Anatomia aparatului genital

Organele genitale externe

Vulva este situata la capatul extern al vaginului, imediat in afara himenului.

Este delimitata:

- Lateral de labiile mari;

- Inferior de comisura posterioara;
- Superior de muntele lui Venus.

Labiile mari : reprezinta doua cute largi de grasime acoperite de tegument continand foliculii pilosi, glande
sebacee si dudoripare. Ele se unesc superior la nivelul muntelui lui Venus ( o aglomeratie de tesut adipos anterior
simfizei pubiene), iar inferior la nivelul comisurii posterioare.

Labiile mici: intern situate fata de labiile mari se gasesc doua cute alcatuite din tesut conjuctiv si tegumente
labiile mici.

Labiile: nu contin folicui pilosi, pielea (fata lor mediana) este necheratinizata, similara cu cea care margineste
vaginul.

Vestibulul: delimitat anterior de clitoris, lateral de cele doua labii si posterior de comisura posterioara. Se deschide
uretra cu glandele parauretrale ale lui Skene, vaginul si canalele excretoare ale glandelor lui Bartholin.

Clitorisul :

- Cu lungimea de 2-3 cm (omolog al penisului)

- Pe linia mediana anterior meatului uretral (rep. organul copulator erectile al femeii)
- Este sustinut de simfiza prin ligamentul suspensor al clitorisului. Pielea care acopera clitorisul constituie o
plica ce inconjoara glandul acestuia preputium clitori care este fixat pe fata sa inferioara pe linia mediana
prin frenulum clitoridian.

Himenul : reprezinta o membrana circular situate in interiorul labiilor mici dar separate de ele si delimiteaza
intrarea in vagin.

- Reprezinta o bariera elastic care inchide partial vaginul, fiind perforate.

- Reprezinta d.p.d.v. anatomic un tesut fibros vascular acoperit pe ambele parti cu un epiteliu. Dupa deflorare
himenul se rupe in diferite puncte ale marginii sale, ramanand in urma sa lobuli himenali, iar la nastere
resturile himenului se atrofiaza si mai mult si iau aspectul caruncurilor mitriformi, semn medico-legal ca
femeia a nascut.

Organele genitale externe:

1. Pubis
2. preput
3. clitoris
4. meatul urinar
5. intrarea vaginului
6. labia mica
7. labia mare
8. himen

Perineul : f. musculo-aponevrotica romboidala care este delimitate de repere osoase ( 2 tuberozitati ischiadice,
varful coccisului si marginea inferioara a simfizei pubiene). Linia ischiadica imparte acest rombin 2 triunghiuri :

1
triunghiul perineal anterior si triunghiul perineal posterior. Perdeaua muscular este strabatuta de catre uretra,
vagin si rect.

Anatomia perineului:

- piele
- aponevroza superficial
- stratul muscular superficial al perineului
- muschiul ischiocavernos
- muschiul bulbocavernos
- sfincterul uretral, fibre din tunica muscular vaginala
- muschiul transvers superficial
- sfincterul anal extern
- aponevroza perineala profunda

Nodulul tendinos al perineului este situate intre orificul anal si comisura posterioara vulvara.

Musculatura perineala profunda este reprezentata de ridicatorii anali.

Insertiat fasciculelor musculare incepe de la pube si fetele laterale ale ileoanelor si se termina pe rafeul tendinos
ano-coccigian alcatuind fascicolele pubo-ileo-coccigiene.

Muschii ridicatori anali delimiteaza doua spatii:

- ischiorectal: pe aici fuzeaza infectiile genial;

- pararectal: intre muschii ridicatori anali si rect.

Organele genitale interne cuprind:

vaginul,
uterul,
tuba,
uterine,
ovarul.

Ele ocupa cea mai mare parte a pelvisului (micul bazin), strabatand perineul, pana la vulva.

Vaginul este un organ cavitar care se intinde de la colul uterin la vulva. Lungimea sa este variabila intre 7-9 cm.

Canalul vaginal este turtit antero-posterior, (perete anterior in raport cu vezica urinara si cu uretra si perete
posterior, in raport cu rectul si fundul de sac peritoneal, Douglas, peretii laterali ai vaginului vin in contact cu
muschii ridicatori anali, diferite planuri ale peritoneului).

Limita extremitatii inferioare a vaginului este formata de membrane himenala care se rupe la primul contact sexual.
Prin extremitatea superioara, vaginul se insereaza pe colul uterin, inconjurand portiunea vaginala a colului. Se
realizeaza astfel un sant circular numit dom sau fundul de sac vaginal.

Fundul de sac :

- ant. Putin adanca in raport cu vezica urinara.

- Lateral in raport cu parametrele (a. uterine si uterul, o portiune)
- Posterior cel mai adanc in raport cu fundul de sac Douglas, deci cu peritoneul.

Peritoneul este o seroasa intra-abdominala, peritoneul parietal captuseste cavitatea peritoneala in care se afla
organelle abdominal pelviene. Partea de jos a acestei cavitati se numeste fund de sac Douglas situate intre vagin

2
(anterior) si rect (posterior); peritoneul visceral acopera fiecare viscer intraabdominal, este adherent la visceral
respective si datorita lui organelle pot aluneca unul pe celalalt.

Peretele vaginal este contituit din 3 tunici:

- Tunica externa, formata din tesut conjuctiv,

- Tunica medie muscular, formata din fibre musculare netede dispuse in doua planuri: unul extern, cu fibrele
orientate longitudinal si altul intern, cu fibrele orientate circular.
- Tunica interna sau mucoasa vaginului este acoperita de un epiteliu pavimentos.

Mucoasa vaginala nu contine glande, secretia provenind din glandele colului, ea se continua cu mucoasa vulvara
la exterior si mucoasa uterine la nivelul orificiului extern al colului. Secretia vaginala are o reactive acida,
continand acid lactic. Epiteliul mucoasei contine glycogen, care sub influenta bacililor Doderlein (bacilli saprofiti
ai vaginului) se transforma in acid lactic. Reactia acida constituie un mijloc de protective impotriva infectiilor.

Vaginul este un conduct extensibil si elastic care face legatura intre organele genital interne si externe. Prin el,
spermatozoizii, depusi in timpul actului sexual patrund in uter si in trompe si tot prin el se scurg afara secretiile
uterine si sangele menstrual; de asemenea serveste drept canal de trecere a fatului in timpul nasterii.

Uterul : e un organ muscular, cavitar, nepreche, asezat in mijlocul bazinului mic, intre vezica si rect.

Rol : de a primi in cavitatea sa ovulul fecundat. Sa-l protejeze, sa-l nutreasca in timpul dezvoltarii sale sis a-l
elimine la exterior cand a ajuns la maturitate.

Structura corp (extremitatea superioara mai lata din care pleaca trompele uterine), colul uterin (cervix) (partea
inf.) si istm. Uterul este turtit dinainte-inapoi si prezinta prin urmare doua fete, una anterioara, numita vezicala,
fiindca este in raport, ce vezica urinara si separata de aceasta prin fundul de sac vezico-uterin si una posterioara in
raport cu rectul de care o separa fundul de sac recto-uterin. Are de asemena doua margini laterale una dreapta,
alta stanga la nivelul carora circula artele uterine.

Dimensiunile uterului la femeia care nu a nascut (multipara) sunt de 6-7 centrimetri lungime, 4 centimetri latime si
2-2,5 centimetri grosime; la multipare, uterul are 8-9 centimetri lungime, 5-6 centimetri latime si 3 centimetri
grosime.

In timpul gestatiei, uterul creste in volum, caudal este oprit in expansiunea sa de planseul muscular pelvin. Dar
uterul poate deveni organ abdominal nu numai in cursul sarcivii ci si datorita unor tumori uterine(fibrom, cancer)
cand poate creste in volum cranio-caudal, transversal, putand determina tulburari prin compresiunea organelor
vecine (vezica urinara, uretera)

Classic uterul negravid are urmatoarele portiuni de sus in jos:

Fundul uterului partea cranial a uterului, mai inalta, ce prezinta dinainte inapoi insertia celor doua tube uterine,
ligamentele utero-ovariene,ligamente rotunde .

Corpul uterin : usor turtit anteroposterior cu o fata ventral plana (fara vezicala si o fata dorsal fata interstitiala).

Istmul uterin are partea care in sarcina desparte corpul de colul uterin. Deschis in a doua jumatate a sarcinii sub
denumirea segment, reprezinta un reper important in efectuarea inciziei operatiei cezariene.

Colul uterin este lung de aprox. 3 cm, el se subimparte in doua subportiuni : una superioara, supravaginala si alta
caudal, proeminand in vagin, reprezentand partea vaginala a colului. El comunica cu vaginul prin orificiul extern
punctiform la virgine si transversal cu margini neregulate cicatriciale la multipare.

Uterul primeste si fixeaza blastocitul in endometrul (ovoimplantatia ) si transformat estrogeno-progestativ: asigura

hraniea si dezvoltarea oului lipsit de reserve nutritive in cele 9 luni (280 zile) de gestatie.
3
Trompa

Trompele uterine (salpingele) reprezinta o pereche de canale peristaltice de 10-12 cm lungime. Ele au o directive
postero-laterala de la coarnele uterine si se deschid in cavitatea peritoneala posterior si lateral fata de ovar.

Trompa prezinta urmatoarele portiuni:

- Intrauterine (interstitial) -2.5 cm cu diamtrul de 1 mm.

- Istmica 2,5 cm cu diametrul 2,5 mm.
- Ampulara :cu o lungime de 5 cm, diametrul 6 mm.
- Infundibulara sau pavilionare care prezinta orificiul tubar abdominal.

Trompa are urmatoarele functii:

- Captarea ovulului;
- Transportul oului,
- Fertilizarea.

In treimea externa a trompei se produce fecundatia. Trompele sunt acoperite de peritoneu.

Deplasarea endosalpingiana a oului se realizeaza prin epiteliul prevazut cu cili, care se misca dinspre orificiul
abdominal spre cel uterin.

Ovarele sunt glande perechi, cu dubla functie excretory (gamatogeneza, de producer a celulelor germinate
feminine-ovulul).

Ele determina caractele sexual pricipale si secundare ale femeii ( rol endocrin).

Situate in cavitatea pelvina, de o parte si de alta a uterului. Ele sunt fixate pe organelle vecine prin ligament (tubo-
ovarian, utero-ovarian, lombo-ovarian,mezo-ovarian) si prin formatiuni vasculonervoase(artera ovarian, venele
utero-ovariene, vase limfatice si nervi simpatici, peri vasculari), toate acoperite de peritoneu.

Au forma ovoida, cu lungime de 3-5 cm, latime 3 cm, grosime 1-2 cm, greutate de 6-8 g, culoare alb-galbui,
consistent elastic.

In general de marimea unei migdale verzi, volumul lor variaza cu varsta (pubertate, adolescent, senescenta) si cu
starea fiziologica (preovulatie, ovulatie, sarcina).

Pe suprafata ovarelor exista mici vezicule cu dimensiuni ce variaza de la o gamalie de ac la o cireasca. Ele sunt
foliculii ovarieni mature De Graaf.

Fiecare ovar contine la nastere aproximatic 400.000 de foliculi din care, pe parcursul activitatii ovariene, se vor
matura doar 300-400 foliculi primary ce vor ajunge sa fie ovulate, restul degeneaza. Dezvoltarea foliculului si a
ovarului se face sub influenta foliculostimulinei (FSH) iar ovulatia sub influenta LH-ului, produsi de hipofiza.

Vascularizatia organelor genitale interne

Este asigurata de doi pediculi:

- Artera uterine ram din artera hipogastriva

- Se gaseste in parametru si nu in parenchimul uterin, situatie care permite uterului sa se dezvolte in timpul
sarcinii. La nivelul fundului de sac vaginal se despart ramuri cervico-vaginale care iriga 1/3 superioara si
medie a vaginului. Ramura ascendenta a arterei uterine da ramuri paralele in miometru si ramuri in
endometru, artera ovarian ram. Din aorta.
- Ramurile terminale se gasesc in ligamentul larg:
4
 -artera tubara si artera tubo-ovariana ajunge prin ligamentul dintre fimbrii si ovar la ovar.
-artera ovariana: iriga ovarul pe calea ligamentului lombo-ovarian.

Glandele anexe ale aparatului genital feminine

Glandele lui Bartholin sunt echivalente glandelor lui Cooper de la barbat, in numar de doua, in forma ovoida, ele
au marimea unui bob de mazare si sunt situate de o parte si de alta a orificiului vaginal.

Glandele periuretrale sau glandele Skene, mai numeroase, sunt situate in apropierea uretrei. Orificiile de
deschidere se gasesc in general, de o parte si de alta a orificiului uretral extern sau a meatului uretral. Ele se
dezvolta in perioada pubertara si dispar dupa menopauza. Sunt echivalente glandelor proastatice de la barbat.

Glandele mamare sunt in mod normal organe pereche prezentand la exterior areola mamara, in centrul acesteia
gadindu-se mamelonul. Greutatea lor variaza in functie de starea lor functionala, la nastere au greutatea de 5 g, la
adulte 200 g, greutatea ca si forma celor doi sani sunt inegale.

Mamelele sunt in numar de 2, exceptionale existand si mamele supranumerare (polimastie) sau pot lipsi memelonul
(atelie).