CAPITOLUL I

1.1 NOŢIUNI DE ANATOMIE A APARATULUI GENITAL FEMININ

Reproducerea este o caracteristica fundamentala a oricarei fiinte si se realizeaza
prin participarea a doua organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundarii gametului
feminin (ovulul) de catre gametul masculin (spermatozoidul). Oul rezultat se grefeaza în
cavitatea uterina, unde continua sa creasca si sa se dezvolte pâna ce fatul devenit viabil este
expulzat din uter prin actul nasterii.

Aparatul genital feminin este format din:

a) o parte externa:

 vulva: reprezinta deschiderea înafara organelor genitale. Ea este

constituita din:

 muntele lui Venus;

 labiile mari;

 labiile mici;

 clitorisul;

 himenul;

 glandele Bertholin;

 glandele Skene;

 bulbii vestibulari;

 glandele anexe regionale;

 perineul;

b) o parte interna:

 vaginul - este un organ fibro-musculos cu lumenul turtit în

sensul antero-posterior. Are rol în copulatie si serveste drept
canal la trecerea fatului si anexelor sale în timpul nasterii.
Datorita elasticitatii sale are posibilitatea de a se deschide în
cursul nasterii, când peretii sai pot veni în contact cu peretii
bazinului, pentru ca dupa aceea sa revina la dimensiunile
 obisnuite. Vaginul are o lungime de aproximativ 12 centimetri si
diametrul de 2 centimetri ;

 uterul - este un organ musculos cavitar, în care se dezvolta oul; la

sfârsitul sarcinii el expulzeaza fatul si anexele sale. Este un
organ nepereche, având o lungime la nulipare de 6,5 cm iar la
multipare 7,8 cm; are un diametru transvers de 5 cm la baza si 3
cm în portiunea medie a colului si un diametru antero-posterior
de 2,5-3 cm.

 trompele uterine - sunt doua conducte musculo-membranoase

care se întind de la coarnele uterine pâna la ovare; au o lungime
de 10-12 cm cu diametre care variaza pe traiectul lor între 2-4
cm pâna la 6-8 cm.

 ovarele - sunt organe pereche si determina caracterele sexuale

primare. Sunt situate în cavitatea pelviana pe peretele sau
posterior. Au diametrul longitudinal de 3 cm, latimea de 2 cm si
grosimea de 1 cm. Ele produc ovulele si au rol endocrin prin
secretia hormonilor sexual

1.2 UTERUL

Este organul în care se nideaza si se dezvolta produsul de conceptie si care produce

expulzia acestuia dupa dezvoltarea lui la termen.

FORMA: unui trunchi de con turtit în sens antero-posterior, având baza orientata în sus si
vârful trunchiat în jos. În partea mijlocie prezinta o îngustare numita istm, care îl împarte în
doua portiuni diferite: corp si col. Este situat în regiunea pelviana pe linia mediana si prezinta
raporturi anatomice:

 anterior - cu vezica urinara;

 posterior - cu rectul;

 inferior - se continua cu vaginul;

 superior - cu organele intestinale si colonul;

 lateral - cu ligamentele largi;

DIMENSIUNILE UTERULUI:

 la femeia adulta nulipara, lungimea este de 6,5 cm si latimea la nivelul

fundului este de 4 cm, iar grosimea de 2 cm.
  la femeia multipara aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm;
lungimea 7,5 cm, latimea 5 cm si grosimea de 3 cm.

CONSISTENŢA UTERULUI:

 este ferma, dar elastica usor de perceput la examenul ginecologic. El

tinde în timpul examinarii sa scape printre degete, ca un sâmbure de
cireasa. În sarcina, uterul devine mai moale, mai pastos.

GREUTATEA UTERULUI:

 este în medie de 50-70 grame, fiind mai usor la nulipare (50-60 gr)
decât la multipare (60-70 gr).

 este format din trei parti: corpul, istmul si colul.

1.corpul uterin- are aspectul unui con turtit antero-posterior caruia i se descriu doua fete si
doua margini:

 fata anterioara - usor convexa este acoperita de peritoneu pâna la

istm, unde acesta se reflecta pe vezica, formând fundul de sac vezico -
uterin.

 fata posterioara - mai convexa, cu o creasta mediana este acoperita de

perioneu, care coboara pe istm si pe primii centimetri ai peretelui
vaginal posterior; apoi se reflecta pe rect formând fundul de sac vagino-
rectal (Douglas). Este în raport cu ansele intestinale si colonul ileo-
pelvin. Pe marginile uterului se gasesc vasele uterine si se pot afla
vestigii ale canalului Wolff, cum este canalul Malpighi-Gartner.

 marginea superioara sau fundul uterin - este îngrosata si rotunjita,

concava sau rectilinie la fete si net convexa la multipare.

2.istmul - continua corpul uterin si reprezinta o zona retractila a acestuia.

3.colul uterin - este mai îngust si mai putin voluminos decât corpul si are o forma de butoias
cu doua fete convexe si doua margini groase si rotunjite. Vaginul se insera pe col dupa o linie
oblica ce urca posterior insertia sa divizând colul în portiunea supra si subvaginala.

1.3 MIJLOACE DE FIXARE sI DE SUSŢINERE

A UTERULUI
Sunt reprezentate de aparatul ligamentar, care este reprezentat prin:

 ligamente largi;
  ligamente rotunde;

 ligamente utero-sacrate;

 Ligamentele largi - sunt doua cute peritoneale de forma patrulatera, întinse între marginile
uterului si pe peretii laterali ai excavatiei pelvine. Fiecare ligament este format
din doua foite peritoneale, una anterioara, alta posterioara. Acestea se continua
una pe cealalta la marginea superioara a ligamentului larg. În aceasta margine
se gaseste tuba uterina. Foita anterioara trece pe vezica si pe peretele anterior al
pelvisului formând excavatia vezico-uterina. Foita posterioara coboara mai jos
pâna pe vagin, apoi se reflecta pe ampula rectala si pe peretele pelvian posterior
formând excavatia recto-uterina.

 Ligamentul rotund - este un cordon conjuctivo-muscular pereche care pleaca de la

unghiul tubar al uterului strabate ligamentul larg, încretiseaza vasele iliace
externe si patrunde în canalul inghinal, parcurge acest canal, iese din el prin
orificiul subcutan si se termina în tesutul grasos al muntelui pubelui si al
labiilor mari. Lungimea lui este de aproximativ 12 - 15 cm, iar grosimea de 4-7
mm.

STRUCTURA UTERULUI

Peretele uterului este format din trei tunici:

 tunica seroasa (perimetrul) - este formata de foita peritoneala care îmbraca

uterul.

 tunica musculara (miometru) - are o grosime medie de 15 mm si este stratul

cel mai bine reprezentat. Este format dintr-un manunchi de fire musculare netede
separate, dar în acelasi timp solidarizate între ele prin tesutul conjunctiv. Contine si
numeroase vase sangvine. Se considera ca miometrul este format din trei straturi:

 stratul extern: contine fibre longitudinale si circulare.

 stratul mijlociu: contine fibre anastomozate si se numeste

plexifor.

 stratul intern: contine fibre longitudinale si circulare.

Fibrele circulare formeaza sfincterul istmului.

 tunica mucoasa (endometrul) - adera strâns la miometru fara întreruperea

unei mucoase.

VASCULARIZAŢIA sI INERVAŢIA UTERULUI

- ARTERELE: irigatia arteriala a uterului este asigurata în primul rând de artera uterina; în
mica masura participa si artera ovariana si artera ligamentului rotund

- ARTERA UTERINĂ: are un diametru de 2-3 mm în afara sarcinii si de 5-6mm în timpul

sarcinii. Ea provine din artera iliaca interna de obicei printr-un trunchi comun cu ombilicala,
la nivelul fosei ovariene. Pe lânga artera uterina la irigarea uterului, mai participa si artera
ovariana prin anasotompozele tubo-ovariene precum si o artera de însemnatate redusa artera
ligamentului rotund.

- VENELE: pleaca din toate tunicile uterului si se aduna mai întâi în niste canale speciale
situate în stratul plexiform al miometrului. Aceste canale sunt sapate în tunica musculara si
se numesc sinusuri uterine si peretele lor e redus la un endoteliu. În timpul sarcinii, ele se
largesc considerabil încât uterul devine un ,,mare burete''.

- LIMFATICELE: provin din trei retele:

-mucoasa;

-musculara;

-seroasa;

Ele se strâng intr-o retea colectoare situata sub peritoneu - reteaua subseroasa.

Din aceasta se nasc trunchiuri colectoare care se îndreapta spre marginile uterului, apoi spre

diferite grupuri regionale de noduri limfatice.

INERVAŢIA UTERULUI
Este de natura organo-vegetativa, simpatica si parasimpatica.

Este asigurata de plexul utero-vaginal, emanatie a plexului hipogastric inferior cu

predominenta simpatica.

Plexul utero-vaginal se prezinta ca textura densa de fibre si ganglioni plasati în

parametrii ce anastompeaza contralateralele si cu plexurile vezicale si uterine.

GLANDELE MAMARE
Sunt în mod normal organe pereche, prezentând la exterior areola mamara în centrul
acesteia gasindu-se mamelonul.
 Greutatea lor variaza în functie de starea functionala: la nastere au 5 grame, la adulte
200 grame, iar la femei care alapteaza, aproximativ 500 grame. Greutatea ca si forma celor doi
sâni sunt inegale.

APARATUL GENITAL FEMININ