CAPITOLUL 8

PROTECŢIA BARELOR COLECTOARE

8.1. INTRODUCERE

Barele colectoare sunt o parte integrantă a unui sistem electroenergetic. O bară

colectoare are linii care intră şi ies, terminate cu întrerupătoare adecvate.
Scurtcircuitele pe barele colectoare reprezintă unul din cele mai periculoase
defecte, întrucât provoacă ieşirea din funcţiune a tuturor elementelor racordate la
barele defecte (generatoare, transformatoare, linii de transport, de interconexiune sau
de distribuţie) şi perturbarea funcţionării consumatorilor de la barele vecine, legate
prin linii de barele defecte, iar în unele cazuri pot conduce la avarii foarte grave prin
pierderea stabilităţii sistemului.
Probabilitatea apariţiei unui defect pe bare este în general foarte mică.
Defectele barei colectoare reprezintă 6-7% din totalul defectelor, în timp ce
defectele care se întâmplă pe linie reprezintă peste 60%. Statisticile reprezentând
defectele pe barele colectoare arată o frecvenţă relativă a diferitelor tipuri de defecte,
aşa cum se prezintă în tabel [2]. De observat că cele mai multe din defectele pe bare
sunt defecte cu pământul în fiecare categorie a cauzelor defectului.
Tabel
Cauza defectului Tipul şi numărul defectelor Nr. Total
1FN 2FN 3FN 3F ? total %
Conturnare 20 6 1 - - 27 21,0
Defect întrerupător 16 2 2 - - 20 15,5
Defect izolaţie întrerupător 19 2 - - 1 22 17,0
Alte defecte de izolaţie 4 1 1 3 - 9 7,0
Defect transf. de curent 3 - - - - 3 2,3
Separator deschis s-au p.p. 8 1 5 1 - 15 11,6
Omisiuni în siguranţa p.p. 6 1 8 - - 15 11,6
Contact accidental 5 - 2 - - 7 5,4
Defect datorită mat. solide 4 1 - 1 - 6 4,7
Diverse / necunoscute 2 1 - 1 1 5 3,9
Totalul pt. fiecare tip de defect 87 15 19 6 2 129 -
Procentaj pt. fiecare tip de defect 67,4 11,6 14,7 4,7 1,6 - 100
Este de asemenea interesant de notat, că un număr relativ mare de defecte pe
bară sunt cauzate de erori umane, datorită lipsei siguranţei în conectare la pământ a

175
barei după reparare sau rutinei de care se dă dovadă la lucrările de întreţinere, sau
datorită personalului de exploatare care deschid separatoare sub sarcină. Cel mai
mare număr de defecte, totuşi, sunt datorate conturnărilor şi defectelor izolaţiei, care
sunt adesea iniţiate de vremea nefavorabilă. Statisticile sunt prezumate a fi pentru
bare colectoare în construcţie exterioară, nu pentru staţii capsulate sau cu izolaţie în
gaz.
Ca urmare a celor prezentate mai sus, pentru localizarea şi lichidarea defectelor
pe bare este necesar să existe protecţii care să acţioneze sigur şi rapid. Protecţia
barelor poate fi realizată în două moduri; cu ajutorul protecţiilor elementelor
racordate la bare sau cu protecţii proprii.

8.2. PROTECŢIA BARELOR COLECTOARE CU AJUTORUL

PROTECŢIILOR ELEMENTELOR CONECTATE LA BARE

Modul de protejare a barelor colectoare prin acest sistem este prezentat în

fig.8.1.
A B C E

1 3 4 8 9 14

10
K
5 D

2 6 7 11 12 15

13

Fig. 8.1. Protecţia barelor din staţii cu ajutorul

protecţiilor
liniilor vecine
La un defect pe bara B în punctul K, bara colectoare va fi protejată de
protecţiile maximale direcţionale sau nedirecţionale ale liniilor racordate la bare.
Protecţia realizată cu relee maximale de curent ale elementelor vecine este
dificil de coordonat din cauza distanţei mari dintre locul de montare a releului şi
defect, amplitudinea curentului fiind funcţie de impedanţa liniei din faţa releului.
În reţelele protejate cu relee de distanţă, defectul de pe bara B, va fi eliminat de
întrerupătoarele arătate în culoare neagră (1, 2, 8, 11), cu timpul treptelor a doua a
protecţiei de distanţă [2].
Avantajele principale ale acestor soluţii sunt: simplitatea şi economicitatea.
Dezavantajul lor principal îl constituie timpul mare de lichidare a avariei, din care
cauză ele dau rezultate bune numai în reţelele care admit timp de acţionare mai mari.

176
 8.3. PROTECŢIILE PROPRII ALE BARELOR COLECTOARE

Aşa cum s-a arătat în paragraful precedent, lichidarea defectelor de pe barele

colectoare de către protecţiile elementelor racordate la aceste bare, se face cu o
oarecare temporizare, rezultată din condiţiile de selectivitate ale protecţiei. Această
temporizare, care se află în general între limitele 0,5 s (la protecţiile de distanţă) şi 3 s
(la protecţiile maximale), poate determina regimuri anormale de funcţionare sau
extinderi de defecte cum sunt [8]:
 perturbarea stabilităţii dinamice a sistemului energetic, urmată de apariţia
pendulaţiilor şi ieşirea din sincronism a unor generatoare sincrone;
 funcţionarea barelor legate direct la bara defectă, cu o tensiune redusă şi pe
o durată care depăşeşte limitele admise de o exploatare normală a unor
consumatori;
 solicitarea termică peste limitele admisibile şi deteriorarea utilajului din
staţie;
 defectele produse pe un sistem de bare, antrenează deconectarea şi a
elementelor racordate la celelalte sisteme de bare şi, deci, ieşirea din
funcţiune a întregii staţii.
Toate aceste regimuri anormale posibile constituie drept criterii pentru
echiparea barelor colectoare ale centralelor şi staţiilor, cu protecţii proprii.
Ca protecţii proprii barelor colectoare se folosesc:
- protecţia diferenţială,
- protecţia maximală,
- protecţia de distanţă.
- protecţia de curent de secvenţă homopolară.

8.3.1. Protecţia diferenţială a barelor colectoare

Protecţia diferenţială a barelor colectoare se realizează pe acelaşi principiu ca

şi la generatoare şi transformatoare, transformatoarele de curent fiind instalate pe
circuitele racordate la bare, conectate astfel încât să delimiteze o zonă internă,
protejată primară şi care se suprapune peste zonele de protecţie a tuturor elementelor
adiacente (fig.8.2).
În funcţionare normală sau în caz de scurtcircuit exterior (de exemplu pe linia
C în punctul K1 – fig. 8.3), între curenţii care parcurg circuitele racordate la bară
indicate prin săgeţi pline există relaţia
I A  I B  IC  0 (8.1)

astfel încât curentul din circuitul diferenţial ar trebui să fie nul.

177
 Zona de prot.
a liniei B
Zona de prot. Zona de prot. a
a liniei A liniei A B

A Zona de prot.
a liniei C
C
K2

K1
Zona de protecţie a barei
suprapusă peste prot. liniilor
adiacente

Fig. 8.2. Zona de protecţie a barei

colectoare

IA I’A

I’C IC
Linia A Linia C

IB I’B
K2
Linia B K1
Decl.
+

I ir

Fig. 8.3. Schema de principiu a protecţiei

diferenţiale de bare

În realitate circuitul diferenţial este parcurs de curentul de dezechilibru, produs

de neidentitatea caracteristicilor transformatoarelor de curent ale protecţiei.
În cazul unui scurtcircuit interior (de exemplu în K 2), curenţii de defect curg
spre bară (indicaţi prin săgeţi cu linie întreruptă), astfel că în circuitul diferenţial
apare un curent de circulaţie
ir 
1
nc
1

I  I A'  I B'  I C'
n
 (8.2)
Toate TC din schemă trebuie să aibă acelaşi raport de transformare, ales în
funcţie de curentul maxim de sarcină de pe derivaţia cea mai încărcată a barei
colectoare. Dacă nu este posibil se folosesc transformatoare intermediare de
egalizare. Toate TC trebuie să aibă o înfăşurare specială pentru protecţia diferenţială
(de exemplu clasa D). Înfăşurările secundare ale TC se leagă în circuit diferenţial, iar
în derivaţie cu acesta se conectează releul de curent al protecţiei.
178
 Raportul transformatorului de curent. Aşa cum s-a arătat mai sus, pentru
protecţia barei colectoare toate TC trebuie să aibă acelaşi raport de transformare.
Dacă rapoartele de transformare nu ar fi egale, atunci şi în regim normal de
funcţionare prin releul diferenţial ar circula un curent destul de mare care ar duce la
funcţionarea protecţiei.
Să presupunem că liniile A, B şi C au capetele terminale pe bara colectoare
(fig.8.4). Liniile A şi B au curenţii de sarcină de 100 şi 200 A respectiv. Prin urmare,
linia C furnizează 300 A sarcinii.
Protecţia barei colectoare arată acum după cum urmează. TC pentru toate trei
linii sunt puse în paralel (cu polaritatea marcată corect), şi această combinaţie
marcată corect este conectată la un releu maximal de curent instantaneu. Presupunem
că rapoartele TC (care sunt greşite) sunt [43]
100/5
IA=100A

Linia A 300/5
5A IC=300A

200/55 Linia C
IB=200A

Linia B
5A

10A 5A

5A R

10A 5A

IA IB IC 5A

5A R
5A 5A

Circuitul echivalent al secundarelor

transformatoarelor de curent

Fig. 8.4. Rapoarte ale transformatoarelor de

curent incorecte

I max .linieA 100

nTC  A  
5 5
I max .linieB 200
nTC  B   (8.3)
5 5
I max .linieC 300
nTC C  
5 5

179
 În condiţii normale curentul care circulă prin releul maximal de curent trebuie
să fie zero. Noi nu dorim ca releul să funcţioneze, deoarece va rezulta o declanşare,
care nu este necesară, a tuturor întrerupătoarelor când bara colectoare nu este defectă.
Fig. 8.4 arată că curentul prin releu este de 5 A, rezultând o funcţionare a
releului care nu este necesară în regim normal de trecere a curentului. Prin urmare, în
protecţia barei colectoare, toate rapoartele TC trebuie să fie egale cu
I L max 300
nTC   (8.4)
5 5
Fig. 8.5 arată în mod clar că în cazul în care toate rapoartele TC sunt egale,
curentul prin releul maximal este zero.
300/5
IA=100A

Linia A 300/5
5/3A IC=300A
A
300/5 Linia C
IB=200A 5
Linia B
10/3A

5A 5A
5/3+10/3=5A 5A
zero R

5A 5A

Fig. 8.5. Rapoartele transf.de curent corecte.

Protecţia
nu acţionează în regim normal
TC alese din aceste considerente sunt satisfăcute numai dacă factorul de putere
al sarcinii TC se potriveşte cu factorul de putere (raportul X/R) al liniilor de înaltă
tensiune moderne. Dacă sarcina TC este rezistivă, caracteristica volt – amper trebuie
crescută de (1,0 + X/R) ori caracteristica VA în regim permanent pentru a evita
saturarea transformatoarelor de curent.

8.3.1.1. Protecţia diferenţială completă.

Protecţia diferenţială completă se realizează cu TC şi relee de curent instalate

pe toate cele trei faze, pentru reţelele cu curenţi mari de punere la pământ, pentru a
acţiona şi la puneri la pământ monofazate, iar în celelalte cazuri – cu TC şi relee de
curent montate numai pe două faze. Releele de curent comandă printr-un releu
intermediar declanşarea tuturor întrerupătoarelor legate la barele colectoare, în cazul
unui scurtcircuit pe bare.
Este necesar să fie prevăzute TSR sau relee cu acţiune de frânare, deoarece
curenţii de dezechilibru pot atinge valori mari, pe de o parte datorită numărului mare
de TC din circuitul diferenţial (crescând astfel posibilitatea de manifestare a
180
neidentităţii caracteristicilor magnetice), iar pe de altă parte datorită faptului că la
scurtcircuite curenţii care circulă prin diverse TC au valori diferite (provocând şi
saturaţii diferite ale miezurilor) iar această repartiţie a curenţilor de scurtcircuit se
modifică în funcţie de elementul pe care a apărut defectul exterior.
Aceşti curenţi de dezechilibru, pot atinge valori deosebit de mari, până la
(0,5-0,6) Isc.ext.

a) Protecţia diferenţială completă a barelor colectoare duble cu transfor-

rmatoare cu saturaţie rapidă

În fig. 8.6 este reprezentată schema de principiu a protecţiei diferenţiale

complete pentru bare colectoare de 110 kV, duble, cu un sistem de bare în funcţiune,
iar celălalt în rezervă (întrerupătorul cuplei transversale ICTv fiind deschis) [13].
Releele de curent 1 sunt conectate, prin intermediul transformatoarelor cu
saturaţie rapidă (TSR), în derivaţie cu circuitele diferenţiale ale celor trei faze,
formate cu secundarele TC, de pe toate circuitele racordate.
Anclanşare
Semnalizare ICT

Fig. 8.6. Schema de principiu a protecţiei diferenţiale complete a barelor duble

funcţionând cu un sistem de rezervă

Curentul de pornire al releelor de curent 1 trebuie să satisfacă două condiţii:

a) Protecţia nu trebuie să acţioneze în cazul scurtcircuitelor exterioare, adică

I pp1  K sig I dez. max (8.5)

unde: Ksig - este coeficientul de siguranţă (Ksig = 1,5)

Idez.max - curentul de dezechilibru maxim în cazul scurtcircuitelor exterioare
care se poate calcula cu formula

181
 I dez.max   Kid K ap fi  feg  I sc" .max.ext (8.6)

în care: Kid - este coeficientul de identitate al TC (Kid = 1),

Kap - coeficientul de aperiodicitate (Kap = 1, datorită folosirii TSR),
fi - eroarea admisibilă a TC (fi = 0,05…0,1),
feg - eroarea datorită transformatoarelor de egalizare,
"
I sc. max .ext - curentul de scurtcircuit exterior, la bornele de plecare ale

acelui circuit primar racordat la bare şi în acel regim pentru

care acest curent este maxim.
b) Protecţia nu trebuie să acţioneze în cazul întreruperii unui conductor din
circuitul secundar al unui TC instalat pe cel mai încărcat circuit primar care
pleacă de pe bare adică

I pp1  K sig I sarc . max (8.7)

unde: Ksig =1,2 este coeficientul de siguranţă;

Isarc.max - curentul se sarcină maxim al celei mai încărcate plecări.
Pentru curentul de pornire se adoptă valoarea cea mai mare rezultată din
relaţiile (8.5) şi (8.7).
Releul de curent 2 asigură controlul circuitelor secundare, acţionând – cu o
temporizare realizată de releul de timp 3 – transmiterea unui semnal şi blocarea
protecţiei diferenţiale, circuitul de alimentare a contactelor releelor de curent 1, fiind
întrerupt de c.n.î. al releului intermediar 4 care îşi efectuează şi automenţinerea.
Curentul de pornire al releului 2 se determină în funcţie de curentul de dezechilibru
maxim din circuitele protecţiei, în funcţionare normală, adică
K sig
I pp 2  K rev
I dez.norm (8.8)
Practic curentul de pornire al releului 2, se adoptă, Ipp2 = 0,2…1 A (pentru
cazul când curentul secundar al TC este de 5A).
Releul de timp 3 efectuează temporizarea releului de blocaj 2 care acţionează şi
la scurtcircuite exterioare (când prin releul 2 circulă curentul de dezechilibru maxim
Idez.max  Idez.norm şi evident că şi Idez.max  Ipp2). Întrucât scurtcircuitele exterioare se pot
extinde uneori şi la bare, este necesar ca protecţia 1 să nu fie blocată un timp cel puţin
egal cu timpul de protecţiilor de rezervă, temporizate, ale elementelor racordate la
bare.
Reglajul de timp pentru releul de timp 3 este dat de relaţia
ta3 = ta.prot.rez. + t (8.9)
unde: ta.prot.rez – este cel mai mare timp de acţionare al protecţiilor de rezervă, tempori-

182
 zate, ale elementelor racordate la bare;
t – treapta de timp (0,4…0,6 s).
În absenţa releelor 2 – 3, care asigură controlul integrităţii circuitelor secun-
dare, sub efectul curentului Idez.max, protecţia diferenţială ar lucra neselectiv, la defecte
exterioare.
Controlul barei de rezervă se face astfel: se apasă B 1, se aplică (+) la bobina
releului 7 care comandă prin contactul superior, anclanşarea întrerupătorului de cuplă
ICTv, iar prin contactul inferior normal închis întrerupe alimentarea bobinei releului
5RI. În cazul unui defect pe bara de rezervă, acţionează releele 1 şi comandă, prin 6
RI, declanşarea ICTv. Prin butonul B2 se deblochează autoreţinerea releului 4 [13].
Pentru protecţia diferenţială trebuie să se asigure un coeficient de sensibilitate
Ksens  1,5.
În cazul barelor colectoare duble cu două întrerupătoare pe circuit se prevăd
două protecţii diferenţiale complete separate, câte una pentru fiecare sistem de bare.
Protecţia diferenţială completă a barelor colectoare are avantajul că este o
protecţie rapidă. Dezavantajul constă în necesitatea instalării de TC pe toate
derivaţiile care pleacă de la bara colectoare, lucru care scumpeşte instalaţia de
protecţie, fapt ce face ca ea să fie utilizată în special la protecţia barelor colectoare de
110, 220 şi 400kV.
Pentru a se asigura o protecţie diferenţială completă mai sensibilă se pot folosi
pe lângă TSR şi bobine de frânare.

b) Protecţia diferenţială completă realizată cu relee cu acţiune de frânare prin

curenţi redresaţi.

În scopul creşterii sensibilităţii protecţiei diferenţiale de bare, pe lângă

schemele cu TSR, au fost elaborate şi soluţii cu relee cu bobină de frânare prin
curenţi redresaţi (fig. 8.7).
Elementul de acţionare EA este un releu care compară valoarea curentului de
lucru Il, redresat de puntea S4 (alimentat de transformatorul intermediar TIC4, în
derivaţie pe circuitul diferenţial) cu suma curenţilor de frânare (I f1, If2 şi If3), redresaţi
de punţile S1, S2 şi S3.
La funcţionarea normală curentul de lucru I l este aproape nul, în cazul
defectelor exterioare fiind proporţional cu erorile transformatoarelor de curent
principale şi intermediare, iar în cazul defectelor interioare este proporţional cu suma
vectorială a curenţilor tuturor circuitelor de alimentare, racordate la bare.
Acţionarea are loc numai începând de la un anumit raport între curentul de
lucru şi suma curenţilor de frânare prin EA.

183
 B

I1 I2 I3

Fig. 8.7 Schema principială a protecţiei diferenţiale complete, cu frânare

prin curenţi redresaţi

Variante perfecţionate de protecţii diferenţiale complete cu relee cu curenţi

redresaţi, au fost realizate prin introducerea unor relee şi transformatoare
suplimentare în schemă, datorită cărora se obţin funcţionări selective.
Pe acest principiu sunt realizate protecţiile Siemens tip RN 23 şi RN 24 şi
protecţiile ZPA – Trutnov tip R 23.
În fig.8.8. este reprezentată monofilar protecţia Siemens pentru bare simple de
110 kV.

Fig.8.8 Schema de principiu a protecţiei diferenţiale cu frânare pentru un sistem

simplu de bare

184
 Transformatoarele de curent TC1, TC2, TC3 de pe circuitele racordate la bare
alimentează în serie bobina releului care asigură protecţia circuitului respectiv (RP 1,
RP2, RP3) şi bobinajul primar al unui transformator sumator (TS 1, TS2, TS3). Curenţii
secundari Is1, Is2, Is3 ai transformatoarelor sumatoare alimentează bobinajele primare
ale transformatoarelor intermediare TI1, TI2, TI3 şi apoi se însumează în bobinajul
primar al transformatorului intermediar TI4.
Bobinajele secundare ale transformatoarelor intermediare TI1, TI2, TI3
alimentează punţile redresoare P1, P2, P3 care debitează curenţii de frânare If1, If2, If3;
releul diferenţial RD compară suma curenţilor de frânare I f1 + If2 + If3 cu curentul de
lucru I l redresat de puntea P4, alimentată de transformatorul intermediar TI4, al cărui
bobinaj primar este instalat pe legătura în derivaţie cu circuitul diferenţial.
Transformatoarele sumatoare TS1, TS2, TS3 şi TI4, transformă sistemul trifazat
de curenţi în curenţi monofazaţi cu care sunt alimentate punţile redresoare din
circuitul de lucru P4 şi din circuitul de frânare P1, P2, P3.
Transformatoarele sumatoare pot fi conectate în două moduri (fig.8.9a şi 8.9b).
În cazul conectării ca în fig.8.9a, se obţine curentul [23]:
Im =  IR +  IS + IT,
aceasta fiind soluţia preferată. În cazul conectării ca în fig. 8.9b, se obţine curentul:
Im =  IR +  IT + Ih,
În aceste relaţii:
 = 1;  = 2 ;  = 3 .
R S T R S T
iR im iR im

iS iT

iT

i0

a) b)

Fig. 8.9 Scheme de conectare ale transformatoarelor sumatoare

Transformatoarele suplimentare TS1, TS2, TS3 asigură şi o reducere a

curenţilor debitaţi de transformatoarele TC1, TC2, TC3 până la valori care să permită
comutarea circuitelor în care se găsesc secundarele transformatoarelor TS1, TS2, TS3,
prin care circulă curenţii Is1, Is2, Is3. Curenţii redresaţi în punţile P1, P2, P3 se
însumează formând curentul de frânare If.
Schema este prevăzută şi cu controlul comenzii de declanşare dată de releele
diferenţiale. Schema nu poate acţiona greşit la întreruperi ale circuitelor secundare,
întrucât releul diferenţial RD transmite comanda de declanşare a întrerupătoarelor
185
prin intermediul contactelor releelor RP1, RP2, RP3, care asigură protecţia elemente-
lor racordate la bare. Astfel, la o întrerupere în circuitele secundare releul RD poate
acţiona, însă – neexistând un scurtcircuit – releele RP 1, RP2, RP3 au contactele
deschise şi nu se produce deci nici o declanşare; releul RD transmite în acest caz –
printr-un releu intermediar – un semnal care avertizează personalul de tură de apariţia
întreruperii [ 8, 13].

8.3.2. Protecţia barelor colectoare cu relee de impedanţă

Schema de principiu a protecţiei barelor colectoare cu relee de impedanţă este

prezentată în fig. 8.10.[13]. În acest tip de protecţie, releul de impedanţă 2 este
utilizat pentru a măsura dacă defectul a avut loc pe bară în punctul K 4 (valoarea
impedanţei este mică) sau în puncte situate după impedanţe de valori ridicate,
punctele K1, K2, K3 (valoarea impedanţei măsurate este mare). Ca element de pornire
se foloseşte un releu maximal de curent 1. Temporizarea ta3 ≈ 0,6 sec. a releului 3 este
necesară pentru că releul 2 acţionează şi la defecte în punctele K 5 şi K6, exterioare
barelor protejate, însă însoţite practic de aceleaşi valori ale impedanţelor măsurate ca
şi defectele în K4; datorită temporizării ta3, defectele în K5 şi K6 vor fi lichidate
selectiv de protecţia rapidă a transformatorului sau generatorului, fără ca protecţia
barelor să comande declanşarea neselectivă a întregii secţiuni 1.

K2

s.2

Linie
radială

Fig. 8.10 Schema protecţiei barelor cu relee de impedanţă

Protecţii de tipul celei prezentate trebuie instalate în toate circuitele de

alimentare a secţiei protejate, pentru ca protecţia secţiei să fie asigurată şi în
regimurile de funcţionare cu unele din circuitele de alimentare deconectate.

186
 Varianta analizată are avantajul că asigură selectivitatea indiferent de numărul
secţiilor, fiind însă o protecţie scumpă, întrucât necesită un mare număr de relee de
impedanţă.

8.4. Declanşarea de rezervă la refuz de întrerupător (DRRI)

În exploatarea staţiilor electrice, sunt situaţii când, la un defect apărut pe o linie

racordată la un sistem de bare, protecţia liniei respective funcţionează transmiţând
comanda de declanşare întrerupătorului, dar acesta nu declanşează. Cauzele care
conduc la refuzul declanşării întrerupătorului pot fi: arderea bobinei de declanşare,
întreruperea circuitului de declanşare, defecte la dispozitivele de acţionare, blocarea
mecanică a întrerupătorului, etc.
Neeliminarea defectului ca urmare a refuzului de declanşare a întrerupătorului,
poate avea efecte grave asupra sistemului, defectul fiind considerat ca un defect pe
bare (o prelungire a barelor până la locul de defect). În acest caz defectul este
eliminat prin acţionarea protecţiilor liniilor care alimentează defectul din capătul opus
staţiei în care s-a produs defectul, fig. 8.11 (întrerupătoarele 2, 5, 8).

7 6 3 1
4

K2
K1

8 5 2

L1 T L2 L3 L4

Fig. 8.11 Schema unei staţii cu indicarea acţionării întrerupătoarelor la un

refuz a întrerupătorului liniei cu defect

În cazul liniilor echipate cu protecţii de distanţă, defectul este eliminat în

treapta a II-a sau a III-a (funcţie de locul unde s-a produs defectul) timpul de
eliminare în acest caz fiind mare.
În staţiile echipate cu protecţii diferenţiale de bare, dispozitivul DRRI este
asociat cu acestea având comune, selectarea barei, unificarea barelor, declanşarea
elementelor, controlul demarajului, curentul operativ.
În staţiile de 110, 220 kV unde nu există protecţii diferenţiale de bare, DRRI
este montat pe un panou separat, alimentat cu curent operativ din siguranţe proprii.
Modul de funcţionare al DRRI. La producerea unui defect pe o linie electrică,
protecţia proprie funcţionează transmiţând concomitent „impuls de declanşare atât
întrerupătorului liniei respective” cât şi “pornire DRRI” (fig. 8.12).
187
 Dacă întrerupătorul liniei nu declanşează, defectul nu este eliminat, protecţia
îşi menţine în continuare contactele închise pornind schema de DRRI şi circuitul
releului de timp K201 (K202) se închide prin: (+) DRRI, contactul închis al
întrerupătorului liniei care a refuzat declanşarea I 0 , contactul închis al protecţiei de
distanţă (homopolară1, sau homopolară 2), dispozitivul de deconectare DD2,
contactul separatorului SB1 (sau SB2 funcţie de bara la care se află conectată linia),
bareta de DRRI 1 (bareta de DRRI 2), bobina releului de timp K 201 (K202), (-) DRRI.
După un timp relativ scurt (0,2 ÷ 0,5 sec.) releul de timp K201 (K202), îşi închide
contactul alimentând bobinele releelor intermediare K111, K112, K113 (K121, K122, K123),
comandând prin contactele lor declanşarea întrerupătoarelor conectate la bara 1 (bara
2), cu protecţiile demarate (liniile care alimentează defectul) şi cupla transversală, sau
numai cupla transversală (funcţie de regimul de funcţionare ales prin cheia S501).
În principiu panoul de DRRI cuprinde:
- cheia S501 de alegere a regimului de funcţionare cu următoarele poziţii:
 DRRI scos din funcţiune;
 DRRI total (declanşează toate liniile cu demaraj + cupla
transversală);
 DRRI cuplă (declanşează numai cupla transversală).
- releele de timp K201 pentru sistemul 1 de bare, respectiv K 202 pentru
sistemul 2 de bare:
- releele intermediare de execuţie K111, K112, K113 pentru sistemul 1 de
bare, respectiv K121, K122, K123 pentru sistemul 2 de bare:

Şuntarea demarajului. În cazul unui defect K2 în transformator (fig. 8.11),

datorită impedanţei mari ale acestuia, există posibilitatea ca protecţiile liniilor care
alimentează defectul să nu demareze, astfel că în cazul refuzului de declanşare a
întreupătorului transformatorului (întrerupătorul 6 din fig. 8.11), acestea să
alimenteze în continuare defectul, ducând la avarii foarte grave în transformator.
Pentru eliminarea acestui inconvenient, contactele de demaraj ale protecţiilor
liniilor care alimentează defectul (fig. 8.12) se şuntează, bobina releului care execută
şuntarea K109, fiind alimentată prin: (+) DRRI, contactul închis al întrerupătorului
transformatorului care a refuzat declanşarea I0, contactul uneia din protecţiile
transformatorului care a acţionat (protecţia maximală, protecţia diferenţială sau
protecţia de gaze), dispozitivul de deconectare DD1, bareta “ Şuntare demaraj”,
bobina releului K109, (-) DRRI. Prin contactul K109 se şuntează contactele de demaraj
ale protecţiilor liniilor care alimentează defectul (indiferent dacă protecţiile au
demarat sau nu), comandând declanşarea întrerupătoarelor liniilor conectate pe
sistemul de bare afectat.

188