Organele sexuale feminine Sistemul reproducator al femeii se afla in interiorul corpului, intre oasele baz inului.

Perioada de fertilitate a femeii este limitata in timp, incepand de la p ubertate, o data cu aparitia primei menstruatii (numita si menarha), si continua nd apoi pana la incetarea menstruatiilor (menopauza). Organele sexuale externe Vulva este organul genital extern al femeii. Muntele lui Venus, care corespunde regiunii pubiene, si parul de la nivelul sau, care, superior, se termina pe o li nie orizontala, acopera formatiunile vulvei prin proeminenta pe care o formeaza. Vulva este alcatuita din doua cute-perechi ale tegumentului, denumite labii (buz e). Labiile mari sunt acoperite de par pe fata externa si cu multe glande sebacee si sudoripare pe fata interna. Ele se unesc anterior la nivelul muntelui lui Venus si posterior la distanta mica de anus, formand comisurile anterioara si posteri oara ale labiilor mari. In profunzimea lor se afla corpul vulvar format din tesu t erectil. Dimensiunea labiei mari este de 7-10 cm lungime, 2-3 cm grosime. Labiile mici sunt doua pliuri cutanate, acoperite de obicei de labiile mari. Ele nu devin vizibile decat dupa indepartarea acestora, deschizand deci despicatura vulvara. Ele sunt situate medial de cele mari, au directie paralela cu preceden tele si marginesc intre ele, pe linia mediana, spatiul denumit vestibulul vagine i. Ele au o culoare roz-rosie si se unesc posterior sub fraul labiilor mari. Lab iile mici se unesc intre ele anterior de clitoris, formand preputul clitorisului , si tot de la ele pleaca doua plici mediale ce se intalnesc pe fata posterioara a clitorisului, care alcatuiesc fraul clitorisului. Vestibulul vaginei este o regiune profunda a vulvei, marginit pe laturi de fetel e mediane ale labiilor mici, anterior de clitoris si posterior de fraul labiilor . In vestibulul vaginei se deschid: a) orificiul extern al uretrei; b) orificiul vaginei, prevazut cu himenul sau resturile lui; c) o serie de glande vestibular e. Orificiul extern al uretrei, sau meatul urinar, este situat la extremitatea ante rioara a vestibulului, inapoia clitorisului si inaintea orificiului vaginei. Orificiul vaginei reprezinta deschiderea spre exterior a cailor genitale ale fem eii. Indica limita dintre organele genitale interne si cele externe. La virgine orificiul este mult ingustat de himen. La femeile care au avut raporturi sexuale sau au nascut, orficiul devine ovalar, cu axul mare orientat sagital, marginit de resturile himenului. La nivelul vestibulului vaginei se deschid numeroase glande mucoase cu rolul de a lubrefia vulva in decursul actului sexual. In portiunea anterioara a vestibulu lui, in apropierea orficiului extern al uretrei si pe fetele mediane ale labiilo r mici se gasesc glandele vestibulare mici. Secretia lor, impreuna cu cea a glan delor sebacee si cu celule epiteliale, formeaza un depozit albicios numit smegma . Organele erectile ale vulvei. Vulva, asemanator cu penisul, prezinta organe erec tile, reprezentate de clitoris si bulbii vestibulari. Clitorisul este un factor anatomic cu implicatii adanci in actul sexual prin fun ctia sa erogena. Este un organ erectil, analog penisului la barbat, dar de dimen siuni foarte mici, situat in partea superioara a vulvei, inapoia comisurii labia le anterioare. El este alcatuit din corpi cavernosi si masoara aproximativ 7 cm, din care 3 cm revin radacinilor, 3 cm corpului si 1 cm glandului. Bulbii vestibulari sunt formatiuni erectile ce corespund corpului cavernos al ur etrei la barbat si sunt situati in partea profunda sau baza labiilor mari. Au fo rma unei potcoave, cu deschiderea situata posterior si cu extremitatile umflate. Dupa ce inconjoara o parte din circumferinta orificiului vaginal si orificiul e xtern al uretrei, se unesc pe linia mediana, imediat posterior de clitoris, de c are se leaga printr-un plex venos. Himenul. Constituit initial dintr-o membrana dispusa ca o diafragma intre canalu l vaginal si vestibulul vaginei, orificiul himenal are forme variate. Cele mai f ecvente sunt: semilunar, inelar, labiat sau poate fi imperforat (atrezia himenal a), ceea ce duce la retentia sangelui menstrual in vagin (hematocolpos).

Himenul este format dintr-o cuta a mucoasei, care uneori poate fi groasa, incat poate face deflorarea dificila sau imposibila. In mod normal, himenul se rupe la primele raporturi sexuale - deflorarea. Rupturile se produc in 4-5 locuri, cons ecutiv are loc o hemoragie, iar himenul este divizat in cativa lobuli himenali. Sunt si cazuri cand primele raporturi sexuale nu implica ruptura himenului, stru ctura sa permitand o dilatare a orificiului (mai ales in cazul himenului inelar) fara ca acesta sa se rupa (himene complezente, tolerante, permisive). Organele sexuale interne Vaginul (vagina) este un organ cavitar, nepereche, ce face legatura intre vulva si uter. Extremitatea superioara se insereaza pe colul uterin, iar extremitatea inferioara de deschide la vulva. Prin vagin se elimina sangele menstrual si tot pe aici trece fatul si anexele sale in timpul nasterii. Are forma de conduct tur tit antero-posterior pe cea mai mare parte a intinderii sale. In mod normal vagi nul este o cavitate virtuala, peretii sai venind in contact intim. Lungimea vagi nului este variabila, in functie de varsta, particularitati individuale, raportu ri sexuale, nasteri si este in medie de 8-9 cm. Vaginul este un organ extrem de elastic. Elasticitatea peretilor este determinat a hormonal si se pierde cu varsta, devenind ingust si rigid la batranete. Datori ta structurii sale speciale foarte elastice, in timpul miscarilor copulatorii di mensiunile vaginului ating valori maxime (peste 12 cm lungime) prin vasocongesti e intensa, formand platforma orgasmica prin contractia ritmica a peretilor vagin ali, intensitatea senzatiilor de placere ale femeii in timpul orgasmului fiind d irect proportionala cu numarul acestor contractii (dupa Johnson si Masters). La atingerea culmii orgasmice contribuie mult o anumita sensibilitate a peretelu i vaginal anterior, si anume treimea externa, la jumatate distanta intre pubis s i colul uterin, in vecinatatea uretrei. Numita "focar", "spot" sau zona Grfenberg (punctul G), aceatsa zona este de marimea unui bob de mazare, diemensiunile sale crescand sub influenta stimulilor sexuali. Este dificil de pus in evidenta, zon a fiind mai evidenta in faza de excitatie. Multi autori o considera ca cea mai s ensibila zona erogena din intreg vaginul. Acest "focar" de excitatie determina u n orgasm profund si diferit calitativ de orgasmul cu declansare clitoridiana. Unul din primele raspunsuri ale femeii la stimularea sexuala eficace, fie de nat ura fizica sau psihica, este lubrefierea vaginului. La tinere, acest fenomen apa re mai repede, dupa aproximativ 10-30 secunde de la inceputul excitatiei sexuale . Natura lubrefierii consta intr-o umezire la nivelul mucoasei vulvovaginale si apare ca urmare a vasodilatatiei intense a plexului venos ce inconjoara vaginul. Sensibilitatea vaginului insa prezinta mari variatii individuale. Vaginul nu este numai organul actului sexual, ci in acelasi timp est e un receptacul unde se depune sperma si care, prin aciditatea locala, selecteaz a spermatozoizii si-i obliga sa migreze spre canalul cervical, contribuind astfe l la actul fecundatiei. Uterul este locul unor importante fenomene legate de sarcina si de nastere. Este organul cel mai dezvoltat al caii genitale feminine si este asezat intre vagin si trompele uterine. Este un organ cavitar, nepereche, situat intre median in ca vitatea pelviana, intre vezica urinara si rect. Are forma unui trunchi de con tu rtit in sens antero-posterior, avand baza orientata in sus si varful trunchiat i n jos. La partea sa mijlocie (aproximativ), uterul prezinta o ingustare aproape circulara, numita istm, care il imparte in doua portiuni, diferite ca forma si d imensiuni: una superioara, mai voluminoasa, numita corp, si alta inferioara, num ita col. Inaltimea cavitatii cervicouterine este de 7-8 cm. Cavitatea cervicouterina este tapetata de o mucoasa cu caracteristici deosebite la nivelul corpului (endometru) si la cel al colului (endocervix). Aceasta mucoa sa are variatii ciclice, in raport cu ciclul ovarian, mai ales la nivelul corpul ui. De asemenea, impreuna cu uterul, mucoasa sufera modificari insemnate in curs ul sarcinii. O functie principala a uterului este cea motorie (contractila), ajutand la expul zarea fatului etc., datorita structurii sale dominant musculare. In afara sarcin ii, rolul motricitatii este minin si se rezuma la expulzarea secretiilor si aspi rarea lichidului spermatic.

Uterul, inaintea sarcinii, are o capacitate de 3-4 cmc, iar la sfarsitul sarcini i ajunge la 7-8 cmc. Masa totala a uterului se mareste de circa 20 de ori, de la 50 la 1000 gr. Marirea are loc in urma hiperplaziei (inmultirii) celulelor musc ulare netede si a hipertrofiei (isi maresc dimensiunile). Dupa nastere uterul is i reia forma si dimensiunile. Trompele uterine (sau tubele uterine) sunt doua conducte musculomembranoase ce s e intind intre ovare si uter. Trompa uterina are o lungime de 10-12 cm si cuprin de patru segmente: o portiune inclusa in grosimea peretelui muscular uterin, foa rte ingusta, numita interstitiala; portiunea interna, ingusta, cilindrica, numit a istmica, care are un lumen filiform; portiunea externa ampulara, fusiforma si larga si o portiune terminala pavilionara, cu franjuri. Trompa uterina joaca un rol insemnat in migrarea si maturizarea oului in fecunda tie, ce are loc in treimea externa a trompei. Ovulul patrunde o data cu lichidul produs de ovulatie, prin aspiratia capilara, iar spermatozoidul inainteaza cont ra curentului creat de cilii vibratili ai mucoasei tubare. Migratia oului se fac e lent de catre peristalica tubara si miscarea cililor vibratili ai mucoasei, ia r secretia tubara asigura alimentarea si maturarea oului in cursul migrarii, fac andu-l apt pentru nidare. Ovarele sunt glandele sexuale ale femeii care determina caracterele sexuale prim are. Ovarul, de forma ovoidala, se dezvolta in raport cu varsta (prepubertate, a dolescenta, maturitate), cu starea fiziologica (preovulatie, ovulatie, sarcina). Ovarul este situat in pelvis, inapoia ligamentelor largi, ocupand o foseta. La femeia adulta are aproximativ urmatoarele dimensiuni: 4 cm lungime, 3 cm latime, 1 cm grosime. Dupa menopauza se atrofiaza progresiv. Din punct de vedere fiziologic, ovarul are doua functii principale: de ovulare ( prin care produce ovulul) si hormonala (prin care secreta hormonii sexuali femin ini - foliculina si progesteronul). Functia de ovulare se caracterizeaza prin cresterea foliculului, a ovulatiei, fo rmarea corpului galben, a corpului albicans. Foliculul ajuns la maturitate (foli cul de Graaf) se reliefeaza la suprafata ovarului si este vizibil cu ochiul libe r. Aproximativ in a 14-a zi a ciclului menstrual, foliculul de Graaf ajunge la m aturitate, se rupe si elibereaza in cavitatea pelviperitoneala ovocitul si lichi dul folicular. Acest fenomen constituie ovulatia. Functia de ovulare are loc la aproximativ 28 de zile, apare la pubertate si inceteaza la menopauza, se intreru pe in timpul sarcinii si in anumite afectiuni. Functia hormonala a ovarului consta in secretia de estrogeni, progesteron si and rogeni. Glanda mamara este o formatiune cutanata de tip sudoripar, anexa functionala a a paratului genital. Dimensiunile si forma variaza in raport cu varsta, ciclul ova rian sau sarcina. Mamelele (sanii) sunt asezate simetric in regiunea toracica an terioara. Desi sunt prezente la ambele sexe, ele au o dezvoltare si atributii co mplet diferite. Ca forma, mamelele se prezinta ca o emisfera sau ca un con turti t si sunt asezate cu baza pe torace; ca volum, au variatii ce tin de etapa fizio logica, de rasa. Se remarca de asemenea diferente intre cele doua mamele, cea dr eapta fiind ceva mai mare. - Areola mamara este o regiune circulara de culoare roz-bruna, situata in partea mai proeminenta a mamelei si are un diametru de 2,5-3 cm. La suprafata areolei se gasesc 10-15 proeminente 9tuberculi Margagni) care in timpul graviditatii se maresc si iau numele clinic de tuberculii lui Montgomery. In timpul sarcinii are ola se pigmenteaza intens si in jurul ei apare o zona cu o nuanta ceva mai desch isa (areola secundara). - Mamelonul este o proeminenta cilindrica sau conica situata in centrul areolei, pe varful sau se deschid mai multe orficii (ducte lactifere). La erectia mamelo nului din timpul excitatiei sexuale contribuie muschiul sau si venele care, umpl andu-se cu sange, ajuta la turgescenta sa. In timpul sarcinii si alaptarii, mamela sufera importante modificari morfologice in vederea producerii si excretiei lactate. Dupa incetarea alaptarii, in putine cazuri structura mamelei revine la cea din perioada de dinaintea sarcinii. In privinta marimii sanilor, unele femei cred ca sexul opus apreciaza indeosebi sanii mari. Forma, volumul, tonusul sanilor sunt o problema de preferinta, de mo

da si de cultura; foarte multe femei recurg la chirurgia plastica pentru a-si sc himba aspectul sanilor. Hotararea trebuie luata dupa o matura chibzuinta, luand in calcul eventualele complicatii. Mamelele constituie unul din elementele fundamentale ale plasticii feminine. For ma, simetria celor doi sani, locul lor geometric in anatomia femeii, areola (roz eta) si mamelonul (sfarcul) sunt componente ce intregesc o estetica fara seaman in lumea fiintelor vii. Autoexaminarea snilor Specialistii, in majoritatea lor, se afliaza opiniei ca o data pe luna, la circa o saptamana de la terminarea ciclului menstrual, fiecare femeie trebuie sa-si e xamineze sanii pentru a detecta eventualele anormalitati. Medicii de la SECS con sidera ca autoexaminarea sanilor este cea mai buna metoda de depistare precoce a cancerului mamar. Ea poate fi completata de o examinare a sanilor efectuata de medic si de o examinare paraclinica (mamografia). De ce practicam autoexaminarea sanilor? Exista multe motive pentru ca o femeie sa practice lunar autoexaminarea sanilor. Un cancer al sanului poate fi tratat cu atat mai usor, cu cat este depistat mai repede. Din clipa in care veti invata aceasta metoda, veti putea sa va dati sea ma de orice modificare survenita la nivelul sanilor dumneavoastra. Este o metoda simpla si usor de efectuat. Cand se face autoexaminarea sanilor? Momentul cel mai potrivit pentru a face autoexaminarea sanilor este dupa menstru atie, cand sanii nu mai sunt tensionati. Daca ciclul menstrual nu este regulat, efectuati aceasta manevra lunar, la aceeasi data a lunii. Cum se face autoexaminarea sanilor? 1. Intindeti-va pe pat si asezati o perna sub umarul drept. Asezati bratul drept sub cap. 2. Folositi varfurile degetelor mainii stangi pentru a palpa eventualii noduli s au neregularitati ale pielii la nivelul sanului drept. 3. Presiunea exercitata asupra sanului va fi suficient de puternica pentru a pal pa in profunzime. 4. Continuati autoexaminarea sanilor stand in picioare. Palpati sanul utilizand o serie de miscari: in cerc (A), de sus in jos (B), radial (C). Utilizati aceeas i tehnica de fiecare data. Ea va asigura examinarea intregului san si va va perm ite observarea eventualelor modificari fata de luna trecuta. 5. Examinati-va sanul stang, dupa tehnica descrisa anterior, utilizand degetele mainii drepte. 6. In cazul depistarii unor modificari, consultati de urgenta un medic. Pentru mai multa siguranta! Dupa palpare, examinati sanii in oglinda. Observati daca apar: modificari ale pi elii, modificari ale mamelonului, roseata sau secretii. Se mai poate face o examinare suplimentara a sanului atunci cand va aflati sub d us. Mana sapunita va percepe mai usor eventualele modificari. Nu uitati! Frecvent, descoperirea unor modificari la nivelul sanilor este facuta in mod acc idental chiar de catre femeie. Desi majoritatea nodulilor mamari nu sunt canceri geni, este bine ca, practicand in mod regulat autoexaminarea sanului sa ii desco periti cat mai repede de la aparitia lor. Autoexaminarea sanului va poate salva viata. Organele sexuale masculine O mare parte din organele reproducatoare ale barbatului se afla in afara corpulu i. Barbatul nu are un ciclu sexual asemanator celui feminin, activitatea sa sexu ala incepand la pubertate si continuand apoi toata viata, cu o diminuare progres iva la batranete. Penisul este organul copulator masculin, situat deasupra scrotului, inaintea si dedesubtul simfizei pubiene. In repaus, formeaza cu radacina ascunsa in perineu un unghi ascutit, orientat in jos. In erectie, el se ridica inaintea abdomenului

. Dimensiunile se refera numai la corpul penisului, care la adult masoara in med ie 10 cm si circumferinta de 8-9 cm in repaus, ca in erectie sa masoare cca 15 c m si circumferinta de 10-12 cm. Penisul este constituit din doua parti: o parte fixa, radacina penisului, inclus in alcatuirea perineului, si o parte mobila, libera, ce formeaza corpul penisul ui, care se termina prin gland. Corpul penisului are forma unui cilindru usor tu rtit, o fata dorsala, care in repaus este orientata anterior, si o fata pe care proemina uretra (mai ales in timpul erectiei), si care in repaus este orientata posterior. Glandul penisului ocupa extremitatea libera a penisului si este acope rit de preput. Baza glandului are o circumferinta proeminenta numita coroana gla ndului. Pe extremitatea glandului se gaseste orificiul uretral. La copil, preput ul imbraca in totalitate glandul, pe cand la adult formeaza doar un invelis part ial pentru gland si serveste ca material de rezerva in timpul erectiei, cand dez veleste glandul. Intre preput si gland se afla un spatiu, cavitatea preputiala, si santul balanopreputial, unde se depune o secretie albicioasa, smegma. Penisul este format din doua organe erectile (corpul cavernos si corpul spongios ), formatiuni fibromusculare areolate, care atunci cand sunt pline cu sange dete rmina erectia. Privitor la dimensiunile penisului s-au emis multe aprecieri eronate. Se spune c a un barbat care are un penis mai dezvoltat este mai viril. Practica nu confirma acest lucru. O alta opinie gresita ar fi ca un penis mai dezvoltat in stare fla sca isi mareste mai mult volumul in stare de erectie. Cercetarile lui Johnson si Masters au aratat ca un penis mai dezvoltat (10-11 cm) in stare flasca creste i n medie cu 7 cm in erectie. De unde putem trage concluzia ca un penis de lungime medie in stare flasca capata in erectie aproape aceleasi dimensiuni ca si un pe nis dezvoltat. De asemenea, o alta eroare este ideea ca penisul se poate raporta la dezvoltarea fizica generala. S-a constat ca nu exista nici o relatie intre statura individu lui si dimensiunile penisului. De exemplu, un barbat inalt poate sa aiba un peni s mic, mediu sau mare, precum un barbat scund poate sa aiba un penis mare, mediu sau mic. Testiculele, glandele genitale masculine, sunt organe pereche situate in scrot. Testiculul stang este situat de obicei mai jos cu circa 1 cm decat cel drept. Ar e o forma ovoidala si o mobilitate mare in scrot. Testiculul este alcatuit dintr -un invelis, tunica albuginee, din stroma conjunctiva si a hormonilor sexuali ma sculini. Spematozoizii continuti in lichidul seminal sunt transportati prin cond ucte seminale conducte spermatice, care isi au numele dupa segmentul luat in con siderare (tubi seminifari drepti, retea testiculara, ducte eferente, duct epidid imar, duct deferent, duct ejaculator). Acesta din urma se deschide in coliculul seminal din uretra prostatica, care, la acest nivel devine un conduct comun pent ru eliminarea urinei si a spermei. Spermatogeneza, adica formarea celulelor sexu ale, a spermatozoizilor, se realizeaza la nivelul tubilor seminiferi consorti in perioada embrionara, urmata de o eprioada de latenta. Se continua la pubertate si in tot restul vietii. Functia endocrina, prin hormonii secretati, imprima car acterele sexuale secundare masculine. Scrotul, situat sub penis, format din mai multe invelisuri, este un sac median, care se dezvolta inainte de descinderea testiculelor in el. Testiculele coboara in scrot in perioada prenatala, dar sunt cazuri cand descind aici dupa cateva zi le de la nastere. Pielea ce acopera scrotul este foarte subtire, fina, extensibi la si contine numeroase glande sebacee, care produc o secretie cu miros patrunza tor, glande sudoripare, peri, pigmenti si terminatii nervoase. Ana tomistii cons idera ca pozitia scrotului, situat in afara corpului, pare a fi de ordin termic. Substantele si secretiile pe care trebuie sa le acumuleze acest sac ar putea fi conservate numai la temperaturi sub temperatura corpului. Fiind situat in afara organismului, scrotul poate indeplini aceasta conditie de hipotermie. Glandele anexe Glandele seminale au rol secretor si de rezervor, acumuland si lichidul secretat de conductele spermatice. Glandele seminale situate deasupra prostatei, intre v ezica urinara si rect, contribuie la producerea lichidului seminal si secreta su bstante lipidice, numite prostaglandine. Glandele seminale reprezinta o zona ero

tizanta prin destensia peretilor lor de catre lichidul seminal. Prostata este un corp glandular situat sub vezica urinara, inapoia simfizei pubi ene, inaintea ampulei rectale, deasupra diafragmei urogenitale si a muschilor ri dicatori anali. Prostata, initial putin dezvoltata, creste exploziv la pubertate . La batranete prostata se poate atrofia, dar de cele mai multe ori se hipertrof iaza si comprima uretra, impiedicand evacuarea continutului vezicii urinare. Are o structura glandulara si este compusa din patru lobi. Substanta glandulara est e formata din doua tipuri de glande: periuretrale si prostatice propriu-zis, car e sunt formatiuni secretorii, dar si de depozit al lichidului prostatic. Glandele Cowper (glandele bulbouretrale) sunt de tip acinos, secreta un lichid c lar, vascos, asemanator cu cel prostatic, care ajunge in uretra in timpul ejacul arii, unde se adauga lichidului spermatic.