COLEGIUL TEHNIC “COSTIN D.

NENITESCU” PITESTI

Proiect pentru examenul de certificare a competențelor profesionale

nivel IV
Calificare: Tehnician Electromecanic
Tema proiectului: Siguranțe fuzibile

Prof. îndrumător: Neagoe Daniel

Nume și prenume elev:

Matei Cristina

An școlar 2019-2020

1
 Cuprins

1. Introducere
2. Generalităţi privind siguranţele fuzibile
3. Clasificarea siguranţelor fuzibile
4. Materiale folosite pentru construcţia siguranţelor fuzibile
4.1. Siguranţe fuzibile cu filet

4.2. Siguranţe fuzibile tip MPR

5. Fluxul tehnologic al fabricaţiei siguranţelor fuzibile

6. Tehnologii de fabricare a siguranţelor fuzibile
7. MASURI DE PROTECTIE A MUNCII
8. Bibliografie

2
 1. Introducere

Un aparat electric este un ansamblu de dispozitive electrice şi mecanice destinat pentru

comanda, protecţia, reglarea şi controlul automat sau neautomat al funcţionarii instalaţiilor
electrice. Funcţiile principale ale unui aparat electric sunt:

- funcţii operative (anclanşări şi declanşări in regim normal de funcţionare a instalaţiilor

electrice);

- funcţii de protecţie (deconectarea porţiunii defecte din instalaţie);

- funcţii legate de securitatea muncii personalului de serviciu.

Dintre aceste funcţii cea mai importanta şi cea care se realizează cel mai greu este funcţia de
protecţie. Pentru realizarea ei riguroasa este necesar ca regimul, care este de avarie pentru
întreaga instalaţie sa fie un regim normal pentru aparatul de protecţie. Acest aparat se calculează
pentru o funcţionare multipla şi sigura in acest regim de avarie. Din grupa aparatelor de protecţie
a instalaţiilor electrice împotriva valorilor periculoase (de defect) ale curenţilor şi tensiunilor fac
parte siguranţele fuzibile, releele de protecţie şi descărcătoarele. In continuarea acestei lucrări se
vor trata mai pe larg siguranţele fuzibile.

3
 2. Generalităţi privind siguranţele fuzibile
Siguranţele fuzibile sunt aparate cu întrerupere automată, care protejează circuitele electrice de
iluminat şi forţa împotriva efectelor termice si dinamice produse de curenţii de suprasarcină şi
scurtcircuit. Siguranţele fuzibile se caracterizează printr-o construcţie foarte simplă si robustă,
care au incorporat ca element de protecţie (fuzibilul) un fir rotund sau o banda conductoare,
montate în serie cu obiectul protejat. În cazul curenţilor de scurtcircuit şi la suprasarcini mari,
metalul din care este confecţionat fuzibilul, având cea mai redusă stabilitate termica din întreg
circuitul, se topeşte şi întrerupe curentul, realizând protecţia.

Procesul deconectării cu siguranţe fuzibile se compune din următoarele faze distincte:

a) încălzirea elementului fuzibil pană la temperatura de topire;

b) topirea si vaporizarea elementului fuzibil;
c) apariţia arcului electric după străpungerea spaţiului dintre contactele siguranţei;
d) stingerea arcului electric, care provoacă ruperea curentului şi deci deconectarea
circuitului.
Prin natura sa funcţionarea siguranţei fuzibile este ireversibila, asigurând numai deconectarea
(întreruperea) circuitului; restabilirea circuitul se realizează numai după înlocuirea siguranţei
fuzibile topite cu una noua.

O siguranţa fuzibila corect dimensionata si montata efectuează o protecţie sigura si ieftina

împotriva scurtcircuitelor.

Siguranţele fuzibile prezintă următoarele avantaje;

- au o construcţie simplă şi un cost scăzut;

- au efect limitator, întrerupând curentul de scurtcircuit înainte ca acesta să atingă valoarea

maxima;

- îndeplinesc şi un rol de separator, patronul cu elementul fuzibil fiind amovibil.

Ca dezavantaje ale siguranţelor fuzibile se menţionează:

- necesitatea înlocuirii patronului cu element fuzibil la fiecare defect, ceea ce, pe de o parte,
diminuează avantajul costului scăzut şi, pe de altă parte, conduce la timpi mari de repunere în
funcţiune a instalaţiei după eliminarea defectului;

- „îmbătrânirea” termică a elementului fuzibil, ca urmare a suprasarcinilor din reţea sau a unor
scurtcircuite care au fost eliminate prin topirea altor siguranţe consecutive de curenţi nominali
mai mici;

- posibilitatea întreruperii unei singure faze, producând funcţionarea motoarelor în două faze şi,
deci, suprasarcini ale acestora;

4
- imposibilitatea unui reglaj al curentului de acţionare, realizându-se o protecţie „brută”;

- curenţi nominali limitaţi în mod frecvent la 630 A.

Ca o concluzie, avându-se în vedere avantajele prezentate, precum şi faptul că o protecţie

„brută” este suficientă în reţele, siguranţele fuzibile sunt folosite în majoritatea instalaţiilor
existente, în porţiunile de reţea cu curenţi de sarcină până la 630 A, în special dacă curenţii de
scurtcircuit sunt mari, iar suprasarcinile sunt rare.

5
 3. Clasificarea siguranţelor fuzibile
Siguranţele fuzibile se clasifică în principal după felul tensiunii de lucru, şi avem astfel două
mari categorii de siguranţe:

1. Siguranţe fuzibile de joasă tensiune;

2. Siguranţe fuzibile de înaltă tensiune.
Reamintim ca se consideră convenţional ca la joasă tensiune, tensiunea nominală intre faze
trebuie sa fie de până la maxim 1000 V in curent alternativ si 1200 V intre conductoare la
curentul continuu, tot ce este peste aceste valori, reprezentând înalta tensiune.

1. Siguranţele fuzibile de joasă tensiune se clasifica in trei categorii principale:

a. siguranţe de mare putere de rupere folosite in instalaţii industriale pentru curenţi nominali de
100-1000 A si putând rupe curenţi de zeci de kiloamperi;

b. siguranţe fuzibile cu filet folosite in instalaţii industriale si in domeniul casnic pentru curenţi
nominali de 15-100 A si putând rupe curenţi pana la 33 kA;

c. siguranţe fuzibile miniatura folosite la aparatele electrice (redresoare, aparate radio si tv etc.)
pentru tensiuni sub 550 V, curenţi nominali de 0,1-10 A si putând rupe curenţi pana la 2 kA.

2. Siguranţele fuzibile de înalta tensiune se clasifica după cum urmează:

a. după felul instalaţiei in care sunt montate:

- siguranţe pentru instalaţii de interior;

- siguranţe pentru instalaţii de exterior.

b. după felul curentului:

- siguranţe de curent alternativ;

- siguranţe de curent continuu.

c. după durata de ardere:

- siguranţe normale (rapide);

- siguranţe cu inerţie;

- siguranţe cu întârziere.

6
d. după numărul polilor:

- siguranţe unipolare;

- siguranţe multipolare (bipolare, tripolare).

e. după protecţia lor:

- siguranţe protejate contra atingerilor accidentale a parţilor sub tensiune;

- siguranţe protejate contra umidităţii.

În funcţie de modul de stingere a arcului electric, siguranţele de înalta tensiune se împart in trei
grupe principale:

- siguranţe cu autosuflaj cu gaze (expulzie);

- siguranţe cu material de umplutura;
- siguranţe cu alungire mecanica a arcului electric.

7
 4.Materiale folosite pentru construcţia siguranţelor fuzibile
Siguranţele fuzibile sunt in general aparate electrice simple. Chiar daca sunt construite intr-o
mare varietate de tipuri constructive, pentru construcţia lor se foloseşte in general: ceramica,
porţelanul, materialul plastic, sticla, bachelita pentru corpurile siguranţelor, alama sau bronz sau
alte aliaje metalice pentru părţile din metal ale siguranţei, bornele de conectare si părţile de
contact fix sau mobil. Pentru fuzibil se foloseşte argintul, cuprul, cupru argintat, Ca material de
umplere al siguranţei pentru stingerea arcului electric apărut la arderea fuzibilului se foloseşte
nisip de cuarţ in general, sau talc, creta, marmura măcinata fin, de preferinţa material cu
granulaţie cat mai fina, iar in unele cazuri,la siguranţele cu expulzie, pentru crearea unui
autosuflaj cu gaze in zona arcului electric se utilizează fibra, stiplex, acid boric presat, diverse
răşini, tetraclorura de carbon, ulei mineral. Voi prezenta in continuare modul de alcătuire al
siguranţei fuzibile cu filet, unul dintre cele mai comune tipuri de siguranţa fuzibila, folosita pe
scara larga, atât in domeniul casnic, cat si cel industrial, cu menţionarea materialului folosit la
fiecare componenta, al siguranţei fuzibile cu mare putere de rupere MPR.

4.1. Siguranţele fuzibile cu filet, constructiv sunt alcătuite din trei părţi distincte:
soclul,capacul si patronul fuzibil. După tipul soclului se disting doua tipuri de siguranţe cu filet si
anume: tip LF la care soclul are bornele de legături in fata; tip LS la care soclul are bornele de
legături in spate.

8
Figura a. 1- siguranţa fuzibila tip LF; 2- soclu siguranţa realizat din porţelan neglazurat, si
contact lateral metalic (teaca cu filet tip Edison) din alama; 3- patron fuzibil din porţelan
neglazurat si capacele de contact din alama; 4- corp izolant din ebonita sau plastic; 5- inel (ring)
din porţelan; 6- capacul de siguranţa, realizat din porţelan, teaca filetata din alama, vizor de
sticla.

Figura b. simbolul electric al siguranţei fuzibile.

Figura c. 1- siguranţa fuzibila tip LS; 2- soclu siguranţei, realizat din porţelan neglazurat si teaca
cu filet din alama plus sistemul de prindere din şurub galvanizat m5, care este folosit si ca borne
pentru legături; 3- patron fuzibil; 5- inel din porţelan; 6- capacul de siguranţa, realizat din
porţelan, teaca filetata din alama, vizor de sticla.

Figura d. secţiune prin patronul fuzibil al unei siguranţe fuzibile cu filet: 1– corp porţelan; 2– fir
fuzibil realizat din argint sau cupru argintat; 3– firul indicatorului realizat din crom-nichel; 4–
nisip fin; 5- capac de contact metalic din alama; 6 – indicator de funcţionare.

Patroanele fuzibile sunt identice pentru aceste tipuri de siguranţe, ele diferă doar in funcţie de
curent. Totodată patroanele sunt prevăzute cu semnalizator (indicator) de funcţionare de diferite
culori, care cad la arderea fuzibilului. La alegerea patronului ne putem orienta si după culoarea
semnalizatorului: verde-6A, rosu-10A, gri-16A, albastru-20A, galben-25A, violet-32A, negru-
40A.

4.2. Siguranţele fuzibile cu mare putere de rupere MPR.

O siguranţa MPR este constituită din două parţi principale: soclul si elementul înlocuitor sau
patronul fuzibil. In plus, siguranţele MPR mai au un dispozitiv de manevra format dintr-un
mâner electroizolant cu manşon, cu ajutorul căruia se realizează scoaterea sau introducerea
patronului fără pericol de electrocutare. Din cauza importantei lor, siguranţele MPR au fost
standardizate pe plan internaţional din punct de vedere al montajului, astfel ca in aceleaşi socluri
se pot monta patroane fuzibile de fabricaţii diferite.

9
Soclurile sunt compuse in general dintr-o piesa ceramica (uneori poate fi metalica) şi doua furci
de contact ce servesc şi ca borne de legătura. Pentru a realiza un contact cat mai bun furcile sunt
strânse cu ajutorul unui resort spiral. Materiale: cupru argintat. Pentru şuruburile de prindere se
foloseşte hotel zincat. Exemplu de socluri in figurile de mai sus.

Patronul fuzibil al unei siguranţe MPR este alcătuit din: 1- elementul fuzibil, realizat de obicei
din banda de argint cu o lăţime de 4-10 mm şi o grosime de 0,1-0,5 mm. Un patron poate conţine
1-6 asemenea benzi montate in paralel; 2- cuţitele de contact realizate din cupru argintat; 3-
capacele frontale realizate din otel nichelat sau aluminiu; 4- anvelopa sau carcasa realizate din
porţelan material plastic sau steatit; 5- umplutura din nisip de cuarţ fin; 6- garnituri etanşare din
azbest, prespan; 7-semnalizator funcţionare, un ansamblu metalic (fir, arculeţ, căpăcel) crom-
nichel; 8- şuruburi din hotel zincat pentru prinderea capacelor de anvelope. Exemple de patroane
fuzibile de mare putere de rupere MPR:

10
11
5. Fluxul tehnologic al fabricaţiei siguranţelor fuzibile
Fabricarea aparatelor electrice, indiferent de destinaţia lor, presupune parcurgerea unui
lung sir de transformări fizico chimice efectuate asupra semifabricatelor pana la obţinerea
produsului finit, care trebuie sa aibă proprietăţi adecvate utilizării lui optime.

Procesul tehnologic de fabricare cuprinde in general, toate operaţiile la care sunt supuse
materialele şi semifabricatele de schimbare a formei geometrice, a dimensiunilor, a calităţilor
fizico-mecanice, a calităţii suprafeţei pieselor componente, precum şi controlul tehnic, mecanic
şi electric, care sa ateste realizarea modificărilor impuse, in limitele preciziei stabilite prin
documentaţia tehnologica de execuţie.

Obţinerea ansamblului finit din piesele componente se face pe baza unui proces tehnologic de
asamblare, care cuprinde totalitatea operaţiilor de fixare a pieselor in grupe, subansamble şi apoi
a acestora in aparatul electric respectiv, in cazul nostru siguranţele fuzibile. Fluxul tehnologic al
fabricaţiei siguranţelor fuzibile cuprinde succesiunea logica a tuturor etapelor de transformare a
materiei prime in produs finit.

Pentru desfăşurarea unui proces tehnologic sunt necesare materii prime, resurse energetice si
utilaje.
Materiile prime sunt produse naturale extrase dintr-o anumita resursa. In raport cu produsul
obţinut materiile prime pot fi considerate de baza si atunci se regăsesc in produsul principal, sau
auxiliare, formând produsele secundare ale procesului tehnologic. In funcţie de proveninţa lor,
materiile prime pot fi naturale, obţinute prin exploatarea unor resurse naturale.
Materialele sunt materii prime cu un grad avansat de prelucrare. Din acestea se obţin produse
fără o modificare structurala, in afara de o eventuala prelucrare mecanica. In aceasta categorie se
includ semifabricatele industriei metalurgice, fibrele textile, cimentul.
Tot in calitate de materii prime pot fi folosite unele deşeuri, rebuturi si coproduse denumite
generic materiale secundare, rezultate in urma desfăşurării proceselor tehnologice. Prin
valorificarea lor se realizează importante economii de materii prime naturale deficitare si de
energie.
Provenienţa si natura materiilor prime influenţează in mod hotărâtor amplasarea întreprinderilor
si organizarea procesului de producţie. Procesele tehnologice se desfăşoară in instalaţii, alcătuite
din utilaje specifice fiecărei operaţii din fluxul tehnologic, maşini si aparate.

La noi in tara, socluri şi siguranţe fuzibile înalta şi joasa tensiune se fabrica la: Electroputere
Craiova – socluri pentru siguranţe, Ceramica Crinul SA Timişoara – patroane fuzibile etc. Dar
cel mai cunoscut producător de socluri, capace şi patroane fuzibile este întreprinderea EL-CO SA
Târgu Secuiesc, Covasna.

Din păcate, au pătruns pe piaţa noastră şi tind sa înlocuiască produsele autohtone, care ce-i
drept, nici ele nu prea au ţinut pasul cu noile tehnologii apărute deoarece unele întreprinderi s-au
desfiinţat, cum ar fi Electroaparataj Bucureşti, sau produsele lor nu au o calitate sau un preţ prea
12
bun, produsele unor firme de renume, cum ar fi Schneider Electric, Siemens, Moeller etc. dar şi
produse foarte proaste, singurul lor avantaj fiind preţul foarte mic, cu firme de provenienţa
necunoscute sau pirat, gen „ chinezisme ”.

Siguranţele fuzibile au o construcţie simpla şi robusta şi fluxul lor tehnologic este format din
prelucrarea unor materiale relativ ieftine cum ar fi ceramica, nisipul de cuarţ, cuprul argintat, oţel
zincat, cupru nichelat, alama. Apoi după obţinerea subansamblelor, ele se asamblează in
produsul finit. Fiecare tip de siguranţa se construieşte după anumite stasuri şi standarde.

13
6. Tehnologii de fabricare a siguranţelor fuzibile
Materialul principal folosit pentru siguranţele electrice este ceramica. Din ea se fabrica
soclurile, capacele şi patroanele siguranţelor fuzibile. Ceramica se poate clasifica în funcţie de
materialele componente astfel :

-Ceramica bazată pe silicaţi hidrataţi de aluminiu si magneziu, cum ar fi porţelanul

care este un silicat de aluminiu ; porţelanul folosit în construcţia de echipamente poate

fi de două categorii :porţelanul moale, folosit pentru componentele de joasă tensiune

si porţelanul tare folosit pentru componentele de înaltă tensiune

-Ceramica bazată pe oxizi de aluminiu si magneziu, cum ar fi ceramica poroasă si

ceramica aluminoasă ; ceramica poroasa obţinută din caolin si oxid de magneziu,

rezistentă la temperatură ridicată se utilizează pentru izolatoarele suport ale

rezistenţelor de încălzire, ceramica aluminoasa, obţinută prin sinterizare, cu

caracteristici termice si dielectrice net superioare, se foloseşte pentru corpurile

electroizolante ale siguranţelor fuzibile de înaltă tensiune si mare putere de rupere. O

astfel de ceramică se utilizează la construcţia capsulei vidate a echipamentelor de

comutaţie în vid, având un grad de puritate, în jur de 97%.

Tehnologia de realizare a componentelor din ceramică nu este specifică unităţilor

producătoare de echipamente electrice, făcând obiectul fabricaţiei unor unităţi de

producţie specializate. Principalele operaţii tehnologice de obţinere a pieselor din

ceramică standard sunt :

-Mixarea cu adaos de apă si omogenizarea în malaxoare, până la obţinerea unei paste,

care apoi este lăsata să se usuce până când devine maleabilă si îşi poate păstra forma;

-Formarea prin procedee de prelucrare în matriţe sau prin prelucrări mecanice. Corpul

izolatoarelor siguranţelor fuzibile de înaltă tensiune se obţine prin extrudare;

-Uscarea la temperatura ambiantă;

-Glazurarea , care înseamnă crearea pe suprafaţa piesei din ceramică a unui strat sticlos

14
din aceeaşi ceramică, dar foarte diluată. În acest mod se îmbunătăţesc proprietăţile

mecanice iar suprafaţa se poate autocurăţa, nemaiavând o rugozitate ridicată;

-Arderea în cuptor, la temperaturi în jur de 1300 grade C. În urma acestei operaţii piesele

suportă contracţii, care în condiţiile unui amestec neomogen poate să conducă la

apariţia fisurilor si rebutarea pieselor;

-Răcirea la temperatura ambiantă.

Pentru celelalte parţi componente, ele fiind majoritar metalice, se foloseşte tehnologia de
prelucrare mecanica a pieselor.

Operaţiile principale ale procesului tehnologic de prelucrare mecanică a pieselor componente

ale siguranţei fuzibile sunt : 1.stanţarea si formarea; 2. tăierea; 3. prelucrarea suprafeţelor; 4.
prelucrarea orificiilor.

1- Stanţarea la rece se poate aplica la foi cu grosime de până la 1,5-3 mm la majoritatea

materialelor; la fibră si unele tipuri de sticlotextolit se poate mări până la 5- 6 mm; la azbociment
până la 10 mm; pertinaxul preîncălzit 80 – 120 grade C până

la 4 mm, iar textolitul până la 6 mm. Pentru semifabricatele încălzite se ţine cont ca dimensiunile
acestora sunt mărite cu 2- 4 %, faţă de starea rece.

Formarea materialului din foi subţiri se face prin presare în forme - şabloane

montate pe prese- sau prin strângere cu buloane, pentru serii mici de fabricaţie.

Formarea fibrei se face prin imersare prealabilă în apă, pentru umezire (sub 0.5 mm se face în
stare

uscată); micanitele, plexiglasul, pertinaxul si textolitul se formează la cald.

2- Tăierea se execută cu foarfece cu pârghii manuale, presă excentrică cu stanţă tip

cuţit, fierăstraie cu disc, fierăstraie circulare abrazive, maşini de rabotat, cuţite

vibratoare.

3- Prelucrarea suprafeţelor se realizează prin:

- strunjire care permite să se realizeze discuri izolante, tije filetate (din bare de

textolit), piese izolante din materiale stratificate, fibra, plexiglas etc. Cuţitele

15
trebuie să fie din materiale dure, cu geometrie adecvată. Se poate folosi

prelucrarea în pachet a discurilor.

-frezare se foloseşte pentru a realiza suprafeţe netede cu precizie ridicată, din plăci

cu grosimi mari, canale, fante. Se folosesc maşini de frezat rapide.

- şlefuire se execută pe maşini speciale cu disc abraziv.

4- prelucrarea orificiilor găurite sau filetate se realizează cu maşini de găurit

universale cu burghie normale sau speciale. Orificiile cu diametrul de 15- 20 mm

se realizează în două etape: se execută un orificiu cu diametru mai mic, după care

se lărgeşte diametrul; orificiile peste 25 mm se lărgesc cu cuţit montat în portcuţit.

Diametrele rezultă cu valori mai mici cu 0,05- 0,1 decât diametrul burghiului

datorită elasticităţii materialului. Orificiile adânci necesită extragerea repetată a

burghiului pentru îndepărtarea aşchiilor, prin suflaj cu aer comprimat.

După realizarea tuturor parţilor componente ele se asamblează in produsul finit, in cazul
nostru, diferite tipuri de siguranţe fuzibile.

In procesul fabricaţiei siguranţelor fuzibile, ca şi in alte procese, trebuie respectate cu stricteţe

normele de protecţia muncii. Amintim câteva:

- personalul muncitor sa fie autorizat in funcţie de meseria pe care o practica şi sa poarte

echipamentul de lucru şi protecţie;
- utilajele in mişcare sa aibă apărători şi avertizare audio şi optica la pornire;
- halele sau încăperile unde se executa lucrările sa fie bine iluminate şi aerisite;
- etc.

Câteva din siguranţele fuzibile cele mai comune, şi domeniul lor de utilizare:

Siguranţe fuzibile folosite pentru protecţia aparatelor electrice ( gen radio, tv etc) si electronice.
Dimensiuni 5x20mm, cu amperajul de la 100mA pana la 20 A, tensiune 250 V.

16
Siguranţe fuzibile tip auto de la 5 pana la 40 A, 12V.

Siguranţe fuzibile cu filet de la 6 pana la 63 A, 240/400 V.

Siguranţe fuzibile cu mare putere de rupere MPR de la 6 pana la 630 A, 240/1000 V.

17
 10

Siguranţa fuzibila de înalta tensiune şi suportul ei, curentul poate fi de la 2,5 pana la 80 A şi
tensiunea nominala pana la 24kV.

18
Alte siguranţe fuzibile înalta tensiune:

7. MASURI DE PROTECTIE A MUNCII

19
In timpul executarii instalatiilor electrice, muncitorii electricieni trebuie sa respecte anumite
reguli de protectie a muncii, pentru a evita diferite accidente cu urmari grave. Astfel:

1. La executarea gaurilor in ziduri (caramida sau beton) se folosesc ochelari de protectie,

pentru a feri ochii de praf, aschii de caramida.

2. In cazul in care muncitorul electrician foloseste scara pentru executarea lucrarilor sale, el
trebuie sa aiba grija sa prevada la capetele de jos ale scarilor rezemate, varfuri ascutite sau
talpi de cauciuc, pentru a impiedica eventuala lor alunecare. Treptele scarilor de lemn
trebuie sa fie totdeauna incadrate in cadru si nu batute in cuie. Scarile rezemate trebuie sa
fie asezate sub un unchi de 60 grade fata de orizontala. Nu este permis sa se aseze scarile
pe suporturi instabile

3. Cand se lucreaza pe scari rezemate la o inaltime mai mare de 4 m, trebuie folosita si

centura de protectie, care se leaga de stalpul sau de constructia de care este rezemata
scara. In cazul in care se folosesc scarile duble, este bine ca ele sa fie prevazute cu un lant
sau cu un alt dispozitiv, care sa impiedice desfacerea scarii in timpul lucrului.

4. Instalatorii electricieni vor avea grija sa nu aseze niciodata scarile in apropierea locurilor
sau instalatiilor care se gasesc sub tensiune si care nu sunt protejate impotriva atingerilor
accidentale. De asemenea, scarile nu se aseaza langa masini, angrenaje cu curele de
transmisie aflate in functiune.

5. Folosirea uneltelor electrice portabile ca : masini electrice de daltuit si frezat ziduri, de

gaurit etc, alimentate la o tensiune de 220 v, este permisa numai in locuri uscate si numai
cu conditia de a se lega la pamant partile metalice ale acestor utilaje.

6. In incaperile umede se folosesc unelte electrice care functioneaza la tensiunea de 36, 24

sau 12 v. In timpul manipularii sculelor electrice nu este permisa apucarea uneltelor de
partea lor actica sau de conductoarele de legatura cu sursa de alimentare, deoarece se pot

20
produce accidente prin electrocutare.

7. Instalatorul electrician care lucreaza cu uneltele electrice de gaurit sau de sapat santuri in
zid, precum si cu dalti pneumatice, nu va sta pe o scara rezemata sau pe o scara dubla,
deoarece exista pericolul de a se rasturna. De aceea, in cazurile in care urmeaza sa lucreze
la inaltimi mai mari, electricianul care manuieste unelta electrica sau pneumatica va sta pe
schele sau pe esafodaje construite in prealabil.

21
BIBLIOGRAFIE
1. BADESCU, Gheorghe, STURZU, A, MILITARI,C., POPESCU,1., Tolerante si masuratori tehnice,  Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982

2. CIOCARLEA-VASILESCU, Aurel, CONSTANTIN, Mariana, Asamblarea, Intretinerea si repararea masinilor

si instalatiilor.  Editura All Educational,Bucuresti, 2002

3. CIOCARLEA-VASILESCU, Aurel, CONSTANTIN, Mariana, Organe de masini si mecanisme.  Editura All

Educational,Bucuresti, 2002

4. GHEORGHE, Ion, VOICU, Mihai, PARASCHIV, Ion, HUZUM, Neculai, RANTZ, Gabriel, Utilajul si
tehnologia meseriei- tehnologia asaamblarii si montajului,  Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1990

5. TANASESCU, Mariana, GHEORGHIU, Tatiana, GHETU, Camelia, CEPISCA, Cornelia, Masurari

tehnice,  Editura Aramis, Bucuresti, 2005

6. ZGURA, Gh.,ARIESANU,E., PEPTEA,Gh., Utilajul si tehnologia meseriei-lacatuserie,  Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1991

22