Prof. univ.dr.ing.

Luminița Georgeta Popescu

Curs nr. 11

PROTECŢIA LINIILOR ELECTRICE

6.1. Tipuri de protecţii prevăzute

Problema protecţiei liniilor electrice este mai complicată decât a echipamentelor din
centrale şi staţii deoarece tipul şi schema protecţiei adoptate depind de un număr mare de factori,
dintre care menţionăm:
Ø configuraţia reţelei (radială, buclată, complexă, cu staţii în derivaţie, cu linii paralele);
Ø importanţa linie în cadrul sistemului electric;
Ø modul de tratare a neutrului;
Ø influenţa defectelor asupra stabilităţii sistemului;
Ø construcţie aeriană sau în cablu;
Ø posibilitatea declanşărilor monofazate sau trifazate;
Ø existenţa sau absenţa dispozitivelor RAR.

În cazul liniilor, problema deteriorării în urma defectelor nu se pune la fel ca la

echipamentele din centrale şi staţii. Rolul protecţiei liniilor este de a reduce la minimum
influenţa defectelor asupra funcţionării restului sistemului.
Dintre factorii enumeraţi mai sus, configuraţia reţelei are importanţa cea mai mare în
alegerea tipului şi schemei protecţiilor adoptate. Cu toate acestea, normativele în vigoare
recomandă tipurile de protecţie pentru linii în raport cu modul de tratare a neutrului, astfel:
a. Protecţia liniilor din reţelele cu neutrul legat direct la pământ:
1. Protecţia maximală de curent se va utiliza:
• la linii de 110 kV radiale, ca protecţie de bază şi rezervă;
• ca protecţie de rezervă la linii care au ca protecţie de bază o singură protecţie de distanţă.
2. Protecţia de distanţă se recomandă:
• la liniile de 110 kV cu alimentare bilaterală, ca protecţie de bază;
• la linii radiale de 110 kV, ca protecţie de bază dacă protecţia maximală de curent nu
îndeplineşte condiţiile de rapiditate şi sensibilitate;
• la liniile radiale de 220÷400 kV, ca protecţie de bază.
3. Protecţia de distanţă cu canal de transmisie este indicată pentru:
• liniile de 220÷750 kV (cu excepţia celor radiale), la care protecţia de bază este asigurată
de câte două protecţii de distanţă la fiecare extremitate cu canal de transmisie între
protecţii omoloage;
• linii de 110 kV, la care, din considerente de stabilitate dinamică, defectele trebuie
eliminate rapid.

1
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

3. Protecţia maximală de curent homopolar, la linii de 220÷750 kV, ca protecţie de rezervă a

protecţiilor de distanţă cu canal de transmisie.
4. Protecţia comparativă direcţională, ca protecţie de rezervă a liniilor de 110 kV prevăzute cu
protecţie de distanţă şi canal de transmisie.
5. Protecţia comparativă de fază şi protecţia diferenţială longitudinală se recomandă pentru
liniile de 220÷750 kV şi la liniile de 110 kV la care defectele trebuie eliminate rapid.
6. Protecţia diferenţială transversală se recomandă pentru liniile de 110 kV cu dublu circuit.
7. Protecţia minimală de tensiune se montează la extremitatea dinspre consumator a limiilor de
110 kV cu derivaţii, pentru funcţionarea corectă a instalaţiei RAR.
8. Protecţia maximală de tensiune se recomandă pentru linii de 400 kV sau linii de 220 kV
pentru eliminarea supratensiunilor de rezonanţă.
9. Protecţia împotriva suprasarcinii se recomandă pentru liniile în cablu.
b. Protecţia liniilor din reţelele cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă:
• Protecţia maximală de curent.
• Protecţia maximală de curent homopolar.
• Protecţia de distanţă şi protecţia diferenţială.
• Protecţia împotriva suprasarcinii.
c. Protecţia liniilor din reţelele cu neutrul izolat sau legat la pământ prin bobină de
compensare:
• Protecţia maximală de curent, pentru linii radiale.
• Protecţia maximală de curent direcţională pentru linii cu alimentare bilaterală.
• Protecţia de distanţă.
• Protecţia de distanţă cu canal de transmisie.
• Protecţia diferenţială longitudinală.
• Protecţia diferenţială transversală.
• Protecţia maximală de curent de secvenţă inversă.
• Protecţia maximală de tensiune homopolară.
• Protecţii selective împotriva punerilor la pământ simple.
• Protecţia împotriva suprasarcinii.
În continuare sunt prezentate protecţiile liniilor electrice grupate pe tipuri de protecţii.

6.2. Protecţia liniilor radiale

Reţelele radiale sunt reţelele cu configuraţia cea mai simplă şi selectivitatea se poate obţine
prin metode simple:
- prin eşalonarea temporizărilor crescător de la consumatori spre sursă, pentru protecţiile
temporizate;
- prin desensibilizarea în raport cu defectele produse pe elementele următoare, spre
consumatori, pentru protecţiile rapide.
Liniile radiale se prevăd cu următoarele tipuri de protecţii:
1. secţionarea de curent rapidă (netemporizată), împotriva scurtcircuitelor polifazate şi a
dublelor puneri la pământ;

2
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

2. secţionarea homopolară rapidă şi protecţia maximală de curent homopolară

temporizată, împotriva punerilor la pământ monofazate, respectiv a scurtcircuitelor
monofazate;
3. secţionarea de curent temporizată şi protecţia maximală de curent temporizată, ca
protecţie de rezervă, împotriva defectelor polifazate;
4. protecţii de distanţă rapide pentru linii radiale importante;
5. protecţii diferenţiale şi comparative pentru linii radiale în cablu, de importanţă mare.

6.2.1. Secţionarea de curent rapidă

Se consideră linia radială cuprinsă între barele A şi B din fig. 6.1, pentru care se trasează
curba de variaţie a curenţilor de scurtcircuit în regim stabilizat.
+
I
A B K
2
~
SE 1
TC
Isc TR
Ipp Regim maxim
Regim minim
Ipp
Zonă activă Zonă moartă I”sc max K

Fig. 6.1. Diagrama curenţilor de scurtcircuit şi schema de principiu a secţionării rapide

Curentul de pornire al protecţiei se calculează cu relaţia:

''
I pp = K sig I sc max K
, (6.1)
unde:
Ksig = 1,2÷1,5
I”sc max K – valoarea supratranzitorie a componentei periodice a curentului de scurtcircuit
trifazat, în regim maxim de funcţionare, la un defect în capătul zonei protejate
(în punctul K), la capătul opus sursei.
Alegerea curentului de pornire după (6.1) conduce la apariţia unei zone în care protecţia nu
lucrează, numită zonă moartă, a cărei lungime este dependentă de regimul de funcţionare al
liniei. Se consideră că secţionarea de curent netemporizată este eficientă dacă lungimea zonei
active reprezintă cel puţin 30% din lungimea zonei protejate. Defectele din zona moartă a
secţionării vor fi lichidate, cu temporizare, de către protecţia de rezervă a liniei. Fiind selectivă
prin alegerea curentului de pornire, secţionarea nu necesită temporizări. Ea se realizează, de
regulă, cu două transformatoare de curent, ce alimentează două relee, deoarece în reţelele cu
curenţi mici de punere la pământ, nu este necesară acţionarea la declanşare în cazul punerilor la
pământ monofazate, iar în reţelele cu curenţi mari de punere la pământ se prevede o protecţie
separată.

3
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

6.2.3. Protecţia maximală de curent temporizată

Se poate realiza ca o protecţie cu caracteristică de timp independentă de curentul de

scurtcircuit sau ca o protecţie cu caracteristica de timp dependentă de curentul de scurtcircuit.
Protecţia maximală cu caracteristică independentă are schema electrică de principiu şi
diagrama timpilor de acţionare reprezentată în fig. 6.3.

(1,2,3)
+ + + (4,5,6) (7,8,9)
B1 3 I
1 I 2 I 10
Z1 Zm
+ Decl.
A B2 B B3 C B4
~ 1 I
I1 K1 I2 K2 K3
SE TC C4
~
M
ta
t3 = t6 + Δt t6 = t9 + Δt t9 = t10 + Δt
0,15s 0,15s 0,15s t10 = 0,1s
0
l
Fig.6.3. Protecţia maximală de curent temporizată, cu caracteristică independentă

Protecţia este introdusă ca o completare a secţionărilor netemporizate realizate cu releele

1,4 şi 7. Deoarece reprezentarea grupurilor de relee 1, 4, 6 şi 7, 8, 9 este identică cu
reprezentarea grupului 1, 2, 3, în fig. 6.3 s-a făcut numai reprezentarea grupului 1, 2, 3.
În zonele de acţionare ale secţionărilor netemporizate, reprezentarea de releele 1, 4 şi 7,
defectele sunt lichidate rapid (punctele A, B şi C din figură). În zonele moarte, acestea vor fi
lichidate cu temporizările t9, t6, respectiv t3, crescătoare în trepte, de la consumator (t10 ≈ 0,1
secunde, pentru protecţia de bază a motorului M) spre sursă.

6.2.4. Protecţia liniilor radiale împotriva defectelor monofazate la pământ

În reţelele cu curenţi mici de punere la pământ, cu neutrul izolat sau legat la pământ
prin bobina de stingere, se instalează protecţii selective împotriva defectelor monofazate la
pământ, şi anume:
Ø protecţii maximale de curent homopolare (realizate cu FCSH sau TSH);
Ø protecţii direcţionale homopolare.
Protecţiile maximale de curent homopolare se desensibilizează în raport cu curentul
capacitiv Ic al liniei protejate, care circulă prin locul de instalare al protecţiei, la defecte pe alte
linii învecinate.
În cazul în care coeficientul de sensibilitate al protecţiei maximale nu este corespunzător
(Ksens < 1,5), se prevăd protecţii direcţionale homopolare, realizate cu relee direcţionale. Acestea
4
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

se alimentează cu o tensiune proporţională cu tensiunea homopolară, obţinută la bornele

secundarului în triunghi deschis al unui TT, alimentat cu tensiunea pe bare şi cu un curent
proporţional cu componenta de secvenţă homopolară, de la un FCSH, instalat pe linia protejată.
Se utilizează, de asemenea, dispozitive pentru protecţia selectivă împotriva punerilor la
pământ în reţelele cu neutrul izolat sau compensat, care detectează linia defectă după conţinutul
de armonici superioare din curentul homopolar. Aceste armonici se datoresc saturaţiei miezului
transformatorului şi apariţei arcului electric în punctul de defect.
Un alt principiu utilizat, este controlul defazajului dintre curentul şi tensiunea homopolară,
în prima semiperioadă a regimului tranzitoriu.
Acest defazaj este nul pentru linia defectă şi are valoarea de 180° pentru liniile
sănătoase.
În reţelele cu curenţi mari de punere la pământ, cu tensiuni nominale Un ≥ 110 KV,
care au neutrul legat direct la pământ, valoarea curentului de punere la pământ a unei faze poate
fi mai mare decât valoarea curentului de scurtcircuit trifazat. Ca protecţii de bază ale liniilor
componente, se pot prevedea secţionări de curent homopolare şi protecţii de distanţă rapide, iar
ca protecţii de rezervă se instalează protecţii maximale de curent homopolare, temporizate.

6.3. Protecţia de distanţă a liniilor electrice

Liniile de interconexiune de 110 KV şi 220 KV se prevăd obligatoriu cu o protecţie de

distanţă, ca protecţie de bază împotriva scurtcircuitelor între faze şi a scurtcircuitelor
monofazate la pământ.
Aşa cum s-a arătat şi în capitolul 3, utilizarea protecţiei de distanţă constituie o posibilitate
de a stabili cu precizie locul în care s-a produs defectul, în raport cu locul în care s-a montat
protecţia.
În fig. 6.5 este prezentată schema bloc a unei protecţii de distanţă.

ED

U, I
EP EM BL EE

ET DBC

Fig. 6.5. Schema bloc a unei protecţii de distanţă

Elementul de pornire EP este un releu maximal de curent sau un releu de impedanţă

minimă. Acesta asigură pornirea protecţiei şi este cu acţiune instantanee. Elementul de măsură
EM a impedanţei, măsoară cu precizie impedanţa şi prin aceasta distanţa până la locul de defect.
Prin intermediul elementului de temporizare ET se introduce dependenţa timpului de
acţionare ta de valoarea impedanţei măsurate ta = f(U/I). Această dependenţă se introduce din
motive de selectivitate. Tot din motive de selectivitate se utilizează elementul direcţional ED.
Blocul logic BL stabileşte dacă sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare ale protecţiei în acord
5
 Prof. univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

cu informaţiile primite de la dispozitivul de blocare şi coordonare DBC a funcţionării protecţiei,

cu alte sisteme de protecţie sau automatizate (de exemplu protecţia de distanţă nu trebuie să
funcţioneze la apariţia pendulaţiilor în reţeaua din care fac parte linia protejată). Mărimea de
comandă se obţine la ieşirea blocului de execuţie EE.

Întrebări recapitulative pentru fixarea cunoștințelor de bază:

1. Care este cel mai important factor în alegerea tipului şi schemei protecţiilor
adoptate?
2. Care este cea mai simplă configurație a unei linii electrice?
3. Care este protecția obligatorie în cazul liniilor de interconexiune de 110 KV şi
220 KV?
4. Împotriva căror defecte se protejază liniile de interconexiune de 110 KV şi 220
KV cu protecţie de distanţă?
5. Care sunt cele două mărimi electrice de care avem nevoie pentru calculul
impedanței în cazul protecției de distanță?