ARGUMENT

Un echipament electric reprezintă un ansamblu de dispozitive electrice şi mecanice

destinate pentru comanda, protecţia, reglajul, controlul automat sau neautomat al funcţionării
unui circuit utilizat, la rândul său, într-unul din scopurile de producere, transport, distribuţie
sau utilizare a energiei electrice.
Este cunoscut faptul că transferul de energie electrică de la locul de producere în centrala
electrică la utilizatorul industrial sau casnic se realizează prin intermediul liniilor şi reţelelor
electrice în care sunt implantate echipamentele de comutaţie. Acestea au rolul funcţional de a
stabili şi întrerupe circuite electrice aflate în condiţii normale de funcţionare când se
urmăreşte dirijarea fluxului energetic de la generator la receptor. Unele echipamente de
comutaţie au şi rol funcţional de protecţie deci pot fi considerate şi echipamente de protecţie.
Acestea pot efectua deconectări (întreruptoarele de putere, siguranţele fuzibile) sau conectări
urmate de deconectări (descărcătoarele electrice) atunci când apar avarii, deci situaţii
anormale de funcţionare, cum ar fi suprasarcinile, scurtcircuitele, supratensiunile atmosferice
şi supratensiunile interne.
Procesele de comutaţie sunt caracterizate de faptul că, atât la închiderea dar mai ales la
deschiderea unui circuit, apare arcul electric. Acest fenomen se manifestă la echipamentele cu
comutaţie mecanică, adică la cele a căror închidere sau deschidere se realizează prin
deplasarea mecanică a unei piese mecanice (contactul mobil). Existenţa arcului electric în
echipamentele de comutaţie conduce la solicitări suplimentare de natură termică şi de uzură a
contactelor. Se impune, pentru limitarea acestor solicitări, să se reducă la minimum durata de
ardere a arcului electric. Sigurantele fuzibile sunt cele mai simple aparate electrice de
protectie folosite foarte mult in instalatiile de joasa tensiune.Rolul lor este de a intrerupe un
circuit atunci cind curentul prin acesta depaseste o anumita valoare, prin arderea unuia sau
mai multor elemente fuzibile concepute si calibrate in acest scop.Ele sunt aparate electrice cu
intrerupere automata care protejeaza circuitele de iluminat si forta impotriva efectelor
electrice si dinamice produse de curentii de suprasarcina si de scurtcircuit.Sigurantele
electrice se caracterizeaza printr-o constructive simpla si robusta, care are incorporate ca
elemente de protectie( fuzibilul) un fir rotund sau o banda conductoare, montate in serie cu
obiectul de protejat.Rolul lor este de a intrerupe un circuit atunci cind curentul prin acesta
depaseste o anumita valoare, prin arderea unuia sau mai multor elemente fuzibile concepute si
calibrate in acest scop.

3
In cazul curentilor de scurtcircuit si a suprasarcinilor mai mari, metalul din care este
confectionat fuzibilul , avand cea mai redusa stabilitate termica din intreg circuitul, se topeste
si intrerupe circuitul electric.
Până la o anumită valoare a curentului din circuit elementul fuzibil nu va produce comutaţia
circuitului; la depăşirea acestei valori, fuzibilul se topeşte întrerupând astfel circuitul. Spre a
proteja circuitul împotriva primului maxim al curentului de scurtcircuit (curentul de lovitură),
fuzibilul trebuie să se topească într-un timp mai scurt de o semiperioadă, măsurat în raport cu
momentul începerii scurtcircuitului numai astfel siguranţa fuzibilă îşi va manifesta efectul
limitator, adică va întrerupe circuitul înainte ca să fie atinsă valoarea maximă a curentului de
scurtcircuit.
Prin funcţionarea siguranţei fuzibile, se înţelege întreruperea de către aceasta a
circuitului în care este montată, ca urmare a topirii elementului fuzibil şi a stingerii arcului
electric apărut între picăturile de metal. După fiecare funcţionare elementul fuzibil trebuie
înlocuit, ceea ce se face schimbînd patronul siguranţei fuzibile (elementul de înlocuire).
Curentul nominal al elementului de înlocuire (In), se defineşte ca fiind valoarea
standardizată a curentului garantat de către fabrica constructoare, la care elementul de
înlocuire poate funcţiona, timp îndelungat.
Prin capacitatea de rupere a siguranţei fuzibile (Ir) se defineşte cea mai mare valoare a
curentului de scurtcircuit, pe care siguranţa îl poate întrerupe în condiţii precizate în norme,
fără ca elementul de înlocuire să se distrugă în timpul încercări.