie autentica, originala, iar
eforturile depuse pentru impunerea ei să faca posibile cunoastere a şi ulterior recunoasterea şi cautarea
ei. Extrapolând acest aspect la satul românesc, este evident ca, la nivelul majoritataii asezarilor rurale,
emblematica definitorie a acestora este multipla : calitatea peisajului şi caldura sufleteasca a
locuitorilor, operele de arta şi de tehnica populara, îndeletnicirile traditionale, portul popular,
obiceiurile, gastronomia, resursele locului fac corp comun. Cheia consta în perpetuarea acestei
diversitati, dar şi decelarea elementelor care confera un plus de specificitate locala şi care pot deveni
în consecinta produse de marca, a caror unicitate le poate asigura consacrarea în circuitul turistic.

2.4.TIPURI DE TURISM ÎN SPAŢIUL RURAL

a.Turismul rural
Este un tip de servicii turistice în zone rurale, de cazare şi servire a mesei, caracterizat printr-o
oferta de servicii localizate în mici centre rurale. Cladirile au capacitate redusa, de obicei prezinta
interes arhitectonic, fiind decorate într-un stil rustic care aminteste de locuintele traditionale. Se
acorda o atentie deosebita gastronomiei locale traditionale şi de cele mai multe ori sunt conduse într-
un sistem familial. 
Practicarea turismului rural se face într-un spatiu rural bine pastrat, cu specificul sau rustic dar
nu necesita neaparat activitati în sectorul primar.
Se detaseaza aici câteva forme de turism rural ce pot fi luate în considerare:
        de tip familial, situatie care presupune ca gospodaria gazda să puna la dispozitia
turistilor familisti bucataria proprie, urmând ca turistii să-şi asigure singuri prepararea prânzului şi a
cinei şi procurarea majoritatati alimentelor prin reteaua comerciala locala, pregatita la rândul ei să faca
fata unor asemenea solicitari
        prin gospodariile pensiune, destinate unui grup de 10 - 20 de gospodarii apropiate care
practica turismul rural în solutia limitata de cazare şi mic dejun
        turismul spontan, care se refera la circulatia turistica interna, ocazionala, nedirijata, cu
rămâneri solitare sau în grupuri restrânse în gospodariile taranesti pentru scurt timp şi fara pretentii
deosebite, pentru confortul cazarii, prepararea mesei sau alte servicii
b.Agroturismul
Se desfasoara în zone naturale puternic modificate de om, în care sectorul primar este cel
foarte evident. Include cazare, servicii pentru servirea mesei, oferite de catre agricultorii implicati în
aceasta forma de turism considerata ca o activitate secundara.
La fel ca şi turismul rural, agroturismul este o activitate economica complexa, cu o larga sfera
de cuprindere, care pune în evidenta printr-un mecanism propriu circulatia turistica rurala.
Prin dezvoltarea serviciilor de gazduire şi valorificare a produselor proprii şi locale,
agroturismul ofera o solutie de viitor pentru gospodariile rurale.
Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodaria taraneasca,
pregatit şi amenajat special pentru primirea de oaspeti şi să ofere o serie de activitati care graviteaza în
jurul gospodariei taranesti.
6
 Agroturismul se realizeaza prin valorificarea cadrului natural, a ofertei şi a diverselor servicii
agroturistice în scopul obtinerii de venituri complementare, veniturile de baza provenind din
activitatea agricola.
În ultimii ani, pe scara tot mai larga se practica turismul rural tematic, în cadrul caruia se
delimiteaza urmatoarele tipuri:     
c.Turismul ecologic(turism în natura)
Este turismul care se desfasoara în zone naturale cu o ridicata valoare ecologica. în mod
normal, implica faptul ca turistul să aiba un interes enorm pentru acest aspect. Cele mai atragatoare
din acest punct de vedere sunt marile zone naturale
d.Turismul cultural
Implica cele mai diverse catcgorii sociale şi de varsta şi consta în vizitarea siturilor rurale a
caror destinatie se datoreaza existentei monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor s.a. sau
participarea la desfasurarea unor sarbatori sau datini traditionale (pelerinaje religioase, practici legate
de calendarul agricol) sau evenimente sociale din viata comunitatii (hramuri, nunti).
O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarca la categoriile tinere, în special elevi şi
studenti, sub forma turismului scolar de învatare sau descoperire. Din pacate, desi este o forma
frecventa de turism rural, infrastructura turistica precara a habitatului rural şi absenta unor oferte
turistice adecvate fac ca acest tip de turism să fie aproape exclusiv de pasaj, impactul economic asupra
detinatorilor patrimoniului turistic fiind practic insignifiant.
e.Turismul balnear (curativ)
Dezvoltarea sa este favorizata de existenta unor conditii climatice favorabile (absenta poluarii,
predominarea calmului atmosferic, aeroionizarea negativa), prezenta izvoarelor de ape minerale cu
proprietati terapeutice, a apelor termale, a salinelor, toate asociate eventual cu posibilitatile de aplicare
a remediilor consacrate în medicina populara (fitoterapia, apiterapia, hidroterapia).Existenta
disponibilitatilor de acest fel pot conduce la elaborarea unor oferte turistice care pot rivaliza cu cele
din statiunile balneare şi climaterice consacrate.
f.Turismul sportiv, turismul de aventura
Mediul rural poate constitui un spatiu important pentru sustinerea activitatilor sportive de
proximitate: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, sporturi de iarna, orientare
turistica.
În anumite situatii, turismul sportiv capata accente de turism de aventura, atunci când
obiectivul îl constituie practicarea unor activitati, desemnate în limbajul de specialitate prin sintagma
de sport extrem (precum escaladele alpine, schiul acrobatic, zbor fara motor s.a.).
Practicarea unora dintre aceste sporturi necesita 0 anumita politica manageriala a produsului
turistic (sporturile nautice, cicloturismul, echitatia).
Altele în schimb, pot atrage turistii printr-o amenajare tehnica minima, dublata desigur de
favorabilitatea mediului natural şi mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarna, pescuitul sportiv,
alpinismul, orientarea turistica).
g.Turismul religios
Poate avea de asemenea un impact deosebit în dezvoltarea turismului rural prin conturarea
unor destinatii certe. Sunt bine cunoscute efectele benefice, în acest sens, exercitate de pelerinajele
religioase de amploare, de exemplu Lourdes în Franta şi Stonehenge în Marea Britanie.
În tara noastra se remarca cresterea prestigiului Bisericii, reîntoarcerea unei parti semnificative
a populatiei la practicile vietii spirituale traditionale şi aparitia unor focare de misionarat, în special
asezamintele monahale, care polarizeaza interesul unui numar apreciabil de credinciosi. Este
cunoscuta în acest sens atractia exercitata de unele manastiri precum cele de la Rohia şi Bârsana
(Maramures), Nicula (Cluj), Sâmbata de Jos (Brasov), Posaga (Alba), Izbuc (Bihor).

7
 Asezamintele religioase, depozitarele unor valori artistice şi spiritua1e remarcabile, au intrat
de mult timp în sfera atractiei turistice: Putna, Moldovita, Sucevita, Voronet, Humor, Agapia, Neamt,
Tismana şi multe altele.
h.Turismul de agrement
Se practica  sub forma neorganizata şi consta în petrecerea partiala sau integrala a concediului
individual sau cu familia, într-un stiu de cazare (casa, camera mobilata) existent în mediul rural,
obtinut prin diverse modalitati: mostenire familiala, închiriere pe durate de timp variabile, cazare la
prieteni sau rude.
În linii generale, îmbina caracteristicilc turismului pentru natura cu cele ale turismului de
sanatate.
Turistul este tentat să observe natura, să o cunoasca şi chiar să se integreze în ea prin diferite
activitati: observarea pasarilor, identificatea speciilor de plante, culesul plantelor medicinale, a
fructelor de padure, ciupercilor, plimbari şi altele. El poate beneficia de caldura şi de atentia acordata
de catre comunitatea locala, cu sprijinul careia obtine facilitatile necesare adoptarii, chiar şi temporare
unei alimentatii naturale, neindustrializate, întelegerii traditiilor şi mentalitatilor locului respectiv.

2.5. BAZA TEHNICO-MATERIALA A TURISMULUI

 Baza tehnico-materiala a turismului desemneaza totalitatea mijloacelor materiale intrebuintate
în activitatea turistica pentru indeplinirea functiilor sale economice s i sociale. Sfera sade cuprindere
include nu numai mijloacele materiale specifice turismului (infrastructura specifica), ci şi pe cele
comune, apartinand patrimoniului altor ramuri, dar folosite şi de turism (infrastructura generala).
        Dintre structurile de primire ale turismului rural, care se dezvolta în spatiul rural fac parte:
pensiuni turistice rurale, moteluri, campinguri, tabere scolare, tabere de creatie artistica, sate de
vacanta, tabere pentru activitati ecologice si alte forme organizatorice create în scopul dezvoltarii
turismului rural.
Prioritar, în cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, capacitatile de cazare, cele de
alimentatie publica, de agrement etc., prin volumul şi structura lor reflecta gradul de inzestrare şi
dezvoltare turistica, atat pe ansamblu cat şi la nivel comunitar-teritorial.
  Realizarea unei puternice baze tehnico-materiale a turismului (de transport, cazare,
alimentatie publica, tratament, agrement, etc.), capabila să raspunda asteptarilor unor clienti tot mai
exigenti, implica importante resurse financiare alocate turismului. Fara aceasta premisa economica,
resursele turistice raspandite pe teritoriul unei tari în calitate de componenta a ofertei, nu pot fi
valorificate corespunzator. Volumul şi ponderea resurselor financiare orientate spre domeniile
activitatii turistice intr-o economie nationala reflecta nivelul de interes pe care se plaseaza aceasta
ramura intr-o perioada de dezvoltare a oricarei economii nationale.
 Baza tehnico-materiala a turismului prezinta o serie de particularitati fata de baza tehnico-
materiala a celorlalte activitati de productie materiala şi de servicii. 
  În primul rand, intre baza tehnico-materiala şi resursele naturale turistice trebuie să existe o
corespondenta ca volum al dotarilor, atat pe plan cantitativ cat şi pe plan calitativ-structural. De
exemplu, prezenta unor forme de relief şi a conditiilor climatice propice practicarii sporturilor de iarna
necesita dotarea statiunilor de un asemenea profil cu echipamentele specifice. Sau, existenta unor
resurse de ape termale justifica edificarea unei statiuni cu o baza de tratament adaptata la specificul de
valorificare al resursei respective şi dimensionata la nivelul debitului care să asigure un numar optim
de proceduri.
 În al doilea rand, tinand seama de rigiditatea ofertei turistice - una din trasaturile amintite ale
acesteia - ce nu trebuie nici un moment subevaluata, de notat este faptul ca baza tehnico- materiala
turistica se cere astfel conceputa incat să fie adaptata s i unui anumit segment al cererii turistice,
cunoscute sau estimate. De regula, dupa cum o demonstreaza  şi realitatea, racordarea bazei tehnico-

8
materiale se face la cel mai apropiat segment al cererii turistice, avand în vedere importanta distantei
în directionarea cererii. Intr-un asemenea context, investitiile pentru construirea, modernizarea şi
diversificarea echipamentului ce intra în componenta bazei tehnice a turismului sunt determinate de
doua variabile independente: resursa naturala s i cererea turistica.
  În al treilea rand n-ar trebui neglijata o observatie suplimentara, permanent invocata de
specialisti1, care exprima dealtfel una dintre multiplele particularitati ale relatiei cererii şi ofertei turistice,
anume aceea ca investitiile în baza materiala a ofertei sunt dependente ca volum absolut de
dimensiunea s i calitatea resurselor naturale, fiind în raport direct cu acestea.  Ca investitie specifica
insa, pe unitatea de echipament (loc de cazare, de divertisment, de agrement etc.) efortul investitional
este invers proportional cu calitatea atractiei turistice a resurselor naturale.
Exemplele sugestive ne sunt cunoscute. Astfel, resursele naturale originale şi atractive, de
exemplu, de tipul Deltei Dunarii, sau mai nou, de tipul agroturismului şi turismului rural, necesita
investitii specifice reduse în baza materiala. Invers, localizarile turistice situate în zone cu resurse
naturale sarace, cum ar fi statiunea Las Vegas construita în plin desert, suplinesc lipsa resurselor
naturale prin cele mai ridicate investitii specifice în baza tehnico-materiala, aceasta constituind de fapt
sursa de atractivitate a unei destinatii din aceasta categorie.
  Nu este mai putin adevarat  şi faptul ca, pe ansamblul unui complex economic national,
efortul investitional este redirectionat spre prevenirea degradarii mediului natural, chiar şi în cazul
zonelor geografice cu un potential turistic natural superior.

3. CARACTERISTICILE TURISMULUI RURAL ÎN EUROPA

În Germania, în anul 1992, s-a pus în aplicare un program de pregătire a operatorilor din
domeniul turismului rural (în speţă, agroturismul) pentru fermierii din West Flanders şi din provincia
Limburg. Programul cuprinde toate informaţiile practice necesare pentru dezvoltarea agroturismului,
consultanţă în domeniul juridic şi fiscal, marketing, management şi asistenţă privind posibilităţile de
sprijin financiar etc.
În Germania sunt mai multe organizaţii de turism rural sprijinite de Ministerul Agriculturii
din fiecare land. Cele mai reprezentative sunt: Vacanţa în gospodăria ţărănească cu 14 uniuni de
land, Turism rural şi Vino la ţară (Kommaufs Land), care sunt autonome, dispun de un marketing
propriu şi se preocupă de alcătuirea ofertelor, reclama şi comercializarea lor, pregătirea şi
perfecţionarea membrilor organizaţiei ş.a.
Obiectul programului avea în vedere conştientizarea de către populaţia locală a posibilităţilor
pe care agroturismul le-ar putea oferi.
Urmare acestui proiect s-au înregistrat rezultate pozitive. De exemplu, numărul de operatori
localnici care oferă cazare a crescut cu peste 50% (de la 60 la 93 de case), în anul 1993.
Proiectul a inclus şi crearea unui nou produs turistic în regiune, cu elemente rurale şi locale,
asigurând pe de altă parte, locuri de muncă pentru doi manageri de proiect care oferă consultanţă şi
asistenţă noilor operatori din domeniul turismului rural.
Intervenţia statului în vederea sprijinirii financiare, se realizează la nivelul fondurilor, iar
aceste ajutoare sunt atribuite organizaţiilor. Măsurile de susţinere a turismului la fermă (agroturism)
prevăd asistenţă financiară în anumite domenii.
Astfel, în anii 1994–1995 s-a investit de către landul Bavaria cca. 1,5 miliarde DM, din care
6 milioane DM numai pentru studii de marketing şi promovare.
Prin regimul fiscal din Germania, prestatorii particulari sunt supuşi impozitării pe venit, dar
în anumite landuri, prestaţiile sunt supuse TVA (în Baden –Wurttemberg şi Renania –Palatinat, TVA
= 14%). În landul Renania–Palatinat se prevede, în plus, o taxă de ocupare pentru un spaţiu de
primire.

9
 Urmare a dezvoltării turismului rural, în Germania s-au înregistrat la nivelul anului 1996,
circa 20 milioane de turişti (germani, americani, olandezi, austrieci, japonezi etc.) cu peste 645
milioane de înnoptări şi o cifră de afaceri de cca. 5 milioane de DM.
În Italia. Luând în considerare importanţa noilor tehnologii, în Italia s-a elaborat un program
pe calculator, precum şi o foaie standard pentru colectarea informaţiilor cu privire la serviciile oferite
pe piaţa turismului rural.
Aceste informaţii se referă la:
- firmele care oferă servicii turistice;
− caracteristicile artei şi artizanatului, specifice regiunii;
− specificul peisajului;
− atracţiile zonei;
− patrimoniul cultural.
Obiectivele urmărite au fost:
− standardizarea şi corelarea informaţiilor cu privire la turismul rural (agroturism);
− înlesnirea contactului dintre ofertanţi (prestatorii de servicii) şi agenţi.
Programul a fost testat în regiunea Friuli–Venezia–Giulia şi a fost apoi oferit altor regiuni,
precum şi Ministerului Italian de Turism şi organizaţiilor turistice, pentru a putea fi asigurată o largă
distribuţie a acestuia.
Utilizarea noilor tehnologii a căpătat importanţă pentru turismul rural, luând în considerare
distanţele de parcurs şi lipsa de comercializare.
Pe lângă acest proiect autorităţile italiene se preocupă într-o mare măsură şi de protejarea
mediului prin agroturism. De fapt, nu este posibilă dezvoltarea cu succes a agroturismului, dacă
peisajul şi mediul nu şi-au conservat caracteristicile lor tradiţionale. În acelaşi timp, susţinerea
dezvoltării agroturistice poate să reprezinte o susţinere indirectă a dezvoltării "serviciilor" aduse
mediului rural.
Prin regimul fiscal italian, organizaţiile turistice rurale plătesc impozit pe venitul obţinut din
agroturism, precum şi TVA de 9%.
În Belgia
Federation des Gîtes de Wallonie a elaborat un program pentru dezvoltarea spaţiului de
cazare în mediul rural şi a avut scopul de a convinge proprietarii de imobile rurale din Wallonia că
acestea pot fi restaurate şi valorificate în mod eficient pentru primirea turiştilor.
Proiectul încearcă să stimuleze economia rurală şi agricolă a regiunii Wallonia, să diversifice
activităţile regiunii, arătându-se totodată, că mediul natural şi rural, în general, nu este afectat negativ.
Pentru a se atinge obiectivele proiectului este nevoie de o schimbare a mentalităţii, drept
pentru care a fost realizat un film video cu o durată de 9 min. filmul, intitulat Genese d'un gîte
(Crearea unui popas rural) arată cum o familie modestă din Ardennes, un sat slab populat, îşi
transformă treptat hambarul într-un spaţiu de primire rurală pentru turişti.
Proiectul subliniază necesitatea protejării mediului înconjurător, sugerându-se în acelaşi
timp, o activitatea concretă şi rentabilă într-o regiune mai puţin dezvoltată turistic. El permite, de
asemenea, transformarea imobilelor nefuncţionale în structuri de primire, locuibile, integrând astfel
agricultura în activitatea turistică.
Regimul fiscal din Belgia prevede un impozit pe venitul realizat din activitatea agroturistică,
considerată ca fiind complementară. De asemenea, pentru camerele–pensiune se aplică un TVA unic.
Sprijinul din partea statului constă în acordarea de subvenţii regionale pentru finanţarea
popasurilor rurale şi subvenţii ale anumitor provincii, pentru acelaşi scop.
Fetourag este subvenţionată, în proporţie de 30%, de către Comunitatea franceză, având în
acelaşi timp şi anumite bonificaţii asupra dobânzilor de către Uniunea Europeană, iar organizaţia
Vlaamse Federatie primeşte fonduri din partea UE şi a Băncii Agricole Belgiene.

10
 În Spania. Sprijinul financiar din partea statului pentrui dezvoltarea activităţii de cazare la
cetăţeni constă în:
- subvenţii pentru reabilitarea patrimoniului în localităţile cu mai puţin de 2000 de locuitori,
din Catalonia şi Insulele Canare;
− subvenţii pentru investiţii (30%) în Galicia şi Asturia;
Agroturism Basc primeşte subvenţii din partea Uniunii Europene, de la 25 la 50% din totalul
subvenţiei provinciei.
Prin regimul fiscal adoptat, cele două asociaţii nu sunt supuse impozitării în acest domeniu.
În Franţa, sub auspiciile Ministerului Turismului şi ale Ministerului Agriculturii s-a
înfiinţat Federaţia Naţională de Habitat Rural şi de Amenajare Rurală care promovează produsul
agroturistic Rendez–vous en France, la decouverte ce oferă cazare, servicii şi agrement în localităţi
rurale.
În localitatea Anvergue s-au acordat subvenţii pentru structurile agroturistice de primire,
acestea obţinând astfel, clasificări de minimum două stele. De asemenea, se constată – conform unui
studiu de fezabilitate – că cerereapentru hanurile turistice este sensibilă la următoarele elemente:
autenticitate, arhitectură specifică, valorificarea superioară a produselor rurale şi dotări cu
echipamente de calitate. În perspectivă se va avea în vedere realizarea unui catalog "Auberges de
Pays", a cărui marcă este în proprietatea Camerei Regionale de Comerţ şi Industrie ANVERGUE,
urmăreşte extinderea reţelei de hanuri şi în alte regiuni sau comitate ale Franţei, contribuind astfel la
promovarea şi dezvoltarea turismului rural.

3.1. POLITICA EUROPEANĂ DE DEZVOLTARE A TURISMULUI RURAL

În România, precum şi în Uniunea Europeana, din cauze relative, dar în mod clar au aparut
diferente majore între anumite regiuni, diferente care în mod general erau defavorabile mediului rural
fata de cel urban. Aceasta a generat un nivel de trai mai scazut al populatiei din mediul rural
(învatamânt, sanatate, posibilitati de angajare, nivelul veniturilor), fapt care conduce la tensiuni
sociale crescânde, atragând dupa sine necesitatea implicarii factorilor politici responsabili.
Pentru a atenua cauzele acestor diferente,  în U.E. s-au înfiintat asociatii şi sau alocat fonduri
financiare,s-au dat chiar şi legi speciale, care au un rol din ce în ce mai important în dezvoltarea
mediu1ui rural..
Fondurile speciale înfiintate şi puse la dispozitie de U.E., sunt accesibile numai în conditiile
existentei unor programe de dezvoltare regionala bine definite.
Se considera mult mai importanta calitatea vietii decât cantitatea bunurilor consumate. Dintre
natura, societate şi economie, elementul constant este natura, celelalte existând doar prin interactiunea
lor. Din acest punct de vedere sunt esentiale, hotarâtoare doar nevoile naturale, iar societatea şi mai
ales economia trebuie să se adapteze la acestea.
Eficienta sociala a dezvoltarii regionale şi în special a celei rurale este asigurata prin
partenierate şi programe, iar eficienta economica prin concentrarea resurselor şi cofinantare.
În Europa gasim numeroase legi şi publicatii referitoare la acest domeniu.
Declaratia de la Cork şi Carta Europeana a Zonelor Rurale sunt considerate ca puncte de
referinta. Principiile sustinute de acestea au devenit parte integranta a politicii U.E.
Obiectivele Declaratiei de la Cork pot fi sintetizate în urmatoarele:
        prevenirea migratiei populatiei de la sate
        lupta împotriva saraciei
        crearea de noi locuri de munca
         eliminarea dezavantajelor, satisfacerea nevoilor crescânde de sanatate, de dezvoltare a
personalitatii, a conditiilor de munca şi de odihna
În ideile prezentate în Carta Europeana a Zonelor Rurale, programele

11
 de dezvoltare trebuie să se bazeze pe avantajele locale şi pe factorii regionali, să sustina
initiativa privata şi să promoveze prin orice mijloace dezvoltarea bazata pe forte proprii.
Ţarile din centrul şi estul Europei aflate pe calea reformei necesita 0 atentie din ce în ce mai
mare.Trebuie implementate strategii politice speciale pentru rezolvarea problemelor specifice, dar
implementarea acestor proiecte trebuie realizata de fiecare tara în parte.
În anul 1987, Consiliul U.E. propune relansarea spatiului rural printr-un program larg care
avea ca obiective:
        pastrarea identitatii culturale
        salvarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural european ca factor de ameliorare a
vietii şi ca sursa de dezvoltare socia,economica şi culturala. S-au avut în vedere mai multe tari, mai
multe regiuni şi mai multe tematici.Tematicile au avut diverse semnificatii, diverse dimensiuni şi
particularitati locale.
A fost propusa urmatoarea schema de lucru: specialisti din toata Europa au identificat rutele şi
au elaborat harti s-a creat o emblema comuna pentru vizualizarea pe întreg teritoriul european s-a
trecut la coordonarea unui ansamblu pe actiuni asociative cu parteneri publici şi privati adresându-se
în principal tineretului Accste începuturi s-au realizat printr-un atelier creat-ATEART-Atelier
Transfrontalier pour l'Environement et les Actions en Rural Teritoire. Scopul a fost acela de
dezvoltare regionala, de a gasi apropieri transfrontaliere, de a favoriza cunoasterea altor popoare,
acceptarea diferentelor şi promovarea dialogului cultural comun, care să duca la protejarea bogatiilor
naturale şi spirituale ale fiecarui popor.
Actiunile au devenit actiuni pilot în ideea de a servi ca exemple în actiunile ce vor  urma pe
intreg teritoriul european.

4.TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA

4.1.SCURT ISTORIC
În România, turismul s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, datorita pozitiei geografice a
tarii noastre care era strabatuta de doua rute comerciale foarte importante. Prima ruta pleca din Italia
din orasele Venetia şi Genova, trecând prin Vicina, Cetatea Alba, apoi Cernavoda şi continuând spre
Lvov în Ucraina, un vechi centru cultural şi comercial. A doua mare ruta pornea din Flandra şi
stabatea Europa de la nord spre sud, trecând şi prin orasele Sibiu, Brasov şi Bistrita.
Turismul rural nu este un fenomen nou în România, acesta începând prin initiative personale.
Migratiile sezoniere facute cu scopul de a cauta aer curat şi relaxare au fost foarte populare la
începutul secolului şi în perioada interbelica. Astfel, înca de atunci existau foarte multe sate care
îndeplineau functia de "turism satesc", cum ar fi: Jiblea, Polovragi, Baia de Fier, Novaci, Sacelu,
Amara, sapte Sate, Zizin şi multe altele.
În anii 1960, turismul satesc exista pe tarmul Marii Negre în satele: Costinesti, Mamaia sat,
Agigea, 2 Mai, precum şi în Delta Dunarii în sate ca Sfântul Gheorghe şi Murighiol.
În anul 1970 Biroul National de Turism "Carpati Bucuresti" a fost singura organizatie de
turism de acord să negocieze în strainatate pentru a aduce turisti din vest, pentru a-şi petrece prin
programele prezentate, vacantele în sate traditionale, selectate dupa criterii specifice, unde turistii să
poata participa la activitatile micilor fermieri, locuind în casele lor şi luând parte la evenimentele
importante şi festivitatile populare.
Primele implicatii guvernamentale privind reglementarile legale ce vizeaza turismul rural s-au
realizat în anul 1972, când prin Ordinul nr. 297, elaborat de Ministerul Turismului au fost selectate
118 localitati rurale, ce urmau a fi lansate în turism. În anul urmator, prin Ordinul Ministerului
Turismului nr.744 erau declarate sate turistice 14 localitati rurale[6]. Urmeaza apoi interzicerea cazarii
turistilor straini în locuintele particulare(Decretul 225/1974).
Au fost selectate 117 sate dintr-un capat în altul al tarii, din care au fost alese 10 pentru a le
experimenta în vara anului 1973. Aceste sate au fost : Sf. Gheorghe, Murighiol (Tulcea), Fundata
12
(Brasov), Rucar (Arges), Vaideeni (Vâlcea), Tismana (Gorj), Rasinari (Sibiu), Halmagiu (Arad),
Bogdan Voda (Maramures), Vatra Moldavitei (Suceava).
Dupa anul 1979, prima institutie care a promovat ideea de turism rural în România, a fost
Agentia Nationala a Zonei Montane - A.N.Z.M., sub conducerea lui Radu Rey. În cadrul acesteia, se
punea un accent deosebit pe complementaritatea dintre activitatile de turism şi cele agricole, fiind în
mare parte o încercare de aplicare a modelului tirolez de turism rural, având în centrul preocuparilor
ferma.
Dupa 1990, s-a elaborat o strategie de restructurare a turismului, pe plan national, potrivit careia
statului îi reveneau sarcini legate de realizarea pachetului de politici si mecanisme economice
necesare îndeplinirii functiilor sale de: coordonare, protectie a mediului înconjurator, investitor si
legiuitor. În 1992, Comisia Zonei Montane Românesti si FRDM realizeaza o ierarhizare în cadrul
tipologiei gospodariei taranesti, din punct de vedere al spatiilor de cazare si al serviciilor oferite de
acestea. Astfel, au fost evaluate 2000 de gospodarii, care au fost clasificate în clase de la I la IV,
privind spatiile de cazare si în clase de confort A,B,C, privind serviciile oferite[7].
                  În ordine cronologica, urmeaza Ordonanta Guvernamentala nr.62/24.08.1994 si mai apoi
Legea nr. 145/31.12.1994 pentru aprobarea O.G. mai sus mentionate, care au stabilit o serie de
facilitati pentru dezvoltarea sistemului turistic rural în zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii
Negre[8]. Legea nr.145/1994 ofera scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioada de 10 ani a
pensiunilor si fermelor agroturistice. Cu aceasta ocazie se introduc notiunile de pensiune turistica si
ferma agroturistica. Având în vedere Ordonanta Guvernamentala nr.62/1994, este emis Ordinul
Ministrului Turismului nr.20/04.04.1995, ce cuprinde normele si criteriile minime pentru clasificarea
pe stele a pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice[9].
                  În anul 1997, prin Ordonanta nr.63 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea
turismului rural, Guvernul României a prevazut functionarea pensiunilor turistice si pensiunilor
agroturistice. La data intrarii în vigoare a acestei ordonante, se abroga O.G. nr.62/1994[10]. Apare
astfel, în 1998, Legea nr. 187/14.10.1998, pentru aprobarea OG nr. 63/1997 privind stabilirea unor
facilitati pentru dezvoltarea turismului rural.
                  În anul 1999, este emis Ordinul nr. 61/27.04.1999, prin care se individualizeaza
clasificarea sub forma florilor, margaretelor.
                Ultima reglementare promovata si emisa, ce vizeaza turismul rural, este Ordinul nr.
65 din 10 iunie 2013
                Este obligatorie si completarea, de catre turistii cazati în pensiuni, a unui formular "Fisa de
anuntare a sosirii si plecarii turistilor", pentru fiecare persoana gazduita, în dublu exemplar. Aceasta
fisa este prezentata în anexa nr. 6.
Un mod diferit de abordare a fost propus de ANTREC (Asociatia Nationala de Turism Rural,
Ecologic şi Cultural), creata la Bran în anul 1994, având drept nucleu o întreprindere privata de tip
S.R.L. A dat o mare importanta inventarierii structurilor de cazare, cresterii numarului de membri şi
creerii de filiale judetene.
Desi obiectivul declarat al acestei asociatii este dezvoltarea turismului rural în România,
preocuparea majora vizeaza reproducerea în mediul rural a confortului urban, fapt ilustrat şi de
normele de clasificare pe care asociatia le-a elaborat împreuna cu Ministerul Turismului şi în care
caracterul de turism cultural şi ecologic  nu  se reflecta.
          În anul 1995, ANTREC devine membra  a asociatiei europene de profil, EUROGÎTES, cu
sediul la Strasbourg. ANTREC reunea la sfârsitul anului 1995 peste 2.000 de membri, organizati în 15
filiale.
        În catalogul EUROGÎTES, din 1996, realizat sub patronajul Federatiei Europene de turism Rural,
România a fost reprezentata de 20 de gospodarii, fiind plasata alaturi de oferta turistica a unor tari cu o
bogata traditie în acest domeniu, tari precum Belgia, Franta, Irlanda.

13
    În cel de-al patrulea an de existenta, 1997, al ANTREC România, numarul membrilor sai  a ajuns la
aproape 3.000, iar cel al filialelor la 28. În acest an, s-a editat primul CD-rom, primul catalog al
pensiunilor rurale.
    În anul 1998, numarul membrilor ajunge la 2.500, iar cel al filialelor la 30.
    În prezent, ANTREC are 31 de filiale judetene ( în cele 41 de judete din tara) aproape în
toata România, un numar de 2500 membri, si pensiuni turistice si agroturistice în 770 de sate
românesti. 
Federatia Româna de Dezvoltare Montana si Rurala (FRDMR)
         FRDMR a luat fiinta în anul 1991. În vederea dezvoltarii si implementarii agroturismului în
România, FRDMR a elaborat un program vast, creându-si astfel o politica si un management propriu.
De asemenea, FRDMR a întreprins actiuni si colaborari la nivelul organismelor guvernamentale si
neguvernamentale, pe plan national si international.
       În protocolul din 3 februarie 1994, cu Ministerul Turismului, s-au pus bazele cooperarii în
vederea realizarii în comun a unor actiuni  în dezvoltarea turismului rural, în elaborarea cadrului
legislativ adaptat la realitatile actuale. În cadrul acestor actiuni, FRDMR a promovat un proiect de
lege, pentru sustinerea turismului rural, a derulat un program PHARE, a asigurat o baza de date
necesara editarii în conditii grafice moderne a unui ghid agroturistic cu primele 200 de gospodarii
atestate în perioada 1991-1994.
               În mai 1994, a fost încheiat un protocol între Ministerul Tineretului si Sportului si FRDMR.
Acest protocol a pus bazele colaborarii cu privire la integrarea tinerilor din zonele rurale în activitati
de turism rural. Prin aceste actiuni au fost pregatiti, ca ghizi si manageri în agroturism, 100 de
tineri  proveniti din gospodariile taranesti.
               Pentru a facilita stabilirea de legaturi pe plan international, FRDMR s-a afiliat unor
organisme internationale, precum EUROTER, în vederea realizarii unor actiuni pentru sprijinirea si
dezvoltarea turismului rural. FRDMR a realizat mai multe schimburi de experienta cu organisme
specializate din Franta, precum Cléconfort si s-a preocupat de alinierea criteriilor de clasificare a
ofertei agroturistice din România, în cadrul Uniunii Europene.
               În anul 1994 s-a derulat un program PHARE, care a facilitat organizarea, în sapte judete, a
unor actiuni de promovare a turismului rural.
               Prin intermediul Centrului de Consultanta, Asistenta, Formare si Dezvoltare Rurala, care
functioneaza în cadrul Federatiei Române pentru Dezvoltare Montana si Rurala, realizat cu sprijin
material si asistenta de specialitate din partea organizatiei CEBEMO - Olanda, se organizeaza cursuri
de instruire si specializare pentru toti participantii la actiunile de promovare si  implementare a
turismului rural.
Alte organizatii si asociatii la nivel local
           Asociatia "Operatiunea Satele Românesti", cunoscuta si sub numele Operation Villages
Roumain(OVR), a fost constituita în 1988-1989 pentru a proteja satele românesti de campania de
sistematizare a datelor, initiata de fostul regim.
           Programul de sistematizare si modernizare a satelor presupunea demolarea multor sate si
catune, care nu trebuiau sa mai apara ca asezari rurale. Prin aceasta asociatie, s-a reusit întârzierea mai
multor actiuni de mutare a gospodariilor taranesti sau de desfiintare a acestora.
             Dupa 1990, asociatia a actionat pentru sprijin si ajutor umanitar, si a reusit sa-l obtina datorita
faptului ca radacinile si esenta acesteia au fost în afara României. În anii 1991-1992, a desfasurat
activitati de parteneriat în scopul dezvoltarii satelor românesti. OVR a pus în functiune o retea de
turism rural cuprinzând localitati din judetele: Maramures, Alba, Bistrita-Nasaud, Brasov, Sibiu.
               În dezvoltarea turismului rural, Asociatia OVR a adoptat o strategie proprie, a creat mijloace
proprii de promovare a turismului rural, a realizat pliante, a marcat satele turistice cu o sigla proprie si
a participat efectiv la schimburi de turisti din tarile Comunitatii Europene.   

14
               Asociatia Pensiunilor Turistice Info-Tur, Sucevita. Membrii sai sunt: 20 de case de vacanta,
3 pensiuni agroturistice din Sucevita, una din Marginea si un restaurant din Radauti.
               Asociatia de Dezvoltare a Agroturismului, Maramures.
               Asociatia Nationala pentru Dezvoltare Rurala montana ROMONTANA, Vatra Dornei
Obiectivele asociatiei ROMONTANA sunt :
    -de a contribui la dezvoltarea generala a comunitatilor rurale montane, gasirea si modelarea
capacitatii populatiei acestor zone în a sustine si a promova cauzele si interesele producatorilor
montani;
          -sprijinirea, dezvoltarea comunitatilor montane rurale;
          -facilitarea schimburilor de experienta si crearea de legaturi între institutiile nationale si
internationale implicate în dezvoltarea zonei montane.
          -atragerea unor sume de finantare necesare unor proiecte de dezvoltare durabila în zona de
referinta.
              Asociatia de Turism Montan Prahova este o asociatie nonprofit, care reuneste reprezentantii
consiliilor locale din 18 localitati ale judetului Prahova si are ca scop stimularea si dezvoltarea
turismului rural în zona. Asociatia a beneficiat, prin intermediul fundatiei internationale de asistenta
Inter-Assist, cu sediul în Elvetia, de un program de asistenta în promovarea  produsului turistic local,
concretizat în editarea unui pliant si catalog de promovare, cuprinzând oferta de cazare a asociatiei.
               Fundatia turistica "AGRO-TUR O.S.R", din localitatea Vadul Izei, Judetul Maramures, este
formata prin aderarea a 24 de gospodarii, care au fost pregatite sa primeasca  turisti din tara si
strainatate. Fondatorul asociatiei si presedintele acesteia este Ion Borlean, care a absolvit la rândul lui
cursurile de ghizi si manageri agroturistici, organizat de FRDM si Ministerul Tineretului si Sportului,
în 1994. Programul asociatiei este bazat pe strategia FRDMR si a fundatiei O.V.R (Operation Villages
Roumains).
               Asociatia turistica "Botiza", înfiintata în 1993 în localitatea Botiza, judetul Maramures, este
o asociatie turistica locala, care dispune de un program agroturistic propriu specific obiceiurilor si
traditiilor locale. Fondatorul asociatiei,  este Prof. Ion Muchie, absolvent al cursurilor de manageri în
agroturism organizate de FRDM în colaborare cu MTS. Acesta promoveaza turismul rural folosind
sloganul "Botiza - Paradis turistic".
4.2.PROGRAME EUROPENE DE DEZVOLTAREA LOCALA PRIN
TURISM RURAL.
Programul PHARE - Lien, desfasurat între anii 1994 - 1996, a constat în sprijinirea
materializarii unor proiecte de dezvoltare rurala care vizau între altele îmbunatatirea confortului
locuintelor sau formarea unor agentii de dezvoltare locala.
Programul PHARE - INTERREG 1995 - 1996, a condus la realizarea unui sistem unitar de
semnalizare turistica în toate cele 14 sate,amenajarea birourilor de informare în aproximativ 10 sate,
organizarea unor cursuri de pregatire a gazdelor, editarea buletinului informativ SĂ Turism .
Dar cel mai important a fost programul PHARE - Turism, aplicat la nivelul a 4 zone pilot,
criteriile de selectie fiind urmatoarele :
        existenta prealabila a unei structuri juridice având ca obiect dezvoltarea turismului la
nivel local
        existenta prealabila a unei activitati turistice locale, axata pe 0 retea de cazare
        amplasarea satului într-una din zonele prioritare definite de Ministerul Turismului
        infrastructurile din domeniul comunicatiilor existente sau în curs de
amenajare
        amplasarea geografica a satului în lungul unei axe de legatura
        motivatia locala

15
 În cadrul acestui program în care beneficiar era Ministerul Turismului, OVR a fost
responsabila cu dezvoltarea turismului rural, mai ales a infrastructurii generale şi specifice în misiunea
ANTREC a fost de promovare şi comercializare, principalele obiective fiind :
        realizarea catalogului national al gospodariilor cuprinse în reteaua de turism rural
        participarea la târguri de turism
        realizarea unui sistem national unitar
         de rezervare şi comercializare a ofertelor turistice
Integrarea tarilor candidate în politicile structurale ale Comunitatii Europene se va desfasura în
cateva stadii:
Primul stadiu, care a durat pâna în anul 2000, a constat în continuarea ajutorului financiar şi
cooperarea tehnica cu tarile din Europa Centrala şi de Est ( CEEC ) prin intermediul programului
PHARE început în 1989.
România a primit prin acest program 731 milioane ECU în perioada 1990-1996, principalele
sectoare vizate fiind agricultura şi turismul.
Al doilea stadiu începe din anul 2000 şi pâna la data aderarii, asistenta Comunitatii venind cu
doua programe financiare de pre-acces:
        programul PHARE cu noile sale directii de lucru
        programul SAPARD
Programul SAPARD (Special Action Programme for Pre-accesion Aid for Agriculture and
Rural Developement) va acorda un fond de 500 milioane EURO per an pentru agricultura şi
dezvoltarea rurala, în cadrul acestui program putându-se conta pe 38.054 milioane EURO pentru
dezvoltarea turismului rura1.Al treilea stadiu: dupa aderare va începe implementarea Fondurilor
Structurale şi Fondului de Coeziune pe baza unor reguli şi a bugetelor adoptate în 1998.
Obiectivele Fondurilor Structurale sunt: adaptarea economica a regiunilor mai putin
dezvoltate, sprijinirea regiunilor cu pronuntat declin economic prin reconversie economica,
combaterea somajului pe lunga durata, adaptarea fortei de munca, transformarea şi comercializarea
produselor agricole, diversificarea economica şi adaptarea structurala a regiunilor vulnerabile (regiuni
cu tendinta de depopulare în care agricultura e prioritara), sprijinirea regiunilor cu o populatie redusa.
Strategia de preacces a României în Uniunea Europeana presupune participarea activa a
României în cadrul programelor comunitare.
În Agenda 2000 referitor la opinia Comisiei asupra cererii de aderare, este analizata
participarea României în programele comunitare, proiectele realizate şi implementarea programului
PHARE.
România participa deja în programele ECOS-OUVERTURE, YOUTH FOR EUROPE,
pregatindu-se să participe la programele LIFE, SAVE, LEADER III, acesta din urma având o
importanta deosebita pentru dezvoltarea turismului rural, scopul programului fiind revitalizarea
spatiului rural.
România a participat cu aproape 50 de proiecte în cadrul programului ECOSOUVERTURE.
Din totalul acestor proiecte, 12 % au avut drept obiectiv turismul rural, de exemplu:
        Agrinet (parteneri fiind Italia, Finlanda, Ungaria, România)
        Villages Roumains (Belgia, Grecia, Franta, România)
        Tradelink promoter (Ungaria, Irlanda, Belgia, România)
        Recotour (Franta, Albania, Bulgaria, Spania, România)
        Transhumanta (Spania, Italia, România)

4.3. PRODUSUL TURISTIC RURAL

4.3.1. DEFINIRE ŞI CONŢINUT.
             Produsul turistic rural consta în a oferi turistilor servicii, precum: cazare, cazare si mic
dejun, demipensiune (cazare, mic dejun si prânz sau cina), pensiune completa (cazare si toate mesele
16
incluse). La acestea se mai adauga excursii, transport, tratament balnear, participarea la diverse
festivaluri si sarbatori traditionale. Acest produs este alcatuit din: componente de baza, care cuprind
cazare , alimentatie si transport; si componente auxiliare, care cuprind agrement, tratament balnear,
activitati sportive, etc..
Comportamentul turistic al ultimelor decenii evidenţiază tot mai clar existenţa unor obiective
concrete ale vacanţelor şi în consecinţă, produsele turistice oferite trebuie elaborate pornind tocmai de
la motivaţiile care stau la baza obiectivelor respective
Astfel, se vorbeşte despre turismul de descoperire, de recuperare, educativ, religios, sportiv
etc. Fiecare dintre aceste forme necesită produse susceptibile să răspundă aspiraţiilor clientelei
specifice.
Pentru a se înscrie într-o dinamică a progresului, prestatorii şi responsabilii turismului
trebuie să prospecteze necontenit noi căi de ofertă pornind de la o cunoaştere cât mai bună a
clientelei turistice, a modului său de viaţă, a mentalităţilor şi a aspiraţiilor sale, exprimate sau
neexprimate. În majoritatea cazurilor, pentru a putea promova cererea şi ulterior a o amplifica, pe
măsură ce se manifestă, ea trebuie anticipată. În acest scop, trebuie adoptată şi urmărită, cu
consecvenţă, o anumită logică a . produselor turistice.
Un produs turistic este un ansamblu de prestaţii susceptibile să se constituie într-un
răspuns global şi coerent la ansamblul aşteptărilor şi solicitărilor turistului.
Produsul turistic prezintă o structură complexă, manifestată în diverse combinaţii ale
elementelor componente (cazare, hrană, transport, primire, animaţie, calitatea peisajului, excursii,
tratament balnear, servicii ş.a.) practicate şi dozate în funcţie de cerere.
Principial, se disting două tipuri de elemente componente ale produsului turistic:
- primare sau de bază, incluzând cazarea, hrana şi transportul
- secundare sau auxiliare: primirea, descoperirea mutuală, animaţia, activităţile sportive,
agrementul, balneoterapia ş.a.
Produsul turistic trebuie să îmbine elementele componente şi în funcţie de circumstanţele
mediului înconjurător.
Produsul turistic poate avea:
- o paletă mai restrânsă, limitată la componentele de bază (transport+cazare; cazare, cazare
hrană), dacă turistul are garanţia practicării unor activităţi la alegere în proximitate (plimbări în natură,
echitaţie, înot, pescuit ş.a) aspect care "condiţionează" de fapt vânzarea cazării.
- o paletă amplificată (cazare + demipensiune; cazare + pensiune completă, transport ş.a.)
atunci când efectul de atractivitate al componentelor auxiliare (diverse forme de agrement,
balneoterapie, calitatea peisajului ş.a.) este cert, uşor de generat şi se concretizează în conturarea unui
flux turistic bine definit sub aspect cantitativ, compus dintr-o clientelă relativ fidelă.
În toate cazurile trebuie prevăzute servicii publice comerciale, administrative, ele asistenţă
medicală etc.

5. TIPURI DE SATE TURISTICE

Stabilirea tipurilor de sate turistice constă în relevarea specificului localităţilor şi gruparea
lor în câteva tipurifundamentale, în vederea promovării în fiecare localitate a celor mai adecvate
forme de turism, în fiecare localitate a celor mai adecvate forme de turism, în funcţie atât de
principalele caracteristici geografice, sociale şi economice, cât şi de principalele motivaţii şi opţiuni
ale categoriilor de turişti care frecventează localitatea respectivă. Aplicarea principiului specializării
în domeniul organizării şi funcţionării satului turistic este cu atât mai necesară, cu cât fiecare localitate
rurală constituie o entitate, cu particularităţi proprii şi activităţi specifice ce nu trebuie decât să fie
identificare şi valorificate, cât mai eficient posibil din punct de vedere turistic.
De asemenea, stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mijloc de selecţionare a
turiştilor, aceştia grupându-se de la sine într-un sat sau altul, în funcţie de principalele lor motivaţii şi
17
opţiuni turistice. Aceasta permite o mai bună cunoaştere şi funcţionare a mecanismului economic
cerere-ofertă şi ca urmare, organizarea spaţiilor de cazare şi a celorlalte servicii în funcţie de
principalele caracteristici social-economice ale clientelei turistice, în sfârşit, stabilirea de sate turistice
permite realizarea unei publicităţi concrete şi specifice în funcţie de particularităţile fiecărui tip de sat
turistic.
Din punct de vedere teoretic, problema tipologiei satelor turistice poate fi abordată ca o
chestiune de natură opţională, însă decizia aplicării ei în practică, determinarea tipului satului turistic
este de natură obiectivă. Pentru aceasta este necesar ca, alături de dorinţa şi intenţia organizatorilor,
satul turistic respectiv să întrunească un cuantum de condiţii naturale şi istorice, social-economice
obiective, care să fie definitorii şi caracteristice pentru fiecare tip de sat turistic. întrucât
caracteristicile care pot lua în considerare tipologia satelor turistice sunt numeroase şi variate 3e la o
zonă geografică la alta chiar de la o localitate la alta, în continuare ne vom rezuma doar la prezentarea
unei tipologii generale a satelor turistice.
1. Sate turistice etnografice-folclorice (Bogdan Vodă, Vaideeni, Lereşti, Sibiel, Vama,
Rasinari, Cuttisoara). în această categorie se pot încadra satele în care portul tradiţional, arhitectura,
mobilarea şi decorarea interioară în sat turistic, muzica populară şi coregrafia populară predomină şi
se impun ca însuşiri esenţiale ale satului respectiv. în aceste sate pot fi oferite turiştilor servicii de
cazare şi masă, în COMUIUI cv^ntice (mobilier, decor, echipament de pat în stil popular, meniuri
tradiţionale servite în veselă şi cu tacâmuri specifice-farfurii şi străchini de ceramică, linguri de lemn
etc, ceea ce nu exclude desigur, posibilitatea utilizării, la cerere a tacâmurilor moderne). în aceste sate,
se pot organiza expoziţii artizanale permanente (cu vânzare) iar pentru turiştii care nu rămân în
localitate ci numai o vizitează, se pot amenaja una sau mai multe gospodării cu muzee etnografice în
aer liber. De asemenea, în aceste sate pot fi identificaţi şi stimulaţi rapsozii populari (vocali sau
instrumentali) permanentizate horele duminicale şi la sărbători, alte obiceiuri şi tradiţii locale, la care
să participe efectiv şi turişti.
Este ştiut că păstrarea şi perpetuarea folclorului şi îndeosebi a etnografiei (portul, tehnicile
de lucru, arhitectura, mobilarea şi decorarea interioară etc), în formele lor originale şi tradiţionale se
află într-un declin, devenind puncte tot mai izolate pe harta etnofolclorică a ţării. Formele şi conţinutul
modului de viaţă citadine au pătruns şi continuă să pătrundă impetuos şi ireversibil şi în mediul rural.
Abordând viitorul unor localităţi din perspectivă turistică şi adaptându-se acestui scop se
consideră că specificul lor etnografic poate şi trebuie să fie conservat şi perpetuat (în forme adecvate).
în caz contrar, interesul actual al turiştilor pentru satul românesc, pentru mediul rustic, în general va
scădea treptat.
Cu mai multă receptivitate şi cu puţin interes din partea organelor administrative şi de
specialitate se poate perpetua, chiar şi în condiţiile civilizaţiei contemporane, specificul etnografic şi
spiritual al unor sate româneşti. Acest deziderat trebuie urmărit cu atât mai mult cu cât numeroşi
săteni din unele localităţi manifestă 9
vădit interes pentru menţinerea stilului lor tradiţional de viaţă, aceste localităţi având şansa
să devină baze turistice permanente, de popularitate internaţională, deosebit de rentabile.
2. Sate turistice de creaţie artistică şi artizanală (Tismana, Margina, Corund, Humulesti,
Sapanta, Sacel etc). Sunt cunoscute interesele numeroşilor turişti pentru creaţia artistică artizanală, ca
şi dorinţa lor pentru achiziţionarea unor astfel de creaţii direct de la sursă, de la producătorul însuţi.
Până în prezent, în aceste localităţi se practica doar turismul de circulaţie. în cel mai bun caz,
unele din ele sunt incluse în itinerarele turistice. Aceste sate oferă, însă, posibilitatea practicării unui
turism de sejur, în cadrul căruia în atelierele special amenajate şi cu îndrumarea unor artişti şi meşteri
populari renumiţi, turiştii s-ar putea iniţia în arta şi tehnici arhaice populare: icoană pe sticlă, pictură
naivă, sculptură în lemn şi piatră, ţesătorie populară, confecţii şi cusături populare, ceramică, muzică
şi dansuri populare etc.

18
 Se are în vedere şi identificarea posibilităţilor de practicare a unora din aceste activităţi, chiar
în cadrul gospodăriilor găzduitoare. Există numeroase sate în care preocupările de bază ale
gospodăriilor sunt ţesutul fa războaie ţărăneşti, cusăturile sau broderiile populare, activităţi în care pot
fi iniţiaţi turiştii amatori. Prin urmare, caracteristica esenţială a acestor sate, imaginea lor de marcă, ar
urma să fie producţia artistica şi artizanală, valorificată turistic complex şi eficient
3. Sate turistice climaterice şi peisagistice (Fundata, Bran, Moieciu, Tismana, Bradet, 2
Mai, Zizin). Caracteristicile predominante ale acestor sate adecvate turismului de sejur (pentru
amatorii de linişte, de plimbări solitare, într-un cadru natural pitoresc) sunt cadrul natural şi poziţia
geografică izolată de centrele aglomerate şi de marile artere de circulaţie. Satele de deal şi de munte,
cu casele răspândite pe văi şi coline, la o oarecare distanţă unele faţă de altele, cu pajişti, fâneţe sau
livezi, satisfac motivaţia fundamentală a numeroşilor turişti „reîntoarcerea la natură".
4. Sate turistice pescăreşti şi de interes vânătoresc (satele de pe Văile_Vişeului şi
Bistriţei, Gurghiu şi din Delta Dunării). În afara posibilităţilor de cazare, în aceste sate se pot oferi
servicii culinar gastronomice pescăreşti şi vânătoreşti. De asemenea, populaţia locală poate organiza,
pentru turişti unele forme de agrement specifice pescăreşti şi vânătoreşti.
5. Sate turistice viti-pomicole (Recaş, Agapia, Vânători- Neamţ). În aceste localităţi
predomină activităţile de cultivare a pomilor fructiferi şi a viţei de vie, activităţile turistice sunt
posibile pe toată durata anului, atât în perioada recoltării cât şi după aceea, prin oferirea fructelor,
strugurilor şi a preparatelor pe baza lor. De asemenea, pot fi avute în vedere multe alte preparate
culinare, comune sau dietetice, pe bază de fructe. în aceste sate, o atracţie deosebită şi în acelaşi timp
o sursă principală de venituri, poate să o constituie băuturile răcoritoare şi reconfortante preparate din
fructe.
6. Sate turistice pastorale (Vaideeni, Jina, Prislop). În această grupă pot fi incluse în
general sate de munte, în care preocuparea de bază a localnicilor este creşterea oilor şi a vitelor şi care
pot să atragă turiştii prin meniuri bazate pe produse lactate. Aceste meniuri pot fi completate cu ouă,
carne de pasăre, de ovine şi de bovine, iar pentru divertisment pot fi organizate ospeţe ciobăneşti
(batal la proţap, berbec haiducesc, balmuş, urdă şi jintiţă) petreceri specifice şi tradiţionale.
7. Sate turistice şi practicarea sporturilor (Fundata, Moieciu, Murighiol, Mila 23).
Numeroase localităţi rurale prezintă excelente condiţii pentru practicarea sporturilor de iarnă (sate
montane şi de deal) şi nautice pe râurile interioare, lacuri de acumulare, fără amenajări speciale şi
costisitoare. Acest tip de sat poate să atragă două categorii de turişti, în general din rândul tineretului:
sportivi amatori, iniţiaţi în practicarea sporturilor respective, turişti neiniţiaţi sau mai puţin iniţiaţi, dar
dornici să se iniţieze şi să le practice. Pentru această din urmă categorie pot funcţiona instructori de
schi, bob, înot etc. recrutaţi din rândul populaţiei locale. De asemenea, în aceste sate, pot funcţiona
puncte de închiriere aechipamentului sportiv.
8. Sate cu monumente istorice, de arta şi arhitectura renumite pe plan national şi
international ( Putna, Manastirea Humor, Dragomirna, Agapia, Varatec, Polovragi, Tismana, Biertan,
Harman).

6. OBIECTIVE STRATEGICE
Activitatea turistica poate să rezolve unele dintre problemele economice şi de munca în care
este implicata populatia rurala. Avantajele care se obtin în urma practicarii turismului rural pot fi de
natura economica şi de natura socio-culturala. Dintre acestea putem mentiona:
 Stabilizarea populatiei prin fixarea fortei de munca
Aceasta este o consecinta extrem de importanta pentru majoritatea zonelor rurale, confruntate
în general cu fenomenul de depopulare, survenit în special ca urmare a absentei unei perspective
materiale certe a locuitorilor
Aportul de lichiditati provenite din prestatii turistice pot ajuta la conservarea locurilor de
munca în servicii precum comertul, cazarea turistica, transport local, asistenta medicala. Ele pot aduce
19
venituri suplimentare agricultorilor, muncitorilor silvici, pescarilor. Chiar daca conservarea locurilor
de munca reprezinta un obiectiv mai putin atragator decât crearea de noi locuri de munca, ea poate
contribui la viabilitatea comunitatilor rurale şi în special a celor de tip marginal, care nu beneficiaza
de efectele de polarizare urbana. Studiile efectuate în zonele rurale au confirmat rolul turismului în
conservarea locurilor de munca şi diminuarea fenomenului de poluare.
 Crearea de noi locuri de munca
Crearea de noi locuri de munca este posibila în conditiile în care implementarea locala a
turismului rural este realizata cu succes. Acest fapt este asociat în special practicilor hoteliere şi de
restaurant. În spatiul rural, reusita acestora creaza perspective pentru cazarea turistilor la localnici,
ceea ce va duce implicit la amplificarea activitatilor legate de comertul cu produse alimentare, de
artizanat, transport, valorificarea patrimoniului local etc.
Diversificarea modului de utilizare a fortei de munca
Marea majoritate a zone lor rurale prezinta o slaba diversitate în modul de utilizare a fortei de
munca, ocupata aproape în totalitate în sectorul agricol.
Diversificarea activitatilor într-un context turistico-economic favorabil poate atrage dupa sine
de asemenea stabilizarea populatiei rurale.
 Pluriactivitatea
Pluriactivitatea este o alta consecinta benefica a turismului rural. Ea desemneaza situatia în
care, la nivel individual sau familial, asigurarea existentei se realizeaza prin prestarea unor activitati
suplimentare (cel putin una), în completarea activitatii de baza. Astfel, un agricultor poate avea
disponibilitatea de a închiria camere, de a ajuta administratia locala prin prestarea unor servicii
turistice (ghid, animator, monitor de schi s.a.).
Pluriactivitatea permite realizarea unor venituri suplimentare, atât în contextul declinului unui
tip de activitate, cât şi în cel al constrângerilor generate de ritmicitatea sezoniera a activitatilor
agricole.
 Promovarea şi dezvoltarea serviciilor
Promovarea şi dezvoltarea serviciilor este un aspect esential, cu atât mai mult cu cât
numeroase colectivitati rurale sunt grevate înca frecvent de absenta unor facilitati de servicii
corespunzatoare. Cererea suplimentara de produse, cauzata de cresterea numerica a clientelei (inclusiv
a celei turistice) poate permite expansiunea retelei comerciale, sustinerea unor lucrari de ameliorare a
habitatului (modemizarea drumurilor, canalizari, electrificari, semnalizari rutiere şi turistice),
dezvoltarea transportului în comun, a serviciilor postale şi de comunicatie .
Este la fel de importanta atragerea şi mentinerea clientelei, cât şi sporirea acesteia; acest fapt
nu se realizeaza de la sine, fiind necesara 0 politica concentrata a tuturor variabilelor care actioneaza
asupra clientelei. La nivelul sarcinilor, se impune ca ele să dobandeasca disponibilitatea de a oferi
servicii de calitate, susceptibile permanent de reînnoire, de adaptare la dinamica rapida a motivatiilor
turistului.
În special în cazul asezarilor rurale izolate, care nu au disponibilitatea de a asigura şi sustine
servicii numeroase, turismul rural poate ajuta la mentinerea viabilitatii lor. Evident, este de presupus
ca respectivele asezari să posede elemente particulare de atractie turistica, iar fenomenul de circulatie
turistica să fie stimulat şi amplificat prin comercializarea adecvata a ofertei turistice.
Sustinerea economica a agricultorilor este o problema majora în mediile economice şi politice.
Numeroase studii efectuate în tari cu traditie în turism rural au evidentiat ca veniturile medii ale
agricultorilor pot fi marite prin oferirea diferitelor forme de cazare, prin promovarea vizitelor în
fermele agricole care poseda diverse functii de atractie (echitatie, vinificatie, legumicultura, apicultura
etc.), prin vânzarea produselor specifice gospodariei sau satului.
Pe lânga beneficiile de ordin economic care pot incita agricultorii să se angajeze în activtatiti
turistice, nu pot fi ignorate beneficiile de ordin social. Ca urmare a contactelor cu citadinii, pe langa
aportul de varietate în modul de viata speciflc, adeseori solitar, satenii pot deveni mai bine informati
20
despre o serie de probleme de actualitate care pot avea impact favorabil asupra propriei lor conditii
social-economice şi culturale.
 Promovarca şi sustinerea artei populare, a industriei locale de artizanat
Arta şi artizanatul rural ocupa un loc important în patrimoniul cultural al fiecarei tari. Turismul
rural poate ajuta aceste activitati atât prin recunoasterea importantei lor, cât şi prin comercializarea
produselor de artizanat.
Ţara noastra este privilegiata din acest punct de vedere, date fiind enorma diversitate şi
autenticitate a creatiilor artistice rurale ..
Pe lânga dimensionarea economica pe care o implica, aceste preocupari reprezinta mesaje de
exceptionala valoare asupra vocatiilor spirituale ale comunitatilor rurale românesti şi nemijlocit,
mijloace ideale de promovare a imaginii favorabile şi de stimulare a interesului turistic.
Festivalurile de arta populara şi de productie artizanala sunt mecanisme ideale care faciliteaza
comercialiarea şi promovarea creatiei turistice rurale şi contureaza atractia turistica. Existenta
acestora, dublata de o mediatizare adecvata, poate constitui prima parghie apta să asigure înscrierea
unei asezari rurale în sfera activitatii turistice.
Pe lânga faptul ca realizeaza o extindere a aportului cultural propriu, festivalurile şi alte
manifestari de acest gen, faciliteaza accesul în mediul respectiv a altor colectivitati artistice, ceea ce
contribuie la îmbogatirea vietii culturale.
 Reabilitarea patrimoniului edilitar
Reabilitarea patrimoniului edilitar se realizeaza în conditiile existentei unui flux turistic, în
principal pe doua cai. În primul rând conservarea sau restaurarea obiectelor de interes istoric sau
cultural poate fi obtinuta prin practicarea unor taxe de acces. În al doilea rând, crearea unui potential
de cazare implica restaurarea şi repunerea în circuit a imobilelor parasite ca urmare a fenomenului de
depopulare.
Sporirea gradului de confort la nivelul cladirilor care au camere disponibile pentru închiriat,
executarea unei infrastcturi de recreere (spatii verzi, amenajari pentru pescuit, promenade, circuite
pentru cicloturism şi echitatie etc.), pe termen lung, sunt initiative benefice pentru comunitatea însasi,
ca beneficiara a investitiilor facute.
Toate acestea diminueaza motivatiile de stramutare ale generatiei tinere şi pot contribui la
revenirea emigrantilor sau chiar la instalarea de noi locuitori.
 Atragerea de noi investitii
Turismul rural prezinta avantajul ca actioneaza în sensul deschiderii de noi perspective
investitionale. Astfel, turismul înlesneste o punere în contact a oamenilor proveniti din cele mai
diverse medii, iar ideile şi actiunile, dirijate spre valorificarea superioara a diverselor resurse locale,
survin inerent.Între turistii potentiali ai mediului rural se pot înscrie şi oameni de afaceri care au
abilitatea de a sesiza mai rapid perspectivele implantarii de noi activitati şi perspectivele financiare ale
acestora, aspecte care pot fi benefice prin efectele lor pentru comunitatea rurala (locuri de munca,
modernizarea infrastructurii şi a serviciilor. patrunderea în circuitul informational etc.). Evident ca
pastrarea unor amintiri placute despre vacantele rurale poate incita oamenii de afaceri la demararea
investitiilor în mediul respectiv.
Pe scurt, ca orice activitate de tip productiv, şi turismul rural poate antrena efecte sinergetice
de crestere, prin atragerea de noi variabile în procesul de proiectare şi în strategia de functionare.

7. DEZVOLTAREA DURABILĂ A SPAŢIULUI RURAL

Dezvoltarea durabilă a economiei rurale şi implicit a mediului, este o reflectare a dezvoltării
economice. Începând cu anii 80 şi-a făcut apariţia în literatura economică noţiunea de dezvoltare
durabilă. Dezvoltarea durabilă este cea care răspunde nevoilor prezente fără a leza capacitatea
generaţiilor viitoare. Deci, noţiunea de dezvoltare durabilă este strâns legată de cea a mediului
înconjurător, de menţinerea acestuia în parametrii normali.
21
 Pentru a înţelege mai bine termenul de dezvoltare durabilă, în conexiune cu dezvoltarea
economiei rurale şi a mediului, este necesară abordarea acestei noţiuni sub trei aspecte: temporal, de
echitate şi cel al mediului înconjurător.
Dimensiunea temporală impune nişte limite creşterii economice ca urmare a influenţei
determinate de elemente ecologice cum ar fi: incertitudine, pragul de deteriorare sau de epuizare,
ireversibilitatea resurselor, stabilitatea ecosistemelor, etc.
Aspectul echităţii se referă la raportul între generaţii, în sensul atenţiei acordate
descendenţilor, fără a sacrifica însă generaţia prezentă.
Referitor la mediul înconjurător, acesta constituie o variabilă importantă deoarece
dezvoltarea durabilă trebuie să se sprijine pe capacitatea de a menaja mediul şi resursele naturale.
Astfel, ţinând cont de restricţiile dezvoltării durabile, trebuie să analizăm economia rurală în
complexitatea să, ca o activitate socio-umană şi economică de revigorare a spaţiului rural, indiferent
de condiţiile pe care natura şi mediul le oferă.
O viziune ecologistă în conceptul dezvoltării rurale nu este o problemă de substituire a
factorilor. Pentru ecologişti, "natura" dispune de o valoare specifică, care nu poate fi compensată, în
caz de alterare, prin alţi factori.
Pornind de la aceste concepte se poate considera că dezvoltarea echilibrată a ruralului prin
folosirea integrală şi raţională a întregului spaţiu rural, prin folosirea integrală şi raţională a tuturor
resurselor de care dispune fiecare zonă, poate duce la valorificarea eficientă şi completă a oricărei
zone defavorizate.
Îmbinarea potenţialului existent cu efortul investiţional în amenajarea economică şi socială a
teritoriului, în condiţiile păstrării tradiţiilor culturale, de artizanat , folclor dar şi a proverbialei
ospitalităţi a poporului român, constituie o alternativă de dezvoltare economică normală a regiunilor
rurale. Aceasta dezvoltare îşi regăseşte întregul său conţinut prin intermediul dezvoltării
agroturismului, şi implicit a întregii infrastructuri , a dotărilor edilitare şi a serviciilor conexe acestei
activităţi.
Turism durabil = dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul
turistic care să respecte integritatea naturala, sociala şi economica a mediului, cu asigurarea
exploatarii resurselor naturale şi culturale şi pentru generatiile viitoare.
Impactul turismului asupra mediului   presupune analiza relatiei turist - rezerva turistica -
produs turistic.
                Notiunea de impact  presupune analiza relatiei turist - resursa turistica - produs turistic,  care
se desfasoara de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea pachetului de servicii şi
actiuni turistice, menite să puna în valoare obiectivul respectiv.
    Impactul  asupra unei zonei turistice este dat de:
 cadrul natural şi varietatea potentialului turistic;
  existenta unei infrastructuri generale, care asigura circulatia, accesul şi informarea;
 . prezenta unor structuri turistice de cazare, alimentatie publica, agrement.
Aceste elemente definitorii ale turismului determina mai multe tipuri de impact, care pot
îmbraca forme pozitive sau negative de manifestare.
Impactul turismului
Turismul este o industrie care permite încasari în moneda nationala precum şi în valuta, şi
care contribuie la dezvoltarea comunitatilor locale creând noi locuri de munca. El difera de alte
industrii prin aceea ca clientul se deplaseaza în  tara sau zona turistica dorita, pentru un anume produs
turistic.
Derularea activitatilor turistice necontrolat, aleator, fara luarea în calcul a standardelor de
amenajare şi exploatare poate conduce la degradarea mediului şi a resurselor turistice. Aceste aspecte
sunt influentate de doua mari grupe de  factori:   factori care sunt o urmare directa a dezvoltarii
economice(industria, agricultura, transporturile şi alte domenii de activitate);    factori care sunt
22
rezultatul utilizarii mediului pentru turism şi agrement.Chiar daca activitatile turistice nu agreseaza
mediul, precum unitatile industriale, nu se poate ascunde faptul ca şi turismul are influente negative
asupra mediului ambiant.
Impactul pozitiv  este reprezentat de:
. cresterea numarului de unitati de cazare, îndeosebi în asezarile urbane şi rurale defavorizate;
. sporirea numarului de unitati de alimentatie publica, prin sprijinirea initiativelor locale
pentruvalorificarea bucatariei traditionale şi utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi,
produse de carne, legume şi fructe, etc.);
. crearea conditiilor de agrement-divertisment adecvat şi diversificat, care de asemenea poate
pune în valoare resursele locale (cai, calesti, sanii, barci, instalatii traditionale de agrement, tarafuri,
orchestre şi fanfare, etc.);
Impactul negativ  este determinat în primul rând de actiunea distructiva a turistilor asupra
turistice. Actiunile distructive - în multe cazuri inconstiente, datorata în special lipsei de educatie
turistica şi ecologica - pot fi numeroase, mai ales în zonele sau la obiectivele la care se contureaza o
evidenta concentrare turistica şi în conditiile în care dotarile şi amenajarile turistice nu corespund
cerintelor de protectie a mediului.
Ele sunt provocate de:
- circulatia turistica necontrolata  mai ales în afara traseelor marcate, prin distrugeri asupra
solului, vegetatiei, perturbarii faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declansarea de incendii,
împiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului, ducând pâna la disparitia unor specii.
Circulatia turistica necontrolata, în grupuri mari, are influente negative şi asupra obiectivelor
culturale;
- lipsa unor amenajari specifice, destinate popasurilor, instalarii corturilor, în zonele şi traseele
de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulari de
deseuri, gunoaie, etc.;
- distrugeri cauzate de turismul automobilistic  prin parcarea şi circulatia în locuri interzise, cu
abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe malul apelor, prin producerea de: gaze de
esapament, zgomot, distrugerea de specii floristice. O intensa circulatie turistica, aglomerarea
parcarilor conduce la alterarea aerului în zonele turistice;
 Impactul social
Se manifesta prin influenta pe care o are turismul asupra modului de viata traditional al locuitorilor
unei zone, asupra largirii orizontului lor spiritual şi profesional. În conditiile în care modul de viata
socio-economic are tot mai acute tendinte de generalizare şi uniformizare, pastrarea unor elemente cu
specific traditional, vor ocupa un loc important în viitorul asezarilor incluse în activitati turistice.
Acestea reprezinta caile de pastrare a unei identitati socio-culturale, de dobândire a unei
personalitati distincte în cadrul turistic local, national şi chiar mondial. Aceasta valorificarea prin
turism a patrimoniului natural şi cultural al unei zonei turistice prezinta ,în plan social, atât un impact
pozitiv, cât şi unul negativ.
       Impactul pozitiv  se exemplifica prin:
. cresterea sansei sociale şi profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, în servicii
turistice şi infrastructura generala;
. crearea de noi locuri de munca sezoniere, cu precadere pentru tineri (elevi, studenti, etc.) şi
femei;
. asigurarea şi dezvoltarea progresului social, de crestere a curateniei şi igienei publice, a
confortului general în localitatile turistice;
. scaderea diferentelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al veniturilor
realizate;

23
 . dezvoltarea sentimentelor de întelegere şi toleranta deoarece schimburile interculturale între
turisti şi populatia gazda faciliteaza disparitia barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase,
culturale.
      Impactul negativ  se poate materializa prin:
. perturbarea şi distrugerea treptata a modului de viata traditional, în cadrul structurilor sociale;
. acceptarea de catre populatia locala a unor influente negative în plan social.
Pentru populatia din zonele rurale bunaoara, dezvoltarea în timp şi spatiu a activitatilor turistice poate
conduce la renuntarea la modul de viata şi la ocupatiile traditionale (pastorale, silvicultura, artizanat şi
mica industrie, etc.) în favoarea unor activitati şi servicii turistice care aduc venituri mai rapide şi mai
importante.
 Forme ale turismului durabil
Dezvoltarea turistica durabila nu este doar un concept dezbatut, completat sau reformulat în
cadrul conferintelor purtate pe aceasta tema. Necesitatea protejarii bogatiilor naturale, sociale şi
culturale care constituie patrimoniul comun al umanitatii şi a satisfacerii nevoilor turistilor şi
populatiei locale a generat aparitia în practica a unor forme de turism durabil. Obiectivele, principiile,
cerintele dezvoltarii turistice durabile se regasesc în forme ale turismului cum ar fi : ecoturism, turism.
Din definitia data însa la începutul acestui capitol turismului durabil rezulta ca toate formele de
turism (nu numai cele enuntate anterior) ar trebui să respecte principiile dezvoltarii durabile şi deci,
implicit, principiile turismului durabil:
 activitatea turistica trebuie initiata cu mijloace proprii ale comunitatii locale, iar aceasta trebuie
să-şi mentîna controlul asupra dezvoltarii turistice;
 turismul trebuie să ofere rezidentilor locuri de munca care să duca la îmbunatatirea calitatii
vietii comunitatilor locale şi trebuie realizat un echilibru  între activitatileeconomice de ja
existente în zona şi activitatea turistica;
 stabilirea un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: national, regional şi local, bazat
pe standarde internationale deja acceptate.
Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea
impactului diferitelor activitati turistice, cât şi limitele de acceptabilitate pentru diferite zone; trebuie
realizate programe educationale şi training pentru îmbunatatirea managementului în domeniul
protectiei resurselor naturale şi cultural.
Dezvoltarea turistica durabila, prin formele sale practice, conciliaza interese şi obiective
antagoniste, favorizeaza parteneriatul şi cooperarea între decidenti, operatori şi consumatori şi
promoveaza interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat.
Ceea ce trebuie retinut însa este faptul ca, plecând de la oricare din criteriile de clasificare,
definirea tuturor formelor de turism trebuie să contina ideea de durabilitate.
Ecoturismul, turismul rural, turismul stiintific, turismul cultural sunt doar "avangarda" formelor
de turism durabil.
Desi industria turistica acorda mai mare importanta problemelor legate de mediu şi tot mai
multa atentie turismului durabil, diferentele dintre bunele intentii exprimate de oameni atunci când
sunt supusi cercetarilor şi ceea ce ei vor face efectiv în vacante, nu ar trebui subestimate. Nu exista
nici un dubiu ca turismul, daca este bine planificat şi condus, poate ajuta la generarea veniturilor
pentru populatia locala şi poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursa majora pentru multe
arii şi numeroase tari din lume. Patrimoniul mondial, cultural şi natural de exemplu atrage acum
vizitatori din toata lumea şi poate deveni motorul dezvoltarii locale. Dar mai multa atentie trebuie
acordata impactului fizic şi cultural al turismului de masa inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo
unde se manifesta supraaglomerarea.

24
 Principiile dezvoltarii durabile în rurarul agricol şi în aceeasi masura în agroturism se refera
la crearea unui sector agricol competitiv care să faca fata concurentei acerbe pe plan international şi a
celei din U.E.:
 Utilizarea de metode şi practici de productie care să asigure protejarea mediului natural, apte
să determine obtinerea de produse agroalimentare de calitate şi sanatoase;
 Diversificarea formelor de practicare a activitatilor agricole prin luarea în considereare a
traditiilor, specificului local, sustinereaactivitatilor în spatiul rural şi mentinerea populatiei
existente în comunitatile rurale, indeosebi a categoriilor defavorizate;
 Mentinerea calitatii peisajului natural;
 Constientizarea populatiei rurale privind protectia mediului, formarea şi afirmarea constiintei
economice şi ecologice.

8. MARKETINGUL PRODUSELOR TURISTICE RURALE. MIXUL DE MARKETING

8.1. MIXUL DE MARKETING
Concept esenţial al teoriei moderne a marketingului, mixul de marketing reprezintă "ansamblul de
instrumente tactice de marketing controlabile pe care firma le combină cu scopul de a produce pe
piaţa ţintă reacţia dorită El reuneşte proprietăţile caracteristice ale organizaţiei, elementele pe care
aceasta le poate folosi pentru a influenţa cererea pentru produsul său în general, vânzările în mod
special, şi anume: produsul însuşi, nivelul preţului, activitatea promoţională şi distribuţia sau plasarea
produsului. Acest set de variabile controlabile de către organizaţie, cunoscut şi sub numele de cei 4P
are rolul de a detalia strategiile de marketing şi de a influenţa piaţa în vederea asigurării eficienţei
maxime.
De asemenea, trebuie ţinut seamă, de faptul că cei “4P” “reflectă concepţia ofertanţilor referitoare
la instrumentele de marketing disponibile în vederea influenţării cumpărătorului) şi de aceea dacă
întreprinderea priveşte cu ochiul consumatorului, atunci când concepe cei “4P”, trebuie să conceapă şi
cei “4C” ai cumpărătorului.

Cei 4P Cei 4C
Produs Cumpărătorul cu cerinţele şi dorinţele sale
Preţ Cost suportat de cumpărător
Plasament (distribuţie) Comodiatatea achiziţionării
Promovare Comunicare

25
 Tendinţe noi în marketingul mix

În ultimele decenii, se constată o mai mare preocupare din partea specialiştilor, pentru
cunoaşterea tendinţelor noi ce apar în marketingul mix, tendinţe ce oferă întreprinderilor posibilitatea
reorientării din timp a politicii de marketing.
●     preţul capătă un rol tot mai mare în realizarea echilibrului cererii cu oferta. Această relaţie de
feed-back între preţ, cerere-oferă devine foarte importantă în condiţiile în care resursele sunt tot mai
limitate în raport cu nevoile;
●     reducerea relativă a puterii de cumpărare, produce schimbări radicale în stilul de viaţă al
oamenilor, în comportamentul lor de cumpărare şi de consum;
●     produsele cu preţuri accesibile întrunesc o adeziune sporită în rândul multor segmente de
consumatori. O asemenea tendinţă este tocmai efectul scăderii relative a puterii de cumpărare;
●     în acţiunile promoţionale, accentul cade pe acţiunile de informare a consumatorului. Aceasta nu
înseamnă că se renunţă la manipularea consumatorului prin reclamă şi celelalte forme de promovare;
●     sunt preferate tot mai mult canalele scurte de distribuţie şi formele de vânzare directă, iar
autoaprovizionarea se extinde. Această tendinţă este rezultatul ponderii mari pe care o au cheltuielile
de distribuţie în totalul preţului de vânzare, datorită cărora uneori produsele ajung la consumatori la
preţuri inaccesibile, cu toate că producătorul le realizează la costuri competitive;
●     cunoaşte dimensiuni deosebite, distribuţia inversă, care contribuie la reutilizarea resurselor şi la
creşterea rolului serviciilor de întreţinere şi reparaţii.
8.2. ANALIZA SWOT – PREZENTARE TEORETICĂ
SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti „Strengthts” (Forţe, Puncte forte),
„Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunităţi, Şanse) şi „Threats”
(Ameninţări). Primele două privesc firma şi reflectă situaţia acesteia, iar următoarele două privesc
mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei.
Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competenţe distinctive pe care aceasta le
posedă la un nivel superior în comparaţie cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce îi asigură un
26
anumit avantaj în faţa lor. Altfel prezentat, punctele forte, reprezintă activităţi pe care firma le
realizează mai bine decât firmele concurente, sau resurse pe care le posedă şi care depăşesc pe cele ale
altor firme.
Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de
performanţe inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activităţi pe care firma
nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le
posedă.
„Oportunităţile” reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, altfel spus şanse
oferite de mediu, firmei, pentru a-şi stabili o nouă strategie sau a-şi reconsidera strategia existentă în
scopul exploatării profitabile a oportunităţilor apărute. „Oportunităţi” există pentru fiecare firmă şi
trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară fructificării lor sau pot fi create,
îndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităţilor de cercetare-dezvoltare, adică a unor
inovări de anvergură care pot genera chiar noi industrii sau domenii adiţionale pentru producţia şi
comercializarea de bunuri şi servicii.
„Ameninţările” sunt factori de mediu externi negativi pentru firmă, cu alte cuvinte situaţii sau
evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea firmei de a-şi realiza
integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanţelor ei economico-financiare. Ca şi în
cazul oportunităţilor, „ameninţări” de diverse naturi şi cauze pândesc permanent firma, anticiparea
sau sesizarea lor la timp permiţând firmei să-şi reconsidere planurile strategice astfel încât să le evite
sau să le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci când o ameninţare iminentă este sesizată la timp,
prin măsuri adecvate ea poate fi transformată în oportunitate.
Aplicarea analizei SWOT este facilitată dacă se foloseşte o listă de probleme care trebuie
urmărite în cadrul analizei şi ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situaţiei de fapt a
mediului şi a firmei. Este recomandabil ca problemele urmărite în ceea ce priveşte punctele forte,
punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările să aibă o anvergură necesară pentru a fi cu adevărat
probleme strategice, să aibă legătură cu planurile strategice şi să ofere indicii semnificative pentru
evaluarea judiciozităţii acestora şi, la nevoie, pentru reconsiderarea lor.
O parte din principalele probleme de urmărit în cadrul analizei SWOT sunt prezentate în
continuare, ele pot fi folosite drept referinţă pentru efectuarea unei analize, dar pot şi este preferabil să
fie completate cu alte probleme specifice firmei în cauză.
Probleme de urmărit în analiza firmei:
A. Cu privire la „Punctele forte” esenţiale:
- suficienţa resurselor financiare disponibile;
- existenţa unei competenţe distinctive pe unul sau mai multe din planurile:
◘ managerial;
◘ organizatoric;
◘ cercetare-dezvoltare;
◘ calităţii produselor şi/sau serviciilor;
◘ pregătirii personalului,
◘ costurilor;
◘ comercial, etc.
- posedarea unor brevete de invenţii de produse şi /sau tehnologii care conferă firmei avantaj
competitiv;
- posedarea unor abilităţi deosebite în materie de inovare a produselor şi/sau tehnologiilor;
- deţinerea poziţiei de lider sau de vârf de piaţă;
- posedarea unor abilităţi comerciale deosebite;
- existenţa unei imagini favorabile despre firmă;
- posibilitatea de a practica economia de scară;
- existenţa unui sistem bine organizat şi eficace de planificare strategică;
27
 - viteza de reacţie decizională la modificările produse în mediul intern sau extern,
- calitatea culturii de întreprindere
B. Cu privire la „Punctele slabe” potenţiale:
- inexistenţa unei direcţii strategice clare;
- lipsa unor abilităţi sau competenţe deosebite;
- existenţa unei infrastructuri neadecvate, uzate fizic sau moral;
- lipsa competenţei manageriale;
- deteriorarea continuă a poziţiei competitive;
- erodarea imaginii firmei în percepţia deţinătorilor de interese;
- vulnerabilitatea la presiunile concurenţei;
- reducerea ponderii pe piaţă;
- existenţa unor dezavantaje competitive (handicap tehnologic, costuri ridicate);
- menţinerea unui nomenclator inadecvat de produse şi/sau servicii (prea larg sau prea îngust);
- atenţie precumpănitoare dată problemelor curente în detrimentul celor de perspectivă.

Probleme de urmărit la analiza mediului extern:

A. Cu privire la „Oportunităţi” potenţiale:
- creşterea rapidă a pieţei;
- posibilităţi de extindere a nomenclatorului de produse şi/sau servicii;
- existenţa cererii de noi produse şi/sau servicii pe pieţele existente sau pe pieţe noi;
- existenţa cererii pe noi pieţe a produselor şi/sau serviciilor existente;
- posibilităţi de integrare verticală;
-manifestarea unei stări de stagnare sau regres la firmele concurente;
-posibilităţi de încheiere a unor alianţe, acorduri etc. avantajoase;
-posibilităţi de încheiere a unor contracte de leasing, factoring, franchising.
B. Cu privire la „Ameninţări” potenţiale:
- adoptarea unor reglementări legislative sau normative restrictive cu impact nefavorabil;
- intrarea intr-o perioadă de recesiune economică la nivel naţional sau internaţional;
- schimbări demografice nefavorabile;
- schimbări ale nevoilor, gusturilor sau preferinţelor clienţilor;
- creştere mai lentă, stagnare sau chiar recesiune a pieţei;
- intrarea unor noi competitori pe piaţă;
- cererea crescândă pentru produse de substituţie;
- presiunea crescândă a concurenţei;
- puterea crescândă de negociere a furnizorilor şi/sau a clienţilor;
- vulnerabilitate la fluctuaţiile mediului de afaceri.
Analiza SWOT se poate desfăşura la scara ansamblului firmei sau, pentru adâncirea
investigaţiei şi conturarea unor concluzii mai detaliate, la cea a domeniilor funcţionale din cadrul
firmei: marketing, vânzări şi distribuţie, cercetare- dezvoltare, producţie, financiar şi personal - relaţii
de muncă.
Analiza SWOT are un pronunţat caracter calitativ, permiţând formularea unui diagnostic
asupra condiţiei trecute şi actuale a firmei sau a domeniilor ei funcţionale, pe baza răspunsurilor la
problemele menţionate anterior, conturându-se perspectivele de evoluţie pe termen lung ale firmei şi
ale domeniilor respective.
Diagnosticarea în urma utilizării analizei SWOT, poate fi definită ca o cercetare complexă a
aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice şi manageriale ce caracterizează activitatea unei
firme, prin care se identifica punctele forte, punctele slabe, oportunităţile, ameninţările şi cauzele care
le generează şi/sau le va genera, se formulează recomandări de eliminare sau diminuare a aspectelor
negative şi /sau de valorificare a celor pozitive.
28
9. PLANUL DE AFACERI
1.Ce este un plan de afaceri ?
2.De ce este bine să vă elaboraţi un plan de afaceri ?
3.Cum se elaborează un plan de afaceri ?
4.Conţinutul planului de afaceri:
-sinteza planului;
-afacerea;
-Piaţa;
-Organizare şi conducere;
-Informaţii financiare;
-Anexe.
5.Ghid practic de plan de afaceri.
1.Ce este un plan de afaceri ?
Planul de afaceri este prezentarea scrisă a ceea ce doreşte să realizeze întreprinzătorul particular cu
afacerea să, precum şi modul în care intenţionează să folosească resursele pentru atingerea scopurilor
propuse.
Un plan de afaceri trebuie să fie o schemă de acţiune construită logic.El presupune o gândire de
perspectivă asupra afacerii şi cuprinde toate etapele şi resursele de care are nevoie viitorul
intreprinzător pentru a atinge, într-o perioadă de timp determinată, toate obiectivele pe care şi le-a
stabilit.
2.De ce este bine să vă elaboraţi un plan de afaceri ?
Argumentele care stau la baza acestei idei sunt:
a)planul de afaceri vă ajută să dobândiţi o imagine de ansamblu asupra întregii afaceri;
b)planul de afaceri vă poate ajuta să evaluaţi o nouă idee de afaceri sau şansele de succes ale afacerii
în derulare;
c)planul de afaceri este un instrument care vă ajută să vă conduceţi mai bine afacerea;
d)planul de afaceri vă permite să vă comunicaţi ideile de afaceri persoanelor din afara firmei şi, dacă
este necesar, să obţineţi finanţare sau să înfiinţaţi societăţi mixte;
d)afacerile conduse pe baza unui plan şi nu pe baza reacţiei la evenimente au şanse mari de succes.
3.Cum se elaborează un plan de afaceri ?
Pentru a elabora un plan de afaceri trebuie să porniţi de unde vă aflaţi acum şi să stabiliţi unde doriţi
să ajungeţi peste un număr de ani. Apoi construiţi planul pentru a ajunge acolo!
În întocmirea unui plan de afaceri sunt două etape:
I.Culegerea informaţiilor:
Întreprinzătorul particular trebuie să ştie cât mai multe date despre activitatea pe care o începe, despre
condiţiile în care aceasta se va derula.
Obligatoriu trebuie să cunoască:
1.Afacerea-Să determine cu claritate ce face su ce doreşte să facă.
2.Piaţa-Care-i sunt clienţii, unde sunt aceştia, ce doresc ei, cu cine va concura etc.
3.Finanţele-Întrprinzătorul particular poate să satisfacă cerinţele clienţilor potenţiali şi să obţină un
profit ?
II.Organizarea informaţiilor:
Pentru întreprinzătorul particular nu este suficient să ştie totul despre o afacere.Este foarte important şi
modul cum prezintă partenerilor de discuţii ceea ce ştie, pentru a-i convinge.
Planul de afaceri trebuie să fie cuprinzător şi concis. Ideile să fie organizate în capitole distincte care
să se refere la aspecte specifice iar limbajul să fie clar şi simplu.
Detaliile tehnice şi alte materiale ajutătoare vor fi inserate în anexe astfel încât textul principal să fie
uşor de urmărit.
29
Dacă doriţi să obţineţi un credit de la bancă veţi prezenta date despre firmă şi echipa
managerială.Astfel de date sunt necesare dacă folosiţi planul de afaceri ca instrument de management.
Legat de modul de prezentare a planului de afaceri nu se poate da un model de reţetă, dar pentru
orintare el trebuie să conţină următoarele elemente:
1.Pagina de titlu
2.Tabla de materii
3.Sinteza planului
4.Afacerea
5.Piaţa
6.Organizare şi conducere
7.Planuri financiare
Pentru a vă asigura succesul în afaceri trebuie să stabiliţi obiective clare, convingătoare şi să vă
concentraţi toate eforturile pentru atingerea lor.Este extrem de important să determinaţi exact ce doriţi
şi apoi să vă focalizaţi atenţia numai şi numai asupra acestor scopuri.
În afaceri nimeni nu poate deţine la un moment dat toate resursele necesare.Secretul afacerilor reuşite
este focalizarea eforturilor de atragerea resurselor (interne şi externe) disponibile pentru atingerea
ţelului propus.
Elaborarea planului nu este un scop în sine.Cel mai important este ca după ce l-aţi elaborat să-l şi
aplicaţi în fapt.El este un document deosebit de util pentru conducerea firmei şi nu o hârtie uitată într-
un sertar.
Planul de afaceri trebuie permanent actualizat.După o anumită etapă evaluaţi ceea ce aţi relizat
comparând cu ceea ce v-aţi propus să realizaţi, analizaţi cauzele abaterilor eventuale, căutaţi căile de
remediere a neîmplinirilor şi adaptaţi-vă planul la noile condiţii apărute, astfel încât să asiguraţi
atingerea scopurilor finale pe care vi le-aţi propus.
Modalitatea logică de utilizare a planului de afaceri este:
PLAN---> ACŢIUNE---> EVALUARE ---> PLAN
4.Conţinutul planului de afaceri:
Fiecare plan de afaceri trebuie să fie adaptat afacerii pe care o descrie, scopului pentru care a
fost elaborat şi păstrează amprenta personalităţii întreprinzătorului particular.
Domeniile principale pe care ar trebui să le conţină un plan de afaceri sunt:
CONŢINUTUL PLANULUI DE AFACERI
AFACEREA -FIRMA
-DOMENIU DE ACTIVITATE
-OBIECTIVELE
PIAŢA -CLIENŢII
-PRODUSUL/SERVICIUL
-SEGMENTUL DE PIAŢÅ
-CONCURENŢA

CONDUCEREA -ORGANIZAREA
-CONDUCEREA
-PERSONALUL
FINANŢELE -VENITURI
-CHELTUIELI
-SURSELE ŞI UTILIZAREA FONDURILOR
-PREVIZIUNI FINANCIARE

Planul de afaceri este de fapt o sumă de răspunsuri la o serie de întrebări.

30
SINTEZA PLANULUI
ELEMENTELE ESENŢIALE ALE PLANULUI DE AFACERI
-O scurtă descriere a afacerii.
-O succintă descriere a produsului/serviciului şi a caracteristicilor sale unice.
-O succintă descriere a segmentului de piaţă.
-O scurtă prezentare a echipei manageriale.
-Sumarul previziunilor financiare.
-Obiectivele generale şi specifice ale afacerii.
Sinteza planului de afaceri nu este un simplu rezumat al planului de afaceri.Ea trebuie să conţină
elemente cheie, esenţa planului.

AFACEREA
SCURTÅ PREZENTARE A FIRMEI ŞI A STRATEGIEI GENERALE
Înainte de a se decide să colaboreze cu firma, colaboratorii trebuie să o cunoască şi să se convingă de
avantajele acestei colaborări. De aceea consider ca extrem de utile următoarele informaţii:
I.FIRMA
-Cum şi când a fost înfiinţată firma?
-Ce fel de activitate desfăşoară firma?
-Ce produse/servicii oferă?
-De ce credeţi că această afacere are şanse de succes?
-Care sunt perspctivele de dezvoltare ale afacerii ?
II.DOMENIUL DE ACTIVITATE
-În care domeniu de activitate veţi intra în concurenţå?
-În care stadiu de “viaţă” se află domeniul de activitate?
III.OBIECTIVELE
-Ce strategie veţi adopta?
-Care sunt obiectivele concrete ale afacerii în următorii 3-5 ani ?
Este extrem de important să defineşti clar domeniul de activitate şi să îi cunoşti caracteristicile ca să
poţi determina ce şanse de dezvoltare oferă.
Este la fel de important să ştii cât mai mult despre piaţa pe care vrei să o câştigi.
Fără clienţi nu există afacere.

PIAŢA
SCURTĂ DESCRIERE A PIEŢEI, ANALIZA CONCURENŢEI, ANALIZA CLIENŢILOR
A.CLIENŢII.
-Cine sunt clienţii( vârstă, stare materială, nivel social)?
-Ce îi determină să cumpere produsul/serviciul pe care îl oferiţi ?
-Cât de des cumpără de obicei ?
-Câţi bani cheltuiesc de obicei ?
-Ce caracteristici (noi) îi interesează?
-Ce preţ sunt dispuşi să plătească ?
-De ce credeţi că va cumpăra de la firma ta?
B.PRODUSUL/SERVICIUL
-Identificaţi produsul/serviciul firmei:
-Ce produs/serviciu oferiţi ?
-Ce necesitate satisface acesta ?
-În ce mod este vândut ?
-Cum află clientul de produsul/serviciul firmei(reclama, publicitatea)
-Care sunt parametri economici ai produsului/serviciului ?
31
 -preţul
-profitul pe unitatea de produs
C.SEGMENTUL DE PIAŢĂ
-Unde este situată piaţa firmei ?
-Cât de mare este piaţa ?
-Este o piaţă în dezvoltare ?
-Care sunt tendinţele pieţei firmei?
-Există caracteristici specifice ale pieţei firmei?
D.CONCURENŢA
-Care sunt principalii concurenţi ?
-Ce calitate au produsele/serviciile lor ?
-Ce prestigiu au concurenţii firmei ?
-Le sunt clienţii fideli?
-Cum îşi distribuie produsele/serviciile ?
-Cât de mare este segmentul lor de piaţă ?
-Ce avantaje au ei:fonduri, manageri, patente ?
Dacă găsiţi răspunsul la aceste întrebări veţi crea o piaţă ţintă pentru produsele/ serviciile oferite.O
piaţă ţintă reprezintă un grup de clienţi asupra cărora vă focalizaţi eforturile.
ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA
DESCRIEREA MODULUI CUM VEŢI STRUCTURA ŞI CONDUCE AFACEREA
Partenerii studiază foarte atent calităţile şi experienţa celor care conduc afacerea.
Fiecare firmă-mică sau mare-îndeplineşte anumite funcţii: producţia, personal, comercială, financiară,
control etc.În firmele mici întreprinzătorul este răspunzător de toate aceste funcţii.De aceea el trebuie
să-şi planifice atent toate acţiunile viitoare
A.PROCESUL DE PRODUCŢIE
-Descrieţi procesul de rpoducţie şi etapele de bază;
-Descrieţi cerinţele producţiei:materii prime, furnizori, proceduri de contro tehnic de calitate
etc.
-Ce echipamente/maşini folosiţi?
-Cum veţi organiza fluxul de producţie/desfacere?
B.CONDUCEREA
-Care este structura organizatorică a firmei ?
-Cine va conduce firma ?
-Care este aria de responsabilitate a conducătorilor ?
-Cum veţi supraveghea personalul ?
C.PERSONALUL
-Care seste necesarul de salariaţi?
-Ce calificare le este necesară ?
-Care este piaţa forţei de muncă ?
-Cum îi instruţi?
-Care este sistemul de salarizare ?
-Ce consultaţi externi vă sunt necesari ?

INFORMAŢII FINANCIARE
EVALUAREA PROFITABILITĂŢII ŞI VIABILITĂŢII AFACERII
-De câţi bani aveţi nevoie în primul an ?
-Care este venitul estimat în primul an ?
-Cât vă costă înfiinţarea firmei ?
-Ce surse de fonduri prevedeţi şi care este destinaţia lor ?
32
 -Care vor fi necesităţile financiare totale ale firmei?
-Care este profitul previzionat pentru următorii ani ?
-Cum va arăta situaţia lunară a fluxului de numerar pentru primul an ?
-Ce active, pasive şi capital propriu prevedeţi ?
-Care va fi pragul de rentabilitate?
Înţelegerea scopului fiecărui instrument financiar , a modul cum este elaborat şi folosit în
conducerea firmei constitie una din cheile succesului.
După obţinerea informaţiilor privind afacerea pe care doriţi să o realizaţi şi piaţa
produselor/serviciilor, clienţii şi concurenţii firmei veţi putea estima ce vânzări puteţi realiza în primul
an de activitate.Este bine ca în primul an să faceţi estimaţii lunare, iar pentru următorii ani la nivel
anual.
Pe baza acestor estimaţii se pot întocmi previziunile financiare.
SITUAŢIA PREVIZIONALĂ A PROFITURILOR ŞI PIERDERILOR
Se întocmeşte lunar pentru anul 1 şi anual pentru anii 2-5
VÂNZÂRI-COSTURI(directe+indirecte)=PROFIT BRUT
PROFIT BRUT(înainte de impozitare)-IMPOZIT PE PROFIT=PROFIT NET
Situaţia profiturilor şi pierderilor arată dacă afacerea respevtivă este viabilă-dacă este suficient
de profitabilă.
Situaţia fluxului de numerar este poate cea mai importantă problemă deoarece firma are nevoie
de numerar pentru plata facturilor, completarea stocurilor, cumpărarea echipamentelor, plata
salariaţilor, pentru propriile cheltuieli ale firmei.
Situaţia fluxului de numerar exprimă solvabilitatea firmei.De aceea este bine ca,în primii ani
de activitate ai firmei, să se acorde o atenţie deosebită situaţiei fluxului de numerar.
Bilanţul arată ce deţine şi ce datorează firma.Patrimoniul firmei este privit din două puncte de
vedere:ca active şi ca surse ale activelor. Acestea trebuie să fie egale.

BILANŢUL
ACTIV=PASIV
Analiza pragului de rentabilitate arată cât trebuie să vindeţi pentru a acoperi toate cheltuielile.
PRAGUL DE RENTABILITATE
VENITURI TOTALE-CHELTUIELI TOTALE=0
Pentru ca planul de afaceri să fie uşor de urmărit este bine ca toate datele şi detaliile
suplimentare să fie ataşate într-o anexă, cu condiţia ca în textul principal să se facă trimiteri clare la
aceste informaţii.
ANEXE
-Ce documente şi informaţii suplimentare pot fi aduse în sprijinul planului de afaceri al firmei ?

GHID PRACTIC DE PLAN DE AFACERI

FIRMA:_______________________________________________________
CUPRINSUL PLANULUI DE AFACERI
0.Sinteza planului de afaceri
I.Afacerea:
1.Firma
2.Afacerea propusă şi domeniul de activitate
3.Obiective
II.Piaţa:
1.Clienţii
2.Produsele/serviciile
33
 3.Segmentul de piaţă
4.Concurenţa
III.Organizare şi conducere:
1.Procesul de producţie
2.Conducerea
3.Personalul
IV.Previziuni financiare:
1.Necesarul de finanţare
2.Venituri previzionate
3.Cheltuieli de producţie anuale
V.Anexe:
1.Bilanţuri anuale
2.Cereri de ofertă pentru livrare de produse
3.Ofertă pentru echipamente
4.Curriculum Vitae
5.Cheltuieli privind creditul
6.Fluxul de numerar previzionat
7.Situaţia previzională a veniturilor şi cheltuielilor
8.Bilanţul previzionat
9.Indicatori financiari ai investiţiei

Bibliografie generală
1. Baltaretu, A. M., Ecoturism şi dezvoltare durabilă, Editura Prouniversitaria, Bucuresti, 2007
2. Barkin, D., Ecotourism: A Tool for Sustainable Development
http://www.planeta.com/planeta/96/0596monarch.html , Mai, 1996
3. Bell, G., Noţiuni introductive privind interpretarea naturii şi culturii locale, Seminarul de
instruire Managementul vizitatorilor în interiorul şi în jurul ariilor protejate – în sprijinul
dezvoltãrii locale, 9-10 septembrie 2008, Nucşoara - Parcul Naţional Retezat
4. Blumer, A., Romania tourism destination image facing the Dutch market perception, An
assessment of the destination image of Romania în relation to ecotourism, master thesis,
World International Centre of Excellence Wageningen University, Olanda, 2002
5. Blumer, A., Planul de management al vizitatorilor în Arii Protejate, Seminarul de instruire
Managementul vizitatorilor în interiorul şi în jurul ariilor protejate – în sprijinul dezvoltãrii
locale, 9-10 septembrie 2008, Nucşoara - Parcul Naţional Retezat
6. Bran, F., Nistoreanu, P., Simon, T., Ecoturism, Editura Economica, Bucureşti, 2000
7. Bran, Florina, Istrate, I. (1995), Turism rural, Tribuna Economica, nr. 23-54, Bucuresti.

34
8. Candea,M., Bogan,E. Asezarile umane şi organizarea spatiului geografic – Editura
Universitara, Bucuresti, 2006

9. Candea, M., Bran, F. Organizarea, amenajarea şi dezvoltarea durabila a spatiului geografic,

Editura Universitara, Bucuresti, 2006
10. Cândea Melinda, Erdeli G., Simion Tamara, Potențialul turistic și turism, Edit. Universității,
București, 2000,
11. Candea, Melinda, Simon, Tamara, Tataru, Alexandra (2007), Spatiul rural, turismul rural şi
agroturismul, Editura Transversal, Bucuresti.
12. Drumm, A., Moore, A., Ecotourism Development, A Manual for Conservation Planners and
Managers, Volume l An Introduction to Ecotourism Planning Volume l, The Nature
Conservancy, USA, 2005
13. Dumitriu, Camelia, Management şi Marketing Ecologic, o Abordare Strategică, Editura
Tehnopress, Iaşi, 2004
14. Eagles, P., International Ecotourism Management: Using Australia and Africa as Case
Studies,
15. Epler Wood, M., UNEP, Ecotourism: principles, practices & policies for sustainability, Paris-
France, 2002
16. Fennell, D., Ecotourism, an introduction, Routledge, Londra, 2003
17. Handszuh, H., Communicating Quality to Tourism Consumers, the material from European
seminar- Workshop on Tourism Quality Systems, WTO, Vilnius, Lithuania 4-5 November
2004
18. Kano, N., Nobuhiku S., Fumio T., Shinichi T., Attractive Quality and Must-Be Quality, The
Journal of the Japanese Society for Quality Control, nr. 14 (2), 1984
19. Koch, K., Quality Offensive în Swiss Tourism, the material from European seminar- Workshop
on Tourism Quality Systems, WTO, Vilnius, Lithuania 4-5 November 2004
20. Middleton, V.T.C., Hawkins, R.; Sustainable Tourism: a Marketing Perspective, Butterworth-
Heinemann, Oxford, 1998
21. Nistoreanu P., Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, 2006
22. Nistoreanu P., Turism rural, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010
23. Page, S. J., Dowling, R., Ecotourism, Pearson Education Limited, UK, 2002
24. Wood, M., UNEP, Ecotourism: principles, practices & policies for sustainability, Paris-France,
2002

35
 25. *** Direction generale des entreprises Unite „Tourisme” – Commission Europeenne, , Pour
un Tourisme Rural de Qualite. La Gestion Integree de la Qualite (GIQ) des Destinations
Touristiques Rurales, Bruxelles 2000
26. *** European Commission, A Manual for Evaluating the Quality Performance of Tourist
Destinations and Services, Luxembourg, 2003
27. *** European Commission, Tourism Sustainability Group, 2007, Action for More sustainable
European Tourism,
28. *** United Nations Environment Programme, World Tourism Organization, Making tourism
more sustainable- a guide for policy makers, Paris 2005
29. *** World Tourism Organization, Indicators of Sustainable Development for Tourism
Destinations, A Guidebook, 2004
30. http://www.ecoroute.eu/ro website-ul Eco Route
31. www.eco-romania.ro website-ul Asociaţiei de Ecoturism din România
32. http://www.ecotourism.org.hk/other%20files/International%20Ecotourism
%20Management.doc
33. http://ec.europa.eu/enterprise/tourism/docs/tsg/tsg_final_report_en.pdf

Lucrări practice/Seminarii/Proiecte:
- Criterii de identificare a satelor turistice ( seminar)
-Indicatorii dezvoltarii durabile (seminar)
-Marketingul produselor turistice rurale (seminar)
- Etapele constituirii unei pensiuni turistice rurale. (Lucrare practica)
- Evaluarea potenţialului turistic al unei asezari rurale oarecare;-Proiect

36