ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT

TÂRGU-JIU

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR:

ÎNDRUMĂTOR:

ABSOLVENT:

TG-JIU
2009
ÎNGRIJIRILE GRAVIDEI CU DISGRAVIDIE EMETIZANTĂ

"Viaţa este o flacără care se

stinge întotdeauna, dar recapătă
scânteie ori de câte ori se naşte un
copil."
G.B.Shaw

2
 CUPRINS

1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie ale aparatului genital feminin.......................... 4

2. Diagnosticul de sarcină......................................................................................... 12
3. Modificări morfo-funcţionale ale organismului matern în cursul sarcinii............ 15
4. Disgravidiile precoce............................................................................................ 31
5. Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavilor. Diagnostic nursing ................ 39
6. Cazuri clinice........................................................................................................ 41
7. Bibliografie........................................................................................................... 61

3
 NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI
GENITAL FEMININ

Organele de reproducere feminine se clasifică în: organe interne

organe externe
Organele externe - Vulva : totalitatea formaţiunilor genitale externe la
femei ce se găsesc situate de la marginea inferioară a pubisului până la
perineu.
Muntele lui Venus - este alcătuit din grăsime şi este situat pe faţa
inferioară a pubisului. După pubertate zona este acoperită de pilozitate care
diferă după sex: - la femeie în forma de triunghi, iar la bărbat nu are caracter
terminal şi se continuă până la orbii.
Labiile mari: sînt două pliuri cutanate care pornesc de la Muntele lui
Venus şi continuă până la perineul posterior. Forma ovoidală, lungimea de 7
- 10 cm, lăţime de 2 - 3 cm şi o grosime de 1 - 1,5 cm.
Structură: La exterior este pielea care conţine un sistem pilos şi
numeroase glande sebacee; sub piele se află un strat dens de ţesut
conjunctiv, bogat în fibre elastice şi puţine fibre musculoase netede, iar în
profunzime un ţesut celular grăsos, unde se termină în evantai ligamentul
rotund.
Labiile mari sunt bogat vascularizate şi inervaţia este dată de plexul
lombar şi plexul sacral.
Labia mare este omologă cu scrotul la bărbat şi este puţin dezvoltată
înainte de pubertate şi după menopauză.
Labiile mici: sau nimfele, se găsesc situate intern faţă de labiile mari.
Lungimea este aproximativ de 3 -5 cm, iar grosimea de 1 - 3 cm. Au o

4
margine în raport cu bulbii vaginali şi o margine liberă. Sunt alcătuite din
ţesut grăsos, ţesut conjunctiv şi au fibre musculare netede acoperite de un
epiteliu pavimentos în care predomină numeroase papile. Conţin
numeroase glande sudoripare.
Vascularizaţia şi inervaţia este aceeaşi ca la labiile mari, de unde au şi
o mare sensibilitate.
Clitorisul: - este o formaţiune mică, cilindrică, situat la partea
anterioară a vulvei, între extremităţile anterioare ale labiilor mici. Este
omologul penisului de la bărbat. Are o lungime de 6 cm (3 cm rădăcinile şi 3
cm capul) şi grosimea de 0,5 cm. Este alcătuit din corpi cavernoşi, care merg
de-a lungul ramurilor eschio-pubiene şi se întâlnesc la marginea inferioară a
simfizei pubiene pentru a forma corpul clitorisului. Acesta are un traiect
ascendent pe faţa anterioară a simfizei, apoi se cutează anterior şi se termină
cu glandul care este acoperit de un epiteliu stratificat, bogat inervat.
Vestibulul - se întinde între clitoris şi comisura posterolaterală. Este
vestigiu al sinusului uro-genital. În interior se deschide uretra şi orificiul
inferior al vaginului.
Meatul urinar - este un orificiu circular situat imediat înapoia
clitorisului.
Orificiul inferior al vaginului este o deschidere ovalară cu axul mare
orientat antero-posterior. Pe marginea orificiului inferior se inseră membrana
himenală, care este formată din ţesut conjunctiv, fibre elastice şi colagene.
Himenul este de obicei circular, dar poate fi sectat, lamelar, iar ruptura lui se
produce în timpul primului contact sexual.
Bulbii vaginali - sunt situaţi de o parte şi de alta a orificiului inferior
al vaginului. Are o lungime de 3 - 4 cm, o lăţime de 1 -2 cm şi o grosime de

5
0,1 – 1 cm. Embriologic corespund corpilor cavernoşi ai penisului.
Vascularizaţia şi inervaţia este dată de arterele ruşinoase şi nervii ruşinoşi.
Glandele anexe - Glandele Bartholin - sunt situate în grosimea labiilor
mari, în jumătatea posterioară a acestora, au o lungime de 1 cm şi lăţimea de
05, cm. Canalul glandelor este lung de 1,5 - 2 cm şi se deschide pe peretele
lateral al vaginului în apropierea membranei himeale.
Glandele Skene - sunt situate periuretral unde îşi vor deschide
canalele de excreţie.
Vaginul - este un tub musculo – membranos, care se întinde de la
vulvă până la uter şi este situat între vezică şi rect. El reprezintă organul de
excreţie al uterului pentru sângele menstrual: este organul de copulaţie al
femeii iar la naştere formează canalul pelvin – genital.
Vaginul are forma unui cilindru turtit transversal în treimea inferioară
turtit antero - posterior în treimea mijlocie şi rotund la extremitatea
superioară care se inseră pe colul uterin. Are o lungime de 8 - 9 cm şi un
diametru de 2,5 cm cu posibilităţi de creştere a acestui diametru în momentul
naşterii fătului. Fundul de sac posterior al vaginului este în raport direct cu
fundul de sac Bourglas. Peretele vaginal este format din trei straturi.
Stratul intern - numit impropriu mucoasa vaginală este alcătuit dintr-
un epiteliu pavimentos stratificat nepavimentat. Acest epiteliu nu are glande.
Epiteliul vaginal prezintă un strat bazal format din celule mici, un strat
intermediar format din celule ovoidale şi un strat superficial format din
celule mari poliedrice cu un nucleu plonotic. Celulele superficiale ale
epiteliului vaginal sunt încărcate cu glicogen. Glicogenul celular este
dependent de estrogenii secretaţi de ovar. Bacilii Doderieini sunt germenii
care populează vaginul şi care transformă glicogenul în acid lactic. PH-ul

6
secreţiei vaginale la femeia adultă este 4-5, iar înainte de pubertate şi după
menopauză este alcalin 7 - 8.
Stratul muscular din peretele vaginului este slab reprezentat.
La extremitatea inferioară, se găseşte un strat de fibre musculare striate
constituind sfincterul vaginal. Vascularizaţia vaginului este dată de artera
uterină, arterele vezicale inferioare şi hemoroidală mijlocie şi cea ruşinoasă.
Inervaţia este dată de ramuri ale plexului hipogastric inferior şi plexului
sacrat.
Planşeul pelviperineal – este un diafragm muscular aponevrotic, care
închide extremitatea inferioară a cavităţii abdomino - pelvine, fixează
organele pelvine la pereţii canalului dur şi permite deschiderea la exterior a
uretrei, vaginului şi rectului. Acest planşeu are următoarele straturi:
- piele;
- ţesut celular subcutanat;
- fascia perineală superficială, între fascia superficială şi foiţa
superficială a fasciei perineale profunde (este lobul bulbo - clitoridiană în
care se află muşchii bulbo – cavernoşi, ischio - cavernoşi şi clitorisul, cu
muşchiul transvers superficial al perineului),
- fascia perineală profundă între foitele căreia se află muşchiul
transvers profund al perineului (muşchiul sfincter anal);
- prelungirile anterioare ale foselor ischio - rectale bilaterale;
- diafragma uro - genitală ce cuprinde în grosimea ei muşchii
ridicători anali şi coccigieni.

7
 ORGANELE INTERNE

Uterul este un organ musculos - cavitar destinat să primească oul după

migraţie, să-i favorizeze dezvoltarea şi la maturitate să-1 expulzeze. În afara
sarcinii are forma unui trunchi de con cu baza în sus şi vârful în jos. Este
împărţit anatomic în două părţi inegale, o porţiune superioară de formă
triunghiulară - corp uterin şi o altă porţiune cilindrică inferioară - colul
uterin. Uterul are dimensiuni şi greutate diferită după vârstă şi paritate.
Uterul infantil are o lungime de 2,5 - 3 an, la nulipara adultă 5,5 - 8 cm, în
lungime 3,5 - 4 cm lăţime şi 2 - 2,5 cm grosime, iar la multipară 9 - 9,5 are
lungime 5,5 - 6 cm lăţime şi 3 - 3,5 cm grosime.
Corpul uterin are o greutate care variază între 50 - 80 gr. În ceea ce
priveşte raportul dintre corp şi col acesta este în favoarea corpului uterin.
Consistenţa uterului este fermă. Peretele uterin este format din 3 straturi:
seros, muscular şi mucos.
Stratul seros este format din peritoneul care acoperă uterul şi care este
aderent de musculatură, în afară de porţiunea supravagirială a colului şi la
nivelul ligamentelor largi.
Stratul muscular - este format din fibre musculare netede dispuse în
bazine şi unite între ele prin ţesut conjunctiv şi elastic.
În cursul sarcinii, fibrele musculare în porţiunea superioară a uterului
cresc considerabil, iar la nivelul colului nu se produce nici o modificare în
acest sens; grosimea muşchiului uterin variază între 0-20 mm. Este format
din trei straturi: extern, mijlociu şi intern.
Dezvoltarea muşchiului uterin în cursul sarcinii se face sub acţiunea
estrogenilor.

8
 Mucoasa uterină sau endometrul - are o grosime care măsoară 3 - 4
cm şi este alcătuită din epitelii, glande şi stromă. Variază ca structură şi
grosime în timpul ciclului menstrual şi sarcinii. În afara sarcinii este format
din două straturi: unul profund sau bazal, de 0, 5 cm grosime, a cărui stromă
conţine fundurile de sac glanulare, şi un strat superficial sau funcţional a
cărui grosime variază între 0,5 - 5 mm în timpul unui ciclu menstrual şi a
cărui stromă conţine tubii glandulari, iar la suprafaţă este acoperit de un
epiteliu.
Celulele epiteliului de suprafaţă sunt elicoidale sau cilindrice, joase,
sunt ciliate şi orientate pe un singur strat.
Glandele endometrului sunt tubulare şi seamănă cu un deget de
mănuşă.
Stroma este situată între epiteliul de suprafaţă şi miometru.
Arhitectura vasculară are o mare importantă. Ramurile arteriale
pătrund în peretele uterin oblic; cea mai bogată reţea arterială se constată în
treimea mijlocie a acesteia. La suprafaţa musculaturii uterine ele se ramifică
în planurile paralele şi se numesc artere arcuate. Din ele pornesc arterele
radiale, apoi arterele spiralate, care irigă propriu-zis endometrul.
Istmul uterin este porţiunea care face trecerea între corp şi col.
Ligamentele uterului asigură menţinerea intrapelvină a uterului şi poziţia
normală de anteversoflexie - împreună cu muşchii planşeului pelvin.
Ligamentele uterului sunt:
- ligamente largi;
- ligamente rotunde;
- ligamente cardinale;
- ligamente utero - sacrale;
- ligamente pubo - cervicale.

9
 Vascularizaţia este dată de artera uterină şi ovariană.
Inervaţia este dată din sistemul simpatic, dar şi cel cerebro - spinal şi
parasimpatic.
Uterul prezintă un sistem de inervaţie extrinsec şi altul intrinsec.
Plexul ovarian derivă din plexul ciliac şi ganglionii renali.
TROMPELE FALLPE - se formează din 1/3 superioară a canalelor
Miller în cursul primelor opt săptămâni ale vieţii embrionare. Au o lungime
de 0 - 12 cm cu un diametru de 8 - 9 mm la extremitatea externă şi 2 - 5 mm
la cea internă. Trompa este împărţită în patru segmente:
1. porţiunea interstiţială este partea, care traversează miometrul; este
partea cea mai scurtă din trompă cu lungimea de 0,8 - 2 cm şi diametrul de
0,5 - 1 mm. La acest nivel avem numai fibre musculare circulare.
2. istmul - este segmentul imediat din apropierea uterului, are o
lungime de 3,5 cm şi un diametru de 2 - 3 mm. Conţine fibre musculare
longitudinale şi circulare şi este acoperit de peritoneu.
3. ampula este cea mai lungă porţiune şi măsoară 6 - 7,5 cm.
4. pavilionul este segmentul de deschidere al trompei în cavitatea
peritoneală.
De circumferinţa pavilionului se găsesc 15 - 20 franjuri, dintre care
unul este mai lung şi merge până la ovar, de care se prinde (franjul Richard).
Trompa este formată din trei straturi: seros; muscular şi mucos. Stratul
seros corespunde unui pliu al ligamentului larg, care înconjoară trompa
aproape în totalitate. Stratul muscular este format din fibre longitudinale
situate extern şi circulare situate intern.
Trompa este căptuşită cu o mucoasă care prezintă un epiteliu format
dintr-un singur strat de celule cilindrice, unele ciliate şi altele secretorii.

10
 Vascularizaţia este dată de artera tubară, ramură din artera uterină şi
ovariană.
Inervaţia este dată de fibre nervoase ce provin din plexul lombo-aortic
şi din plexul hipogastric inferior.
Ovarul - este glanda sexuală femelă în care se produc elemente
sexuale numite ovule şi hormoni sexuali femele.
Configuraţia externă - Ovarul are forma unei migdale, având o
lungime de 3 - 5 cm şi o greutate de 4 - 8 grame. La femeia adultă are o
culoare roşiatică, iar pe suprafaţă prezintă cicatrice, având aspectul
sâmburelui de piersică. Prezintă două extremităţi: externă şi internă şi două
feţe: internă şi externă, două margini: anterioară (aderentă) şi posterioară
(liberă).
Mijloace de fixare: Ovarul este menţinut în poziţie fiziologică prin
ligamentul utero - ovarian care îl leagă prin colul inferior de uter şi
ligamentul tubo - ovarian care se leagă prin colul superior de pavilionul
trompei. Nu este acoperit de peritoneu decât pe o porţiune redusă.

11
 DIAGNOSTICUL DE SARCINĂ

Grefarea oului în organismul matern produce modificări ale

organismului matern, care permit de cele mai multe ori diagnosticul de
sarcină.
Uneori datele clinice sunt suficiente pentru diagnostic, alteori sunt
necesare şi unele date de laborator.
Erori de diagnostic se produc de obicei în primele săptămâni de
sarcină când modificările de la nivelul uterului nu sunt prea evidente, iar
modificările generale pe care le antrenează sarcina sunt reduse.
Diagnosticul de sarcină în primele 16-18 săptămâni se observsă pe:
A. Semne subiective
B. Semne colective
A. Semne subiective
Amenoreea - este primul semn care apare în sarcină; este un semn
important la o femeie sănătoasă, tânără, cu o viaţă sexuală normală şi
menstruaţie ce apare regulat, în fiecare lună. Unele sângerări se mai pot
produce în primele săptămâni de sarcină şi pot fi confundate cu o
menstruaţie. Acestea sunt reduse cantitativ şi apar ceva mai târziu decât data
menstruaţiei.
Greţurile şi vărsaturile: sunt la început raţionale; apoi se întâlnesc şi
postprandial, în prezenta unor mirosuri puternice.
De obicei cedează după primele 12 săptămâni de sarcină.
Simptome urinare : distensia vezicii urinare şi compresiunea de către
uterul gravid, determină micţiuni frecvente, în special nocturne.

12
 Tot din primele săptămâni de sarcină apare şi constipaţia, ce persistă
până la sfârşitul sarcinii.
Mastodinita - semn precoce şi este dat de acţiunea estrogenului şi
progesteronului acinilor şi canalelor din glanda mamară.
Tulburări nervoase: instabilitate, emotivitate, somnolenţă şi 6 stare de
oboseală, apar în primele săptămâni de sarcină şi adesea durează toată
perioada.
B. Semne obiective: temperatura crescută peste 370C şi persistenţa ei
peste trei săptămâni poate fi un semn precoce de sarcină.
Modificările tegumentului - în special de le nivelul sânilor
(pigmentarea mamelonului: apariţia unei reţele nervoase - Haller;
pigmentarea liniei mediane pubo - ombilicale; pigmentarea organelor
genitale externe; pigmentarea feţei în formă de fluture). Toate aceste semne,
sunt semne ce apar în sarcina de 8 – 12 săptămâni.
Mărirea de volum a abdomenului se produce după 14 săptămâni, când
deasupra pubisului se vede şi se simte o formaţiune contractilă, care este
uterul gravid.
Modificările aparatului genital se produc în primele săptămâni de
sarcină şi pot fi constatate de medic, dar ele nu constituie semne certe de
sarcină.
1. Vulva şi vaginul prezintă o coloraţie uşor violacee datorită unei
vascularizaţii mai accentuate, care începe să se constituie (semnul
Chadwick).
Se poate constata o secreţie albă sau alb - cenuşie nefetidă,
nepruriginoasă, şi care este dată de o descuamare mai accentuată a
epiteliului vaginal.

13
 2. Modificările colului: constau în prezenţa unei cianoze (semnul
Goadell) dată de creşterea vascularizaţiei.
Imersia colului (se constată după patru săptămâni) se datorează unei
inhibiţii care se continuă până la sfârşitul sarcinii.
3. Modificările uterului sunt cele mai semnificative. Volumul uterului
este variabil în funcţie de vârsta sarcinii şi diferenţa se poate aprecia la un
interval de 3 - 4 săptămâni.
În primele 4 - 5 săptămâni, uterul este organ pelvin, iar după
săptămâna a opta organ abdominal.
Examenul bimanual vaginal şi abdominal poate defini corect
mărimea, forma şi consistenţa uterului. La 4 - 6 săptămâni uterul este uşor
mărit de volum, este asimetric.
La 12 săptămâni uterul depăşeşte simfiza pubiană cu 4 - 8 cm, este de
consistenţă păstoasă şi de obicei inegală.
În momentul palpării uterul devine semn de mare valoare în
diagnostic.

14
 MODIFICĂRILE MORFOFUNCŢIONALE ALE ORGANISMULUI
MATERN ÎN CURSUL SARCINII

Organismul matern este obligat să se adapteze noii situaţii prin

fertilizarea şi grefarea oului.
În asperitatea cazurilor acestor modificări păstrează armonia
funcţională a organismului gravidei.
Caracteristica acestor modificări determinate de sarcină constă în
supraactivitea funcţională a tuturor sistemelor şi aparatelor, în special a
sistemului neuro-endocrin şi metabolic.
Sistemul nervos:
În timpul sarcinii există o reactivitate specială a sistemului nervos
central condiţională de tipul de sistem nervos al gravidei ca şi al sistemului
neuro-vegetativ.
Femeia gravidă poate prezenta tulburări psihice şi tulburări ale
somnului mergând de la anxietate, insomnie, până la veritabile tulburări de
caracter.
Sistemul endocrin
Glandele endocrine sunt strâns legate de sistemul nervos.
Majoritatea glandelor endocrine suferă modificări morfologice cărora
le corespund modificări în funcţiile secretorii.
Dintre acestea cele mai importante modificări se produc la nivelul
hipofizei capsulelor suprarenale şi tiroidei, la care se adaugă şi apariţia
corpului galben de sarcină şi a placentei, organe endocrine proprii sarcinii.
Hipofiza, corticosuprarenala şi tiroida suferă un proces de hipertrofie
căreia îi corespunde o hiperactivitate.

15
 Hipofiza îşi dublează de obicei greutatea, celulele principale, celulele
cromofobe se înmulţesc, se hipertrofiază şi se transformă în elemente
caracteristice - celulele de sarcină. În schimb, hormonii gonadotropi sunt
inhibaţi de prolactină.
Tiroida suferă şi ea un proces de hipertrofie (cu 15 - 40 g) după luna a
V-a, hormonii tiroidieni intervenind în metabolismul apei şi mai ales în
metabolismul bazal în sarcină.
Corticosuprarenala se hipertrofiază, în special zona fasciculată, căreia
îi corespunde o hiperfenaţie, sarcina fiind considerată un autentic
hipercorticism fiziologic.
Corpul galben de sarcină este noua glandă endocrină care înlocuieşte
corpul galben menstrual. Corpul galben de sarcină, în care celulele sunt
mari, cu picături coloidale şi vascularizaţia bogată, se hipertrofiază până în
luna a III-a, iar în luna a IV-a regresează, funcţia lui fiind preluată de
placentă.
Această perioadă, între luna III - IV când placenta preia ştafeta de la
corpul galben de sarcină este momentul când se produc şi cele mai multe
avorturi spontane din cauze endocrine.
Corpul galben de sarcină este principala sursă de estrogeni şi
progesteron la începutul gestaţiei.
Placenta este considerată o glandă endocrină. Hormonii placentari se
împart în două mari grupe:
A. Hormoni proteici
B. Hormoni steroizi
Cel mai important hormon proteic este hormonul gonadotrop corionic
(BC) care are multiple roluri:
- menţine corpul galben de sarcină (rol luteotrop);

16
 - rol în diferenţierea gonadei masculine şi în sinteza de testosteron;
- rol imunodepresor matern;
- sintetizat încă de la debutul nidaţiei (după 10 zile) permite
diagnosticul precoce (biologic şi imunologic) de sarcină.
Hormonul lactogen placentar (HPL7) este al doilea hormon proteic
placentar şi are următoarele acţiuni biologice:
- rol metabolic favorizând creşterea fătului prin stimularea hormonilor
de creştere hipofizari;
- acţiune litotropă în sinergie cu HCG;
- acţiune mamogenetică.
Secreţia de estriol implică participarea placentei, care
scindează colesterolul matern în pregnenolon, acesta trece în compartimentul
fetal în corticosuprarenală.
În corticosuprarenală şi în ficatul fătului ia naştere apoi o serie de
produşi intermediari, care vor trece din nou în placentă.
Estrogenii contribuie la creşterea şi dezvoltarea uterului gravid, fiind
şi reactanţi pozitivi ai fibrei musculare uterine.
Progesteronul este secretat tot de sericitiotrofoblast din colesterolul
provenit din sângele matern şi se elimină prin urina sub formă de pregnadiol.
Este cel mai puternic reactivant negativ al fibrei musculare uterine, în
sarcină blocând contracţia uterină.
Metabolismele în sarcină
Metabolismul bazal în sarcină, creşte datorită dezvoltării uterului,
creşterii travaliului cordului şi aparatului respirator ca şi hiperfuncţiei
tiroidiene.
A. Metabolismul glucidelor

17
 Glucidele reprezintă sursa principală de substanţe energetice pentru
organismul gravid, metabolismul glucidic fiind exacerbat în sarcină. În lipsa
glucidelor organismul matern va folosi lipidele.
În sarcină, glicemia se menţine în limite normale, fiind inferioară sau
egală la 1,05 g/l.
B. Metabolismul lipidelor
În sarcină, lipidemia creşte continuu, ajungând până la 1000 - 1200
mg% Această acţiune constă în mobilizarea grăsimilor cu o creştere a
lipidelor circulante începând cu al II-lea trimestru de sarcină; lipidele au o
concentraţie dublă la naştere, revenind la normal, progresiv în postpartem.
C. Metabolismul proteinelor
Proteinele sunt necesare creşterii şi dezvoltării fătului, acestea trecând
activ bariera placentară sub formă de aminoacizi. În consecinţă, o dietă
hipoproteină are o acţiune nefastă, atât asupra fătului cât şi asupra
organismului matern, conducând la anemii de sarcină, disgravidii, naşterea
prematură şi chiar la moartea intrauterină a fătului.
D. Metabolismul apei şi electroliţilor
Apa totală creşte progresiv până la aproximativ 7 litri la termen,
creştere care este paralelă cu cea a apei extracelulare.
Volumul plasmatic creşte rapid până la 7 luni şi jumătate, pentru a
diminua progresiv înainte de naştere.
Totodată, în sarcină se produce o retenţie a apei, fenomen datorat
estrogenilor şi hormonilor corticosuprarenali.
E. Metabolismul fosfocalcic
În timpul sarcinii se produce o adaptare a metabolismului fosfocalcic
pentru a face faţă necesităţilor fătului în calciu şi vitamina D. Calcemia şi
fosfatemia se diminuează cu aproximativ 10%, în timp ce calciuria creşte.

18
Scăderea calcemiei este mai importantă începând cu luna a III-a de sarcină,
pentru ca la termen să scadă până la 95 mg/l.
În ultimele săptămâni de sarcină, se produce un transfer important de
calciu de la mamă la făt. Calciul este eliberat plecând din osul intern, sub
efectul creşterii hormonului paratiroidian, care acţionează asupra osului,
crescând resobţia osoasă, osteocitară şi osteoplastică.
Sarcina, antrenează astfel perturbări foarte importante ale
metabolismului fosfocalcic, la termen o femeie gravidă cedând în medie 30
mg fătului, în special între săptămânile 35 - 40 de gestaţie. Consecinţa este
predispoziţia mare pentru cariile dentare şi fracturi în sarcină.
Fătul este deci dependent de mamă în privinţa aportului de calciu, ca
şi vitamine D, care traversează placenta.
F. Metabolismul magneziului
Distrofii ale raportului care există între calciu şi magneziu, organismul
femeii gravide poate apela la magneziu când există o hipocalcemie.
Magneziul scăzut poate fi o cauză de avort sau naştere prematură.
G. Metabolismul fluorului
Fluorul traversează bariera placentară, concentraţia din cordonul
ombilical fiind corelaţia cu cea de la mamă. În cursul sarcinii, nu este
indispensabilă administrarea de fluor, dar trebuie prescris după naştere în
doză de 0,25 mg/zi.
H. Metabolismul fierului
Fătul îşi procură fierul necesar din rezervele materne, necesităţile de
fier ale femeii gravide fiind cu 1 - 1,5 mg% mai mari, în comparaţie cu
starea de 0 negraviditate (1,5 - 2,00 mg X/zi).
I. Lipsa zincului şi magneziului din organismul matern întârzie
creşterea intrauterină a fătului şi apariţia unor malformaţii.

19
 Tegumentele şi ţesutul celular subcutanat.
Modificările tegumentelor si a ţesutului celular subcutanat sunt foarte
frecvente:
- infiltraţie edematoasă a dermului şi ţesutului celular subcutanat,
pielea fiind lucioasă, catifelată;
- glandele sebacee, sudoripare devin mai active;
- hiperpigmentaţia atinge 50 - 75% din femei, care interesează faţa,
constituind şansa de sarcină, ca şi linia albă;
- vergeturile abdominale, de culoare roz la primipare, sidefie la
multipare, interesează abdomenul inferior şi rădăcina coapselor;
Sistemul osteoarticular
- decalcifierea din cauza nevoilor crescute de calciu ale fătului, de
unde predispoziţia mai mare pentru fracturi;
- petecea articulaţiilor bazinului şi chiar a articulaţiilor intervertebrale,
mai ales la nivelul celor lombare. Relaxarea cea mai importantă se produce
la nivelul simfizei pubiene.
Factorii de coagulare revin la normal la 6 săptămâni în postpartum;
- creşterea V.S.H. de la 10 – 20 mm/h la 40 - 50 mm/h
Aparatul digestiv
Modificările la nivelul aparatului digestiv apar precoce, interesând
toate segmentele, toate componentele acestuia. Dintre modificările
funcţionale avem:
- ptialismul, hipersialorea;
- greţuri şi vărsături gravidice care nu au o explicaţie etiopatogenică;
- creşterea apetitului, uneori chiar prevestirea acestuia.
a) La nivelul cavităţii bucale:

20
 - hipertrofii gingivale, gingivită de sarcină, prezente în 85% din
cazuri. Uneori sunt foarte pronunţate; regresează spontan după naştere.
- carii dentare frecvente, mai ales la multipare.
b) La nivelul stomacului s-au evidenţiat:
- o diminuare a secreţiei gastrice în cursul primului şi celui de al
doilea trimestru de sarcină.
c) La nivelul intestinelor ca urmare a acţiunii progesteronului asupra
fibrelor neteda ale tractului digestiv, există o presă intestinală cu tendinţe de
constipaţie.
d) La nivelul ficatului şi vezicii biliare se produc:
- sporirea activităţii hepatice, o solicitare suplimentară hepatică;
- golirea vezicii biliare este încetinită.
Aparatul excretor urinar
În privinţa funcţiei renale în sarcină se notează:
- creşterea diurezei, 1500- 1800 ml/24 ore;
- scăderea, densităţii urinare;
- creşterea filtrării glomerurale de la 150 la 180 ml în primele două
trimestre.
În sarcină apar modificări ale căilor urinare excretoare:
- polakiurie şi disurie, explicate prin congestia trigonului.
Modificările sistemului imun în sarcină:
Sarcina constituie o stare fiziologică în care se constată o scădere a
imunităţii. În sarcină scad atât factorii nespecifici de apărare antiinfecţioasă,
cât şi factorii şi mecanismele specifice de apărare.
Factorii nespecifici de apărare:

21
 - apărarea celulară - este dată de fagocitoză, cea mai veche reacţie de
apărare şi care constă în încorporarea microorganismelor de către neutrofile
şi mononucleare, cu digerarea lor enzimatică.
- apărarea umorală: fagocitoză are loc în mediu care conţine factori
antimicrobieni solubili.
Aparatul respirator
Aparatul respirator este mai puţin modificat decât aparatul circulator
în timpul sarcinii. Aparatul respirator este readaptat ca urmare a
compresiunii pulmonare efectuată de uterul gravid prin intermediul
diafragmei.
În sarcină apar unele modificări funcţionale:
- o uşoară creştere a frecvenţei respiratorii;
- o uşoară diminuare a capacităţii vitale şi capacităţii pulmonare
totale;
- diminuarea uşoară a volumului expirator maxim pe secundă
(VE.M.S.).
Funcţia cardiacă şi hemodinamică, aparatul cardiovascular
Cele mai importante din modificări se produc la nivelul aparatului
cardiovascular: modificări anatomice, funcţionale şi hemodinamice.
Din punct de vedere anatomic, morfologic, cordul este hipertrofiat,
orizontalizat, şocul apexian percepându-se în spaţiul IV intercostal.
Din punct de vedere funcţional, hemodinamic, se produc următoarele
modificări:
- creşterea, progresivă a debitului cardiac care începe din săptămâna a
10-a de sarcină, pentru a atinge maximum spre săptămâna 20-30, putând
depăşi valoarea normală cu 50%;
- creşterea ejecţiei sistolice, ca urmare a creşterii debitului cardiac;

22
 - creşterea ritmului cardiac încă de la începutul sarcinii cu 10 - 15
bătăi pe minut.
Creşterea volemiei - este factorul cel mai important în sarcină. Este
vorba de volumul sangvin total, care creşte sistematic de la 4000 ml în afara
sarcinii, la 5430 ml în săptămâna 34.
Modificările din periferie
În sarcină se produc modificări atât la nivelul vaselor cât şi modificări
la nivelul sângelui.
Modificările vaselor constau în:
- diminuarea rezistenţei periferice;
- modificări ale presiunii arteriale;
- scăderi ale presiunii sistolice (cu 2 - 3 şi mm Hg) şi diastolice în
prima jumătate a sarcinii, revenind progresiv la sfârşitul gestaţiei la valorile
normale;
- T.A. va fi considerată patologică când depăşeşte 140/90 mm Hg.
În sânge, se produc următoarele modificări:
- mărirea masei totale a sângelui cu hemodiluţie, numărul hematiilor
scăzând aparent sub cifra normală.
- hiperleucocitoză, depăşind 10000/mm.c începând cu luna a V-a de
sarcină.
- hipercoagulabilitate, tradusă prin:
- scăderea timpului de sângerare
- creşterea cantităţii de protrombină şi a fibrinogenului;
- creşterea timpului Quick;
- transferina;
- lizozomul;
- betalizina;

23
 - peptide bazice;
- properidină;
- opsoninele;
- interferonul;
- cosplesentul.
Apărarea specifică la rândul ei are două compartimente:
- apărarea, imunitatea celulară în care populaţia limfocitară stimulată
este cea a limfocitelor;
- apărarea umorală, dată de anticorpi.
În sarcină scad factorii nespecifici de apărare antiinfecţioasă,
opsoninele, properidinele, interferonul sau elementele care intră în
mecanismele imunitare, ca ionii de calciu care acţionează în activarea sau
pătrunderea masivă a antigenului microbian, care inhibă reacţiile imune ale
limfocitelor.
Indiferent de cauzele care le produc, există modificări evidente în
comportamentul celular şi cel umoral imunitar în sarcină, conducând la
imunodepresie.

II. MODIFICĂRILE LOCALE

Glanda mamară
Încă de la începutul sarcinii sânii devin hipertrofici, reţeaua venoasă
este bine dezvoltată aureola mamară este pigmentată prezentând o serie de
proeminenţe, tuberculii lui Montgomery, iar uneori pare o areolă secundară.
În timpul sarcinii glanda mamară este supusă unui ciclu evolutiv
format din două faze:

24
 - o fază cinetogenă, la începutul sarcinii, de dezvoltare a canalelor
galactofore şi a acinilior, sub influenţa estrogenilor şi progesteronului;
- o fază colostrogenă, în care se produc fenomene secretorii. Secreţia
de lapte este inhibată în sarcină la nivelul alveolelor de către estrogeni şi
progesteron produşi intenşi de către placentă.
Eliminarea de secreţie lactată şi nu de colostru este un semn de mare
valoare semiologică într-o sarcină oprită în evoluţie; aceasta traduce oprirea
secreţiei de estrogeni şi progesteron.
Aparatul genital
Cele mai importante modificări morfofuncţionale în cursul sarcinii au
loc la nivelul aparatului genital.
Morfoloogia uterului gravid
Modificările uterului gravid interesează: volumul, capacitatea,
greutatea, forma, consistenţa, situaţia, structura, funcţia, pentru a asigura
fixarea, dezvoltarea şi expulzia fătului. Cele mai importante modificări se
referă la:
- volumul uterului: toate dimensiunile corpului uterin cresc la termen
măsurând:
- 32 - 37 cm, diametru vertical;
- 24 cm diametru transvers;
- 22 - 23 cm diametru sternoposterior;
- capacitatea de la 2 - 3 ml la 5 litri la termen;
- greutatea, de la 50 gr la 1000 gr, 1200 gr în sarcină la termen;
- grosimea pereţilor, în funcţie de vârsta sarcinii: de la 10 - 15
mm, ajunge la 19 mm în luna a doua, ca după expulzie să
ajungă la 3 cm.
- forma se modifică în cursul sarcinii:

25
 - piriform, în luna a doua;
- sferoid, în lunile trei, patru, cinci;
- ovid, în lunile şase-nouă.
- consistenţa: păstos la începutul sarcinii, elastic şi iritant după
luna a cincea, datorită tensiunii lichidului amniotic.
- situaţia diferă după vârsta sarcinii:
- în primele şase săptămâni uterul rămâne organ pelvin;
- luna a III-a: la mijlocul distanţei dintre ombilic şi simfiza
pubiană (O.P.S.)
- luna a V-a la nivelul ombilicului (0);
- luna a VI-a la mijlocul distanţei dintre apendicele xifoid
şi ombilic (X.P.O.)
- luna a III-a la nivelul falselor coaste
- luna a IX- a coboară sub falsele coaste.
Structura uterului
Modificările de sarcină interesează toate cele trei tunici ale uterului
- tunica seroasă: - se hipertrofiază; ţesutul celular - este lax în regiunea
segmentului inferior datorită inhibiţiei, permiţând decolarea peritoneului în
această regiune;
- microscopic se constată hipertrofia stratului elastic şi epitelial;
- muşchiul uterin, de asemenea, se măreşte în sarcină datorită:
- hipertrofiei fibrelor existente;
- formării de noi fibre musculare;
- creşterii de ţesut conjunctiv;
- măririi vascularizaţiei.

26
 Fibrele musculare se alungesc şi se lărgesc, ele devin mai lungi şi mai
largi. Ca structură în mod sistematic se descriu trei straturi musculare
suprapuse:
- un strat intern, format din fibre musculare circulare;
- un strat mijlociu, mai gros, care constituie masa principală a
muşchiului uterin;
- un strat extern, format din fibre longitudinale situat subseros şi un
strat din fibre transversale situate mai profund.
Mucoasa caducă uterină, se descriu două zone:
- zona compactă, superficială, densă, formată din celule deciduale;
- zona profundă aleorală, spongioasă, formată din fundurile de sac ale
glandelor dilatate.
Caduca uterină după raportul cu oul, se împarte în:
- caduca parietală care tapetează restul cavităţii uterine şi care, după
luna a I V-a, aderă la prima;
- caduca sarotină situată între peretele uterin şi baza oului, care va
participa la constituirea placentei.
Colul uterin, prezintă şi el modificări, dar de mai mică amploare decât
corpul.
- consistenţa: se ramoleşte, permiţând dilatarea;
- dimensiunile: lungimea creşte de la 3 la 5 cm, iar lăţimea de la 2 la 3
cm;
- forma: conică la începutul sarcinii, devine fusiformă ulterior;
- situaţie şi direcţie : urmează ascensiunea uterului după luna a IV-a
de sarcină;
- orificii: ambele orificii (extern şi intern) rămân închise până la a II-a
naştere la primipare, iar la multipare orificiul extern este permeabil;

27
 - structura: formată din elemente vasculare în proporţie redusă, iar
caduca lipseşte;
Segmentul inferior, porţiunea cuprinsă între corp şi col se formează în
ultimele trei luni din isteul uterin.
- forma: calotă cu concavitatea superioară;
- grosime: 2 - 5 mm;
- structură: ţesut conjunctiv, caducă, peritoneu uşor decelabil;
- limite: - inferioară - orificiul intern al colului;
- superioară - 7 - 8 cm mai sus de orificiul intern al colului;
- raporturi: segmentul inferior vine în raport posterior cu fundul de sac
Douglas, nervii sacraţi, promotoriul sacrului, ligamentele utero-sacrate,
anterior cu vezica, iar lateral cu teaca hipogastrică ce conţine artera, venele
uterine şi uretrele.
În cursul travaliului segmentul inferior împreună cu colul, şters şi
dilatat formează canalul cervico - segmentar Braun.
Aparatul vasculo-nervos al uterului gravid prezintă o hipertrofie a
tuturor elementelor.
Arterele, hipertrofiate pătrund în caducă sub numele de artere helicine
(spiralate) şi se deschid în lacurile sanguine.
Veneke foarte voluminoase sunt valvulare. Ramurile venoase de la
caducă şi uteroplacentare care aduc sângele din spaţiile placentare materne
formează plexurile venoase ale stratului mijlociu uterin, de unde se
colectează pe bordurile organului, constituind plexul uterin.
Limfaticele îşi măresc volumul, formând trei reţele: subseroasă,
musculară şi mucoasă.
Modificările anexelor uterului

28
 Ovarele îşi măresc volumul, datorită vascularizaţiei abundente,
îmbibaţiei edemantoase şi prezenţei corpului galben de sarcină, care atinge
maxima de dezvoltare în luna a treia, apoi regresează din luna a patra de
sarcină.
Trompele se hipertrofiază mult, se alungesc, devenind sinusuri plasate
de o parte şi de alta a uterului.
Ligamentele uterului devin foarte laxe, se hipertrofiază şi se
hiperplaziază. Vaginul se hipertrofiază în special tunica musculară şi se
produce un proces de inhibiţie foarte pronunţat.
Modificările fiziologice ale uterului
Uterul prezintă proprietăţile fiziologice multiple latente, care sunt
exagerate şi se evidenţiază cu ocazia sarcinii şi naşterii:
1. Sensibilitate: exacerbată în momentul contracţiilor care sunt
dureroase colul fiind sensibil la dilatare.
2. Excitabilitatea: proprietatea muşchiului uterin de a se contracta sub
influenţa unei excitaţii, fie locale, fie la distanţă, creşte cu vârsta sarcinii.
3. Extensibilitatea: proprietatea biologică a fibrei uterine care permite
uterului de a fi destins de oul în dezvoltare.
4. Retractibilitatea: proprietatea care permite uterului de a reveni la
forma şi dimensiunile iniţiale, contribuind la realizarea hemostazei după
expulzia placentei.
5. Contractilitatea: proprietatea esenţială a uterului gravid. Contracţia
uterină poate fi provocată prin excitanţi diverşi:
- traumatisme psihice sau fizice;
- agenţi fizici (frigul, căldura);
- agenţi mecanici (masaje ale abdomenului, sonde);
- agenţii medicamentoşi (acitocina, chinină);

29
1. Contractilitatea uterină are următoarele caractere:
- ritmicitate;
- contracţii involuntare;
- contracţii de o anumită durată şi intensitate;

30
 DISGRAVIDIILE PRECOCE

Definiţie: Disgravidiile sunt manifestări patologice care apar numai cu

ocazia sarcinii, fiind datorate unei perturbări survenită, în organismul femeii
din cauza stării de gestaţie. Ele dispar o dată cu sarcina, deşi uneori pot lăsa
sechele.
În trecut au fost denumite toxicoze gravidice, toxemii gravidice,
deoarece geneza lor a fost atribuită unei toxine datorată sarcinii.
Din momentul apariţiei, instalării, disgravidiile se împart în:
- disgravidii precoce caracteristice primului trimestru de sarcină;
- disgravidii tardive caracteristice jumătăţii a II-a de sarcină.
Cauza manifestărilor digestive de sarcină ar fi sarcina însăşi,
considerată, ca un dezechilibru prelungit al umorilor, care este toxic pentru
organism.
Dintre numeroasele teorii emise pentru explicarea disgravidiilor
precoce trebuie reţinute:
1. teoriile nerviste: În sarcina normală se stabileşte noul echilibru
fiziologic pe baza incitaţiilor pornite spre centrii nervoşi superiori de
la nivelul, interceptărilor uterini, în urma ridării şi dezvoltării
produsului de concepţie. Perturbarea acestui echilibru conduce la
instalarea disgravidiei.
Rolul scoarţei cerebrale în disgravidiile precoce este o dovadă că
gravidele care fac disgravidii precoce au de obicei un fond nefrotic.
În cursul sarcinii incitaţiile pornite de la ou pot determina în primul
rând o hiperreflectivitate utero-gastrică şi utere-salivară, determinând
vărsaturi şi sialoree.

31
 Diagnosticul precoce, ar fi în ultimă instanţă, o exacerbare a
tulburărilor neurovegetative de sarcină.
Teoriile hormonale: Datorită faptului ca vărsăturile şi toate
manifestările patologice dispar după luna a III-a de sarcină, ceea ce coincide
cu scăderea gonadotropinelor coronice, unii autori au incriminat rolul HLG
în geneza disgravidiei precoce.
Acest lucru este dovedit că în mola hidatiformă, în care HLG are un
titru crescut, fenomenele de disgravide precoce s-ar datora unei
displacenteze prin creşterea secreţiei de gonadotropină corionică.
Concomitent se produce şi o scădere a sterolilor, a prognandiolului şi
estradiolului, conducând la o dezechilibrare a balanţei gonadotrofin - steroli.
3. Forme clinice - În cadrul disgravidiei precoce se descriu:
A. Ptialismul, hipersialoreea
B. Vărsăturile gravidice (disgravidia emetizantă);
A. Ptialismul : Hipersecreţia salivară poate varia mult ca intensitate de
la sialoree discretă care constituie numai un simptom de sarcină până la
salivaţii abundente, fluante, de 1000/ml/zi, care devin patologice, conducând
la spolierea de lichide, proteine, substanţe minerale.
Hipersecreţia salivară poate exista izolată sau se însoţeşte de vărsături.
Apare ce obicei, la începutul sarcinii şi dispare către luna a IV-a, dar poate
persista - excepţional - în tot cursul sarcinii.
Ca tratament se poate recurge la atropină, scobutil, sedative, cortico -
subcorticale.
B. Disgravidiile emetizante, vărsăturile gravidice:
Vărsăturile gravidice variază de la forma foarte uşoară uşor
suportabile, până la forme foarte grave cu sfârşit fatal dacă sunt neglijate, şi
din acest punct de vedere de gravidităţi se împart în:

32
 a. Vărsături simptom, moderate, rare, de obicei matinale, revenind pe
stomacul gol. Nu împiedică alimentaţia şi nu alterează starea generală.
b. Vărsături simple de tip benigne. Sunt mai frecvente, mai
supărătoare, survin atât pe stomacul gol cât şi după ingerare de alimente.
Sunt însoţite de greţuri, sialoree şi tulburări senzoriale,
C. Vărsături grave coercibile, se caracterizează prin:
1. intoleranţă gastrică completă;
2. fenomene de inaniţie consecutivă cu tulburări grave de metabolism.
Studiul clinic
În evoluţia vărsăturilor grave se descriu trei perioade:
a) Perioada de debut care durează 8 - 10 zile. Această perioadă se
caracterizează prin următoarele semne:
- vărsături repetate persistente, însoţite de efort, făcând imposibilă
alimentarea şi hidratarea;
- slăbirea progresivă observată continuu prin cântărirea repetată care
arată scăderea mesei de 300 - 500 g/zi;
- constipaţia;
- dureri epigastrice datorate spasmelor musculare;
b) Perioada de stare, denumită de Paul Dubois perioada febrilă sau
tahicardia, iar de profesorul Aburci perioada de complicaţie secundară
reversibilă. Această perioadă durează câteva zile până la o săptămână, timp
în care fenomenele mai pot fi reversibile prin instituirea unui tratament
corect. În această perioadă apar, din cauza intoleranţei gastrice complete,
fenomene de inaniţie: - spoliere în apă, săruri, glicogen, proteine, vitamine.
Ele au drept consecinţă tulburări de metabolism şi deficienţe
consecutive - funcţionale în special ale ficatului şi rinichilor.
Semne caracteristice ale acestei perioade sunt:

33
 - accentuarea vărsăturilor care se repetă aproape fără pauză, fiind
însoţite de eforturi violente;
- stare de adinamie, astenie;
- scăderea pronunţată în greutate (1/3)
- emacierea şi scăderea tonusului abdominal;
- tahicardie persistentă (100 - 200/min) însoţită sau nu de ascensiunea
termică, traducând starea toxică determinată de tulburările grave de
metabolism;
- hipotensiunea arterială;
- subicter ca urmare a insuficienţei hepatice care se instalează;
- oligurie pronunţată;
- albuminurie ca se poate însoţi la cilindrii hialini şi granuloşi în urină;
- cetonemie, prin utilizarea lipidelor ca material energetic şi
cetonemic, apariţia corpilor cetonici în urină este foarte importantă pentru
decelarea tulburărilor pronunţate în metabolism;
- hipometeinemia prin deficit de absorbţie şi tulburări hepatică;
- hipoglicemie şi azotemie;
- creşterea vâscozitaţii sanguine, hiperglobulinemie prin deshidratare;
- scăderea rezervei alcaline (până la 4% din volum);
- hiponatriemie;
- hipocalcemie şi carenţe vitaminice;
Dacă nu se iau măsurile terapeutice corecte necesare pentru
întreruperea reflexului nociv şi condensarea carenţelor secundare, se ajunge
la perioada a treia.
c) Perioada terminală: în această perioadă, datorită tulburărilor
metabolice persistente şi permanent se instalează alterări organice profunde

34
care nu mai pot fi modificate prin nici un tratament, nici chiar prin evacuarea
sarcinii.
Primele semne ale alterării sistemului nervos sunt tulburările mintale
de tipul psihozei Korsakoff cu fenomenul de polinevrită.
Aceasta se manifestă prin confabulaţii, incoerenţă în gândire şi lacune
în memorie, diminuarea reflexelor, fenomene care trebuie depistate cu grijă.
Aspectul clinic al bolii se schimbă apoi brusc.
- vărsăturile încetează, alimentele sunt tolerate în stomac, fără însă a
fi digerate.
- în locul constipaţiei apare diareea.
- în locul adinamiei apare agitaţia intensă.
- Femeia prezintă delir halucinatoriu, convulsii ale extremităţilor,
dureri vii pe traiectul nervilor (polinevrită);
- oligurie până la anemie cu o cantitate masivă de albumină în urină;
- icter intens;
- tulburări de vedere;
Femeia moare în 24 - 48 de ore în colaps, în această perioadă mică
întreruperea sarcinii neputând salva gravida.
Diagnostic: Problemele de diagnostic puse de vărsăturile gravidice
sunt următoarele:
1. în faţa unei femei tinere care prezintă o boală emetizantă, medicul
obstretician trebuie să se gândească şi la posibilitatea existenţei unei sarcini.
În aceste situaţii se vor face deci o anamneză atentă şi un examen genital,
care vor stabili, eventual, diagnosticul de sarcină, care ar putea fi cauza
vărsăturilor.

35
 2. Sarcina fiind cunoscută, va trebui făcut diagnosticul diferenţial al
vărsăturilor gravidice cu alte afecţiuni care ar putea determina vărsături în
timpul sarcinii:
- apendicita, colecistita, gastroeterita, uremia, meningita;
3. Odată stabilit diagnosticul de vărsături gravidice, va trebui apoi
precizat caracterul de gravitate al acestor vărsături, care se bazează pe
următoarele elemente:
- vărsături alimentare persistente şi repetate, care nu permit femeii să
reţină nimic din ceea ce ingerează;
- slăbirea accentuată şi progresivă: verificată prin cântăriri zilnice;
- oligurie importantă;
- subicter;
- tahicardie şi febră;
Tratamentul: trebuie să vizeze:
1. sedarea sistemului nervos şi a hiperreflectivităţii utero - gastrice
2. corectarea tulburărilor de metabolism şi a carenţelor vitaminice;
3. supravegherea atentă a evoluţiei bolii, pentru a pune în timp util
indicaţia intervenţiei chirurgicale, în caz de nereuşită a terapeuticii medicale
instituite.
1. în vederea sedării sistemului nervos, prima măsură care trebuie
luată este izolarea gravidei de sediul familial sau de persoanele care ar putea
avea o influenţă dăunătoare asupra psihicului. Femeii trebuie să i se inspire o
încredere desăvârşită în tratamentul instituit, să i se cultive dorinţa şi voinţa
de a menţine sarcina. Ca medicaţie de sedare a sistemului nervos, se
administrează: o puternică armă pentru sedarea sistemului nervos şi
combaterea vărsăturilor sunt fenotiazinicele, ce sunt foarte eficace. Când mai
există oarecare toleranţă gastrică se poate administra clordelazin per os 0,25

36
g, de 2 - 3 ori/zi. În cazuri severe, administrarea se face fie intramuscular,
plegomazin, 0,25 gr de 2 - 3 ori/zi sau în perfuzii de ser glucozat 5% 200
ml.
În afară de clorpiromazină se mai folosesc:
- emetiral - administrat sub forma de supozitoare a 25 mg de 2 - 3
ori/zi;
- torecan - fiole a 6,5 mg subcutanat, intramuscular sau intravenos.
Fenotiazinicele se vor folosi numai pentru tratament de scurtă durată,
din cauza riscului teratogen.
În formele severe se va recurge şi la administrarea de antihistaminice
de sinteză ca Romerganul, fiole a 5 mg şi drajee a 30 mg,
Mult utilizate în practica obstreticală sunt amestecurile litice: un
fenotiazinic (plegomazin), un antihistaminic şi un antispastic (papaverină,
scobutil), amestec din care se injectează 2 - 3 cm la 6 ore intramuscular -
amestecuri care se pot administra şi în perfuzie intravenoasă.
În scopul combaterii hiperaciditaţii gastrice, aerofagiei şi dispersiei, se
recomandă bicarbonat de Na, ulcerotrat, citrat ce sodiu.
2. Terapeutica ce vizează corectarea tulburărilor de metabolism
cuprinde:
- reechilibrarea atentă şi corectă hidroelectrolitică prin perfuzii
intravenoase cu ser glucozat 5%, ser fiziologic;
- corectarea hipopotasemiei se face prin administrarea de clorură de
potasiu în soluţie conţinând 20- 40 mg/l;
Aportul zilnic de K+ nu va fi în general mai mare de 3 g/kilogram
corp.
- pentru combaterea acidozei se administrează bicarbonat de sodiu
soluţie 14% sau soluţie molară 84%;

37
 - combaterea deproteinizării organismului se poate face prin perfuzii
de plasmă şi aminoacizi (aminofuzin, trofazin etc.);
- vitaminoterapia, în special vitaminele din grupul B (B1, B6)şi
vitamina C pentru a compensa prin lipsa de aport şi a facilita corectarea
tulburărilor metabolice şi energetice;
- hormonoterapia poate contribui si ea la corectarea tulburărilor
metabolice, în special hormonii mineralocorticoizi care favorizează
reabsorbţia apei şi electroliţilor la nivelul tubilor renali şi micşorează astfel,
spolierea organismului în aceste substanţe.
Dacă evoluţia disgravidiei precoce nu poate fi corectată şi apare riscul
trecerii sale în perioada a III-a (perioada terminală) se procedează la
evacuarea sarcinii prin chiuretaj uterin, fenomenele dispărând spectaculos în
orele imediat următoare întreruperii sarcinii.
Această situaţie trebuie să fie însă ultima la care se recurge, în prezent
un tratament corect şi precoce instituit permiţând evoluţia sarcinii aproape în
toate cazurile de disgravidie.

38
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR.
DIAGNOSTIC NURSING

Procesul de îngrijire este un element intrinsec activităţii medicale

fiind propriu muncii asistentei medicale. El are ca şi conţinut acordarea
îngrijirilor individuale de calitate în care pacientul este plasat în centrul
preocupărilor şi atenţiei, ţinându-se cont de cerinţele şi necesităţile sale.
Pornind de la principiul de bază al nursingului, acela ca orice fiinţă
umană este caracterizată de 14 nevoi fundamentale, enunţate de către
Virginia Hendersson, putem spune că aceste nevoi fundamentale cărora
asistenta medicală se străduieşte să le răspundă, există, indiferent de
diagnosticul medical pus.
Prin nevoia fundamentală înţelegem tot ceea ce este esenţial fiinţei
umane prin acţiuni adaptate, pe care le îndeplineşte singura sau pe care
altcineva le face în locul ei, în funcţie de baza de creştere şi dezvoltare,
precum şi în funcţie de normele şi criteriile de sănătate stabilite.
Procesul de îngrijire este compus din elemente definitive şi
recunoscute, reprezentate de tehnicile de executare a diferitelor acte
medicale ce trebuiesc în permanenţă modificate şi adaptate în funcţie de
nevoile fiecăruia.
Îngrijirile sunt influenţate atât de simptomatologia cât şi de vârsta
bolnavului, de cultura şi emotivitatea acestuia, de forţa fizică sau gradul de
inteligenţă. Procesul de îngrijire presupune parcurgerea următoarelor etape:
- culegerea datelor;

39
 - analiza şi interpretarea acestora, în urma căreia se va identifica
problema bolnavului (P), ceuza (sursa de dificultate - E) şi semnele de
dependenţă (S);
- formularea de obiective ce vizează satisfacerea nevoii;
- planificarea acţiunii şi intervenţiei prin care sau în urma cărora sa se
anuleze sau atenueze manifestările de dependenţă;
- evaluarea îngrijirilor acordate;
- reevaluarea rezultatelor îngrijirilor acordate (reajustarea planului de
îngrijire).
Prin diagnostic nursing înţelegem acea formulare ce orientează spre
persoană, privind-o ca un top biofiziologic şi psihosocial, descriind reacţia
acestuia faţă de procesul bolii, ele se modifică în funcţie de această reacţie a
persoanei bolnave.
Diagnosticul nursing este diferit de cel medical, acesta fiind orientat
spre patologie, rămânând în general constant pe tot timpul bolii şi conduce
actul medical pe care îl încredinţează asistentei. Diagnosticul infirmier este
cel care conduce, coordonează actele infirmiere, le aranjează în ordine şi le
evaluează, fiind complementar diagnosticului medical.
În urma stabilirii diagnosticului infirmier, asistenta va formula
obiectivele îngrijirii care vor fi precise şi adecvate surselor de dificultate.
Aplicarea în practică a modelului planificat de acţiuni nursing are drept scop
ajutarea pacientului în a-şi menţine sau a-şi recăpăta independenţa.
Asistenta medicală, prin activitatea ei, face ca viaţa să fie mai mult
decât un proces biologic, în aşa fel încât alături de ceilalţi membrii ai echipei
medicale să adauge ani vieţii şi viaţă anilor.

40
 CAZURI CLINICE

CAZUL I
NUME: Constantinescu; PRENUME: IOANA; VÂRSTA: 26 ani;
Mediu urban; DATA INTERNĂRII: 06.III.2009.
MOTIVELE INTERNĂRII: Se internează pentru greţuri, vărsături 5-
6/zi, dureri lombo-abdominale.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: fără importanţă.
ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE: Menarha de la 14
ani, ciclu menstrual regulat la 28 de zile, durate de 3 zile, flux moderat.
Naşteri = 0; Avorturi = 0.
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE: - Gastroduodenită
cronică.
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: - loc de muncă cu exces de
umiditate, cu zgomot, frig.
- locuinţă salubră la bloc.
ISTORIC: UM 21.III.1999.
Afecţiunea debutează în urmă cu aproximativ o săptămână prin
greţuri, a început de la fumul de ţigară, cafea, ulterior urmat de 2 - 3
vărsături/zi, pentru care gravida nu a făcut tratament.
De aproximativ 2 - 3 zile prezintă 4 - 5 până la 6 vărsături/zi,
inapetenţă, dureri lombo-abdominale, motiv pentru care solicită consultaţie
de specialitate, fiind internată pentru tratament.
EXAMEN PE APARATE ŞI SISTEME: - relaţii normale.
- G= 60 kg; TA: 110/65 mmHg.

41
 EXAMEN LOCAL: Stare generală bună. Afebrilă. Sânii uşor măriţi
de volum, cu aureolă mamară hiperpigmentată, tuberculii Mongomery
prezenţi.
Abdomen suplu, mobil cu respiraţia, discret sensibil în epigastru şi în
hipogastru.
EXAMEN CU VALVE: Organe genitale externe cu discrete
modificări de sarcină. Col de mulipară. Nu pierde sânge nici lichid amiotic.
T.V. Col lung cu orificiul extern închis. Corp uterin mărit de volum
cât o sarcină de 6 - 7 săptămâni, globulos, păstos, mobil, nedureros.
Anexe nepalpabile.
T.R. Parametre suple.
EXAMEN DE LABORATOR:
- Examen de urină: - glucoza
- albumină - absent
- 110 - 12% Glicemie 80%
- Ht - 3 8 % Creatină 1 mg 5 Tymol - 2 UML
Uree 40%
EXAMEN ECOGRAFIC: Sac ovular corespunzător unei sarcini de 6 -
7 săptămâni, lichid amiotic prezent.
DIAGNOSTIC: Sarcină 6 - 7 săptămâni. Disgravidie emetizantă.
TRATAMENT: - regim alimentar hidrozaharat cu alimente proaspete,
fracţionate în 5 mese, sucuri proaspete, ape minerale.
TRATAMENT MEDICAMENTOS: - Polegomazin 1/2 f/zi, scobutil -
1 f/zi.
- Vitamina B6 1 f/zi, Vitamina C 5 ml- 1 f/zi.
- Emetiral - 2 sup/zi,
- Metroclopramid - 3 tb / zi.

42
 Evoluţie favorabilă sub tratament, bolnava fiind externată după 7 zile
de spitalizare, cu următoarele recomandări:
1. De a continua tratamentul la domiciliu;
2. De a reveni la control peste 7 zile.

43
1 Nevoia Diagnostic de T.S.I Sursa de dificultate Obiectiv Intervenţii proprii şi Evaluare
- probleme delegate
De a evita Posibilitatea - vărsături - menţinerea Conştientizarea Curba ponderală
pericolele apariţiei acidozei. - aport hidric integrităţii gravidei asupra uşor ascendentă.
Dezechilibrul corporale deficitar necesităţii
eletrolitic. menţinerii unui
aport hidric normal
(2 l/zi din alimente
şi apă)
- administrarea de
antivomitative.
A se alimenta - deficit de aport - manifestări Alimentaţie şi Educaţia sanitară Din prima zi de
A se hidrata alimentar şi hidric. disgravidice hidratare (discuţii liniştitoare tratament gravida
- inapetanţă specifice I trim de corespunzătoare. competente cu prezintă stare
- vărsături sarcină. scopul de a generală
conştientiza ameliorată,
persoana, în ceea ce

44
 priveşte - se alimentează.
manifestările - stările de vomă
fiziologice de diminuează,
sarcină şi limitele reducându-se la
dintre fiziologic şi vomele matinale.
patologic), - curba ponderală
- mese fracţionate, ascendentă.
alimente uşor
tolerate de
organism şi care să
conţină principiile
calorice (sucuri de
fructe, zarzavaturi
proaspete).
Delegate:
administrare de
antivomitative,
antispastice,

45
 vitamine.
A comunica - anxietate - lipsa cunoştinţe- Obţinerea unei Educaţia sanitară a Comunicare
- comunicare lor în ceea ce comunicări viitoarei mame. eficientă.
defectuoasă priveşte educaţia şi eficiente. Dialoghează.
- pudoare manifestările Pune întrebări.
sarcinii. Manifestă interes.
A învăţa - cunoştinţe - persoana cu Să înveţe să-şi Educaţia sanitară cu Femeia a căpătat
deficitare sensibilitate cunoască persoanele cunoştinţe.
crescută. organismul, stările (planingul familial). Pune întrebări.
- emotivă fiziologice, să Metode Poartă discuţii.
- comunică evite pericolele contraceptive.
defectuos care pot apărea Planificarea sarcinii
extern sau intern. atunci când
partenerii o doresc.
Prevenirea bolilor
transmisibile:
SIDA, sifilis.
A elimina Eliminări - pierderi de - eliminări Repaus psihic şi - vărsăturile

46
deficitare. lichide prin vomă. corespunzătoare. fizic în camere dimineaţa
- deshidratare liniştite, rehidratare - diureza se
şi remineralizare menţine în limite
per os, conştientiza- fiziologice.
rea gravidei în ceea
ce priveşte ingera-
rea de lichide
(limonada, apa
minerală) pentru a
menţine echilibrul
hidroelectric.

47
 CAZUL II

NUME- Covei; PRENUME: Mirela; Vârsta - 23 ani. Mediu urban.

DATA INTERNĂRII: 24.I.2009
MOTIVELE INTERNĂRII: Se internează pentru greţuri, vărsături,
cefalee.
ANTECEDENTE HEREDO - COLATERALE: fără importanţă.
ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE: Menarha la 13 ani.
Ciclu menstrual regulat la 28 de zile, durata 4-5 zile, flux moderat.
Naşteri: 1 (făt sex feminin; greutate 280 gr, APGAR-10; lehuzie
fiziologic).
Avorturi: 0.
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE: hepatită (4 ani, 7
ani).
Apendictomie (16 ani).
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: corespunzătoare, locuinţă
salubră.
ISTORIC: UM: 18.11.1999.
Debutează în urmă cu aproximativ 3 săptămâni prin greţuri, vărsături
5-6/zi, pentru care a efectuat un tratament în spital cu antiemetice, vitamine
grupa B, antispastice.
EXAMEN PE APARATE ŞI SISTEME: - nu decelează modificări
deosebite.
EXAMEN LOCAL: stare generală bună. Afebrilă. Mască gravidică
prezentă. Linia albă abdominală pigmentată subombilical. Tegumente

48
uscate, sânii măriţi de volum aureole mamare hiperpigmentate. Tuberculii
Mongomery prezenţi.
Abdomen suplu, mobil cu respiraţia, nedureros la palpare. În
hipogastru se palpează uterul gravid, mărit de volum cât o sarcină 13 - 14
săptămâni.
EXAMEN VALVE: Semn Chadwic şi Goodel prezente. Col de
multipară. Nu pierde sânge, nici lichid amiotic.
T.V. Col lung, cu orificiul extern închis. Corp uterin mărit cât o
sarcină 13 - 14 săptămâni, globulos, păstos, mobil, nedureros. Anexele nu se
palpează.
EXAMENE PARACLINICE: Hb - 11 h%; L= 8000/mm.c.
Tymol - 3 UML, Glicemie - 85 gr%
Uree - 35mg %, creatinină - 0,9 mg %.
Test de sarcină - pozitiv.
Examen de urină: ALBUMINĂ
GLUCOZA absent; sedimente rare, celule epiteliale
de oxalat de calciu.
EXAMEN ECOGRAFIC: Sarcina gemelară 9 săptămâni. Placentar
inserată pe peretele anterior, fundul uterin şi peretele posterior.
DIAGNOSTIC: Sarcină gemelară 9 - 10 săptămâni.
TRATAMENT: Repaus la pat. Regim igienico-dietetic, hidrozaharat,
bogat în vitamine, mese funcţionale, reduse cantitativ, bogate în sucuri
proaspete de fructe, alimente proaspete.
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
Vitamina B6 f 1/zi; Papaverină f 1/zi
Romergan 1/zi, METOCLOPRAMID tb 1/zi
TORECAN f 1/zi, Vitamina C 5 ml f 1/zi

49
 Ser fiziologic 500 ml/zi + glucoză 5% 500 ml/zi (perfuzie).
Evoluţie favorabilă sub tratament. Se externează după 10
zile cu recomandările:
1. Repaus la pat.
2. CM 7 zile.
3. Continuarea tratamentului de mai sus la domiciliu încă 7 zile,
4. Revenire la control peste 14 zile.

50
 Nevoia de Problemă de deficienţă Obiectiv Îngrijiri proprii şi Evaluare
delegate
A comunica - anxietate Să prezinte o stare Educaţie sanitară. Comunicarea cu
- stare de rău bună. Delegate: administrarea asistenta.
medicaţiei prescrise.
A se alimenta - dezechilibru hidric. Hidratare Repaus fizic şi psihic. Vărsăturile
A se hidrata - vărsături. corespunzătoare. Educaţie sanitară. Se diminuează cantitativ.
recoltează sânge pentru Curba ponderală se
hematocrit, ionograma menţine.
şi urina pentru
determinarea acetonei.
Se procedează la
rehidratare parentală
(glucoza 5 %) şi per os
cantităţi mici (cu
linguriţa dispersat, pe
toată durata zilei). Se

51
 administrează antispas-
tice şi antivomitative,
vitamine.
A învăţa Conştiinţe deficitare Să înveţe să-şi Educaţia sanitară cu Femeia a căpătat
cunoască organismul, persoanele tinere cunoştinţe.
stările fiziologice, să (planingul familial). Pune întrebări.
evite pericolele care - metode contraceptive Poartă discuţii.
pot apărea din mediul - planificarea sarcinii
extern sau intern. atunci când partenerii o
doresc.
- prevenirea bolilor
transmisibile SIDA,
sifilis.
A evita pericolele Dezechilibrul Obţinerea unei stări de Educaţia sanitară pentru
hidroelectric. bine. a conştientiza gravida
- vărsături. asupra importanţei
- tegumente palide, menţinerii unui
uscate echilibru hidroelectric şi

52
 - mucoase uscate consecinţele dezechili-
brului asupra întregului
organism şi în special
asupra aparatului renal.
Administrarea unui
somn fiziologic
prelungit. Perfuzii cu
sol, glucozate.
De a elimina - eliminări deficitare Eliminări normale Repaus fizic şi psihic, Diureza revine la
camera liniştită, normal.
semiobscuritate. Greutate staţionară.
Hidratare per os,
cantităţi mici, lichide
uşor tolerante. Se ajută
gravida în timpul
accesului de vomă, se
îndepărtează din jur
obiectele dizgraţioase.

53
 Se măsoară cantitatea
de urină emisă, se face
bilanţul hidric. Se
recoltează urina pentru
determinarea acetonei.
Perfuzia cu glucoza.

54
 CAZUL III

NUME: ANDREI - BIVOLARU; PRENUME: CARLA; VÂRSTA:

21 Ani; Mediu urban; DATA INTERNĂRII: 26.VI.2009
Lucrător comercial
MOTIVELE INTERNĂRII: Se internează pentru greţuri, vărsături,
sialoree
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: fără importanţă
ANTECEDENTE PERSONALE - FIZIOLOGICE: Menarha la 13
ani, ciclu menstrual regulat, durata 3 zile, flux moderat.
Naşteri = 0; Avorturi = 0.
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE: sindrom nevrotic.
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: ortostatism prelungit, frig,
umezeală, locuinţă salubră.
ISTORICUL BOLII: UM IV IUNIE 1999.
Debutează în urmă cu 5-6 săptămâni prin greţuri, vărsături 4-5/zi,
sialoree, dureri lombo-abdominale, pentru care a fost internată de două ori în
spital, efectuând tratament cu antispastice, antiemetice, vitamine, obţinând
remisiuni.
Episodul actual debutează în urmă cu 2 - 3 zile prin greţuri, vărsături 5
- 6/zi, sialoree, dureri lombo-abdominale. De aproximativ 24 ore numărul
vărsăturilor creşte 7 - 8/zi, făcând dificilă alimentaţia, motiv pentru care se
internează.
EXAMENUL PE APARATE ŞI SISTEME: - nu decelează
modificări.

55
 EXAMENUL LOCAL: Stare generală bună. Afebrilă. Mască
gravidică prezentă. Linia albă abdominală pigmentată subombilical. Sânii
măriţi de volum cu aureolă mamară hiperpigmentată. Tuberculii Mongomery
prezenţi.
Abdomen suplu, mobil cu respiraţia, nedureros. În hipergastru se
palpează uterul gravid.
EXAMENUL DE VALVE: semn Chadwic şi Goodel prezente.
Nu pierde sânge şi nici lichid amniotic.
T..V. Col lung cu orificiu extern închis. Corp uterin mărit de volum
cât o sarcină de 12-13 săptămâni, globulos, păstos, mobil, nedureros. Anexe
nepalpabile. Parametru suplu.
EXAMENE PARACLINICE:
Hb - 12 %; L- 9000/mm.c; Tymol= 3 UML;
Glicemie - 75 g%; Uree = 30 mg%
Ionogramă - limite normale;
Creatinină- 0,95 mg%
EXAMEN URINĂ: Albumină
Glucoza absent; sediment: rare epitelii, cristale de oxalat de calciu.
EXAMEN ECOGRAFIC: Placentă inserată pe fundul uterin:
BCF - prezente; mişcări fetale active (MFA) - prezente.
DIAGNOSTIC: Sarcină 12 săptămâni în evoluţie.
DIAGNOSTIC: Sarcină 12 - 13 săptămâni. Disgravidie emetizantă.
Ptialism.
TRATAMENT: Repaus la pat. Regim igienco-dietetic.
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
Ser fiziologic 500 ml-pungi II/zi.
Glucoză 5% 500 ml - pungi II/zi.

56
 Torecan f 1 /zi, Lizadon sup.2/zi.
Papaverină f l/zi, Vitamina B6 f l/zi
Plegomazin f l/zi, Vitamina C 5 ml f l/zi
Metoclopramid tb 3/zi.
EVOLUŢIE: favorabilă sub tratament. Se externează cu
recomandările:
1. Continuarea tratamentului la domiciliu conform RPL.
2. Repaus fizic.
3. revenire la control peste 10 zile.

57
 Nevoia de Problemele de Obiectiv Intervenţii proprii Evaluare
deficienţă şi delegate
A comunica - anxietate Obţinerea unei Educaţia sanitară a - comunicare
- comunicare comunicări viitoarei mame. eficientă
defectuoasă eficiente. - dialoghează
- pudoare - pune întrebări
- manifestă interes
A învăţa Cunoştinţe Să înveţe să-şi Educaţia sanitară Femeia a căpătat
deficitare cunoască cu persoanele cunoştinţe.
organismul, tinere (planingul Pune întrebări.
stările familial). Metode Poartă discuţii.
fiziologice, să de contracepţie.
evite Planificarea
pericolele care sarcinii atunci când
pot apărea din partenerii o doresc.
mediul extern Prevenirea bolilor
sau intern. transmisibile
SIDA; sifilis.
A se alimenta Deficit de Alimentaţie şi Educaţia sanita- Din prima zi de
A se hidrata aport hidric. hidratare ră (discuţii linişti- tratament, gravida
Inapetenţă. corespunză- toare, competente prezintă stare
Vărsături. toare. cu scopul de a con- generală
ştientiza persoana, ameliorată.
în ceea ce priveşte Se alimentează.
manifestările fizi- Stările de vomă
ologice de sarcină diminuează,

58
 şi limite dintre fi- reducându-se la
ziologic şi patolo- vomele matinale.
gic. Mese frac- Curba ponderală
ţionate. Alimente ascendentă.
uşor tolerate de
organism şi care să
conţină principiile
calorice (sucuri de
fructe, lactate,
zarzavaturi
proaspete).
Delegate -
administrarea de
antivomitative,
antispastice,
vitamine.).
De a elimina Eliminări Eliminări Repaus psihic şi Vărsăturile
deficitare corespunză- fizic, în camere diminuează.
toare. liniştite şi remine- Diureza se menţi-
ralizare per os, ne în limite
conştientizarea fiziologice.
gravidei în ceea ce
priveşte ingerarea
de lichide (limona-
dă, apa minerală)
pentru a menţine
echilibrul

59
 hidroelectric.
De a evita Probabilitatea Menţinerea Conştientizarea Curba ponderală
pericolele apariţiei integrităţii gravidei asupra ne- uşor ascendentă.
acidozei. corporale. cesităţii menţinerii
Dezechilibrul unui aport hidric
hidroelectric. normal (2 l/zi din
alimente şi apă).
Administrarea de
antivomitative

60
 BIBLIOGRAFIE

Prof.dr.Petrache Vârte Obstretica fiziologică şi patologică - 1996

Prof.dr.Traian Rebedea Genitologie, vol.II/2 – 1981

Prof.univ.dr.Maria Cernea Curs de obstetrică – 1998

Dr. Marius Moga

Dr. Dimitrie Nanu Obstretica – 1994

Prof.dr.Dan Alessandrescu Biologia reproducerii umane – 1976

Prof.dr.I.Teodorecu Exarcu Fiziologia şi fiziopatologia reproducerii

umane - 1977

61