APARATE DE

PROTECŢIE
SIGURANŢE FUZIBILE
 1. Noţiuni generale
Aparatele de protectie au rolul de a sesiza
depăşirea limitelor impuse de regimul nominal şi prin
comenzile pe care le dau evită producerea avariei. După
ce se înlatură cauza care a provocat acţionarea aparatelor
de protecţie, acestea intră din nou in funcţionare normală.
Cele mai frecvente deranjamente în instalaţiile electrice
se datoresc regimurilor de supracurenţi.
Regimurile de supracurenţi sunt de două feluri:
 de scurtcircuit
 de sarcină
Protecţia la scurtcircut este realizată cu ajutorul
siguranţelor fuzibile iar protecţia la suprasarcină se realizează
cu ajutorul releelor de protecţie
 2. Sigurante fuzibile
 Definiţie.

Siguranţele fuzibile sunt aparate cu întrerupere

automată care protejează circuitele de iluminat şi de forţă
împotriva efectelor termice şi dinamice produse de curenţii de
suprasarcină foarte mari şi scurtcircuit.
Siguranţele fuzibile au un fir sau o lamelă conductoare,
montat în serie cu obiectul protejat. Până la o anumită valoare
a curentului, elementul fuzibil este astfel calibrat încât nu
produce întreruperea continuităţii circuitului. În cazul curenţilor
de scurtcircuit şi la suprasarcini mari, materialul din care este
confecţionat fuzibilul se topeşte şi întrerupe curentul, realizând
protecţia.
 Elementul fuzibil topit trebuie înlocuit, conectarea siguranţei
(restabilirea curentului) facându-se automat.
 Semnele folosite pentru utilizarea siguranţelor de
protecţie în circuitele de instalaţii electrice sunt date în
figura 1.

 Calitatile principale ale siguranţelor fuzibile sunt :

- construcţie foarte simplă ;
- întrerup curenţii de scurtcircuit de intensităţi mari
într-un timp foarte scurt;
- întrerup curenţi intenşi de scurtcircuit înainte ca aceştia să
atingă valoarea maximă, deci realizează limitarea acestora şi
a solicitarilor termice si dinamice care s-au produs.
 Dezavantajele principale ale sigurantelor fuzibile sunt :
- înlocuirea elementului fuzibil necesită o durată relativ
mare ;
- timpul de topire al firului fuzibil variază în limite largi
şi este dependent şi de temperatura mediului
înconjurator ; în cazul receptoarelor trifazate un
element fuzibil nu protejează decât o singură fază.
La arderea siguranţei pe o fază, motoarele electrice
trifazate rămân alimentate numai pe două faze şi se
supraâncălzesc sau chiar se ard ;
- nu permit reglări în exploatare pentru a se putea
obţine o anumită caracteristică de protecţie

 Siguranţele asigură protecţia circuitului prin

întreruperea acestuia datorită topirii elementului
fuzibil.
 2.1 Tipuri de siguranţe
fuzibile
După mediul în care se realizează întreruperea şi după
soluţia constructi-vă diferitele tipuri de siguranţe fuzibile de joasă
tensiune se grupează în :

 siguranţe cu întrerupere în aer (deschise, cu maner şi tubulare) ;

 siguranţe cu întrerupere în nisip (siguranţe de instalaţii cu filet

şi siguranţe cu mare putere de rupere.
 2.1.1 Siguranţele cu filet
Siguranţele cu filet sunt cele mai folosite în
Instalaţiile pentru protecţia circuitelor de lumina şi forţă
de intensităţi mijlocii (6-100 A). (figura 2).
Acest tip de siguranţe se fabrică pentru curenţii
nominali de 25, 63, 100 şi mai rar 200 A. Scara
curenţilor nominali ai elementelor de înlocuire este însă
mult mai bogată : 6, 10, 15, 20, 25, 35, 40, 63, 80, 100,
125, 160 si 200A.
 Siguranţele cu filet sunt formate din următoarele părţi
componente:
 soclul din porţelan (2) , e prevăzut cu bornele de legare la
circuitul curentului.
 elementul de înlocuire, (1), alcătuit dintr-un tub de porţelan de
o anumită formă, umplut cu nisip şi închis la capete cu capace
de contact. Firele fuzibile sunt întinse în masa de nisip între
capacele de contact.
 piesele de contact, cu diametrul interior calibrat, având rolul de
a impiedica introducerea unor elemente de înlocuire de
valoare nominală mai mare.
 capacul filetat (5) cu rolul de a închide elementul de înlocuire,
realizând totodată presiunea de contact necesară.
 La montarea siguranţelor cu patron cu fuzibil, trebuie ca
firul legat a reţea să fie racordat la contactul de fund, iar cel de la
receptor la teaca filetată (figura 2).
Siguranţa fuzibilă se montează în serie cu consumatorul,
Iar celelalte aparate sunt conectate imediat după ea.