Sunteți pe pagina 1din 12

Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida „IASI

Siguranţe fuzibile de medie si înaltǎ tensiune.


Descărcătoare electrice

Elev: Panainte Gheorghe


Prof. Fediuc Corina

1
Siguranţe fuzibile de medie si înaltǎ tensiune

Pentru instalații interioare, la tensiunea de 3-35 kV, cele mai răspândite sunt siguranțele
cu umplutura de mica granulație (nisip cuarțos cu conținut de siliciu de pana la 99,5%). Puterea
de rupere maxima a acestor siguranţe repre zintă300 MVA pentru toate tensiunile menționate.

Siguranțele fuzibile de medie si înaltǎ tensiune se clasifica după mai multe criterii
astfel:
A. după felul montajului:
- de interior;
- de exterior;
B. după tensiunea nominala:
- 7,2 kv;
- 12 kv;
- 24 kv;
- 42 kV;

C. după destinație (felul circuitului):


-pentru circuite principale;
-pentru circuite de măsura (transformatoare de măsura);
D. după numărul de perechi de poli:
- monopolare;
- bipolare;
- tripolare;

Figura 1. Fuzibilul siguranţelor de medie tensiune

2
Firele fuzibile se executa in trepte, pentru a reduce supratensiunile in momentul
întreruperii curenţilor de scurt circuit. Siguranțele de înaltă tensiune sunt proiectate pentru a
asigura caracteristicile stabile şi fiabile. Tuburile netede de porţelan sunt extrem de rezistente atât
din punct de vedere mecanic cât şi termic. Contactele sunt fabricate din cupru electrolitic şi s unt
acoperite galvanic prin nichelare – sau, la cererea clientului, placate cu argint. Capsulele sunt
laminate prin presarea tubului în crestătură. Etanșeitatea conexiunii este asigurată de un sigiliu
special rezistent la trecerea timpului şi la temperaturi ridicate. Design-ul şi metoda de fabricare a
elementelor de topire asigură toleranța precisă şi caracteristici stabile de timp/ curent. Elementele
siguranței sunt înfășurate pe un suport de ceramică şi sudate electric pe o bandă specială de
cupru.
Interiorul tubului este umplut cu nisip de cuarţ de o anume granulaţie şi structură chimică.
Nisipul garantează o stingere bună şi stabilă a arcului electric. Un element important în
construcţia siguranţei este de asemenea şi sistemul de ardere. Parte din acest sistem o constituie
elementul de sensibilitate la temperatură, care reacţionează în cazul în care temperatura
siguranţei creşte din diferite motive. Temperatura de reacţie este setată la aproximativ 250°C.
Sistemul răspunde în aşa manieră încât supraîncărcările scurte nu determină siguranţa să
întrerupă circuitul dacă nu este necesar. Doar atunci când în jur apar valori inadmisibile ale
temperaturii, siguranţa deschide comutatorul prin intermediul percutorului.
Datorita efectului apreciabil de limitare a curentului pe care-l au siguranțele umplute cu
nisip cuarțos, ele se pot folosi pentru protecţia transformatoarelor de tensiune. Astfel de
siguranţe se fabrica pentru 3, 6 si 10 KV in patroane de dimensiuni identice, pentru 15 si 20 KV
in patroane de dimensiunea a doua, si pentru 35KV in patroane de a treia dimensiune. In cazul
tensiunilor de 35- 110 kV, se foloseşte siguranţa tubulara impușcătoare, adică siguranţa la care
stingerea arcului se realizează cu ajutorul suflajului longitudinal in tubul generator de gaze.

Figura 2. Secţiune longitudinala printr-o siguranţǎ fuzibila de 35 kV

3
In figura 2. este reprezentata o secțiune prin patronul unei siguranţe de 35 kV, curent de
serviciu 100 A si puterea nominala de rupere pana la 500 kVA (intensitatea curentului nominal
de rupere 8500 A).

Figura 3. Siguranţǎ fuzibila tubulara.

Fig.4. Suport siguranţă de interior

Patronul se compune din tubul 1, executat din material generator de gaze (viniplast),
in canalul căruia se găsește fuzibilul 2, legata la un capăt de capsula 4, iar la celălalt capăt
de fuzibilul 3.

4
Aspectul general al construcției siguranţei tubulare pentru 35 kV a uneia dintre faze este
reprezentat in figura 3. Patronul 1 este fixat pe izolatorul 2. Pe un alt izolator 3, se găsește
cuțitul 5 de material izolant, prevăzut cu un cuțit care tinde sa-l arunce in jos. Acest cuțit este
cuplat cu capsula 4 a legăturii flexibile 2 a patronului. La arderea fuzibilului 3 al siguranţei,
cuțitul trage legătura flexibila din interiorul tubului si arcul este întins de-a lungul acestuia.
Începe o generare intensa de gaze si creste presiunea din tub, ceea ce ajuta la aruncarea
completa a legăturii flexibile din tub. Când legaturǎ flexibila este aruncata afara din tub, ia
naștere o puternica mișcare a gazului si arcul se stinge. Cu cat curentul de scurtcircuit este mai
mare, cu atât procesul se desfășoară mai intens si cu atât arcul se stinge mai repede. Astfel de
siguranţǎ a fost elaborata pentru o tensiune nominala de 110 kV si puterea nominala de rupere
la 1000 MVA.

5
6
7
8
Figura 7. Caracteristica temporala de protecţie a siguranţelor fuzibileținând seama de
dispersia valorilor - 1-domeniul de protecție al siguranţelor normale; 2-domeniul de protecție
alsiguranţelor rapide.

9
Figura 7. Caracteristica temporala de protecţie a siguranţelor fuzibileținând seama de
dispersia valorilor - 1-domeniul de protecție al siguranţelor normale; 2-domeniul de protecție
alsiguranţelor rapide.

Curba t = f(I) tinde asimptotic spre valoarea


minima a curentului de topire Imin, pentru t → ∞.
Intensitatea acestui curent depășește de obicei, 20-
25% intensitatea curentului nominal al fuzibilului.

Din punct de vedere al încălzirii întregii


siguranţe, adică a patronului si a contactelor sale, cel
mai greu este regimul curentului minim de topire. La
aceasta valoarea a curentului, fuzibilul se încălzește pana la temperatura maxima si se topește,
însă acest proces durează mai mult timp, datorita cărui fapt încălzirea tuturor elementelor
siguranţei ajunge la valoare maxima.
Au fost propuse multe mijloace de reducere a temperaturii la care fuzibilul este distrus la
un curent de suprasarcina de durata. Un mijloc foarte eficace si rațional consta in acoperirea
firului sau a lamei fuzibil printr-un dizolvant metalic. Se știe ca unele metale ușor fuzibile
(plumbul, staniul) in stare topita sunt capabile sa dizolve in ele metale mai greu fuzibile (cuprul,
argintul).
Astfel daca pe firul fuzibil de cupru sau de argint se prinde o bila de plumb sau staniu,
topirea acestei bile produce un proces activ de distrugere a firului de cupru sau de argint, in
punctul unde este prinsa bila se produce ruperea firului si formarea arcului, care continua
distrugerea fuzibilului. In acest caz arcul se întinde pana când ajunge la lungimea critica si se
stinge. In cazul unui curent de scurtcircuit bila de dizolvant nu are nici o influenta.
Aceasta metoda (a dizolvantului) este larg folosita in siguranțele de medie si înaltǎ
tensiune. Asigurarea selectivitatea unei protecții realizate cu siguranţe fuzibile se face pe baza
caracteristicii temporale a acestora si consta in funcționarea numai a siguranţei mai apropiate de
locul defectului. Pentru o rețea ramificata selectivitatea este asigurata când pentru orice curent de
scurtcircuit caracteristicile
de protecție ale siguranţelor
fuzibile nu se întretaie.
Figura 8. Asigurarea
selectivității protecțiilor cu
siguranţe fuzibile

10
Daca caracteristica siguranţei F1 ar intersecta caracteristica siguranţei F2 (caracteristica
punctata F1 ) selectivitatea nu ar mai fi asigurata. Dar acest criteriu nu este suficient deoarece
trebuie sa se tina seama de dispersia caracteristicilor temporale de protecție care este de
aproximativ 10%. Pentru aceasta siguranţa F1 se adopta trecând peste o treapta nominalizata a
valorilor standardizate ale siguranţelor fuzibile.
Folosirea siguranţelor fuzibile ca elemente de protecție prezinta următoarele avantaje:
sunt cele mai ieftine aparate de protecție; nu necesita întreținere; nu prezinta pericol de
explozie sau incendiu; sunt cea mai rapida protecție si deci au cel mai pronunțat efect de
limitare a curentului de scurtcircuit.
Dintre dezavantajele utilizării protecțiilor cu siguranțe fuzibile amintim: caracteristica
de protecție este influențata de temperatura mediului ambiant; deconectarea se poate face doar
pe o faza iar caracteristica de protecție depinde de starea anterioara a circuitului.
Rezulta ca folosirea siguranţelor fuzibile pentru protecţia instalaţiilor electrice are in
primul rând o justificare economica.

Descărcătoare electrice
Descărcătoarele sunt. aparate electrice de protecție care sunt destinate să realizeze
protecția liniilor electrice împotriva supratensiunilor. Descărcătoarele utilizate pentru
protecția liniilor trebuie să satisfacă două cerințe principale:
➢ să permită amorsarea şi descărcarea unei unde de supratensiune de
valoare mai mică decât tensiunea de izolare (de ținere) a instalației;
➢ să asigure stingerea curentului de însoțire care curge prin descărcător
după trecerea undei
de supratensiune,
datorită tensiunii
rețelei.
Eclatorul este cel
mai simplu descărcător.
constând dintr-un spațiu
disruptiv având un electrod
legat la linie şi celălalt la
pământ. Construcția unui

11
astfel de eclator este arătată în figura 10.a.

Fig.11 Descărcătoare electrice

Tipuri de descărcătoare : Descărcătoare tubulare


Acest tip de descărcătoare este utilizat în special pentru protecția liniilor aeriene.
Construcția unui astfel de descărcător este prezentată în figura 10 b. Într-un tub de fibră sau
material plastic este introdus un sistem de electrozi metalici 2,3, care realizează spațiul
disruptiv interior. La partea superioară a tubului este montat un izolator 3 şi un eclator format
din electrozii 5,6. Accelerarea amorsării spațiului disruptiv interior se realizează montând pe
exteriorul tubului un inel metalic 7 care formează cu electrodul 2 un condensator a cărui
capacitate C este mai mare decât capacitatea C1, dintre electrodul 3 şi 8. Ca urmare, în
momentul apariției supratensiunii va amorsa mai întâi eclatorul auxiliar
3 şi 8 şi apoi eclatorul principal 2,3. Gazele degajate de materialul tubului realizează un
suflaj longitudinal care stinge arcul electric.
Descărcătoare cu rezistență variabilă
Acest tip de descărcătoare este larg
utilizat în protecția liniilor electrice de înaltă
tensiune.
Funcționarea descărcătorului cu rezistență variabilă
se bazează pe utilizarea unor discuri de carborund,
având rezistența electrică neliniară (fig. 6.27.a). Se
observă că rezistența electrică corespunzătoare curentului de scurgere este mare şi cea
corespunzătoare curentului de însoțire este mică. Construcția principială a unui descărcător cu
12

S-ar putea să vă placă și