ARGUMENT

Turismul rural are drept scop ridicarea nivelului de trai în regiunile rurale, ajuta la
pastrarea culturii mostenite si în acelasi timp sa reduca fenomenul de migratie.
Deci turismul rural este o componenta principala în dezvoltarea teritoriala a tarii, lucru
subliniat si de tarile dezvoltate (Franta, Germania, Austria, Ţari1e Scandinave, Irlanda etc.)
În tarile bogate din Europa de vest oamenii pot sa-si permita ca vacantele de vara sa le
petreaca în orice zona a lumii; cu toate acestea, dupa observatiile sociologilor, societatile
consumatoare au început sa se vindece de consumul excesiv, recunoscând finitatea fortelor
naturale ale pamântului, ceea ,ce nu în ultimul rând este rezultatul recesiunii generale care
afecteaza întreaga Europa.
Statisticile europene arata o crestere înseamnata a numarului calatorilor,specialistii din
domeniu întrevazând o crestere anuala de 10% în tarile Uniunii Europene dupa anii 90.
Deoarece nu este posibila cresterea în timp a turismului mediteranean si montan ( nici nu a
avut loc o crestere însemnata în ultimii ani ), cererea crescânda se va îndrepta probabil spre
alte ramuri ale turismului, îndeosebi spre turism rural sau agroturism.
Un aspect al dezvoltării acestui tip de turism este situația socio-politica a Europei Centrale si
de Est. În fostele tari socialiste a început odeclasare socia1a, cresterea vizibila a distantelor
între clasele sociale ( în masura diferita de la o tara la alta ). Datorita noii distributii sociale, o
mare parte dintre oameni vor fi potentialii consumatori ai turismului rural pentru ca nu toti pot
sa-si permita o vacanta de lux.Europa în aceasta noua criza se îndreapta spre zonele rurale,
ceea ce ofera o sansa buna celor interesati în turismul rural.
Turismul rural este o definitie formata din doi termeni: turism si spatiu rural, cu sensuri foarte
exacte care trebuie sa fie explicate.
Turismul este o activitate economica caracterizata de un ansamblu de bunuri si servicii oferite
persoanelor care iau parte într-o astfel de activitate, care sunt numiti turisti.
Trebuie amintit faptul ca, pentru a putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o anumita zona,
este necesar sa se verifice existenta unui flux de turisti care sa viziteze zona respectiva. Pentru
ca turistii sa vina, e nevoie mai întâi sa existe posibilitatea de cazare. Daca nu se procedeaza
asa, vor exista numai fluxuri de turisti care nu vor contribui la dezvoltarea bogatiei zonei, ci
numai vor utiliza resursele fara alta posibilitate de a oferi beneficii importante pentru
comunitate. Spatiul rural, cealalta componenta a produsului turistic, este mult mai dificil de
definit. In general, putem aprecia ca spatiu1 rural este un spatiu cultural rezultat din relatia

3
dintre natura si activitatea umana de-a lungul mai multor secole. Astfel, în zona rurala, urmele
activitatii productive legate de sectorul primar, cum ar fi cladirile, modificarile peisajului sau
amenajarea si dezvoltarea teritoriului sunt înca prezente si active.
Ca definitie unanim acceptata, turismul rural este un tip de servicii turistice în zone rurale, de
cazare si servire a mesei, caracterizat printr-o oferta de servicii localizate în mici centre rurale.
Cladirile au capacitate redusa, de obicei prezinta interes arhitectonic, fiind decorate într-un stil
rustic, care aminteste de locuintele traditionale. Se acorda o atentie deosebita gastronomiei
locale traditionale si de cele mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial.
Practicarea turismului rural se face într-un spatiu rural bine pastrat, cu specificul sau rustic,
dar nu necesita neaparat activitati în sectorul primar.
Un spatiu fara oameni si fara produse nu poate raspunde atentiei turismului rural si la fel
turismul rural nu-si gaseste toate dimensiunile decat în modul viu de primire al populatiei
autohtone.
Satenii trebuie sa fie actorii privilegiati si primii beneficiari ai turismului rural. Ospitalitatea
spontana este importanta, dar trebuie însotiita de o formare turistica.
În spatiul rural, pe de alta parte, initiativa proprie trebuie sa se integreze atât într-un plan de
dezvoltare locala, cât si într-unul general.
În ciuda faptului ca zona rurala se transforma permanent, trebuie admis faptul ca trasaturi de
ruralitate, cum ar fi de exemplu prezenta unor dovezi apartinand activitatii primare
traditionale (agricultura, cresterea animalelor, exploatarea lemnului) sunt necesitati esentiale
pentru a putea vorbi despre o zona rurala pregatita pentru exploatarea turistica.

4
 CAPITOLUL I
TURISMUL RURAL ,FACTOR DE DEZVOLTARE A ZONEI NOASTRE

1.1. Bazele turismului rural si motivaţille sale

Se poate porni de la premisa ca turistul are nevoie de turism rural, dar si satul are nevoie
de turism rural.Dupa viata agitata si stresul marilor orase, turistul român sau strain îsi doreste
o vacanta linistita în contact cu natura, cu traditionalul (un european din patru îsi petrece
vacanta la tara). Pe de alta parte, satul are nevoie de turism rural.
Viitorul spatiului rural e o problema pe care Uniunea Europeana a constientizat-o de mai bine
de zece ani. Problemele create de situatia zonelor rurale ( reducerea veniturilor din
agricultura, cxodul rural, picrderea traditiilor ) recomanda dezvoltarea turismului rural ca
stimulator al economiei rurale.
Acest tip de turism prezinta o scrie de avantaje: valorifica spatiile agricole, resursele naturale,
patrimoniul cultural, traditiile satesti, produsele agricole, realizeaza schimburi între veniturile
urbane si cele rurale, creaza direct si indirect locuri de munca, îmbunatateste infrastructura.
Exista o serie de motive economice, sociale si culturale care recomanda dezvoltarea
initiativelor turistice în zone rurale ca si stimulator al economiei rurale.
Turismul rural nu s-a nascut într-o forma spontana, ci a fost creat în urma cercetarilor si
proiectat de catre Guvernele si Ministerele Agriculturii si Turismului din tarile Comunitatii
Europene pentru a da raspunsuri la o serie de probleme create de situatia zonelor rurale si
anume:
· reducerea puternica a veniturilor agrare
· îmbatrânirea si abandonarea agriculturii
· noua cerere privind mcdiul
· stabilitatca populatiei
Motivatiile principale ale turismului rural sunt cele de ordin social, cultural si economic,
putând fi sintetizate astfel:
 Motive sociale
· criza agriculturii: noile conditii economice si legislative din Europa determina tendinta
de disparitie pe care o manifesta gospodariile mici si traditionale
· abandonarea pamânturilor de cultura, precum si a sarcinilor cu specific rural
· cresterea somajului în rândul tinerilor exodul rural: familiile taranilor pleaca la oras
pentru a-si cauta de lucru

5
  Motive culturale
· cresterea numarului de case din spatiul rural care nu sunt ocupate sau întretinute
· slaba folosire a claidirilor traditionale
· disparitia mestesugurilor
· distrugerea mostenirii de arta locala
· pierderea traditiilor
· abandonarea grijii si preocuparii fata de locurile frumoase din natura care sunt oferite
de spatiul rural
 Motive economice
· veniturile foarte mici provenite din agricultura
· dificultati în comercializarea produselor agricole furnizate de gospodariile taranesti
· evolutia preturilor
· surplusul de produse agricole
Însa, motivatiile nu se opresc aici, dintre factorii care stimuleaza afirmarea tot mai sustinuta a
turismului rural, remarcându-se:
 Cresterea duratei timpului afectat pentru recreere
Cresterea timpului afectat pentru recreere reprezinta în general un factor important al
dezvoltarii turismului rural.
Un aspect particular care are consecinte asupra turismului rural este multiplicarea perioadelor
scurte de timp alocate recreerii. La acestea se adauga si posibilitatea efectuarii esalonate a
concediilor de odihna.
Corelând acest fapt cu alti factori, precum durata perioadei de transport, costul sejurului,
deficitul de solutii turistice de scurta durata, rezulta ca perspectivele selectarii mediului rural
ca spatiu de vacanta sunt tot mai mari, cel putin pentru perioadele scurte de timp.
 Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii
Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii înregistreaza o crestere spectaculoasa. Chiar
daca în prezent, în tara noastra, modul de obtinere a alimentelor este, din fericire mai putin
artificializat comparativ cu tarile puternic industrializate, nu este mai putin adevarat ca factorii
de stres generati de precaritatea economica, hipertrofierea, disfunctionalitatea si poluarea
marilor orase, afecteaza tot mai evident starea de sanatate a populatiei. Orientarea tot mai
vadita a scopului sejurului spre activitati de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea
cotidiana este fireasca si se înscrie într-o strategie mai mult sau mai putin deliberata de
mentinere a sanatatii .

6
 .
Zone rurale sunt excelent plasate pentru a oferi satisfactii celor mai diverse
si sofisticate optiuni, de la promenadele pedestre sau cicliste în aer curat la escalade sau
excursii temerare, de la partidele linistite de pescuit, la satisfactiile oferite de degustarea
bauturilor si mâncarurilor traditionale.
 Autenticitatea
Este o calitate din ce in ce mai solicitata. Provenind în majoritatea cazurilor dintr-un mediu
saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste,
relatii colective impersonale, turistul apreciaza tot mai mult autenticitatea, naturaletea vietii de
la tara, caldura sufleteasca specifica micilor comunitati rurale.
Anchetele efectuate de catre Oficiul Britanic de Turism, releva ca aceasta calitate se plaseaza
pe locul secund dupa calitatea peisajelor, între motivatiile care stau la baza optiunii pentru
sejurul la tara.
 Linistea si confortul psihic
Linistea si confortul psihic sunt elemente tot mai cautate de numerosi turisti, fapt deloc
surprinzator, dat fiind nivelul de stres, specific majoritatii lucratorilor. Mecanismele care stau
la originea deplasarii sunt diverse si adeseori subtile. Survine frecvent aspiratia voluntara de a
parasi cadrul de viata citadin. Ideea de evadare în natura se regaseste aproape unanim între
dorintele citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori în mediul rural. Omul
doreste de obicei o alternare a trairilor calme cu cele animate si, ca atare, nu este surprinzator
abandonul domiciliului în favoarea posibilitatii de a se putea regasi cu placere într-un mediu
linistit, nepoluat, departe de constrangerile activitatilor citadine, mediul rural fiind cel care îi
poate raspunde la toate aceste dorinte.
 Afirmarea individualismului pe piata
Promovarea sistematica si insistenta a unor anumite produse pentru câstigarea unui segment
stabil de consumatori, este o practica utilizata in mod curent, pentru impunerea diverselor
produse pe pietele de consum.
În pofida caracterului difuz si a dimensiunilor reduse ale activitatilor turistice, turismul rural
este apt sa valorifice aceasta oportunitate care poate fi deosebit de benefica 'în conditiile în
care exista motivatie si competenta pentru popularizarea si vânzarea ofertei, respectiv
primirea turistilor.

7
Teoretic, nu exista asezare rurala care sa nu poata oferi cel putin un produs de marca de natura
sa suscite interesul turistului. Conditia prealabila .este ca marca sa fie autentica, originala, iar
eforturile depuse pentru impunerea ei sa faca posibile cunoastere a si ulterior recunoasterea si
cautarea ei. Extrapolând acest aspect la satul românesc, este evident ca, la nivelul majoritataii
asezarilor rurale, emblematica definitorie a acestora este multipla : calitatea peisajului si
caldura sufleteasca a locuitorilor, operele de arta si de tehnica populara, îndeletnicirile
traditionale, portul popular, obiceiurile, gastronomia, resursele locului fac corp comun. Cheia
consta în perpetuarea acestei diversitati, dar si decelarea elementelor care confera un plus de
specificitate locala si care pot deveni în consecinta produse de marca, a caror unicitate le
poate asigura consacrarea în circuitul turistic.
1.2.Tipuri de turism în spaţiul rural
 Turismul rural
Este un tip de servicii turistice în zone rurale, de cazare si servire a mesei, caracterizat printr-o
oferta de servicii localizate în mici centre rurale. Cladirile au capacitate redusa, de obicei
prezinta interes arhitectonic, fiind decorate într-un stil rustic care aminteste de locuintele
traditionale. Se acorda o atentie deosebita gastronomiei locale traditionale si de cele mai
multe ori sunt conduse într-un sistem familial.
Practicarea turismului rural se face într-un spatiu rural bine pastrat, cu specificul sau rustic dar
nu necesita neaparat activitati în sectorul primar.
Se detaseaza aici câteva forme de turism rural ce pot fi luate în considerare:
· de tip familial, situatie care presupune ca gospodaria gazda sa puna la dispozitia
turistilor familisti bucataria proprie, urmând ca turistii sa-si asigure singuri prepararea
prânzului si a cinei si procurarea majoritatati alimentelor prin reteaua comerciala locala,
pregatita la rândul ei sa faca fata unor asemenea solicitari
· prin gospodariile pensiune, destinate unui grup de 10 - 20 de gospodarii apropiate care
practica turismul rural în solutia limitata de cazare si mic dejun
· turismul spontan, care se refera la circulatia turistica interna, ocazionala, nedirijata, cu
ramâneri solitare sau în grupuri restrânse în gospodariile taranesti pentru scurt timp si fara
pretentii deosebite, pentru confortul cazarii, prepararea mesei sau alte servicii
 Agroturismul
Se desfasoara în zone naturale puternic modificate de om, în care sectorul primar este
cel foarte evident. Include cazare, servicii pentru servirea mesei, oferite de catre agricultorii
implicati în aceasta forma de turism considerata ca o activitate secundara.

8
La fel ca si turismul rural, agroturismul este o activitate economica complexa, cu o larga sfera
de cuprindere, care pune în evidenta printr-un mecanism propriu circulatia turistica rurala.
Prin dezvoltarea serviciilor de gazduire si valorificare a produselor proprii si locale,
agroturismul ofera o solutie de viitor pentru gospodariile rurale.
Agroturismul este capabil sa valorifice excedentul de cazare existent în gospodaria taraneasca,
pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti si sa ofere o serie de activitati care
graviteaza înjurul gospodariei taranesti.
Agroturismul se realizeaza prin valorificarea cadrului natural, a ofertei si a diverselor servicii
agroturistice în scopul obtinerii de venituri complementare, veniturile de baza provenind din
activitatea agricola.
În ultimii ani, pe scara tot mai larga se practica turismul rural tematic, in cadrul caruia se
delimiteaza urmatoarele tipuri:
 Turismul ecologic, turism în natura
Este turismul care se desfasoara în zone naturale cu o ridicata valoare ecologica. în mod
normal, implica faptul ca turistul sa aiba un interes enorm pentru acest aspect. Cele mai
atragatoare din acest punct de vedere sunt marile zone naturale
 Turismul cultural
Implica cele mai diverse catcgorii sociale si de varsta si consta în vizitarea siturilor rurale a
caror destinatie se datoreaza existentei monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor
s.a. sau participarea la desfasurarea unor sarbatori sau datini traditionale (pelerinaje religioase,
practici legate de calendarul agricol) sau evenimente sociale din viata comunitatii (hramuri,
nunti).
O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarca la categoriile tinere, în special elevi si
studenti, sub forma turismului scolar de învatare sau descoperire. Din pacate, desi este o
forma frecventa de turism rural, infrastructura turistica precara a habitatului rural si absenta
unor oferte turistice adecvate fac ca acest tip de turism sa fie aproape exclusiv de pasaj,
impactul economic asupra detinatorilor patrimoniului turistic fiind practic insignifiant.
 Turismul curativ
Dezvoltarea sa este favorizata de existenta unor conditii climatice favorabile (absenta poluarii,
predominarea calmului atmosferic, aeroionizarea negativa), prezenta izvoarelor de ape
minerale cu proprietati terapeutice, a apelor termale, a salinelor, toate asociate eventual cu
posibilitatile de aplicare a remediilor consacrate în medicina populara (fitoterapia, apiterapia,

9
hidroterapia).Existenta disponibilitatilor de acest fel pot conduce la elaborarea unor oferte
turistice care pot rivaliza cu cele din statiunile balneare si climaterice consacrate.
 Turismul sportiv, turismul de aventura
Mediul rural poate constitui un spatiu important pentru sustinerea activitatilor sportive de
proximitate: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de
iarna, orientare turistica.
În anumite situatii, turismul sportiv capata accente de turism de aventura, atunci când
obiectivul îl constituie practicarea unor activitati, desemnate în limbajul de specialitate prin
sintagma de sport extrem (precum escaladele alpine, schiul acrobatic, zbor fara motor s.a.).
Practicarea unora dintre aceste sporturi necesita 0 anumita politica manageriala a produsului
turistic (sporturile nautice, cicloturismul, echitatia).
Altele în schimb, pot atrage turistii printr-o amenajare tehnica minima, dublata desigur de
favorabilitatea mediului natural si mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarna, pescuitul
sportiv, alpinismul, orientarea turistica, speleoturismul).
 Turismul religios
Poate avea de asemenea un impact deosebit în dezvoltarea turismului rural prin conturarea
unor destinatii certe. Sunt bine cunoscute efectele benefice, în acest sens, exercitate de
pelerinajele religioase de amploare, de exemplu Lourdes în Franta si Stonehenge în Marea
Britanie.
În tara noastra se remarca cresterea prestigiului Bisericii, reîntoarcerea unei parti
semnificative a populatiei la practicile vietii spirituale traditionale si aparitia unor focare de
misionarat, în special asezamintele monahale, care polarizeaza interesul unui numar apreciabil
de credinciosi. Este cunoscuta în acest sens atractia exercitata de unele manastiri precum cele
de la Rohia si Bârsana (Maramures), Nicula (Cluj), Sâmbata de Jos (Brasov), Posaga (Alba),
Izbuc (Bihor).
Asezamintele religioase, depozitarele unor valori artistice si spiritua1e remarcabile, au intrat
de mult timp în sfera atractiei turistice: Putna, Moldovita, Sucevita, Voronet, Humor, Agapia,
Neamt, Tismana si multe altele.
 Turismul de agrement
Se practica sub forma neorganizata si consta în petrecerea partiala sau integrala a concediului
individual sau cu familia, într-un stiu de cazare (casa, camera mobilata) existent în mediul
rural, obtinut prin diverse modalitati: mostenire familiala, închiriere pe durate de timp
variabile, cazare la prieteni sau rude.

10
În linii generale, îmbina caracteristicilc turismului pentru natura cu cele ale turismului de
sanatate.
Turistul este tentat sa observe natura, sa o cunoasca si chiar sa se integreze în ea prin diferite
activitati: observarea pasarilor, identificatea speciilor de plante, culesul plantelor medicinale,
a fructelor de padure, ciupercilor, plimbari si altele. El poate beneficia de caldura si de atentia
acordata de catre comunitatea locala, cu sprijinul careia obtine facilitatile necesare adoptarii,
chiar si temporare unei alimentatii naturale, neindustrializate, întelegerii traditiilor si
mentalitatilor locului respectiv.
1.3.Politica europeană de dezvoltare a turismului rural
În România, precum si în Uniunea Europeana, din cauze relative, dar în mod clar au
aparut diferente majore între anumite regiuni, diferente care în mod general erau defavorabile
mediului rural fata de cel urban. Aceasta a generat un nivel de trai mai scazut al populatiei din
mediul rural (învatamânt, sanatate, posibilitati de angajare, nivelul veniturilor), fapt care
conduce la tensiuni sociale crescânde, atragând dupa sine necesitatea implicarii factorilor
politici responsabili.
Pentru a atenua cauzele acestor diferente, în U.E. s-au înfiintat asociatii si sau alocat fonduri
financiare,s-au dat chiar si legi speciale, care au un rol din ce în ce mai important în
dezvoltarea mediu1ui rural..
Fondurile speciale înfiintate si puse la dispozitie de U.E., sunt accesibile numai în conditiile
existentei unor programe de dezvoltare regionala bine definite.
Se considera mult mai importanta calitatea vietii decât cantitatea bunurilor consumate. Dintre
natura, societate si economie, elementul constant este natura, celelalte existând doar prin
interactiunea lor. Din acest punct de vedere sunt esentiale, hotarâtoare doar nevoile naturale,
iar societatea si mai ales economia trebuie sa se adapteze la acestea.
Eficienta sociala a dezvoltarii regionale si în special a celei rurale este asigurata prin
partenierate si programe, iar eficienta economica prin concentrarea resurselor si cofinantare.
În Europa gasim numeroase legi si publicatii referitoare la acest domeniu.
Declaratia de la Cork si Carta Europeana a Zonelor Rurale sunt considerate ca puncte de
referinta. Principiile sustinute de acestea au devenit parte integranta a politicii U.E.
Obiectivele Declaratiei de la Cork pot fi sintetizate în urmatoarele:
· prevenirea migratiei populatiei de la sate
· lupta împotriva saraciei
· crearea de noi locuri de munca

11
· eliminarea dezavantajelor, satisfacerea nevoilor crescânde de sanatate, de dezvoltare a
personalitatii, a conditiilor de munca si de odihna
În ideile prezentate în Carta Europeana a Zonelor Rurale, programele de dezvoltare trebuie sa
se bazeze pe avantajele locale si pe factorii regionali, sa sustina initiativa privata si sa
promoveze prin orice mijloace dezvoltarea bazata pe forte proprii.
Ţarile din centrul si estul Europei aflate pe calea reformei necesita 0 atentie din ce în ce mai
mare.Trebuie implementate strategii politice speciale pentru rezolvarea problemelor specifice,
dar implementarea acestor proiecte trebuie realizata de fiecare tara în parte.
În anul 1987, Consiliul U.E. propune relansarea spatiului rural printr-un program larg care
avea ca obiective:
· pastrarea identitatii culturale
· salvarea si punerea în valoare a patrimoniului cultural european ca factor de ameliorare
a vietii si ca sursa de dezvoltare socia,economica si culturala. S-au avut în vedere mai multe
tari, mai multe regiuni si mai multe tematici.Tematicile au avut diverse semnificatii, diverse
dimensiuni si particularitati locale.
A fost propusa urmatoarea schema de lucru: specialisti din toata Europa au identificat rutele si
au elaborat harti s-a creat o emblema comuna pentru vizualizarea pe întreg teritoriul european
s-a trecut la coordonarea unui ansamblu pe actiuni asociative cu parteneri publici si privati
adresându-se în principal tineretului Accste începuturi s-au realizat printr-un atelier creat-
ATEART-AteIier Transfrontalier pour l'Environement et les Actions en Rural Teritoire
Scopul a fost acela de dezvoltare regionala, de a gasi apropieri transfrontaliere, de a favoriza
cunoasterea altor popoare, acceptarea diferentelor si promovarea dialogului cultural comun,
care sa duca la protejarea bogatiilor naturale si spirituale ale fiecarui popor.
Actiunile au devenit actiuni pilot în ideea de a servi ca exemple în actiunile ce vor urma pe
intreg teritoriul european.
1.4.Programele europene de dezvoltare a turismului rural românesc
Ţara noastra are toate motivele pentru a aborda cu atentie si interes problematica spatiului
rural.
Avem norocul unei mosteniri extraordinare: unul dintre cele mai bogate, diversificate si în
mare parte cel mai putin alterat spatiu european.
Participând în programele Uniunii Europene, România va beneficia de experienta altor tari si
împreuna cu acestea va elabora strategii de pastrare si dezvoltare a spatiului rural românesc.

12
Integrarea tarilor candidate în politicile structurale ale Comunitatii Europene se va desfasura
în cateva stadii:
Primul stadiu, care a durat pâna în anul 2000, a constat în continuarea ajutorului financiar si
cooperarea tehnica cu tarile din Europa Centrala si de Est ( CEEC ) prin intermediul
programului PHARE început în 1989.
România a primit prin acest program 731 milioane ECU în perioada 1990-1996, principalele
sectoare vizate fiind agricultura si turismul.
Al doilea stadiua fost din anul 2000 si pâna la data aderarii, asistenta Comunitatii venind cu
doua programe financiare de pre-acces:
· programul PHARE cu noile sale directii de lucru
· programul SAPARD
Programul SAPARD (Special Action Programme for Pre-accesion Aid for Agriculture and
Rural Developement) va acorda un fond de 500 milioane EURO per an pentru agricultura si
dezvoltarea rurala, în cadrul acestui program putându-se conta pe 38.054 milioane EURO
pentru dezvoltarea turismului rura1.Al treilea stadiu: dupa aderare : implementarea Fondurilor
Structurale si Fondului de Coeziune pe baza unor reguli si a bugetelor adoptate in 1998.
Obiectivele Fondurilor Structurale sunt: adaptarea economica a regiunilor mai putin
dezvoltate, sprijinirea regiunilor cu pronuntat declin economic prin reconversie economica,
combaterea somajului pe lunga durata, adaptarea fortei de munca, transformarea si
comercializarea produselor agricole, diversificarea economica si adaptarea structurala a
regiunilor vulnerabile (regiuni cu tendinta de depopulare în care agricultura e prioritara),
sprijinirea regiunilor cu o populatie redusa.
Strategia de preacces a României în Uniunea Europeana presupune participarea activa a
României în cadrul programelor comunitare.
În Agenda 2000 referitor la opinia Comisiei asupra cererii de aderare, este analizata
participarea României în programele comunitare, proiectele realizate si implementarea
programului PHARE.
România participa deja în programele ECOS-OUVERTURE, YOUTH FOR EUROPE,
pregatindu-se sa participe la programele LIFE, SAVE, LEADER III, acesta din urma având
o importanta deosebita pentru dezvoltarea turismului rural, scopul programului fiind
revitalizarea spatiului rural.
România a participat cu aproape 50 de proiecte în cadrul programului ECOSOUVERTURE.
Din totalul acestor proiecte, 12 % au avut drept obiectiv turismul rural, de exemplu:

13
· Agrinet (parteneri fiind Italia, Finlanda, Ungaria, România)
· Villages Roumains (Belgia, Grecia, Franta, România)
· Tradelink promoter (Ungaria, Irlanda, Belgia, România)
· Recotour (Franta, Albania, Bulgaria, Spania, România)
· Transhumanta (Spania, Italia, România)
1.5.Turismul rural în România
În România, turismul s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, datorita pozitiei geografice a
tarii noastre care era strabatuta de doua rute comerciale foarte importante. Prima ruta pleca
din Italia din orasele Venetia si Genova, trecând prin Vicina, Cetatea Alba, apoi Cernavoda si
continuând spre Lvov în Ucraina, un vechi centru cultural si comercial. A doua mare ruta
pornea din Flandra si stabatea Europa de la nord spre sud, trecând si prin orasele Sibiu,
Brasov si Bistrita.
Turismul rural nu este un fenomen nou în România, acesta începând prin initiative personale.
Migratiile sezoniere facute cu scopul de a cauta aer curat si relaxare au fost foarte populare la
începutul secolului si în perioada interbelica. Astfel, înca de atunci existau foarte multe sate
care îndeplineau functia de "turism satesc", cum ar fi: Jiblea, Polovragi, Baia de Fier, Novaci,
Sacelu, Amara, sapte Sate, Zizin si multe altele.
În anii 1960, turismul satesc exista pe tarmul Marii Negre în satele: Costinesti, Mamaia ... sat,
Agigea, 2 Mai, precum si în Delta Dunarii în sate ca Sfântul Gheorghe si Murighiol.
În anul 1970 Biroul National de Turism "Carpati Bucuresti" a fost singura organizatie de
turism de acord sa negocieze în strainatate pentru a aduce turisti din vest, pentru a-si petrece
prin programele prezentate, vacantele în sate traditionale, selectate dupa criterii specifice,
unde turistii sa poata participa la activitatile micilor fermieri, locuind în casele lor si luând
parte la evenimentele importante si festivitatile populare.
Centrul de studiu al Ministerului de Turism a întocmit documente specifice si stiintifice, care
însotite de ordinul acestuia numarul 297 I 972, au fost trimise Biroului Regional de Turism,
pentru a identifica sate care sa îndcplineasca criteriile necesare desfasurarii în bune conditii a
activitatii de turism rural. Au fost selectate 117 sate dintr-un capat în altul al tarii, din care au
fost alese 10 pentru a le experimenta în vara anului 1973. Aceste sate au fost : Sf. Gheorghe,
Murighiol (Tulcea), Fundata (Brasov), Rucar (Arges), Vaideni (Vâlcea), Tismana (Gorj),
Rasinari (Sibiu), Halmagiu (Arad), Bogdan Voda (Maramures), Vatra Moldavitei (Suceava).
Dupa anul 1979, prima institutie care a promovat idea de turism rural în România, a fost
Agentia Nationala a Zonei Montane - A.N.Z.M., sub conducerea lui Radu Rey. În cadrul

14
acesteia, se punea un accent deosebit pe complementaritatea dintre activitatile de turism si
cele agricole, fiind în mare parte o încercare de aplicare a modelului tirolez de turism rural,
având în centrul preocuparilor ferma.
Un mod diferit de abordare a fost propus de ANTREC (Asociatia Nationala de Turism Rural,
Ecologic si Cultural), creata la Bran în anul 1994, având drept nucleu o întreprindere privata
de tip S.R.L. A dat o mare importanta inventarierii structurilor de cazare, cresterii numarului
de membri si creerii de filiale judetene.
Desi obicctivul declarat al acestei asociatii este dezvoltarea turismului rural în România,
preocuparea majora vizeaza reproducerea în mediul rural a confortului urban, fapt ilustrat si
de normele de clasificare pe care asociatia le-a elaborat împreuna cu Ministerul Turismului si
în care caracterul de turism cultural si ecologic nu se reflecta.
Cel de-al treielea mod de abordare este cel propus de organizatia OVR Operation Villages
Roumains, care are în centrul atentiei participarea comunitati locale la dezvoltarea turismului.
Aparuta în anii 1988-1989 în Belgia pentru a lupta împotriva planului de sistematizare a
satelor românesti, OVR s-a ocupat dupa decembrie 1989, cu distribuirea ajutoarelor umanitare
si cu punerea în aplicate a unor proiecte de cooperare între comunele partenere, dezvoltarea
turismului rural ocupând un loc aparte în cadrul dezvoltarii globale si integrate.
În luna octombrie 1991, a fost lansat proiectul turistic al satelor pilot, în urma caruia 14 sate
din 8 judete ale tarii, au fost selectate si incluse într-un program de parteneriat intercomunal
cu scopul de a initia, dezvolta si promova turismul rural în România. Acest program a fost
recunoscut si sprijinit de catre Uniunea Europeana, prin programul ECOS, prin organizarea
unor întâlniri, stagii si seminarii dezvoltate pe mai multe axe: definirea obiectivelor
commune, organizarea formarii personalului si crearea de mijloace de informare si promovare
turistica. Crearea în anul 1994 a retelei OVR - România ca asociatie nationala a satelor din
România, a fost urmata de realizarea unui studiu de asistenta pentru pregatirea dezvoltarii
turismului rural în tara noastra.
A început apoi dezvoltarea unei suite de programe care aveau drept scop dezvoltarea locala
prin turism rural.
Programul PHARE - Lien, desfasurat între anii 1994 - 1996, a constat în sprijinirea
materializarii unor proiecte de dezvoltare rurala care vizau între altele îmbunatatirea
confortului locuintelor sau formarea unor agentii de dezvoltare locala.
Programul PHARE - INTERREG 1995 - 1996, a condus la realizarea unui sistem unitar de
semnalizare turistica în toate cele 14 sate,amenajarea birourilor de informare în aproximativ

15
10 sate, organizarea unor cursuri de pregatire a gazdelor, editarea buletinului informativ SA
Turism .
Dar cel mai important a fost programul PHARE - Turism, aplicat la nivelul a 4 zone pilot,
criteriile de selectie fiind urmatoarele :
· existenta prealabila a unei structuri juridice având ca obiect dezvoltarea turismului la
nivel local
· existenta prealabila a unei activitati turistice locale, axata pe 0 retea de cazare
· amplasarea satului într-una din zonele prioritare definite de Ministerul Turismului
· infrastructurile din domeniul comunicatiilor existente sau în curs de
amenajare
· amplasarea geografica a satului în lungul unei axe de legatura
· motivatia locala
În cadrul acestui program în care beneficiar era Ministerul Turismului, OVR a fost
responsabila cu dezvoltarea turismului rural, mai ales a infrastructurii generale si specifice în
misiunea ANTREC a fost de promovare si comercializare, principalele obiective fiind :
· realizarea catalogului national al gospodariilor cuprinse în reteaua de turism rural
· participarea la târguri de turism
· realizarea unui sistem national unitar
· de rezervare si comercializare a ofertelor turistice
Din cele prezentate rezulta ca au fost depuse eforturi substantiale în directia dezvoltarii
turismului în spatiul rural românesc.Programele cerute în zonele mentionate au avut un impact
deosebit asupra dezvoltarii locale prin turism rural, soldându-se cu rezultate pozitive acolo
unde au beneficiat de întreg suportul comunitati si asociatiei locale.
1.6. Beneficiile sociale si economice ale turismului rural pentru satul românesc
Activitatea turistica poate sa rezolve unele dintre problemele economice si de munca în care
este implicata populatia rurala. Avantajele care se obtin în urma practicarii turismului rural
pot fi de natura economica si de natura socio-culturala. Dintre acestea putem mentiona:
 Stabilizarea populatiei prin fixarea fortei de munca
Aceasta este o consecinta extrem de importanta pentru majoritatea zonelor rurale, confruntate
în general cu fenomenul de depopulare, survenit în special ca urmare a absentei unei
perspective materiale certe a locuitorilor
Aportul de lichiditati provenite din prestatii turistice pot ajuta la conservarea locurilor de
munca în servicii precum comertul, cazarea turistica, transport local, asistenta medicala. Ele

16
pot aduce venituri suplimentare agricultorilor, muncitorilor silvici, pescarilor. Chiar daca
conservarea locurilor de munca reprezinta un obiectiv mai putin atragator decât crearea de noi
locuri de munca, ea poate contribui la viabilitatea comunitatilor rurale si în special a celor de
tip marginal, care nu beneficiaza de efectele de polarizare urbana. Studiile efectuate în zonele
rurale au confirmat rolul turismului în conservarea locurilor de munca si diminuarea
fenomenului de poluare.
 Crearea de noi locuri de munca
Crearea de noi locuri de munca este posibila în conditiile în care implementarea locala a
turismului rural este realizata cu succes. Acest fapt este asociat în special practicilor hoteliere
si de restaurant. În spatiul rural, reusita acestora creaza perspective pentru cazarea turistilor la
localnici, ceea ce va duce implicit la amplificarea activitatilor legate de comertul cu produse
alimentare, de artizanat, transport, valorificarea patrimoniului local etc.
Diversificarea modului de utilizare a fortei de munca
Marea majoritate a zone lor rurale prezinta o slaba diversitate în modul de utilizare a fortei de
munca, ocupata aproape în totalitate în sectorul agricol.
Diversificarea activitatilor într-un context turistico-economic favorabil poate atrage dupa sine
de asemenea stabilizarea populatiei rurale.
 Pluriactivitatea
Pluriactivitatea este o alta consecinta benefica a turismului rural. Ea desemneaza situatia în
care, la nivel individual sau familial, asigurarea existentei se realizeaza prin prestarea unor
activitati suplimentare (cel putin una), în completarea activitatii de baza. Astfel, un agricultor
poate avea disponibilitatea de a închiria camere, de a ajuta administratia locala prin prestarea
unor servicii turistice (ghid, animator, monitor de schi s.a.).
Pluriactivitatea permite realizarea unor venituri suplimentare, atât în contextul declinului unui
tip de activitate, cât si în cel al constrângerilor generate de ritmicitatea sezoniera a activitatilor
agricole.
 Promovarea si dezvoltarea serviciilor
Promovarea si dezvoltarea serviciilor este un aspect esential, cu atât mai mult cu cât
numeroase colectivitati rurale sunt grevate înca frecvent de absenta unor facilitati de servicii
corespunzatoare. Cererea suplimentara de produse, cauzata de cresterea numerica a clientelei
(inclusiv a celei turistice)

17
poate permite expansiunea retelei comerciale, sustinerea unor lucrari de ameliorare a
habitatului (modemizarea drumurilor, canalizari, electrificari, semnalizari rutiere si turistice),
dezvoltarea transportului în comun, a serviciilor postale si de comunicatie .
Este la fel de importanta atragerea si mentinerea clientelei, cât si sporirea
acesteia; acest fapt nu se realizeaza de la sine, fiind necesara 0 politica concentrata a tuturor
variabilelor care actioneaza asupra clientelei. La nivelul sarcinilor, se impune ca ele sa
dobandeasca disponibilitatea de a oferi servicii de calitate, susceptibile permanent de
reînnoire, de adaptare la dinamica rapida a motivatiilor turistului.
În special în cazul asezarilor rurale izolate, care nu au disponibilitatea de a asigura si sustine
servicii numeroase, turismul rural poate ajuta la mentinerea viabilitatii lor. Evident, este de
presupus ca respectivele asezari sa posede elemente particulare de atractie turistica, iar
fenomenul de circulatie turistica sa fie stimulat si amplificat prin comercializarea adecvata a
ofertei turistice.
Sustinerea economica a agricultorilor este 0 problema majora în mediile economice si
politice. Numeroase studii efectuate în tari cu traditie în turism rural au evidentiat ca
veniturile medii ale agricultorilor pot fi marite prin oferirea diferitelor forme de cazare, prin
promovarea vizitelor în fermele agricole care poseda diverse functii de atractie (echitatie,
vinificatie, legumicultura, apicultura etc.), prin vânzarea produselor specifice gospodariei sau
satului.
Pe lânga beneficiile de ordin economic care pot incita agricultorii sa se angajeze în activtatiti
turistice, nu pot fi ignorate beneficiile de ordin social. ea urmare a contactelor cu citadinii, pe
langa aportul de varietate În modul de viata speciflc, adeseori solitar, satenii pot deveni mai
bine informati despre o serie de probleme de actualitate care pot avea impact favorabil asupra
propriei lor conditii social-economice si culturale.
 Promovarca si sustinerea artei populare, a industriei locale de artizanat
Arta si artizanatul rural ocupa un loc important în patrimoniul cultural al fiecarei tari.
Turismul rural poate ajuta aceste activitati atât prin recunoasterea importantei lor, cât si prin
comercializarea produselor de artizanat.
Ţara noastra este privilegiata din acest punct de vedere, date fiind enorma diversitate si
autenticitate a creatiilor artistice rurale ..
Pe lânga dimensionarea economica pe care 0 implica, aceste preocupari reprezinta mesaje de
exceptionala valoare asupra vocatiilor spirituale ale comunitatilor rurale românesti si

18
nemijlocit, mijloace ideale de promovare a imaginii favorabile si de stimulare a interesului
turistic.
Festivalurile de arta populara si de productie artizanala sunt mecanisme ideale care faciliteaza
comercialiarea si promovarea creatiei turistice rurale si contureaza atractia turistica. Existenta
acestora, dublata de o mediatizare adecvata, poate constitui prima parghie apta sa asigure
înscrierea unei asezari rurale în sfera activitatii turistice.
Pe lânga faptul ca realizeaza o extindere a aportului cultural propriu, festivalurile si alte
manifestari de acest gen, faciliteaza accesul în mediul respectiv a altor colectivitati artistice,
ceea ce contribuie la îmbogatirea vietii culturale.
 Reabilitarea patrimoniului edilitar
Reabilitarea patrimoniului edilitar se realizeaza în conditiile existentei unui flux turistic, în
principal pe doua cai. În primul rând conservarea sau restaurarea obiectelor de interes istoric
sau cultural poate fi obtinuta prin practicarea unor taxe de acces. În al doilea rând, crearea
unui potential de cazare implica restaurarea si repunerea în circuit a imobilelor parasite ca
urmare a fenomenului de depopulare.
Sporirea gradului de confort la nivelul cladirilor care au camere disponibile pentru închiriat,
executarea unei infrastcturi de recreere (spatii verzi, amenajari pentru pescuit, promenade,
circuite pentru cicloturism si echitatie etc.), pe termen lung, sunt initiative benefice pentru
comunitatea însasi, ca beneficiara a investitiilor facute.
Toate acestea diminueaza motivatiile de stramutare ale generatiei tinere si pot contribui la
revenirea emigrantilor sau chiar la instalarea de noi locuitori.
 Atragerea de noi investitii
Turismul rural prezinta avantajul ca actioneaza în sensul deschiderii de noi perspective
investitionale. Astfel, turismul înlesneste o punere în contact a oamenilor proveniti din cele
mai diverse medii, iar ideile si actiunile, dirijate spre valorificarea superioara a diverselor
resurse locale, survin inerent.Între turistii potentiali ai mediului rural se pot înscrie si oameni
de afaceri care au abilitatea de a sesiza mai rapid perspectivele implantarii de noi activitati si
perspectivele financiare ale acestora, aspecte care pot fi benefice prin efectele lor pentru
comunitatea rurala (locuri de munca, modernizarea infrastructurii si a serviciilor. patrunderea
în circuitul informational etc.). Evident ca pastrarea unor amintiri placute despre vacantele
rurale poate incita oamenii de afaceri la demararea investitiilor în mediul respectiv.Pe scurt,
ca orice activitate de tip productiv, si turismul rural poate antrena efecte sinergetice de
crestere, prin atragerea de noi variabile în procesul de proiectare si în strategia de functionare.

19
 CONCLUZII

De-a lungul timpului s-au produs numeroase schimbări în spațiul rural, fapt pentru care
imaginea tradițională a ruralului a cunoscut profunde transformări. Drept răspuns la două
fenomene, urbanizarea respectiv industrializarea, Europa secolului XIX a cunoscut o
schimbare de direcție, în sensul în care interesul pentru spațiul rural a început să crească,
potențialul rural începând a fi exploatat. Ţările din Estul Europei au cunoscut o evoluție ușor
atipică în ceea ce privește procesul de urbanizare Regimul comunist și moștenirea istorică
sunt doi factori importanți care au contribuit la conturarea spațiului urban. Europa Centrală și
de Est a reprezentat o zonă periferică, unde procesul de urbanizare a fost caracterizat de o
stagnare semnificativă. În acest context, cazul României este unul particular, procesul de
urbanizare a început înainte de perioada de tranziție, însă cu toate acestea, efectele nu au fost
la fel de vizibile precum în Ungaria sau Polonia. Condițiile în care ţările est europene s-au
aflat în anii 1990 au impus operarea unor modificări, regenerarea rurală fiind imperios
necesară ca o soluție la probleme precum: procesul de industrializare, căderea piețelor, sector
agricol slab performant, nivel scăzut de trai. Pe lângă acestea, zonele rurale s-au confruntat cu
rate ridicate ale șomajului, pe fondul privatizării la scară largă a cooperativelor agricole și
datorită posibilității de a migra spre centre urbane. Toate aceste modificări au avut un impact
asupra zonelor rurale, acestea fiind grav depopulate. În aceeași cheie, se afirma că pe durata
perioadei de tranziție, agricultura a jucat un rol esențial, acționând ca un „tampon
ocupațional” împotriva efectelor socio-economice ale tranziției, dar acest rol a condamnat
ruralul la stagnare, performanțe scăzute, contribuind astfel la îngroșarea rândurilor sărăciei în
mediul rural. În acest context s-a creat un cerc vicios, subzistența generând sărăcie, sărăcie
care perpetuează la rândul ei subzistența, fapt pentru care acest cerc vicios trebuie întrerupt.
Pentru multă vreme, politicile de dezvoltare rurală vizau exclusiv măsuri de îmbunătățire a
practicilor agricole, considerându-se că ruralul nu era văzut decât ca un loc prielnic pentru
practicarea agriculturii. Extinderea Uniunii Europene a modificat harta spațiului rural, astfel
încât modalitățile de abordare trebuie diversificate. Zonele rurale acoperă 90% din întreaga
suprafață a Uniunii Europene, 60% din totalul populației locuind în mediul rural .Potrivit
OECD (2007), spațiul rural reprezintă aproximativ 87% din întreaga suprafață a țării, în
vreme ce 45% din totalul populaţiei locuieşte în mediul rural, dublul mediei înregistrate la
nivel european. În anul 2011, România înregistra unul dintre cele mai scăzute rate de
urbanizare din Europa . Pe de altă parte, regiunile cele mai puțin dezvoltate sunt extrem de

20
ruralizate – 6 din cele 15 cele mai sărace regiuni la nivel european sunt regiuni din România,
având în vedere că România este împărțită în 8 regiuni, 6 dintre acestea se numără printre cele
mai sărace regiuni ale UE. În ţările în curs de dezvoltare, practicile vizând sectorul rural s-au
concentrat mai mult pe diversificare în detrimentul regenerării economiei rurale . Ţinând
seama de acest aspect, problema majoră în sectorul rural nu a fost neapărat colapsul
agriculturii, ci dificultatea de a găsi noi oportunități de dezvoltare. Activitățile agricole nu mai
reprezintă singura posibilitate pentru dezvoltarea zonelor rurale. Pentru o lungă perioadă de
timp, spațiul rural a fost considerat sinonimul declinului .Discrepanța dintre rural – urban este
una foarte accentuată, mediul rural nu se bucură de avantajele economiei de scară
caracteristice zonelor urbane, în termeni de costuri crescute în ceea ce priveşte tranzacţiile,
servicii şi facilităţi, diversitate economică, infrastructură, multe localități rurale nu sunt
conectate la rețele de transport și comunicații, ceea ce se traduce prin acces îngrădit la
informaţie, tehnologie, inovație – 60% din localitățile rurale nu pot fi accesate prin căi de
acces directe, toate acestea pot afecta semnificativ calitatea vieții locuitorilor din respectivele
zone. În România, calitatea terenurilor este una foarte bună. În ciuda acestui fapt, lipsa
investițiilor le face slab performante. Dimensiunea medie a unei parcele individuale, 3.7
ha/exploatație – media UE este de 12 ha – face foarte grea, până la imposibilă implementarea
unor tehonolgii performante și a unor planuri strategice coerente și eficiente în ceea ce
privește dezvoltarea sectorului agricol. De aceea, în România cele mai multe exploatații
agricole practică o agricultură de subzistență, care este noncompetitivă și în neconcordanță cu
condițiile pieței. O altă problemă stringentă cu care se confruntă zonele rurale se referă la
calitatea resursei umane. Chiar dacă în mediul rural vieţuieşte jumătate din populaţia activă a
ţării, calitatea forţei de muncă este relativ scăzută. Acest fapt ar putea fi explicat prin prisma
fenomenului accelerat de îmbătrânire, caracteristic zonelor rurale, dar şi datorită carenţelor
educaţionale – nivelul de instruire este semnificativ mai scăzut în mediul rural, doar 38,5%
din populația cu vârste cuprinse între 25 și 64 ani au studii medii: școala primară și
gimnazială; și medicale – accesul la servicii medicale este o problemă constantă în mediul
rural, raportul doctor/pacient fiind de 1/1.722, aproximativ de 7 ori mai mic în comparație cu
situația întâlnită în mediul urban. În acest context se impun măsuri alternative în vederea
dezvoltării economiei rurale; problemele apărute în mediul rural, cât și inițiativele de
dezvoltare trebuie abordate integrat. Diversificarea activităților rurale, crearea de noi locuri de
muncă în mediul rural, dezvoltarea sustenabilă a agriculturii, precum și investiții în
infrastructură și servicii, încurajarea participării civice, dar și creșterea gradului de

21
conștientizare asupra potențialului acestui sector sunt tot atâtea măsuri ce trebuie abordate în
vederea dezvoltării mediului rural. Pentru următoarea perioadă atenția este îndreptată înspre
următoarele domenii de acțiune: dezvoltarea satului românesc și a fermelor; sprijin pentru
prelucrarea produselor agricole; relocarea tinerilor în spațiul rural; dezvoltarea activităților în
sectorul turistic; crearea IMM-urilor în zonele rurale și consolidarea grupurilor de acțiune
locală. Pentru multă vreme agricultura a jucat un rol esențial în dezvoltarea zonelor rurale. Cu
toate acestea nu a fost de ajuns, „agricultura nu mai este coloana vertebrală a economiilor
rurale”. Dezvoltarea rurală presupune mai mult decât simpla dezvoltare a sectorului agricol.
Măsurile luate în vederea dezvoltării sectorului rural s-au concentrat până acum pe sprijinirea
fermelor agricole, dar în ciuda subvențiilor acordate, aceste politici nu au reușit să
îmbunătățească semnificativ soarta mediului rural. În aceste condiții, sunt necesare noi măsuri
de redresare a ruralului, cu accent pe specificul local, și nu pe sectoare de activitate, investiții
care să preia locul subvențiilor. Turismul rural pare a fi o alternativă viabilă, în ultimele
decenii, politicile promovate la nivel european în ceea ce priveşte dezvoltarea regională,
împreună cu politicile naționale ale statelor membre au încurajat orientarea zonelor rurale spre
turism, ținând seama de efectele și implicațiile sociale pozitive.

22
 BIBLIOGRAFIE

1. Burja, C. și Burja, V., Performanța economică a exploatațiilor agricole în sistemul

dezvoltării durabile, Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2008;

2. PNDR, Planul National de Dezvoltare Rurală pentru 2014-2020, Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, 2014;

3. Recensământul populației, 2011, [Online] disponibil la adresa

http://www.recensamantromania.ro/;

4. Gabriela Stanciulescu - Managementul operatiunilor de turism, Editura AllBeck,

Bucuresti, 2002;

5. G.Erdeli, I. Istrate- Amenajari turistice, Editura Universitatii, Bucuresti, 1996;

6. Puiu Nistoreanu- Turismul rural, o afacere mica cu perspective mari, Editura

Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1999;

7. Rodica Minciu - Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2001;

8. Puiu Nistoreanu coord- Ecoturism si turism rural, Editura ASE, Bucuresti, 2003;

23