Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
html
http://www.scritub.com/medicina/ANATOMIA-SI-FIZIOLOGIAORGANEL2242417921.php
05.05017.38
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE FEMININE
1. Orgaenele genitale externe (vulva)
Totalitatea organelor genitale externe alcatuiesc vulva, care este compusa din
urmatoarele formatiuni :
labiile mari ;
labiile mici ;
vestibulul ;
himenul ;
glandele Bartholin ;
clitorisul.
Tot aici se afla si formatiunea anatomica numita muntele lui Venus.
Vestibulul vulvar este delimitat de clitoris, labiile mici si orificiul extern al uretrei
(meatul). Este o regiune de forma triunghiulara in care se deschid uretra si
canalele glandelor Skene.
Himenul este un sept membraniform care inchide intrarea in vagin. Prezinta un
orificiu a carui forma poate fi : inelara, cribiforma (ciuruit), semilunara. Prin
orificiul himenului se scurge in afara sangele menstrual. La primul raport sexual
himenul se rupe in mai multe locuri, dand nastere dupa cicatrizare la carunculii
himenali ; ia nastere, rupturile se accentueaza si mai mult, lasand cateva resturi
numite carancul mirtiformi.
Glandele Bartholin, in numar de doua, sunt situate la baza labiilor mari, de fiecare
parte cate una. Fiecare glanda are un canal excretor care trece prin baza labiilor
mici si al carui orificiu extern se deschide in santul dintre labii si himen, santul
nimfo-himenal. Rolul glandei este de a secreta un lichid filant care lubrifiaza
organele genitale externe.
1.3 Organele erectile ale vulvei, prin structura si functionalitatea lor, participa
la crearea unei senzatii placute si realizarea actului sexual. Sunt reprezentate de
clitoris corpusculii tactili speciali ai labiilor mici (corpusculi ai voluptatii) si bulbii
vestibulari. Fac parte din zonele erogene ale femeii. Clitorisul este un organ
impar, median, cu structura erectila omoloaga corpilor cavernos ai penisului,
situat in partea anterioara a vulvei, inapoia comisurii anterioare a labiilor.
Lungimea sa este in general de 5-7 centimetri ; 2-3 pentru radacina, 2-3 pentru
corp si 1 centimetru pentru gland.In hermafroditism clitorisul poate
simula un penis. Ca structura, el este format din doi corpi cavernosi, cu volum
redus, inveliti intr-o membrana fibro-elastica. Din cele trei parti componente, la
exterior se reliefeaza numai o parte a corpului si a glandului, fiind in legatura cu
ramul osos si ischionuf prin "crus" sau radacina sa. Corpul mai mic este ascuns
intre labiile mari, iar glandul clitorisului este un mic tubercul de 0,5 centimetri,
rotund, avand in structura sa tesut erectil spongios si foarte senzitiv. Pe dinaintea
acestuia, labiile mici se unesc formand preputul clitoridian. In structura sa se
gasesc cateva glande sebacee care fabrica smegma clitoridiana.
Corpusculii voluptatii au fost mentionati anterior la deschiderea labiilor mici in
structura carora se afla.
Bulbii vestibulului - denimure data de Kobelta - sunt organe erectile imperfect
dezvoltate, situate pe partile laterale ale deschiderii vaginului in baza labiilor
mici, reprezentand formatiuni analoage cu corpul spongios al uretrei de la barbat.
Au o lungime de aproximativ 4 centimetri si 1-2 centimetri latime. Cei doi bulbi se
unesc pe dinaintea uretrei prin extremitatile lor anterioare, luand aspectul
general de potcoava cu concavitatea spre exterior.
Extremitatile lor posterioare, mai volumioase, contribuie in erectie, alaturi de
muschiul constrictor al vaginului, la ingustarea ostului vaginal si exprimarea
glandelor Bartholin. Tesutul erectil ce intra in constitutia acestora este legat de
cel al clitorisului, explicandu-se astfel senzatia erotica provocata prin atingere.
Din punct de vedere fiziologic, vulva in totalitate protejeaza actul mictiunii, labiile
dirijand jetul urinar. In actul sexual labiile constituie o prelungire a canalului
vaginal. Vulva poate avea mai multe pozitii : anterioara, la ~80% din femei ;
verticala, vulva fiind vizibila in intregime ; posterioara, aceasta fiind ascunsa intre
coapse.
2. Organele genitale interne
si datorita lui organele pot aluneca unul pe celalalt. Peretele vaginal este
constituit din trei tunici :
a. tunica externa, formata din tesut conjunctiv ;
b. tunica medie musculara, formata din fibre musculare netede
dispuse in doua planuri : unul extern, cu fibrele orientate longitudinal si altu
intern, cu fibrele orientate circular ;
c. tunica interna sau mucoasa vaginului este acoperita de un epiteliu pavimentos.
Mucoasa vaginala nu contine glande, secretia provenind din glandele colului ; ea
se continua cu mucoasa vulvara la exterior si mucoasa uterina la nivelul orificiului
extern al colului. Secretia vaginala are o reactie acida, continand acid
lactic. Epiteliul mucoasei contine glicogen, care sub influenta bacililor Doderiein
(bacili saprofiti ai vaginului), se transforma in acid lactic. Reactia acida
constituie un mijloc de protectie impotriva infectiilor.
Vaginul este un conduct extensibil si elastic care face legatura intre organele
genitale interne si externe. Prin el, spermatozoizii, depusi in timpul actului sexual
patrund in uter si in trompe si tot prin el se scurg afara secretiile uterine si
sangele menstrual ; de asemenea serveste drept canal de trecere a fatului in
timpul nasterii.
Corpul uterin - usor turtit anteroposterior cu o fata ventrala plana (fata vezicala
si o fata dorsala - fata intestinala).
Istmul uterin: este partea care in sarcina desparte corpul de colul
uterin.Deschis in a doua jumatate a sarcinii sub denumirea 'segment',
resprezinta un reper important in efectuarea inciziei operatiei cezariene. Colul
uterin este lung de aproximativ 3 centimetri; el se subimparte in doua
subportiuni: una superioara, supravaginala si alta caudala, proeminand in vagin,
reprezentand partea vaginala a colului. Cavitatea uterina este mai larga in partea
superioara, reducandu-se spre col, unde da nastere canalului cervical ce
comunica cu vaginul. El comunica cu vaginul prin orificiul uterin extern
punctiform la virgine si transversal cu margini neregulate citiceale la multipare.
a. la virgine ;
b. la secundipare ;
c. la multipare.
Uterul primeste si fixeaza blastocistul in endometrul (ovoimplantatia) transformat
estrogeno-progestativ ; asigura hranirea si dezvoltarea oului lipsit de rezerve
nutritive in cele 9 luni (280 zile) de gestatie.
2.3 Tubele uterine (salpinga, trompa), in numar de doua, cate una de fiecare
parte a uterului, sunt conducte in forma de trompeta ce se intind intre uter si
ovar.
Ele conduc ovulul capatat spre uter, adapostesc intalnirea garnetului feminin
(ovulul) cu cel masculin (spermatizoidul) si permite fecundarea in treimea
exterioara a sa (a uneia dintre ele). Fiecare tuba are lungimea de 10-12
centimetri. Descriptiv prezinta patru parti: interstitiala (in peretele uterin), istmica
(3-4 centimetri), ampulara de 7-8 centimetri si pavilionara in forma de palnie cu
fimbrii de 1,5-2 centimetri.
Tuba prezinta doua orificii : unul uterin, cu deschidere in cavitatea uterina in
dreptul fundului uterin si altul abdominal, in mijlocul pavilionului tubei, cu
deschiderea in cavitatea abdominala.
Pavilionul tubei prezinta mai multe franjuri, dintre care unul mai mare, care
asigura legatura intre ovar si pavilionul tubei. Pavilionul tubei cupleaza ovulul de
la suprafata ovarului. Uneori, anormal nodarea oului se face in afara uterului, in
tube, pe ovar, peritoneu sau ansele intestinale, dand nastere sarcinii ectopice sau
extrauterine. Obstructia tubei constituie o cauza de sterilitate.
2.4 Ovarele sunt glande perechi, cu dubla functie excretorie (gametogeno, de
producere a celulelor germinate feminine-ovulul). Ele determina caracterele
sexuale principale si secundare ale femeii si au rol deosebit in constructia
endocrina a acesteia. Sunt situate in interiorul abdomenului, in cavitatea pelvina,
de o parte si de alta a uterului in retrouterin. Ele sunt fixate pe organele vecine
prin ligamente (tubo-ovarian, utero-ovarian, lombo-ovarian, mezo-ovarian) si prin
galactofore in numar de 15-25. Fiecare canal galactofor aduna secretia unui lob
glandular, inainte de a ajunge la mamelon, canalul prezinta o dilatatie - sinusul
lactifer - in care se acumuleaza latele in intervalul celor doua alaptari. Structurat
glanda este formata din 15-20 lobi, fiecare lob fiind alcatuit la randul sau din
lobuli, rar acestia din acini glandulari. Secretia laptelui apare la 2-5 zile dupa
nastere, ea putand fi stimulata sau inhibata la nevoie.
4. Notiuni privind anatomia bazinului osos si partilor moi
Filiera pelvi-genitala este reprezentata de ansamblul elementelor materne,
strabatute de fat in timpul nasterii. Este alcatuita din parii osoase (bazinul osos)
si parti moi (bazin moale). Bazinul osos este format prin unirea celor doua oase
coxale (ilion, ischion si pubis) cu sacrul si coccisul.
Solidarizarea acestora se face prin doua articulatii sacro-iliace, sinfiza pubiana si
ligamente sacro-sciatice (sacro-spinos si sacro-tuberal).
Bazinul osos este format din bazinul mare si bazinul mic.
Bazinul osos - bazinul mare este delimitat de fata interna a aripilor osoase ilace,
care formeaza fosele iliace. Sustine organele abdominale si dirijeaza fatul spre
bazinul mic. Are o importanta mai redusa din punct de vedere obstetrical.
Bazinul mic se mai numeste si bazin obstetrical. Are o poarta de intrare stramtoarea superioara - o poarta de iesire - stramtoarea inferioara - intre ele
existand excavatia si stramtoarea mijlocie.
Stramtoarea superioara este un contur osos delimitat de : promontoriu, marginile
si fata anterioara a aripioarelor sacrului, linia denumita, eminenta iliopectinee,
marginea superioara a ramurii orizontale a pubeului si simfiza pubiana. Din cauza
proeminentei pe care o face promontoriul, stramtoarea superioara are forma unei
'inimi de carte de joc', dar aceasta forma poate varia.
Pentru a aprecia dimensiunile stramtorilor se masoara distantele dintre anumite
proeminente osoase, numite repere. Aceste distante se numesc diametre. Cele
mai tari diametre ale stramtorii superioare sunt cele transversale si cele oblice, in
care sunt orientate, in timpul coborarii, diametrele mari ale craniului fetal.
Stramtoarea inferioara este iesirea din excavatie sau din bazinul osos.
Bazinul moale.
Bazinul osos este acoperit pe suprafata sa interna de o serie de muschi, dintre
care cei mai importanti in timpul nasterii sunt muschii ridicatori anali. Ei formeaza
un fel de palnie cu cavitatea in sus. Se insera pe partea mijlocie a excavatiei
pelviene si prezinta o despicatura mediana, transversata de uretra, vagin si
portiunea terminala a intestinului gros. Acesti muschi inchid in jos bazinul osos,
constituind partea cea mai profunda a bazinului moale, numita planseul pelvian.
http://recuperare-terapiialternative.ro/blog/wpcontent/uploads/2013/09/Amplasarea-uterului-.jpg
http://www.gyniel.ro/images/afectiuni/pic
12.jpg
http://www.calivita
velcu.ro/aparatul-genital-feminin.html
http://www.corpul-uman.com/wp-content/uploads/2012/02/vascularizatiaovarului.jpg
G Lupu.
http://www.gyniel.ro/afectiuni-notiuni-anatomie-genitala-pg3.php
HARRIS