OVARELE

In ovar se produc ovocitele. Alte roluri ale ovarelor sunt de glande endocrine prin secre-
tia hormonilor sexuali. Ovarul, tuba uterine si ligamentul larg al uterului sunt cuprinse sub de-
numirea comuna de “anexele uterului”. Forma este de migdala verde si i se descriu doua fete
(mediala si laterala), doua margini (libera si mezovariana), doua extremitati (tubara si uterina).
Culoarea este rosiatica, iar dupa menopauza devine albicios-cenusiu. Aspectul este neted si re-
gulat pana la pubertate. Cicatricile rezulta din involutia corpilor galbeni. Consistenta este elas-
tica, ferma, iar dupa menopauza devine dur si fibros. Sunt in numar de doi, cu dimesiunea de
4/3/1 cm. Greutatea este de 6-8g. In perioada preovulatorie, ovarul care va elibera ovocitul isi
mareste volumul de 2-3 ori.

Ovarul se gaseste in cavumul retrouterin, adica in compartimentul cavitatii pelvine ina-

poia ligamentului larg. El este alipit de peretele lateral al excavatiei sub bifurcatia arterei iliace
comune. Directia – axul mare al ovarelor e aproape vertical. Marginea libera este indreptata
medial si posterior, marginea mezovariana e orientate lateral si anterior.

Mijloace de fixare – ovarul e suspendat de ligamentul larg. E fixat prin pediculul sau vas-
culo-nervos si prin 4 ligamente: suspensor, propriu al ovarului, tuboovarian si mezovariul. Liga-
mentul suspensor – este o formatiune fibro-musculara, alaturi de care coboara si pediculul vas-
culo-nervos superior al ovarului. Ligamentul pleaca din fosa iliaca, coboara peste vasele iliace
externe si stramtoarea superioara a pelvisului, patrunde in unghiul supero-lateral al ligament-
tului larg si se fixeaza pe extremitatea tubara a ovarului si pe mezovarium. Ligamentul propriu
al ovarului – este un cordon fibro-muscular situat in aripa posterioara a ligamentului larg. Liga-
mentul tuboovarian – leaga extremitatea tubara a ovarului de infundibulul tubei si asigura con-
tactul intre organe. Pe el se fixeaza fimbria ovarica. Mezovarul – este o plica a foitei posterioare
a ligamentului larg prin care ovarul este suspendat de acesta.

Raporturi – ovarul pare sa perforeze lama posterioara a ligamentului larg. Fata laterala –
priveste spre peretele excavatiei pelvine si raspunde fosei ovariene care este situata la nivelul
muschiului obturator intern sub artera iliaca comuna. La nulipare fosa ovarian are raport cu li-
gamentul larg, vasele iliace externe, arterele uterine si ombilicala. La multipare are raport cu u-
terul si artera uterine si cu marginea sacrului. Fata mediala – e acoperita de tuba uterina si me-
zosalpinge. Are raport cu ansele ileonului si apoi sigma in stanga si cecul cu apendicele in dreap-
ta. Marginea mezovariana – se leaga prin mezovar de foita posterioara a ligamentului larg. Mar-
ginea libera – are raport cu intestinul subtire. Extremitatea tubara – da insertie ligamentului
suspensor al ovarului si tuboovarian. Extremitatea uterine – ea se prinde ligamentului propriu al
ovarului.

1
 Structura ovarului – pe sectiune ovarul apare la suprafata acoperit de epiteliu, sub care
se afla tesut conjunctiv. Sub acesta se disting doua zone: una centrala medulara si una periferi-
ca corticala. Epiteliul – este simplu, cubic si se opreste la nivelul hilului, de unde se continua cu
mezoteliu mozovarului. Dedesubtul epiteliului se afla o patura subtire, albicioasa formata din fi-
bre conjunctive numita albugineea ovarului care se continua cu stroma corticala. Medulara ova-
rului – are culoare rosiatica si e caracterizata printr-o structura intens vascularizata. Este forma-
ta din tesut conjunctiv lax care cuprinde spre hil si fibre musculare netede. Contine vase sangui-
ne si limfatice, fibre nervoase si celule nervoase simpatice. Corticala ovarului – are culoare gal-
buie. Stroma corticalei contine foliculi ovarieni in diferite stadii. De la foliculi primordiali care au
aspect de corpusculi sferoidali plini pana la foliculi secundari si tertiari maturi de Graaf. Dez-
voltarea si maturarea foliculilor ovarieni cuprinde o serie de transformari succesive pe care le
sufera ovogoniile si celulele foliculare prin eliberarea unui ovocit prin fenomenul ovulatiei.
Dupa ovulatie in cavitatea foliculului se va organiza o noua structura numita corpul galben.

Foliculul si corpul galben au rol endocrin. Foliculul are dubla functie: desfasoara proce-
sele ovogenezei si elaboreaza de hormoni sexuali feminine. Corpul galben produce progestero-
nul. Dezvoltarea si maturarea foliculilor ovarieni se face in 28 de zile. Dezvoltarea si maturarea
foliculului ovarian se face intre zilele 1-13, ovulatia in ziua 14, evolutia corpului galben intre
zilele 15-25, degenerarea corpului galben si inlocuirea lui cu tesut cicatricial (corpul albicans)
intre zilele 26-28. Aceste fenomene sunt sub controlul hipotalamo-hipofizar. Constituirea cor-
pului galben se face in trei zile. Aproximativ la trei zile dupa ovulatie incepe involutia lui, iar la
14 zile activitatea sa inceteaza brusc. Involutia este determinate de scaderea concentratiei
sanguine a hormonului luteinizant, consecutiva cresterii progesteronului. In cazul in care ovoci-
tul este fecundat, se formeaza corpul galben de sarcina cu diametrul de 40-50mm in stadiul ma-
xim. Hormonii secretati de ovar sunt estrogenii si progesteronul.

TUBELE UTERINE
Sunt doua conducte musculo-membranoase care se intind de la coarnele uterine pana la
ovare. Au rol in captarea ovocitului si in vehicularea lui si a spermii. In treimea sa laterala se
produce fecundarea. Are o lungime de 10-12cm si prezinta 4 segmente:

Infundibulul tubei – este segmentul incipient, are forma de palnie cu baza evazata si for-
mata din 10-15 ciucuri (10cm) sau fimbri (2cm). Fata libera a ciucurelui prezinta un sant. Fimbri-
na ovariana poate ajunge pana la ovar. Portiunea ampulara – masoara 7-9cm si e mai larga in
vecinatatea infundibulului. Descrie un traiect ansiform in jurul ovarului, e moale si depresibila.
Istmul – e o portiune mai ingusta cu consistenta ferma. Patrunde in cornul uterului intre liga-
mentul rotund si ligamentul propriu al ovarului. Are 3-4cm lungime si 3-4mm diametru. Portiu-
nea uterina – strabate peretele uterului, are 1cm lungime. O teaca de tesut conjunctiv o separa
de peretele uterin.

2
 Orificiile tubare – sunt doua: ostiul abdominal ce se gaseste in central infundibulului si
are 2-3mm diametru. La nivelul lui cavitatea seroasa peritoneala se continua cu canalul tubei.
Ostiul uterin are 1mm diametru si se deschide in unghiul superior al cavitatii uterine. Consisten-
ta tubei este moale.

Raporturi – mezosalpingele si infundibulul tubar cad inapoi in cavumul retrouterin si

acopera ovarul. Tubei i se descriu doua segmente: portiunea transversala – se intinde de la uter
pana la extremitatea inferioara a ovarului. E formata din istmul tubei si e situata in marginea su-
perioara a ligamentului larg. Portiunea ansiforma – e formata de ampula tubara si porneste de
la extremitatea inferioara a ovarului, urca pe marginea mezovarica si se deschide pe marginea
lui libera. Ovarul se ascunde in bursa ovariana. Tubele uterine sunt situate in continuitate cu
uterul. Ele sunt situate in marginea superioara a ligamentelor largi, in mezosalpinge. Tuba si
mezosalpingele sunt mai fixe in portiunea mediala. Acesta din urma cade in cavumul retroute-
rin. Tuba are un diametru de 1-2mm in portiunea uterina, si se largeste la 5mm la nivelul ampu-
lei. Pe lungimea sa canalul prezinta o serie de plici longitudinale orientate de la ostiumul uterin
spre ostiumul abdominal.

Structura – prezinta trei tunici. Tunica seroasa – provine din ligamentul larg, inveleste
suprafata exterioara a tubei, oprindu-se la nivelul marginii libere. Sub peritoneu se gaseste pa-
tura subseroasa, un strat de tesut conjunctiv lax in care se afla ramificatii vasculare si nervoase.
Tunica musculara – este formata din sistemul spiralat de fibre musculare netede. Se deosebesc
3 paturi musculare: exterioara, mijlocie si interioara. Tunica musculara e subtire la nivelul am-
pulei si se ingroasa in portiunea istmului. Tunica mucoasa – e formata din lamina proprie si din-
tr-un epiteliu unistratificat cilindric. E format din celule ciliate si secretorii. Acestea umezesc su-
prafata mucoasei trompei si serveste la nutritia zigotului si a blastocitului in decursul migrarii
prin oviduct.

Vascularizatia si inervatia ovarului si tubei uterine – arterele – artera primara a ovaru-

lui este artera ovariana, iar a tubei artera uterina. Intre cele doua artere se stabilesc anastomo-
ze. Artera ovariana ia nastere din aorta abdominala, coboara in bazin in ligamentul suspensor al
ovarului si patrunde in ligamentul larg, unde se imparte in tubara si ovariana. Artera uterina
este ramura a iliacei interne, si se divide in ramura tubara si ramura ovariana. Ramurile omoni-
me se anastomozeaza intre ele si formeaza arcada paraovariana situata in mezovar si arcada
subtubara in mezosalpinge. Din arcada paraovariana se desprind 10-12 artere spiralate care
patrund prin hil in profunzimea ovarului. La limita dintre medulara si corticala ele se anastomo-
zeaza in arcade, de unde patrund in corticala. Din arcada subtubara pleaca ramuri paralele cu
caracter terminal.

Venele – urmeaza traiectul arterelor. Venele ovarului pleaca din retelele capilare si
formeaza in portiunea medulara prin vene flexuoase care ajung in hil. Ovarul primeste reteaua

3
venoasa subtubara care urca alaturi de artera ovarian spre abdomen. In fosa iliaca se unesc
intr-un trunchi unic, vena ovariana, care se varsa in stanga in vena renala, iar in dreapta direct
in vena cava inferioara.

Limfaticele – iau nastere dintr-o retea capilara perifoliculara. Din ea pleaca 6-8 vase care
parasesc ovarul la nivelul hilului. De la nivelul tubei, limfaticele coboara in mezosalpinge, la
marginea anterioara a ovarului. Iau nastere niste colectoare limfatice care urca printre elemen-
tele vasculo-nervose ovariene si se varsa in limfonodurile lombare pana la nivelul vaselor renale

Nervii – sunt de natura organo-vegetativa. Pentru ovar provin din plexul ovarian si plexul
uterin. La nivelul ovarului sunt terminatii vasomotorii, pentru vasele sangine, motorii pentru
fascicolele musculare; senzitive pentru foliculi. In medulara ovarului s-au descries celule ner-
voase care formeaza un ganglion difuz simpatic. Nervii tubei provin din plexul ovarian si uterin.

Cai de acces – explorarea se face prin tuseu vaginal. Caile de acces sunt abdominala prin
laparatomie transversala suprapubiana sau mediana subombilicala; si vaginala care consta in
incizia formixului vaginei, urmata de deschiderea excavatiei rectouterine.

UTERUL
Este un organ musculos, cavitar in care se dezvolta oul, iar la sfarsitul sarcinii el expul-
zeaza fatul si anexele lui. Este un organ median nepereche.

Conformatia exterioara – forma este de trunchi de con turtit in sens antero-posterior,

cu baza orientata in sus si varful trunchiat in jos. In portiunea sa mijlocie prezinta o ingustare
numita istm care il imparte in corp si col. Istmul uterului este reprezentat printr-un sant semi-
circular vizibil doar pe fata anterioara si fetele laterale.

Corpul uterului are aspect conoid, turtit antero-posterior si i se descriu doua fete, doua
margini, fund si doua unghiuri tubare. Fata vezicala este plana sau usor bombata. Fata intesti-
nala este mult bombata. Marginile sunt concave. Unghiurile si coarnele uterine se continua cu
tubele.

Colul uterin – are forma cilindrica, comparabil cu un butoias. Extremitatea superioara a

vaginei se insera pe col de-a lungul unei linii circulare. Vagina urca mai mult pe fata posterioara
a colului. Insertia vaginei pe colul uterin il imparte in: portiunea supravaginala si portiunea vagi-
nala. Varful este perforat de un orificiu, ostiul uterin care conduce in cavitatea uterina.

Ostiul uterin – numit si orificiu extern al colului. Are forma unei depresiuni transversale
de 4-6mm. La multipare apare ca o despicatura de 10-15mm care imparte colul in doua buze
(anterioara si posterioara) unite prin doua comisuri laterale.

4
 Variatiile de forma ale uterinului in raport cu varsta – dimesiunea la femeia adulta nuli-
para e de 6/4/2 cm. La multipare dimensiunile sunt 7/5/3 cm. La nulipare cele doua segmente
sunt aproape egale. Consistenta uterului este ferma dar elastica. Greutatea este de 50-70g. Rar
se pot semnala utere duble, septate sau bicorn.

Situatia si directia – este situat in cavitatea pelvina, inapoia vezicii urinare, inaintea rec-
tului, deasupra vaginei. Directia este variabila in functie de raportul cu pozitia pe care o are fe-
meia si starea de plenitudine. Raportul dintre corpul si colul uterin – axele longitudinale for-
meaza un unghi cu varful la nivelul istmului numit unghiul de flexiune (140-160 grade). Se spune
ca uterul este in anteflexiune. Raportul dintre colul uterin si vagina – axele longitudinale for-
meaza unghiul de versiune (90-110 grade) – anteversiune. Raportul dintre uter si excavatia pel-
vina – axul uterului inclinat de sus in jos si dinainte inapoi. Uterul si vaginul descriu o curbura
care cuprinde axul excavatiei unde descinde fatul. Istmul se gaseste in central excavatiei pelvine

Variatii fiziologice – corpul se poate micsora in raport cu colul la nivelul istmului. El poa-
te fi deplasat inapoia vezicii pline, inaintea rectului plin sau a anselor intestinale pline. Variatii
patologice – sunt date de procesele inflamatorii. Aceste modificari intereseaza unghiurile de fle-
xiune si de versiune. Astfel vom avea retroversiune si lateroversiune.

Mijloace de fixare – pozitia este asigurata de mijloacele de fixare care il suspenda si il

ancreaza de peretii excavatiei pelvine si mijloace de sustinere care il sprijina de jos in sus.

Mijloacele de suspensie – sunt peritoneul cu ligamentele largi si ligamentul rotund.

Peritoneul – acopera cea mai mare parte a uterului. Pleaca de pa fata posterioara a vezicii, peri-
toneul se reflecta la nivelul istmului pe fata anterioara a corpului uterin, formand excavatia ve-
zicouterina. In continuare peritoneul acopera fundul uterin, fata intestinala a corpului, fata pos-
terioara a portiunii supravaginale a colului si coboara pe peretele posterior al vaginei. La acest
nivel se formeaza excavatia rectouterina sau fundul de sac Douglas. Ligamentele largi – sunt do-
ua cute peritoneale de forma patrulatera intinse intre marginea uterului si peretii laterali ai ex-
cavatiei pelvine. Fiecare ligament larg este format din doua foite peritoneale (anterioara si pos-
terioara). La marginea superioara se gaseste tuba uterina. Foita anterioara trece pe vezica si pe
peretele anterior al pelvisului, formand excavatia vezicouterina. Foita posterioara coboara pana
la vagina, apoi se reflecta pe ampula rectala si pe peretele pelvian posterior formand excavatia
recto-uterina.

Directia ligamentelor largi urmeaza directia uterului, fiind oblica de sus in jos si dinainte
inapoi. Ambele ligamente impreuna cu uterul formeaza o despartitura transversala care impar-
te cavitatea pelvina intr-un cavum preuterin anterior si altul retrouterin posterior. Ligamentului
larg i se descriu doua segmente: o portiune superioara subtire si una inferioara mai groasa.

5
 In portiunea superioara cele doua foite ale ligamentului larg se alipesc si formeaza me-
zosalpinegele. Foita posterioara a mezosalpigelui se continua cu mezovariul. In partea inferioa-
ra ligamentul larg se ingroasa pe masura ce se apropie de fundul pelvisului. Intre foitele liga-
mentului se afla tesut conjunctiv si fibre musculare netede care formeaza parametrul. Aceasta
portiune se numeste mezometru. Raporturi – fata anterioara cu vezica si ansele intestinale; fata
posterioara participa la formarea peretelui anterior al cavumului retrouterin si vine in raport cu
ansele intestinale si infundibulul tubei; marginea mediala raspunde insertiei ligamentului larg
pe marginea corpului uterin; marginea laterala raspunde in portiunea superioara mezosalpinge-
lui, iar in portiunea inferioara raspunde mezometrului care se insera pe peretele laterala al
excavatiei pelvine. Marginea superioara este libera; marginea inferioara repauzeaza pe planseul
pelvian.

Ligamentul rotund – este un cordon conjunctivo-muscular pereche, care pleaca de la

unghiul tubar al uterului strabate ligamentul larg, incruciseaza vasele iliace externe si patrunde
in canalul inghinal pe care-l parcurge si ajunge in tesutul grasos al muntelui pubelui si al labiilor
mari. Lungimea este de 12-15cm si grosimea de 4-7mm. Are 5 portiuni: uterina, ligamentara,
iliaca, inghinala si preinghinala. Structura – e format dintr-un ax conjunctivo-elastic care incon-
jura fibre musculo-netede si striate. In interiorul ligamentului se afla o arteriola, ramura a epi-
gastricei inferioare.

Mijloace de sustinere – aderentele la vezica si la rect (se face prin tesut conjunctiv pelvi-
subperitoneal situat sub fundul de sac vezicouterin), aderentele la lamele sacrorectogenitopu-
biene (sunt condensari ale tesutului conjunctiv pelvisubperitoneal, organizate pe traiectul vase-
lor hipogastrice. Partea posterioara a lamelor leaga portiunea cervico-istmuca de rect si mai
ales de fata anterioara a sacrului, formand ligamentele uterosacrate. Cele doua ligamente
uterosacrate ridica doua cute falciforme ale peritoneului pelvin, formand plicile rectouterine).
Partea anterioara a lamelor sacrotectogenitopubiene ce leaga portiunea cervico-istmica de
baza vezicii si oasele pubiene formeaza ligamentul pubouterin.

Perineul (transmite fortele de presiune de la uterului asupra perineului prin intermediul

vaginei. Peretele culcat pe vezica urinara si pe peretele anterior al vaginei este mentinut solid
de chinga muschilor ridicatori anali si de centrul tendinos al peretelui. Ligamentele rotunde
limiteaza bascularea uterului inapoi, ligamentele uterosacrate se opune bascularii inainte, iar
ligamentele largi impiedica deplasarea laterala. Istmul este regiunea cea mai fixata.

Raporturile uterului – corpul – fata vezicala (anterioara) e acoperita de peritoneu, are

raport cu fata posterioara a vezicii urinare de care e separat de fundul de sac vezicouterin. Fata
intestinala (posterioara) e acoperita de peritoneu si vine in raport cu fata anterioara a ampulei
rectale de care e separate prin cavumul retrouterin in care descend ansele intestinale si tubele.

6
Marginile laterale dau insertie ligamentelor largi si au raport cu vasele uterine. Fundul uterului
are raport cu ansele intestinale si sigma.

Colul – portiunea vaginala e cuprinsa in tesutul conjunctiv pelvisubperitoneal si are ra-

porturi cu: fata anterioara cu vezica, fata posterioara e acoperita de peritoneul excavatiei recto-
uterine prin care are raport cu ampula rectala, marginea laterala are raport cu uterul si artera
uterina, cu care coboara impreuna si patrund in baza ligamentului larg. Aici ajunge la 1,5-2cm
de col. De la perete artera ia o directie transversala prin baza ligamentului larg. Uterul trece pe
sub artera uterina si se aplica pe domul vaginal si apoi ajunge la vezica. Portiunea intra-vaginala
proemina in interiorul vaginei.

Conformatia interioara – cavitatea uterului are aspectul unei fisuri ai carei pareti intra in
contact. Cavitatea uterului este divizata in cavitatea corpului si canalul cervicala. Cavitatea ute-
rina – are forma triunghiulara pe sectiune. Cavitatea este cuprinsa intre doi pereti plani si ne-
tezi. Fiecare perete prezinta un rafeu median. Toate marginile sunt convexe spre interiorul cavi-
tatii la nulipare. Cele trei unghiuri sunt marcate prin trei orificii. Orificiul superior corespunde
deschiderii tubelor si sunt precedata pe uter printr-o dilatare infundibulara. Orificiul inferior
conduce in canalul cervical. Canalul cervical – are aspect fuziform. Extremitatile sunt date de
orificii. Orificiul intern conduce in cavitatea uterine, iar cel extern in ostiul uterin si se deschide
in vagina. Canalul cervical este limitat de doi pereti, fiecare prezentand o plica mediana. Dimen-
siunile cavitatii uterine sunt de 5cm la nulipare si 6 la multipare.

Structura – tunica seroasa sau perimetrul este formata din foita peritoneala care imbra-
ca uterul. Tunica musculara sau miometrul are o grosime de 15mm. E formata din fibre muscu-
lare netede consolidate de tesut conjunctiv si vase sanguine. Fibrele musculare netede se gru-
peaza in fascicule cu directie spiralata care se incruciseaza intre ele. Se considera ca miometrul
are trei straturi: extern (fibre longitudinale si circulare), mijlocii (formeaza stratul plexiform,
strabatut de vase sanguine), intern (fibre longitudinale si circulare, formeaza sfincterul istmu-
lui). Tunica mucoasa sau endometrul adera strans la miometru.

Mucoasa cavitatii uterine este neteda, de culoare roza-rosiatica si aderenta la mio-

metru. Grosimea ei este de 2-9mm. Epiteliul simplu contine celule cubo-prismatice inzestrate cu
glande uterine. Lamina proprie e formata din tesut conjunctiv reticulat. Din stratul profund in
care se gasesc glandele uterine se regenereaza endometrul. Mucoasa canalului cervical este
incretita. Este de tip glandular. Lamina proprie contine celule fuziforme. Glandele secreta un
mucus gros care ocupa canalul cervical si proemina prin orificiul uterin sub forma de “dop
mucos”. Mucoasa portiunii vaginale este de tip pavimentos, stratificat. Celulele sunt bogate in
glicogen. Zona de demarcatie intre cele doua mucoase este de 1-10mm si se numeste jonctiu-
nea cervico-vaginala.

7
 Vestigii embrionare anexate organelor genitale interne – epooforonul – este un rest al
mezonefrosului. E situat in mezosalpinge intre ovar si tuba uterina. E formata dintr-un canal
provenit din ductul mezofrenic Wolff la care vin un numar de 15-20 canalicule perpendiculare.
Este echivalentul ductelor eferente ale testiculului. Apendicele veziculoase este o vezicula sus-
pendata printr-un pedicul de infundibulul tubar. Parooforonul este situat in ligamentul larg in
vecinatatea hilului ovarian printre arterele spiralate. Ductele deferente vestigiale sunt ramasite
ale ductelor mezonefrice Wolff.

Vascularizatia si inervatia – arterele – este asigurata de artera uterina, artera ovariana

prin anastomozele tubo-ovariene si artera ligamentului rotund. Artera uterina e groasa cu dia-
metru de 2-3mm, si ia nastere din artera iliaca interna. Coboara pe peretele pelvian pana la
nivelul ligamentului larg si patrunde in aceasta formatiune peritoneala. Urca de-a lungul mar-
ginii laterale a corpului uterin insotita de venele uterine pana la unghiul uterului unde se impar-
te in doua ramuri terminale. Din ea se desprinde artera faginala care merge la col, portiunea su-
perioara a vaginei si vezica urinara. Ramurile terminale sunt doua: ramura ovarian care se anas-
tomozeaza cu ramura similara a arterei ovariene formand arcada paraovariana; ramura tubara
care impreuna cu artera ovarian formeaza arcada subtubara.

Raporturile arterei uterine sunt: in segmentul parietal se aplica pe muschiul obturator

intern si raspunde partii inferioare a fosetei ovariene; in segmentul transversal artera se ga-
seste la baza ligamentului larg insotita de vene voluminoase, incruciseaza artera la jumatatea
distantei dintre col si peretele bazinului.

Venele – pleaca din tunicile uterului si se aduna in niste canale speciale situate in stratul
plexiform al miometrului. Canalele se afla in tunica musculara si se numesc sinusuri uterine. Din
ele sangele este colectat pe marginea uterului unde formeaza o retea de vene avavulate care
insotesc artera uterina si formeaza plexul venos uterin. De aici sangele pleaca spre venele uteri-
ne si se varsa in iliaca interna in sus prin venele tubei si ale ovarului in vena ovariana, unde se
deschid in cava inferioara in dreapta iar in stanga in vena renala. Din plexurile uterine pleaca si
venele ligamentului rotund.

Limfaticele – provin din trei retele: mucoasa, musculara si seroasa. Ele se strang in re-
teaua subseroasa de unde se nasc trunchiurile colectoare care se indreapta spre marginea ute-
rului, apoi spre diferite grupuri regionale de noduli. Limfaticele corpului – se aduna in unghiul
uterului. De aici impreuna cu cele ale ovarului si tubei urca pana la limfonodurile lombare. Lim-
faticele colului – sunt anastomozate cu cele ale portiunii superioare a vaginei. Se indreapta spre
limfonodurile iliace externe, altele spre nodurile iliace interne. Din posteriorul colului pornesc
alte vase pe fetele laterale ale rectului, urca pe fata pelvina a sacrului si se termina in nodurile
sacrate si in cele ale bifurcatiei aortei.

8
 Inervatia – este de natura organo-vegetativa simpatica si parasimpatica. O parte provine
din plexul ovarian, care se desprinde din plexul aortic-abdominal si coboara alaturi de artera
ovarian aducand fibre simpatice pentru tuba si ovar. Principala inervatie a uterului e data de
plexul uterovaginal provenit din plexul hipogastric inferior.

Caile aferente ale uterului provin din doua cai: calea principala cu fibre sensitive ce por-
nesc de la nivelul corpului uterin, al istmului si orificiului intern al colului; calea accesorie folo-
seste nervii splahnici pelvini si prin nervii sacrati ajunge la segmentele II-IV sacrate. Caile
eferente provin din cornul lateral al maduvei toracale intre segmentele VI-XI.

Caile de acces – sunt doua: calea vaginala si calea abdominala. Calea abdominala printr-
o laparatomie subombilicala permite accesul de-a lungul uterului si anexelor sale. Calea vagina-
la ne duce deasupra uterului pe caile naturale.