Aparate electrice de înaltă

tensiune.

1
 CUPRINS

DENUMIRE CAPITOLE Nr.pag.

Cap.I Generalităţi 4
Cap. II. Separatoare
2.1. Generalităţi 5
2.2 .Clasificarea separatoarelor 6
2.2.1.Separatoare tip cuţit 7
2.2.2.Separatoare tip rotativ 7
2.2.3.Separatoare tip pantograf 8
Cap .III.Separatoare de sarcină 10
Cap. IV. Întreruptoare de înaltă tensiune 11
4.1. Generalităţi 11
4.2. Clasificarea întreruptoarelor 12
4.3. Întreruptoare automate cu ulei puţin 13
4.4. Întreruptoare cu aer comprimat 14
4.5. Întreruptoare automate cu SF6 17
4.6. Întreruptoare automate curupere în vid 17
Cap. V. Aparate de protecţie 18
5.1. Siguranţe fuzibile de înaltă tensiune 18
5.2. Eclatoare 19
5.3 Descărcătoare 20
5.3.1 Descărcătoare tubulare 20
5.3.2. Descărcătoare cu rezistenţă variabil 21
Bibliografie 23
ARGUMENT

Înalta tensiune cuprinde întregul domeniu de tensiuni nominale de la 1kV în sus.

În cadrul acestui domeniu, se numesc tensiuni medii tensiunile nominale peste 1kV şi mai
2
mici de 10kV, folosite exclusiv pentru alimentarea motoarelor mari (1 – 6 kV) şi pentru distribuţie.
Tensiunile foarte înalte, de la 110kV în sus, se folosesc, de regulă, numai pentru transportul energiei
electrice.
În instalaţiile de înalta tensiune se folosesc o serie de aparate, unele cu acelaşi rol funcţional ca
în joasă tensiune, altele cu caracter specific.
În lucrarea de faţă, care are ca temă aparatele de înaltă tensiune am prezentat:
-separatoarele care sunt aparate de conectare destinate conectării şi deconectării circuitelor sub
tensiune dar fără sarcină, separarea fiind vizibilă şi cu suficientă izolaţie, pentru ca, pe circuitul
deconectat, personalul de întreţinere să poată executa lucrări în deplină siguranţă.Separatoarele au
capacitate de rupere foarte redusă (pot întrerupe cel mult curenţi de magnetizare ai
transformatoarelor mici, de ordinul a câţiva amperi). Se realizează în numeroase tipodimensiuni,
care se deosebesc prin parametri nominali (tensiuni între 1 şi 750 KV, curenţi între 2000 şi 6000 A),
prin numărul de poli şi prin tipul constructiv:
- separatorul de sarcină care are în plus faţă de saparator: un cuţit de rupere, camere de
stingere şi un sistem de deschidere rapidă. Ca urmare, el poate întrerupe curenţii de ordinul
curentului nominal, protecţia la scurtcircuit fiind preluată de siguranţele fuzibile asociate sau de un
întreruptor automat din amonte;
- întreruptoarele de înaltă tensiune care sunt aparate electrice automate destinate pentru
comutaţie(închiderea şi deschiderea) circuitelor electrice de înaltă tensiune parcurse de curenţi;
- siguranţele fuzibile de înaltă tensiune care sunt aparate automate de comutaţie, destinate
pentru protecţia instalaţiilor de înaltă tensiune împotriva curenţilor de scurtcircuit (şi de suprasarcina
inadmisibili de mari în condiţii specificate) prin topirea unei anumite părţi a căii de curent
-eclatoarele sunt cele mai simple aparate de protecţie împotriva supratensiunilor de origine
atmosferică.
-descărcătoarele care realizează protecţia izolaţiei electrice a aparatelor, transformatoarelor si
generatoarelor de înaltă tensiune împotriva supratensiunilor de origine atmosferică sau de altă
natură.
Lucrarea se încheie cu prezentarea normelor de sănătate şi securitatea muncii aplicate în
timpul exploatării aparatelor electrice.

CAPITOLUL I

1.Generalităţi
3
 În procesul de producere, transport şi consum al energiei electrice, aparatele electrice, în
calitate de elemente de comandă, se situeaza între producere şi consum, reprezentând construcţii de
mare răspundere, care efectuează conectarea sau deconectarea circuitelor electrice, pentru a dirija
curentul într-un circuit sau altul şi protejarea generatoarelor, receptoarelor şi a altor instalaţii
împotriva regimurilor de avarie.

Deoarece producerea şi transportul energiei electrice iîn centrele de mare capacitate se face
la înaltă tensiune, cea mai mare importanţă o are aparatajul de înaltă tensiune, care trebuie să posede
caracteristici superiore impuse de creşterea tensiunii de serviciu şi posibilităţii obţinerii unor
capacităţti de rupere cât mai mari. Căile care au permis atingerea acestor performanţe ridicate au
fost soluţiile noi pentru stingerea arcului electric (noi forme de camere de stingere şi noi medii de
stingere) şi calitatea materialelor cu proprietăţi dielectrice superioare. Înalta tensiune cuprinde
întregul domeniu de tensiuni nominale de la 1kV în sus.

În cadrul acestui domeniu, se numesc tensiuni medii tensiunile nominale peste 1kV şi mai
mici de 10kV , folosite exclusiv pentru alimentarea motoarelor mari [1-6 kV] şi pentru distribuţie.

Tensiunile foarteîinalte , de la 110kV în sus , se folosesc de regulă , numai pentru transportul

energiei electrice. În instalaţiile de înaltă tensiune se folosesc o serie de aparate , unde cu acelaşi rol
funcţional ca în joasă tensiune, altele cu caracter specific le vom analiza în cele ce urmează.

CAPITOLUL II

SEPARATOARE

4
 2.1 Generalităţi

Întreruperea unui circuit de înaltă tensiune, parcurs de un curent chiar neînsemnat, este
însoţit de apariţia unui arc electric , care poate distruge aparatul dacă nu este prevăzut cu un
dispozitiv special de stingere . Această întrerupere se poate face în bune condiţii numai cu ajutorul
întreruptoarelor de înaltă tensine Contactele acestora trebuie supuse periodic reviziilor şi deoarece
acestea se află sub tensiune , chiar în poziţia deschis, nu pot fi controlate sau reparate, fiind pericolul
de electrocutare a personalului de revizie.

Astfel pentru efectuarea diferitelor revizii sau reparaţii în instalatâţiile electrice este necesar
ca pentru întreruptor să se instaleze încă un aparat de construcţie simplă, numit separator, care
scoate instalaţia de sub tensiune. De regulă, separatoarele nu au dispozitiv de stingerea a arcului
electric, din care cauza deschiderea şi închidere lor se impune cu mare stricteţe a se face numai când
curentul este întrerupt (tensiunea la unul din capete poate exista)

În centralele electrice sau în staţiile de distribuţie sunt frecvente manevrele de conectare sau
deconectare sub tensiune, dar fără curent , când se trece de pe un sistem de bare pe altul, sau cănd se
trece de la un generator la altul. Aceste operaţii se execută cu ajutorul separatoarelor , care sunt
aparate de comutaţie, (conectare) a circuitelor sub tensiune, dar fără curent de sarcină ,deschiderea
între contacte fiind vizibilă şi cu o mare rezervă de izolaţie din motive de protecţie a muncii şi
siguranţei de exploatare.

Conform STAS 5081-55 separatorul este un aparat de conectare , care separă în mod vizibil
şi cu suficientă izolaţie conductoarele unui circuit cu scopul de a proteja personalul de serviciu care
lucrează în instalaţie , iar STAS 1564-62 aduce următoarele completări:

-separatorul este un aparat de conectare , care pentru motive de securitate asigură în poziţia deschis
o distanţă de izolare predeterminantă între bornele fiecărui pol .

2.2 Clasificarea separatoarelor

Se poate face după următoarele criterii :

După caracterul de mişcare al contactactului mobil:

5
 -separatoare tip cuţit (separatoare tip pârghie) la care cuţitul de contact se deplasează în planul
determinant de axele izolatoare unui pol;
-separatoare de tip rotativ; la care braţele port-contact fixate pe un izolator suport rotativ se
rotesc într-un plan perpendicular pe planul determinat de axele izolatoare unui pol;
-separatoare tip basculant (oscilant) la care bratele port-contact (sau a cutitelor) se face în planul
determinat de axele izolatoarelor unui pol , prin intermediul unui izolator (sau două) care are o
mişcare basculantă;
-separatoare tip translaţie (culisant, glisant) la care contactul mobil are o deplasare liniară , fiind
pus în mişcara de un izolator care culisează;
-separatoare tip pantograf , la care cuţitul pliant deplasează contactul mobil pe verticală după
axa izolatorului suport.
După natura instalaţiei:
-separatoare pentru instalaţii de interior (până la 35 kv , şi mai rar 110 kv ) în încăperi încălzite
sau neîncălzite;
-separatoare pentru instalaţii de exterior ( în aer liber) pentru orice tensiune.
După numărul polilor:
-separatoare monopolare (unipolare);
-separatoare multipolare (cele mai frecvente tripolare).
După modul de acţionare
-separatoare cu acţionare manuală;
-separatoare cu acţionare electrică;
-saparatoare cu acţionare pneumatică.
După existenţa cuţitului de contact de punere la pământ:
-separatoare cu şi fără cuţite de punere le pământ (pe durata executării lucrărilor de întreţinere
terbuie puse la pămât liniile şi cablurile care pleacă din staţii).
După poziţia de instalare:
-separatoare montate pe o suprafaţă verticală;
-separatoare montate pe o suprafaţă orizontală.
După tensiunea nominală:
-în ţara noastră , tensiunile conform STAS 931-50;
-în alte ţăari : 3 ; 6; ..........750 kV.
După curentul nominal:
-conform STAS 1564-62; 200; 400; ........5000 [A];
-conform GOST 200;400; .......................15000[A].

2.2.1 Separatoare tip cuţit

Au cea mai mare răspândire şi se execută pentru întreaga gama de tensiuni înalte de la 3-750
kV , fiind utilizate la instalaţii de interior şi exterior. În figura 1A se reprezintă un separator tip cuţit
monopolar de interior . Piesele componente sunt trecute în legenda figurii. Caracteristic la acest

6
separator este cuţitul de contact , care poate să aibe diverse forme, şi izolatoarele de porţelan , care
sunt de tip suport cu nervuri circulare simetrice pentru funcţionare în interior.

În următoarele figuri sunt reprezentate câteva tipuri de seperatoare tip cuţit de exterior, şi tip
cuţit de interior :

2.2.2 Separator tip rotativ

Se construiesc pentru interior şi exterior la tensiuni cuprinse între 35 -380 kV deoarece la

acest tip braţele port-contact (cuţitele) se rotesc într-un plan perpendicular pa planul determinat de
axele izolatoarelor unui pol, acestea se apropie de polii vecini şi din această cauză polii dintre ei se
vor distanţa în mod corespunzător, ducând la mărirea gabaritului în plan orizontal. Acest neajuns
determină şi modificări constructive, fiind necesar ca fiecare pol să aibe un soclu (rama) de sprijin
independent. Un singur pol al separatorului tip rotativ se construieşte în doua variante, cu un singur
sau cu două locuri de rupere a circuitullui.

Polul separatorului cu un singur loc de rupere al circuitului are două izolatoare-suport (pe
care sunt fixate braţele port-contact) , care pot fi ambele rotative sau numai un singur izolator rotativ
celălalt rămănând nemişcat.

În următoarele figuri se arată câteva tipuri reprezentative de separatoare tip rotativ. Braţele
port contact sunt de regulă tubulare iar contactele mobile de construcţii foarte variate sunt argintate.
Contactele mobile tip gheară (c) la poziţia închis sunt presate unele pe altele cu ajutorul unui arc
montat în braţul tubular. Separatorul în V (d) are un gabarit mai redus ca cel prezentat în (c) şi i se
poate adapta cuţit de punere la pământ.

7
Separatoarele tip rotativ cu două coloane izolante au calitatea că sunt simple din punct de vedere
constructiv. Toate separatoarele tip rotativ au neajunsul că sunt solicitate la mari momente
încovoietoare şi necesită distanţe reletiv mari între poli , iar contactele cu joncţiune a barelor cu
capă izolatorului rotativ implică dificultăţi constructive.
Pentru mişcarea distanţei dintre poli se preconizează uneori înclinarea în sus a braţelor port
contact la separatoarele cu două coloane rotative.

2.2.3 Separatoare tip pantograf

Fac parte din grupa separatorelor de construcţie specială, destinate mai ales pentru efectuarea
închiderii şi deschiderii unui circuit într-un plan vertical între două linii (bare) în aer liber, aflate în
plane orizontale diferite, situate la mare distanţă (4500 mm) . Aceste separatoare funcţionează la
tensiuni foarte ridicate (peste 220kv) şi se compun în esenţă dintr-un cuţit pliant tip pantograf cu o
singură coloană de izolatoare suport, la care comanda asupra cuţitului se face prin intermediul unui
arbore izolant introdus în interiorul coloanei suport sau montat în exterior paralel cu coloana. În
cazul separatorului cu cuţit pantograf, contactul mobil de la extremitatea acestuia este prevăzut cu
un dispozitiv de distrugere a gheţii. Când contactul fix este suspendat de conductoare electrice, care
se pot

8
deplasa din cauza vântului, givrajului, etc., contactul mobil se va monta pe un cuţit tip foarfece.

Separatoarele cu cuţit pliant tip pantograf sunt acţionate pneumatic şi sunt mai complicate
din punct de vedere constructiv, însă au un gabarit redus în plan orizontal.

Închiderea separatorului se face cu aer comprimat, prin intermediul coloanei (arborelui)

rotative, care printr-un sistem de roţi dinţate, situate în carcasa capului separatorului, pune în
mişcare mecanismul de ridicare al cuţitelor.

Cele doua părţi ale contactului mobil lunecă spre exterior pe contactul fix, cuţitul continuând
ridicarea până la închiderea cursei necesare în contact. Acest tip de separator poate fi echipat cu
cuţit de punere la pământ, care poate fi pus in mişcare de o acţionare pneumatică independentă. În
figurile de mai sus se reprezintă un alt tip de separator cu cuţit pliant tip pantograf mai simplificat.
Principiul de funcţionare este aproximativ identic ca şi cel precedent.

CAPITOLUL III

SEPARATOARE DE SARCINĂ

În instalaţiile electrice de înaltă tensiune este în general necesară pentru orice plecare
înscrierea unui întreruptor automat (pentru comanda şi protecţie)] cu un separator (pentru separare
vizibilă). În instalaţiile de medie tensiune, pentru consumatori de mică putere, este însă posibilă
folosirea unui singur aparat care să realizeze toate funcţiile (şi care revine astfel mult mai
ieftin)Acest aparat este separatorul de sarcină care are în plus faţă de separator ; un cuţit de rupere,
camere de stingere, şi un sistem de deschidere rapidă.Ca urmare, el poate întrerupe curenţii de
ordinul curentului nominal, protecţia la scurtcircuit fiind preluată de siguranţele fuzibile asociate sau
de un întreruptor automat din amonte.

9
 Arcul electric se stinge prin suflaj în camere de stingere cu autoformare de gaze, plate sau
tubulare, cu pereţi din material gazogen ca fibra vulcanică sau plexiglasul, care au proprietatea de a
degaja gaze sub acţiunea temperaturii înalte a arcului electric sau, în camere de stingere cu
autocompresie (dotate cu piston care, sub acţiunea deplasării cuţitului, produce un mic volum de aer
comprimat) .

CAPITOLUL IV

ÎNTRERUPTOARE DE ÎNALTĂ TENSIUNE

4.1 Generalităţi

Întreruptoarele de înaltă tensiune sunt aparate electrice automate destinate pentru comutaţie
(închiderea şi deschiderea) circuitelor electrice de înaltă tensiune parcurse de curenţi. Sarcinile
principale ale acestor întreruptoare sunt operaţiile de restabilire şi întrerupere (rupere) a curentului
de sarcină normală de serviciu, la intervenţia voită a operatorului şi să întrerupă (rupă) cât mai rapid
în mod automat curenţii de scurtcircuit şi de suprasarcină, inadmisibili de mari, în urma sesizării
protecţiei prin relee; la nevoie, aceste aparate trebuie să poată îndeplini operaţia de reanclanşsare
automată imediat după prima deconectare.

10
 Pentru comanda directă, manuală sau de la distanţă, în cazul regimului normal de
funcţionare, şi automată, în cazul regimului de avarie, întreruptoarele sunt înzestrate cu dispozitive
speciale de acţionare şi comandă.

În sistemele electrice de înaltă tensiune, întreruptorul fiind principalul aparat de comutaţie

automată, capabil să bareze extinderea unui regim de avarie în sistem, lui îi revine sarcina de mare
răspundere de a proteja instalaţiile electrice de mare preţ, (generatoare, transformatoare, etc..)
împotriva acţiunii curenţilor de scurtcircuit şi de a asigura atât alimentarea neîntreruptă cu energie
electrică a receptoarelor cât şi stabilitatea de functâţionare în paralel a centralelor.

Întreruptoarele vor fi cel mai mult solicitate în decursul ruperii curenţilor de scurtcircuit
mari. Cu toate acestea, chiar la deconectarea curenţilor inductivi mici ai transformatoarelor
neîncărcate şi curenţilor capacitivi ai liniilor lungi în gol, datorită apariţiei unei supratensiuni în
timpul procesului deconectării, pot lua naştere condiţii grele de funcţionare, atât pentru întreruptoare
cât şi pentru sistemul energetic.

La întreruptoarele de înaltă tensiune se folosesc următoarele medii de stingere; lichide (ulei

mineral, expansina, apa) şi gazoase (aerul şi SF 6 ambele comprimate şi gazele, rezultate din
descompunerea fibrei, stiplexului etc sub acţiunea termică a arcului electric).

În prezent apa se utilizează mai rar ca mediu de stingere, deoarece se evaporă uşor, prezintă
pericolul de îngheţ şi corodează părţile metalice.

Ca observaţie generală se menţionează că cu cât tensiunea de lucru a întreruptoarelor este

mai ridicată, instalaţia devine mai economică, în sensul că poate transmite o putere din ce în ce mai
mare.

4.2 Clasificarea întreruptoarelor

Întreruptoarele de înaltă tensiune de construcţie actuală în principal se clasifică după modul

şi mediul de stingere al arcului electric, în următoarele grupe principale:

a) Întreruptoare de putere cu lichid:

-întreruptoare cu ulei mult;
-întreruptoare cu ulei puţin;
-întreruptoare cu apă (expansivă).
b) Întreruptoare de putere cu gaze comprimate:
-întreruptoare cu aer comprimat;
-întreruptoare cu gaz SF6 comprimat.
c) Întreruptoare de putere cu autogenerare de gaze;
d) Întreruptoare de putere cu suflaj magnetic;
e) Întreruptoare de putere cu vacuum;
11
f) Întreruptoare [separatoare] de sarcină:
-întreruptoare cu autocompresie [autopneumatice];
-întreruptoare cu gaze SF6;
-întreruptoare cu autogenerare de gaze;
-întreruptoare cu suflaj magnetic;
-întreruptoare cu vacuum;
-întreruptoare automate.

La întreruptoarele moderne de înaltă tensiune (cu excepţia întreruptoarelor în vid) stingerea

arcului electric se face prin suflaj, coloana de arc fiind supusă acţiunii de răcire şi de deionizare a
unui jet de gaz. După modul de producere a acestui gaz, întreruptoarele se împart în două mari
grupe; cu acţiune internă şi cu acţiune externă.
a. La întreruptoarele cu acţtiune internă cum sunt, de exemplu, întreruptoarele cu ulei puţin,
debitul de gaz , deci efectul de stingere , creşte odată cu valoarea curentului întrerupt, deoarece
gazul, (hidrogen) este produs prin descompunerea uleiului sub acţiunea arcului electric. Rezultă
câteva caracteristici specifice:
-puterea de rupere nu este limitată decât la rezistenţa mecanică a camerei de stingere;

-curenţii mici sunt întrerupţi greu, fiind necesar un dispozitiv suplimentar de suflaj;

-aparatele sunt sensibile la defectul evolutiv (apariţia unui curent mare de scurtcircuit în
timpul stingerii unui curent mic).

b. La îintreruptoarele cu acţiune externă , cum sunt întreruptoarele cu aer comprimat şi cele cu

hexafluorură de sulf, debitul de gaz este independent de valoarea curentului şi este calculat pentru
valoarea maximă pe care trebuie să o întrerupă aparatul.

Deci:

-aparatele au o putere de rupere strict limitată;

-curenţii mici sunt întrerupţi violent (înainte de trecerea naturală prin zero), din care cauză
apar supratensiuni;
-aparatele sunt sensibile la defectul kilometric (curent de scurtcircuit cu panta foarte mare a
tensiunii de revenire , care apare atunci când scurtcircuitul se produce în zona periculoasă de 0,8-9
kilometri distanţă de întreruptor).

4.3 Întreruptoare automate cu ulei puţin

Primele întreruptoare automate de înaltă tensiune au fost întreruptoarele cu ulei mult, în care
uleiul avea rolul de izolator al polilor faţă de masa, de răcire a arcului si a piselor de contact şi în
special de deionizare (datorită presiunii mari a hidrogenului produs sub acţiunea arcului electric).
Acest ultim efect a fost considerabil odată cu folosirea unor camere de stingere astfel construite
12
încât gazul sub presiune, antrenând şi particule de ulei rece să fie dirijat asupra arcului sub forma
unui jet longitudinal sau transversal.

Păstrând numai camera de stingere şi trecând funcţia de izolare a uleiurilor asupra unor
izolatoare ceramice, s-a ajuns la întreruptorul cu ulei puţin, datorită marilor avantaje pe care le
prezintă faţă de întreruptorul cu ulei mult (în special eliminarea pericolului de explozie sau
incendiu) l-a înlocuit integral.

Întreruptoarele cu ulei puţin până la 20 kV se realizează de obicei în construcţia numită în

consolă” cele de tensiune mai înaltă în construcţia tip „coloană” iar cele de foarte înaltă tensiune tip
„V” specifică ruperii multiple.

13
 Camerele de stingere folosite în prezent sunt, în special, camere de tip „labirint” la care se
contează pe următoarele efecte:

-presiunea din camera 1 datorită descompunerii bruşte a uleiului este în general suficientă
pentru stingerea curenţilor relativ mici (în jurul curentului nominal) ;
-dacă arcul se întinde şi în camera 2 în momentul trecerii naturale prin zero, presiunea din
coloana de arc scade brusc, iar gazele şi uleiul din buzunarele laterale pătrund violent în zona
centrală răcind-o puternic, deionizând-o şi împiedicând astfel reamorsarea arcului;
-în sfârşit, când contactul mobil iese în afara arcului, se produce efectul de ajutaj, care apare
în zona 3 , unde coloana de arc este strangulată şi spulberată de gazele şi uleiul sub presiune care
forţează trecerea prin ajutaj în acelaşi timp cu arcul.

4.4 Întreruptoare cu aer comprimat (pneumatice)

În cazul întreruptoarelor cu aer comprimat, stingerea arcului electric se obţine trimiţându-se

asupra spaţiului dintre contacte, un jet de aer comprimat, care spală şi îndepărtează gazele ionizate
şi, prin rigiditateta sa dielectrică mare, împiedică reaprinderea arcului.

Pentru a se obţine o putere de rupere cât mai mare, cu un consum redus de aer comprimat, au
fost folosite diferite tipuri de de camere de stingere. Cele mai bune rezultate sau folosit prin
folosirea efectului de ajutaj, explicat anterior la întreruptoarele cu ulei puţin. În legatură cu acest
efect, sunt de reliefat doua aspecte:

14
 Tipuri de camere de stingere folosite la întreruptoarele cu aer comprimat: a- suflaj
transfersal; b,c – suflaj longitudinal(axial); d – suflaj radial

-pentru un ajutaj dat, există o anumita valoare maximă a curentului, care poate fi întrerupt cu
certitudine. Dacă această valoare este depăşită, diametrul coloanei de arc ocupă o parte importantă
din secţiunea ajutajului şi, datorită dilatării puternice a gazelor încălzite de arc, apare o
contrapresiune care „înfundă”ajutajul, împiedicând curentul de aer proaspăt să-şi îndeplinească
funcţia de răcire şi deionizare a coloanei de aer;

-efectul optim se obţine dacă trecerea naturală a curentului prin zero are loc în momentul în
care tija se găseşte la o anumită distanţă h de ajutaj. Tinând seama că această distanţă este mică (de
ordinul câtorva centrimetri) şi, deci insuficientă pentru asigurarea rigidităţii dielectrice după
stingerea arcului, constructorii de întreruptoare pneumatice au fost nevoiţi să recurgă la soluţii foarte
originale pentru rezolvarea acestui deziderat.

15
 Construcţia cu separator exterior
: contactul principal se deschide cu
distanţa h, iar imediat după stingerea
arcului se deschide un separator exterior (înseriat cu contactul principal) asigurând distanţa de
izolare necesară, după care se reînchide contactul principal. Pentru aclanşare se acţionează numai
separatorul care este construit cu capacitate mare de închidere. Varianta modernă a acestei
construcţii este cea cu un contact auxiliar care preia rolul separatorului:

-întreruptoarele cu jet liber, care folosesc un aliaj ,,fals”din material refractar, contactul fix
fiind la distanţă mare, suficientă pentru asigurarea rigidităţii dielectrice;

-în sfârşit, o alta soluţie este aceea de a menţine aer comprimat în cameră şi după stingerea
arcului „ datorită rigidităţii dielectrice foarte mari a aerului comprimat, distanţa h este suficientă în
aceste condiţii pentru asigurarea rigidităţii dielectrice.

Avantajele întrerupatoarelor cu aer comprimat sunt:

-înlăturare completă a pericolului de incendii şi explozii;

-puterea de rupere foarte mare;
16
-întreruperea extrem de rapidă a curenţilor de scurtcircuit [0,01-0,003s];
-funcţionarea sigură şi exloatare simplă;
-greutatea şi gabarit mici.

Dezavantajele, în afara de cele specifice întreruptoarelor cu acţiune externă sunt:

-construcţie mai complicată;
-necesită o instalaţie de aer comprimat;
-deschiderea şi închiderea întreruptorului cu aer comprimat este însoţită de un zgomot puternic.

4.5 Întreruptoare automate cu hexafluorura de sulf

Aceste îitreruptoare se bazează pe folosirea proprietăţii hexafluorurii de sulf (SF6) de a capta
cu uşurinţă electronii liberi şi de a deioniza în acest mod coloana de arc.

Avantajele considerabile ale întreruptoarelor cu hexaflorura de sulf şi anume:

-putere mare de rupere;

-supratensiuni de întrerupere mici;
-funcţionarea în spaţiu închis, fără expulzare de gaze sau lichide de întrerupere;
-zgomot foarte redus;
-gabarit mic;
- au făcut ca ele să se răspândească foarte repede, fiind fabricare astăzi pentru aproape toate
tensiunile de către mulţi producători.

4.6 Întreruptoare automate cu rupere in vid

Întreruperea în vid înaintat beneficiază de avantajul considerabil că, în lipsa purtătorilor de

sarcini, nu apare arc de întrerupere şi rigiditatea dielectrică se restabileşte imediat la distanţa de
câţiva milimetrii între contacte. Ele sunt indicate în domeniul tensiunilor medii pentru frecvenţe
mari de conectare.

Avantajele întreruptoarelor cu camera de stingere în vid sunt:

-timpi de întrerupere foarte scurţi şi restabilirea extrem de rapidă a rigidităţii dielectrice după
întrerupere (pemiţând frecvenţe foarte mari de comutare );
-dimensiuni reduse;
-zgomot redus;
-durata mare de serviciu a contactelor.

17
 CAPITOLUL V

APARATE DE PROTECŢIE

Generalităţi

În exploatarea instalaţiilor electrice de înaltă tensiune pot să apară brusc supracurenţi sau
supratensiuni, care pun în pericol întreg echipamentul electric, solicitând puternic mai ales căile de
curent şi izolaţiile.

Pentru a proteja echipamentul electric de efectul distrugător a acestor solicitări, în circuitele

electrice de înaltă tensiune se prevăd doua categorii de aparate de protecţie: siguranţele fuzibile de
înaltă tensiune, pentru protecţie la supracurenţi, şi descărcătoarele, pentru protecţie la supratensiuni.

5.1 Siguranţe fuzibile de înaltă tensiune

Siguranţele fuzibile de înaltă tensiune sunt aparate automate de comutaţie, destinate pentru
protecţia instalaţiilor de înaltă tensiune împotriva curenţilor de scurtcircuit (şi de suprasarcină
inadmisibili de mari în condiţii specificate) prin topirea unei anumite părţi a căii de curent.

Siguranţele fuzibile de înaltă tensiune cu mare putere de rupere se utilizează la:

-protecţia transformatoarelor de putere împotriva scurtcircuitelor;

-protecţia motoarelor de înaltă tensiune;
-protecţia bateriilor de condensatoare;
-protecţia ramificaţiilor retelelor cu putere instalată redusă, racordate la reţele puternice;
-instalaţii de distribuţie industrială în combinaţie cu întreruptoare de sarcină.

Siguranţele au calitatea că limitează curenţii la scurtcircuit. Constructiv sunt extrem de

simple şi au preţ redus, dar au neajunsul că înlocuirea unui patron ars necesită întreruperea
alimentării cu energie a consumatorilor. În prezent cel mai răspândit material pentru firul fuzibil este
argintul, având o mare conductivitate electrică.
Puterea de rupere a siguranţelor poate fi mărită prin asigurarea unei eficiente stingeri a
arcului electric. Mijloacele de stingere cele mai eficiente în cazul de faţă sunt următoarele:

-suflaj de gaze în zona de ardere a arcului, obţinut prin descompunerea unui material gazogen;
-fante înguste din material izolant, aşezate în calea arcului umplute cu nisip de cuarţ;
-întinderea pe cale mecanică a arcului electric format, prin intermediul unui arc.

18
 În funcţie de modul de stingere a arcului electric, siguranţele se pot clasifica în trei grupe:
-siguranţe cu autosuflaj cu gaze fig. a ;
-siguranţe cu material de umplutură fig b;
-siguranţe cu lungirea mecanică a arcului electric fig c.

5.2 Eclatoare

Eclatoarele sunt cele mai simple aparate de protecţie împotriva supratensiunilor de origine
atmosferică.

19
 Ele se compun din doi electrozi metalici, izolaţi unul faţă de altul, uneori cu posibilitate de
reglare a intervalului distruptiv.

Se construiesc trei tipuri de eclatoare utilizate în sistemul de distribuţie:

-cu coarne;
-cu tije;
-cu inele- ecran sau coarne de protecţie.

5.3 Descărcătoare

Protecţia izolaţiei electrice a aparatelor, transformatoarelor şi generatoarelor de înaltă

tensiune împotriva supratensiunilor de origine atmosferică sau de altă natură se realizează cu
ajutorul descărcătoarelor. Aceste aparate de protecţie se montează între conductele de fază şi
pământ, principiul lor de funcţionare bazându-se pe descărcarea la pământ a liniei cu scopul de a
limita amplitudinea şi panta undelor de supratensiune la valori nepericuloase pentru izolaţia
instalaţiilor electrice.

Descărcătoarele trebuie deci să îndeplinească doua funcţii:

-să limiteze valoarea supratensiunilor, care pot să apară între conducta protejată şi pământ,
prin punerea temporară la pământ a conductei, printr-o impedanţa mică;

-să întrerupă automat legatura conductei cu pământul, îndată ce valoarea supratensiunii nu

mai poata periclita izolaţia.

5.3.1.Descărcătorul tubular

20
Descărcător tubular: 1- tub izolant din material generator de gaze; 2- electrod superior; 3- electrod
interior; 4- distanţa interioară de amorsare; 5- distanţa exterioară de amorsare; 6- conducta protejată;
7- piesa de fixare.

Prin introducerea unui eclator într-un tub de material gazogen, se obţine un descărcător
tubular capabil să întrerupă arcul electric format datorită suflajului de gaze produse prin
descompunerea materialului gazogen Pentru a evita solicitarea continua a dielectricului tubului, se
intercalează de obicei un al doilea eclator între descărcător şi conductorul protejat.

5.3.2.Descărcătoare cu rezistenţăa variabilă

Construcţia unui descărcător cu rezistenţă variabilă este format din următoarele elemente:

-o coloană de discuri obtinuţă din praf de carbură de siliciu aglomerat cu anumiţi lianţi, care
constituie o rezistenţă variabilă în funcţie de tensiune;
-o coloana de eclatoare identice formate din discuri de cupru sau alamă separate prin distanţiere (de
mică, steatită etc);
-un izolator de porţelan, în interiorul căruia sunt închise ermetic eclatoarele şi rezistenţele;
-bornele de legătură electrică şi elemente de fixare mecanică.

21
 Principiul de funcţionare.

La apariţia unei supratensiuni, eclatorul amorsează un arc electric. Se stabileşte astfel prin
rezistenţe un curent de punere la pământ de la câteva sute la câţiva mii de amperi. Deoarece
rezistenţa discurilor este cu atât mai mică cu cât tensiunea aplicată este mai mare, căderea de
tensiune la bornele descărcătorului, numită tensiune reziduală, se menţine la valori nepericuloase
pentru izolaţia instalaţiei.
După ce supratensiunea a fost anihilată în acest mod, eclatorul rămâne ionizat, iar prin
descărcător continuă să treacă un curent alimentat de tensiunea de serviciu, numit curent de însoţire.
Dar, la valoarea tensiunii de serviciu corespunde o valoare mult mai mare a rezistenţei variabile,
care limitează curentul prin descărcător, la valori suficient de mici (câţiva zeci de amperi) pentru a
putea fi stins de eclator la prima trecere naturală prin zero.

22
 BIBLIOGRAFIE

1. Năstase Bichir-Maşini,aparate,acţionări şi automatizări-Editura

didactică şi pedagogică,Bucureşti,1993

2. Năstase Bichir, Dan Mittoc,Corneliu Botan--Instalaţii si echipamente

electrice-Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,1994

3. Iacob Suciu-Aparate electrice-Editura didactică şi,Bucureşti,1968

23