CURS 2

ANATOMIA APARATULUI GENITAL

Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa - vulva - si un grup de
organe interne localizate in pelvis: vaginul, uterul, trompele (salpinge) si ovarele.
Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
Evolutia si starea morfologica a organelor genitale sunt in stransa interdependenta
cu starea hormonala, diferita in fiecare din perioadele de dezvoltare.
Reproducerea speciei umane se face avand drept suport anatomic organele genitale
feminine si masculine. Organele genitale feminine implicate in actul reproducerii sunt
reprezentate de vagin, uter, cele doua trompe precum si de cele doua ovare. Cele
masculine sunt reprezentate de penis, uretra, prostata, veziculele seminale, testicule
si ducturile deferente. Cei doi gameti, feminin si masculin, sunt produsi la nivelul
ovarului respectiv testiculului. Spermatozoizii (gametii masculini) calatoresc, de la
locul lor de formare, prin ductul deferent si ulterior prin uretra masculina si sunt
depusi in timpul actului sexual in vaginul femeii.

TROMPELE UTERINE
- denumite si oviducturi, salpinge sau tubele lui Fallopio, sunt structuri anatomice
care au de indeplinit o serie de sarcini extrem de complexe in indeplinirea cu succes
a fecundarii. Ele trebuie sa asigure si sa sprijine:

captarea ovulului din cavitatea peritoneala;

transportul acestuia spre cavitatea uterina;

transportul spermatozoidului spre locul de intalnire cu ovulul;

modificarile necesare ale gametilor astfel incat sa se poata realiza fertilizarea

si primele diviziuni celulare embrionare;

transportul embrionului pana in cavitatea uterina.

Din punct de vedere anatomic trompele sunt niste formatiuni musculare cilindrice, de
aproximativ 10-14 cm lungime, localizate la nivelul celor doua coarne uterine, si care
fac legatura intre cavitatea uterina si cavitatea peritoneala din vecinatatea celor doua
ovare.
Fiecare trompa este alcatuita din patru parti:

Portiunea intramurala este reprezentata de catre zona prin care trompa

strabate musculatura uterina la nivelul cornului uterin si unde, prin ostium-ul tubar, se
deschide in cavitatea uterina.

Istmul este reprezentat de catre portiunea imediat urmatoare a trompei

situata in cavitatea peritoneala in vecinatatea cornului uterin. Este o zona foarte
ingusta ca diametru.

Ampula reprezinta segmentul intermediar, cel mai lung, situat intre

extremitatea libera a trompei si cea uterina. Are forma unui cilindru, cu aspect sinuos,
de lungime aproximativ 8-10 cm, dar uneori poate fi extrem de lunga.

Infundibulul este extremitatea libera, peritoneala, a trompei, situata in

apropierea ovarelor. Are forma unei palnii, iar marginile sale libere au forma unor
proiectii digitiforme, denumite fimbrii, care imbratiseaza ovarul vecin. Canalul de
comunicare al portiunii infundibulare a trompei cu cavitatea peritoneala poarta
numele de ostium tubar abdominal.
Din punct de vedere structural trompa are anumite particularitati.
Mucoasa, care captuseste la interior stratul muscular, este plicaturata intr-o multime
de falduri care aproape umplu cavitatea trompei. Diametrul si numarul acestor plici
cresc pe masura ce ne apropiem de extremitatea infundibulara, ovariana, unde
formeaza acele fimbrii despre care am amintit mai sus. Mucoasa tubara are o
populatie de celule care secreta un mucus special si o alta populatie care este
prevazuta cu cili (mici proeminente ca niste fire de par) care au rolul de a realiza un
fel de covor rulant cu menirea de a purta ovulul dinspre extremitatea abdominala a
trompei spre cavitatea uterina.
Stratul muscular este si cel mai bine reprezentat. El are rolul de a furniza o
peristaltica care sa asiste deplasarea spermatozoidului catre ovare. Musculatura
trompei este cea mai groasa la nivelul cornului uterin devenind, pe masura ce ne
indepartam de uter, din ce in ce mai subtire, astfel incat la nivel infundibular, acolo
unde exista fimbriile tubare, ea lipseste cu desavarsire.
Trompele sunt acoperite la exterior de catre foita peritoneala, o structura fina care
acopera toate viscerele abdominale permitand alunecarea acestora unele pe langa
altele fara probleme.
UTERUL
- este un organ muscular al carui unic dar foarte important rol este acela de a gazdui
o eventuala sarcina. El trebuie sa fie capabil de a permite implantarea embrionului,
de a furniza acestuia un aport nutritiv adecvat printr-o vascularizatie abundenta
precum si de a isi adapta dimensiunile conform nevoilor crescande de spatiu ale
sarcinii.
Uterul, desi organ unic, ia nastere pe parcursul embriogenezei din alipirea si fuziunea
a doua structuri embriologice pereche denumite canalele lui Muller. Acestea sunt
doua structuri de forma unui tub situate de o parte si de alta a liniei de mijloc a
organismului, care migreaza una spre cealalta si se unesc in portiunea de mijloc si in
cea inferioara. Portiunea superioara ramane separata si va da nastere trompelor
uterine. Portiunea mijlocie va da nastere corpului uterin prin resorbtia peretilor care
vin in contact unul cu celelalt (septul median), astfel ca din cele doua cavitati ale
2

canalelor Muller va lua nastere o noua cavitate mai mare, cavitatea uterina. Din
portiunea inferioara va lua nastere colul uterin si portiunea superioara a vaginului.

Uterul are forma unei pere rasturnate, turtite anteroposterior, de aproximativ 7-8 cm
si cantareste intre 40 si 80 de grame. Din punct de vedere anatomic el prezinta
urmatoarele diviziuni:

col uterin - este portiunea inferioara a uterului pe care se insereaza capatul

superior al vaginului

istmul uterin - este portiunea care conecteaza corpul uterin de col,

are cam 10mm dimensiune
in trimestrul trei de sarcina creste foarte mult in dimensiune formand asa
numitul segment inferior

corpul uterin - este portiunea cea mai importanta a uterului din punct de
vedere obstetrical, si la randul lui i se pot descrie mai multe parti:
cavitatea uterina - este in stare negravida un spatiu virtual de forma unui
triunghi cu varful in jos, de cam 6 cm lungime. Este captusit de un tesut special
denumit endometru care va facilita implantarea embrionului. In timpul sarcinii peretii
musculari care delimiteaza cavitatea uterina se adapteaza marind cavitatea uterina in
raport cu cresterea sarcinii.
fundul uterin - se afla situat superior liniei de insertie a trompelor uterine
cornurile uterine - regiunile laterale ale fundului uterin asociate cu portiunile
intramurale ale trompelor

Uterul are o serie de particularitati din punct de vedere structural. Mucoasa uterina
este stratul care captuseste la interior cavitatea uterina. Este alcatuita din mai multe
populatii de celule dispuse pe trei straturi:

un strat bazal, care este rezervorul de celule din care se nasc celelalte doua
straturi, si care se afla situat cel mai profund, in contact intim cu stratul muscular

un strat denumit spongios, in care se afla din abundenta glande ce au rol

secretor

stratul cel mai superficial care poarta numele de compacta, in care glandele
se deschid la suprafata, si care este cel care ia contact cu embrionul care urmeaza
sa se implanteze. O parte dintre aceste celule sunt ciliate.
Dintre acestea trei doar primul strat, cel bazal, este peren. Celelalte doua straturi
sunt functionale, fiind inlocuite cu ocazia fiacarui ciclu care nu este finalizat printr-o
sarcina, prin eliminare odata cu fiecare menstruatie.
Intre celulele endometriale se gasesc numeroase celule apartinand sistemului
imunitar (celule NK-natural killer, celule T, macrofage, etc.), vase sanguine care au
proprietati atat in cursul ciclurilor nefertile cat si in timpul sarcinii (arterele spiralate) si
celule stromale de sustinere.
Musculara este cel mai bine reprezentat strat, constituand cam 80% din grosimea
peretelui uterin. Este alcatuit din fibre netede (nu pot fi contractate voluntar) dispuse
in mai multe straturi si in configuratii diferite (longitudinal, circular si spiralat). Pe
parcursul sarcinii fibrele musculare se destind progresiv pentru a permite adaptarea
ergonomica a cavitatii uterine in pas cu dezvoltarea fetala.
La exterior uterul este acoperit de peritoneu, pe peretele anterior el reflectandu-se
pe vezica uterina cam la nivelul istmului (care devine astfel in partea sa anterioara,
ca si colul uterin, o structura retroperitoneala), iar in partea sa posterioara peritoneul
coboara chiar si sub insertia vaginului pe col, continuandu-se cu peritoneul fundului
de sac Douglas. La nivelul celor doua borduri uterine peritoneul face doua falduri
(ligamentele late) care adapostesc cele doua artere uterine ce iriga uterul.

VAGINUL
Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul antero-posterior. Vaginul are
rol in copulatie (depunerea spermatozoizilor) si serveste drept canal trecerea fatului
si anexele sale in timpul nasterii.
Datorita elasticitatii are posibilitatea de a se deschide in special in cursul nasterii,
cand peretii sai pot veni in contact cu peretii bazinului, pentru ca dupa aceea sa
revina la dimensiunile obisnuite.
La femeile in varsta inaintata vaginul isi pierde supletea transformandu-se intr-un
conduct foarte rigid. Vaginul are o directie oblica de sus in jos si dinapoi, inainte
avand o lungime aproximativ de 12 cm si diametrul de 2 cm.
In drumul sau oblic, strabate o serie de planuri musculare care inchid bazinul in
partea de jos a trunchiului. Muschii din aceasta regiune denumita perineu (diafragma
pelvina) sunt sustinatorii vaginului si in buna parte a tuturor organelor bazinului.
Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala alcatuita din mai multe straturi
de celule suprapuse. Suprafata mucoasei este neregulata, cu cute transversale, care
pornesc de o parte si de alta a unor formatiuni mai ingrosate. Aceste cute au un rol
important in marirea suprafetei de contact in timpul actului sexual si in mentinerea
lichidului spermatic depus in vagin. Mucoasa vaginala se modifica in raport cu
secretiile de hormoni sexuali din organism, in special cu secretia de estrogeni.
Vaginul se continua cu colul uterin superior iar in partea de jos se deschide in vulva.
Posterior vine in raport cu rectul, iar anterior in raport cu vezica si uretra.
MIJLOACE DE FIXARE SI SUSTINERE.
Mijoacele de fixare si sustinere al organelor genitale feminine sunt reprezentate de
aparatul ligamentar, care este reprezentat prin:
4

- ligamente largi
- ligamente rotunde
- ligamente utero-sacrate
Ligamentele largi se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind de la marginile
laterale ale uterului la peretii excavatiei pelviene.
Fata anterioara este ridicata de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care
de la corpul uterin se indreapta antero-posterior determinand formarea aripioarei
anterioare a ligamentului larg, apoi se angajeaza in canalul inghinal, terminandu-se
prin numeroase fascicule fibroase in tesutul celulo-grasos al muntelui lui Venus si al
labiilor mari.
Fata posterioara a ligamentului este ridicata inj portiunea mijlocie de catre ovar si
ligamentele utero si tubo-ovariene formand aripioara posterioara .
Marginea superioara a ligamentului larg este locul unde cele doua foite se continua
una pe alta, fiind strabatute de trompa careia ii formeaza mezosalpingele sau
aripioara superioara. Baza ligamentului larg cu o grosime de 2.5 cm in plan sagital
reprezinta hilul principal prin care penetreaza vasele si nervii uterului si vaginului.
Tesutul celular din partea inferioara a ligamentului alcatuieste parametrele.
Ligamente utero-sacrate
Sunt doua fascicule conjunctivo-musculare, pornind de la fata posterioara a regiunii
cervico-istmice indreptandu-se postero-superior la sacru pana la nivelul celei de a
doua sau a primei gauri sacrate. Sunt alcatuite din fibre musculare netede (muschiul
recto-uterin), tesut conjunctiv condensat si fibre conjunctive elastice proprii. Dar
adevarata sustinere a uterului o realizeaza perineul prin intermediul peretilor
vaginali.
OVARELE
Sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuala feminina, cu functie endocrina si
in acelasi timp producatoare a ovulelor.
Sunt situate in cavitatea in cavitatea pelvina, pe peretele sau posterior.
Au o forma ovoidala, cu diametru longitudinal de 3 cm, latimea de 2 cm si grosimea
de 1 cm. Suprafata este neteda pana la pubertate, iar dupa aceea usor neregulate.
Fata superioara a ovarelor este in raport anatomic cu pavilionul trompei. Hilul ovarian
se gaseste pe marginea lor. Ovarul este fixat prin ligamentul utero-ovarian, tuboovarian si lombo-ovarian, precum si prin mezo-ovarian. Arterele ovarului provin din
arcada vasculara formata din artera ovariana cu o ramura a arterei uterine si din care
se desprind 10 12 arteriole care patrund in ovar la nivelul hilului.
Functii ovariene
Ovarul, gonada feminina are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul si de
a secreta hormonii care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc organismul
feminin pentru graviditate.
Ovogeneza consta dintr-o serie de transformari pe care le sufera celula
germinativa foliculara (primordiala) pana la stadiul de ovul matur. Celula germinativa
primordiala are un numar complet (diploid) de cromozomi (44 somatici si 2 sexuali
XX). Ea se divide formand ovogonii, iar prin diviziune mitotica a acestora rezulta
ovocitele de ordinul I.
In momentul ovulatiie se produce orima diviziune meiotica din care rezulta o celula
mare ovocitul II si primul globul polar. Ovocitul II este expulzat prin ruperea
foliculului, in trompa uterina, unde are loc a doua diviziune, rezultand preovulul, care
nu se divide si devine oul fecundabil cu numarul de cromozomi redus la jumatate (22
+ x) si al doilea globul polar. Ovulul ajunge prin trompele uterine in uter si daca nu a
fost fecundat este eliminat cu secretiile uterine. Daca ovulul nu este fecundat, corpul
galben in aproximativ a douazeci si patra zi a ciclului incepe sa degenereze, se
5

cicatrizeaza. Daca ovulul a fost fecundat, corpul galben persista, are o activitate
endocrina intensa in primul trimestru al sarcinii.
Secretia de hormoni ovarieni
Consta din estrogen si progesteron. Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celule
foliculare in timpul maturarii foliculului, de celulele corpului galben, in timpul sarcinii
de placenta, iar in cantitati mai mici de catre corticosuparenale si testiculi. Estrogenii
actioneaza in primul rand asupra organelor genitale feminine, simuland proliferarea
mucoasei si a musculaturii uterine.
Progesteronul este secretat de catre celulele corpului galben, de corticosuprarenale
si in timpul sarcinii de catre placenta. Actiunile sale constau in modificarea secretorie
a mucoasei uterine. Secretia hormonala ovariana este controlata de catre hormonii
gonadotropi hipofizari.
GLANDA MAMARA
Este glanda pereche situata in regiunea anterioara toracelui, lateral de stern, la
nivelul spatiului delimitat de coasta a III-a si a IV-a, anterior muschiului pectoral si
dintat. Poate prezenta anomalii numerice in plus sau minus; anomalii de forma sau
volum. Forma este aproximativ a unei emisfere cu tendinta spre conicizare sau
aplatizare discoidala, cu fata plana spre torace, iar convexa libera, centrata pe
mamelon.
Dimensiunile sunt de 12 13 cm, diametrul, inaltimea de 10 12 cm si greutatea de
aproximativ 150 200 grame. Consistenta este formata dar elastica.
Tegumentele sunt netede, centrate de areola cu diametrul de 15 25 mm,
pigmentata si cu 10- 12 tuberculi Morgagni (glande sebacee). In centrul areolei
proemina mamelonul cilindric sau conic, rugos si 10 12 orificii galactofore. Tesutul
celular subcutanat, bine reprezentat, se desparte in lama preglandulara care lipseste
la nivelul mamelonului si lama retromamara, ce asigura mobilitatea fata de marele
pectoral.
FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ
Menstruatia: consecinta modificarilor neuro-hormonale la femeie, este reprezentata
de o hemoragie asociata cu necroza superficiala a mucoasei uterine, care se
produce ciclic, incepand cu pubertatea si sfarsind cu menopauza, constituind
expresia activitatii genitale feminine.
In realitate sunt mai multe cicluri, care converg si se conditioneaza reciproc: ciclul
hiptalmo-hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin si endocrin, ciclul uterin
(endometrial), ciclul vaginal, ciclul mamar si ciclul genital.
Ciclul endometrial:
Modificari ciclice ale endometrului. Mucoasa uterina este divizata in doua straturi cu
caracteristici anatomice si evolutive diferite:
- startul profund sau bazal, ce nu sufera nici o modificare de-a lungul ciclului
menstrual, este format din partea profunda a tubilor glandulari si a corionului.
- Stratul superficial, numit si functional, care prezinta importante modificari in cursul
ciclului menstrual.
Ciclul menstrual se poate imparti in 3 faze: proliferativa, secretorie si menstruala.
Faza proliferativa
Spre a 10-a zi a ciclului, glandele care au fost ingustate rectilinii, devin treptat
hipotrofice, iar lumenul lor se largeste. In celule nu se mai gasesc nici mucus, nici
glicogen. Spre ziua 13 14, glandele sunt mai mari, epiteliul lor este mai ondulat,
sub influenta mucoasei FSH-ului se secreta estrogeni cu actiune proliferativa asupra
mucoasei.
Faza secretorie (progesteronica sau pregravidica)
6

In cea de-a 15 17-a zi, la baza celulelor apar vacuole de glicogen, glandele devin
dantelete, glicogenul de deplaseaza spre partea apicala a celulei, pentru a excreta
catre ziua a 25-a. In acest moment partea spicala a celulei se incarca cu mucus.
Arterele spiralate se diferentiaza in zilele 25 27, tot acum stroma se micsoreaza in
grosime prin resorbtia edemului.
Determinismul fazei secretorie este: LH progesteron faza secretorie.
Faza menstruala
Dureaza in medie 4 zile. Stratul superficial masoara 8 10 mm in grosime si se
elimina. Menstruatia apare ca un clivaj hemoragic al mucoasei uterine, realizat prin
jocul modificarilor vasculare.