TERAPIA FAMILIEI SATIR

Virginia Satir (26 iunie 1916 – 10 septembrie 1988) a fost o autoare americana si asistent
social,cunoscuta pentru contributia sa in domeniul terapiei familiale,fiind unul din pionierii terapiei de
familie. Cele mai cunoscute carti ale sale sunt: “Terapia familiei”-1964,”Arta de a fauri oameni”-1972 si
“Arta de fauri oameni noi”-1988.

A inceput prin a-si trata propria familie in 1952,cand metoda sa era considerata o practica
neconventionala.

Satir a dezvoltat terapia transformationala sistemica, cunoscuta si ca metoda Satir,gandita pentru a

imbunatatii relatiile si comunicarea in cadrul familiei si adresandu-se actiunilor,emotiilor si perceptiilor
persoanei in cadrul dinamic al familiei.A initiat primul program de formare in terapia familiei,iar ideile
sale au stat la baza programarii neuro-lingvistice.

Terapia familiara sistemica se adreseaza unei game variate de patologie,exceptie facand persoanele cu
schizofrenie si deficiente mentale severe.

Satir considera ca oamenii au tendinta innascuta de a creste si de a se dezvolta pe tot parcursul vietii.

A sustinut intotdeauna ca societatea e formata din oameni, iar pentru o avea o societate puternica e
nevoie de oamemeni armoniosi.Exista o puternica legatura intre viata de familie si tipul de adulti in care
se vor transforma copiii familiei respective.Prin urmare totul incepe in familie.

In toate familiile,disfunctionale sau nu,exista aceleasi principii dupa care functioneaza aceste familii:

1.Stima de sine= sentimentele si ideile pe care le avem despre propria persoana

2.Comunicarea= caile pe care oamenii le folosesc pentu a-si transmite ceva unul altuia si a se
face intelesi

3.Regulile= regulile pe care le utilizeaza pentru a controla cum trebuie sa se simta si felul in care
actioneaza intre ei

4.Legaturile familiei cu societatea= felul in care membrii unei familii se raporteaza la alti oameni
sau institutii din afara sisitemului familiar.

In familiile functionale exista un “sistem deschis”, cu schimburi clare de informatii in si in afara familiei si
in care: -stima de sine crescuta

-comunicare clara,directa si onesta

-regulile familiar sunt putine,rezonabilie,maleabile si applicate constant

-legatura cu societatea este deschisa si increzatoare.

In familiile disfunctionale exista un “sistem inchis”,cu schimburi sarace si deformate de informatii atat in
interiorul sistemului cat si in afara lui ,si in care

-stima de sine este scazuta

-comunicarea este indirecta,saraca,fara onestitate

-regulile sunt rigide ,nenegocilabile

-legatura cu societatea este tematoare si submisiva.

In opinia V.Satir exista 5 moduride comunicare,fiecare fiind caracterizat printr-un mod particular de
exprimare:

1.CRITICUL -verbal : critica, transmite ca nu este de accord

-corporal : arata cu degetul catre celalalt

-in interior: se simte nesigur pe el

2.SUBMISIVUL-verbal: isi cere scuze

-corporal : este o prezenta neinsemnata

-in interior : simte ca nu inseamna nimic

3.RATIONALUL

(COMPUTERUL) -verbal : are un discurs intelectual ,respingand continutul afectiv

-corporal: are o tinuta care exprima superioritatea

- in interior: se simte vulnerabil

4.IRELEVANTUL(cel ce distrage atentia)

-verbal:cee ace spune nu are legatura cu discutia,nu da raspunsuri la obiect

-comportamental:este contorsionat,trasmitand dezechilibru\

-in interior:este convins ca nimic nu conteaza

5.COMUNICAREA CONGRUENTA

-verbal: comunicare onesta,directa

-comportamental: aspect normal,transmite incredere

-in inerior: persoana vigilenta si echilibrata.

Obiectivele tratamentului:

1.Incurajarea membrilor familiei si formarea sperantei

2.Schimbarea modalitatilor de gestionare a stresului

3.Eliberarea energiei necorespunzatoare si orientarea familiei catre o stare de bine.

Procesul terapeutic: are 5 stadii

1.stabilirea unei relatii de incredere in familie

2.constientizarea prin experienta, in care terapeutul ajuta familia sa dezvolte o alta perceptie
asupra functionalitatii sale(cresterea stimei de sine, comunicare armonioasa, schimbarea
regulilor disfunctionale si o legatura mai buna cu societatea)

3.sprijinirea familiei pentru a constientiza noua dinamica a familiei lor

4.sprijinirea familiei pentru a aplica aceste noi intelegeri printr-un comportament corspunzator

5.incurajarea familiei de a utiliza noi comportamente in afara mediului therapeutic.

Tehnici de lucru cu familia:

1.Jocul comunicarii in care se lucreaza cu cei 3 membrii ai familiei(mama,tata si copil)considerate de

Satir triada de baza si in care se utilizeaza cele 5 moduri de comunicare.De asemenea se practica :

-discutarea regulilor - terapeutul incurajeaza membrii familiei sa discute intre ei regulile care stau la
baza familiei

-legaturile de familie -fiecare membru al familei sta in mijloc iar ceilalti il trag fiecare spre ei.Cel din
mijloc experimenteaza astfel cum poate face fata tensiunilor,cautand o solutie.

Exista mai multe modalitati de raspuns: -folosirea fortei; -parasirea cercului; -afisarea indiferentei;
-cautarea ajutorului in exterior.

Acest lucru este util pentru a-i invata pe membrii familiei sa-si exprime frustrarile si sentimentele pe
care le traiesc.

2.Sculptura familiei(tehnica statuilor) in care exista mai multe variante:

-fiecare membru al familiei realizeaza cate o sculptura cu toti ceilalti membrii ai familiei,exprimand astfel
o viziune simbolica a relatiilor din familie.

-terapeutul ii indruma pe membrii familie intr-un numar de posturi (statui) reprezentand familia lor.Apoi
aleg statuia care le place cel mai mult.Exercitii-suport pentru “sculptura familiala”:
 1.statuia “facem fata impreuna vietii’

2.statuia “stapan-sclav”

3.statuia”tu si numai tu”

4.statuia “in carca dragonului”

5.statuia “pe piedestal”

6.statuia”oscilatie libera”.

Aceste pozitii sunt folosite pentru a demonstra diferitele tipuri de relatii familiale.In fiecare postura
persoanele sunt puse sa-si exprime senzatiile fizice,emotiile si li se pun intrebari de tipul

-“ce simti despre tine si despre cealalta persoana in acesta postura?”

-“ce puteti si ce nu puteti in acesta postura?”

-“cum se integreaza copiii in acesta postura?”

-“ce face si ce simte fiecare copil in acesta postura?”

3.Drama: cu jucarea evenimentelor seminificative din viata familiei.

4.Denumirea : implica descrierea corespondentei dintre comportament si cuvinte.

5.Descrierea rolurilor din familie: implica desenarea rolului pe care fiecare membru al familei il are in
cadrul familiei precum si legaturile dintre ei.

In opinia V.Satir tratamentul este complet cand:

-membrii familiei pot sa-si asigure feed-back unii altora

-pot sa nu fie de acord unii cu altii,dar pot gasi cai de comunicare

-pot percepe cum sunt vazuti de alte persoane

-se pot recunoaste ca persoane unice

-se pot elibera de modelele defecte din trecut

-pot sa ofere un raspuns clar,congruent cu sentimentele si comportamentul lor.