Universitatea Dunarea de Jos,Galati

Facultatea de Medicina si Farmacie, Galati

TUMORILE RETROPERITONEALE PRIMITIVE – ASPECTE

DIAGNOSTICE SI TERAPEUTICE

Conf.dr. Cioroi Maria Bacaoanu Claudia Bianca

Dobrea Marcela
Ugur Ilker Agar
Zgura Maria Lorena

1
 Cuprins

Introducere.................................................................................. pag 3
Material si moda......................................................................... pag 3
Rezultate.......................................................................................pag 5
Discutii..........................................................................................pag 5
Concluzii.......................................................................................pag 8
Bibliografie...................................................................................pag 9

2
 Rezumat

Lucrarea prezinta un studiu retrospectiv asupra 45 cazuri de tumori retroperitoneale primitive, benigne si maligne,
operate in ultimii 15 ani. Topografia si dimensiunile tumorilor au fost variabile. Durerea abdominala si tumora
palpabla au fost principalele semne clinice. Explorarile paraclinice folosite au fost: radiografia simpla toraco-
abdominala, echografia, urografia, tranzitul baritat esogstroduodenal si tomografia computerizata. Laparatomia
exploratorie, practicata in toate cazurile, a permis rezolvarea terapeutica, fie si prin rezectii partiale. Spectrul
histopatologic al leziunilor intalnite: tumori chistice (7cazuri), mixom(6), angiolipom (6), limfom malign (3),
schwanom malign (3), leiomiom (2), schwannom benign (1), hemangiom (1), adenocarcinom (1), carcinom
nediferentiat (1). Autorii detaliaza si discuta dificultatile de diagnostic si de tratament chirurgical.

Cuvinte cheie: tumori retroperitoneale primitive, diagnostic dificil, tratament chirurgical

Introducere
Tumorile retroperitoneale primitive (TRP) sunt tumorile dezvoltate în spatiul retroperitoneal, din tesutului
gras, conjunctiv, al fasciilor, al tesutului vascular, nervos, muscular, al vaselor limfatice si limfoganglionilor sau din
resturi embrionare, derivate, de obicei, din aparatul urinar dar si din alte structuri (1- 4). Desi s-au fãcut progrese
importante în diagnosticul acestor tumori, decelarea lor continuã sã fie realizatã cu întarziere, în stadii avansate de
evolutie localã sau sistemicã, astfel cã un numãr important de cazuri nu mai pot beneficia de extirparea chirurgicalã
completã, singurul tratament eficace în momentul actual (5). Tratamentul oncologic adjuvant (chimioterapia si
radioterapia) poate fi util în unele forme histologice (limfoamele maligne retroperitoneale), în rest rezultatele sunt
încã descurajante (1, 3,4).

Material si Metodã
Studiul retrospectiv include 45 de cazuri de tumori retroperitoneale considerate primitive, operate în perioada
1994-2008. Alãturi de aceste cazuri au mai fost operate, în aceeasi perioadã, 7 tumori retroperitoneale voluminoase,
la care nu s-a putut preciza un punct de plecare intraoperator, dar rezultatul histopatologic postoperator a arãtat cã
proveneau din tumori pancreatice (4 cazuri) sau metastaze de la un carcinom de prostatã (1 caz) sau de la tumori
testiculare (2 cazuri). Aceste cazuri au fost excluse din studiu. Din lotul rãmas în studiu (38 de cazuri) în 22 de cazuri
a fost afectat sexul masculin si în 16 de cazuri tumorile au apãrut la femei. Varsta pacientilor a fost cuprinsã între 38
si 78 de ani, majoritatea cazurilor apãrand la varste peste 50 ani. Caracteristicile anatomo-patologice ale TRP operate
sunt redate în tabelul 1.Gruparea formelor anatomo-patologice de TRP în functie de structurile de origine este
prezentatã în tabelul 2 (1). Gruparea tumorilor retroperitoneale primitive operate, în functie de caracterul evolutiv
este redatã în tabelele 3 si 4. Diagnosticul a fost stabilit pe baza examenului clinic completat totdeauna cu
investigatiile paraclinice, inclusiv laparotomia exploratorie.
Durerea abdominalã (100% cazuri) si tumora palpabilã (95% din cazuri) au reprezentat cele mai constante
elemente clinice, urmate de manifestãrile urinare (35%), cele digestive (30%) si sindromul de impregnare neoplazicã
(22%). Topografia tumorii a fost: centroabdominal - 20 cazuri; hemiabdomenul drept - 9 cazuri; hemiabdomen stang
- 9 cazuri. Dimensiunile tumorii au variat între 10 cm si 30 cm. Investigatiile radiologice au fost reprezentate de
radiografia toraco-abdominala (45 cazuri) si urografia (22 cazuri). Echografia abdominalã a fost principalul mijloc
diagnostic în 34 cazuri, tomografia computerizatã fiind disponibilã în doar 9 cazuri. Tranzitul baritat
esogastroduodenal a fost utilizat în 12 cazuri, iar irigografia în7 cazuri. Laparotomia exploratorie a fost indicatã si
practicatã în toate cazurile cu scopul de a extirpa macar partial tumora, cu recoltarea de fragmente bioptice
3
Tabel 1. Caracterele anatomopatologice ale TRP operate
Tumori benigne 23 50 %
Tumori maligne 15 33%
Tumori cu structurã HP neprecizatã 7 17%
Total 45

Tabel 2. Clasificarea TRP în functie de tesutul de origine

Tumori cu origine mezodermalã 25 66%

Tumori cu origine neurogenã 4 10%
Tumori diverse 2 6%
Chisturi retroperitoneale 7 18%
Total 38

Extirparea completã a tumorii a fost posibilã în 27 cazuri (60% indice de rezecabilitate); în 12 cazuri (27%) s-au
practicat rezectii partiale iar în 6 cazuri (13%) nu s-a putut practica rezectia tumorii, fiind consideratã prea riscantã, în
principal datoritã raporturilor vasculare (vena cava inferioara, aorta, pediculul mezenteric superior, pediculul hepatic
sau trunchiul celiac).
Excizia tumorii a fost însotitã, in 10 cazuri, de exereza unor organe invadate: splenectomie în 6 cazuri,
splenopancreatectomie caudalã 1 caz, colectomie de transvers 1 caz, hemicolectomie dreaptã 1 caz, colecistectomie 1
caz

Tabel 3. TRP benigne

Tipul histologic Nr. cazuri
Mixom 6
Angiolipom 6
Hemangiom 1
Leiomiom 2
Tumori chistice 7
Schwanom benign 1
Total 23

Tabel 4. TRP maligne

Tipul histologic Nr. cazuri
Limfoame maligne 3
Schwanom malign 3
Sarcoame 7
Carcinoame nediferentiate 1
Adenocarcinom 1
4
Total 15

În 6 cazuri, în care nu s-a putut realiza extirparea tumorii, interventia s-a rezumat la practicarea unor derivatii
digestive (ileotransversanastomozã - 1 caz; gastroentroanastomoza - 2 cazuri) sau drenajul extern al unor formatiuni
chistice sau inflamatorii (3 cazuri), cu recoltarea de fragmente bioptice. Leziunile vasculare au interesat vasele
lombare (smulgerea acestora) - 2 cazuri, rezolvate prin ligaturã; realizarea hemostazei intraoperatorii a necesitat în 3
cazuri mesaj hemostatic al spatiului restant dupã îndepãrtarea (partialã sau totalã) a tumorii.

Rezultate
Evolutia postoperatorie imediatã a fost favorabilã în 42 cazuri; s-au înregistrat 3 decese: 2 consecutive
unei pancreatite acute postoperatorii si 1 prin infarct miocardic acut cu soc cardiogen (mortalitate 6%).
S-au mai înregistrat 10 infectii urinare (la pacienti sondati uretro-vezical), 2 complicatii respiratorii, o
evisceratie blocatã si 3 supuratii ale plãgii operatorii. Rezultatele la distantã nu sunt elocvente, întrucat nu s-a
putut realiza o urmãrire constantã a pacientilor. S-au înregistrat: 1 recidivã inoperabila la 2 ani a unui
schwannom malign, care a fost doar laparatomizatã; 2 recidive la 6-8 ani de mixom retroperitoneal, care au
putut fi extirpate.

Discutii
Tumorile retroperitoneale constituie un grup heterogen din punct de vedere histologic, rar întalnit în
practica chirurgicalã, dar care prin particularitãtile spatiului în care se dezvoltã pun serioase probleme de
diagnostic si tratament (6,11).
- particularitãti histologice ale tumorilor retroperitoneale Tumorile retroperitoneale deriva dintr-o
mare varietate de tesuturi, astfel încat clasificarea lor se realizeazã în principal dupã acest parametrul de
origine histologica. Majoritatea tumorilor retroperitoneale sunt maligne, dar pe statistica noastra domina
ponderea celor benigne, care pun practic aceleasi probleme delicate de diagnostic si tratament. De altfel, pot
exista surprize histologice determinate de tumori considerate initial benigne, dar în a cãror masã de celule au
existat zone de malignitate care nu au fost surprinse pe preparatul histologic, astfel cã apar la scurt timp dupã
extirpare recidive (2).
Un procent important în statistica noastrã (17%) il reprezinta de TRP cu structurã histologicã
neprecizatã; este cazul tumorilor voluminoase, care nu au putut fi extirpate si la care rezultatul biopsiei
intraoperatorii a fost neconcludent.
Aspectul macroscopic ale tumorilor retroperitoneale depinde de tesutul de origine, dar descoperirea
acestor tumori în stadii avansate de evolutie localã, la dimensiuni mari fac dificila afirmarea apartenentei de
organ (7-9).
Histologic, majoritatea TRP (50%) provin din tesuturi de origine mezodermalã, predominand
sarcoamele, mixoamele si lipoamele.
Tumorile cu origine neurogenã (10%) au fost reprezentate de schwannoamele maligne si benigne;
dezvoltarea acestora în contact intim cu coloana vertebralã si structurile vasculo-nervoase adiacente, a creat
mari dificultãti de extirpare si hemostaza(8). Recidiva inoperabila înregistratã este probabil rezultatul
abandonarii voite a unor zone de tesut tumoral, fie la nivelul coloanei vertebrale, fie la nivelul vaselor mari
retroperitoneale.
O categorie aparte de tumori retroperitoneale sunt cele derivate din tesutul epitelial, care fie sunt
dezvoltate din resturi embrionare epiteliale (teratocarcinoame în cea mai mare parte), fie sunt metastaze
retroperitoneale ale unor tumori situate la distantã si al cãror punct de plecare nu a putut fi precizat (1,
2). Tumorile benigne cu structurã chisticã (7
cazuri) meritã o discutie separatã; ele provin de regulã din resturi ale aparatului urogenital, pot fi chisturi
mezoteliale, teratoame sau chisturi parazitare (1 chist hidatic retroperitoneal primitiv). Aspectul a fost în toate
cazurile de chist seros, terapeutic fiind extirpate în majoritatea cazurilor; în douã cazuri totusi rapoartele
5
delicate vasculare ale acestor chisturi retroperitoneale au obligat la abandonarea lor dupã chistotomie si
drenajul cavitãtii chistului (2, 4, 10).
- aspecte diagnostice în tumorile retroperitoneale Toate tumorile retroperitoneale diagnosticate din
statistica noastra au fost depistate în stadiul simptomatic; debutul a fost în majoritatea cazurilor insidios,
numai în 4 cazuri debutul fiind de tip acut (peritonita 1 caz, ocluzie 2 cazuri si hemoragie 1 caz). Simptomul
cel mai constant, care a adus bolnavul la spital, a fost durerea abdominalã, care a îmbrãcat diverse caractere
legate de topografia tumorii, dimensiunile acesteia, raporturile dintre tumora si structurile viscerale, vasculare
sau nervoase. Desi prezentã în toate cazurile, nu se poate afirma un caracter particular al durerii abdominale
TRP. Simptomele urinare - polakiurie, digestive - inapetentã, greatã, vãrsãturi, tulburãri de tranzit, au fost mai
putin constante si au atras atentia mai degrabã asupra organelor respective decat asupra dezvoltãrii unei TRP
(1-3).
Dintre semnele clinice, cel mai reprezentativ a fost palparea unei tumori abdominale, de regulã
voluminoasã, celelalte caractere ale tumorilor fiind mai putin importante în diagnosticul TRP (localizarea,
duritatea, mobilitatea sau fixitatea tumorii, contactul lombar).
Semnele generale (febra, scãderea ponderalã) au fost inconstante si nu au fost corelate totdeauna cu aspectul
histologic tumoral. Practic, datele clinice au avut meritul doar de a suspecta TRP si de a orienta explorãrile
paraclinice.
Dintre explorãrile paraclinice, tabloul biologic a fost total nesemnificativ (9 cazuri de anemie
hipocroma), ca si radiografia pulmonarã standard. Radiografia abdominalã simplã a constatat prezenta unei
opacitãti abdominale cu densitate variabilã; într-un caz de tablou peritonitic a exclus perforatia de organ
cavitar, prin absenta pneumoperitoneului, iar în douã cazuri a evidentiat prezenta de nivele hidroaerice (tablou
clinic de ocluzie intestinalã joasã).
Ecografia abdominalã a fost investigatia cea mai importantã si cea mai utilizatã din arsenalul de
explorãri imagistice avute la dispozitie; a avut meritul de a pune în evidentã tumora, de a preciza caracterul
solid sau chistic al acesteia, dar nu a putut preciza totdeauna apartenenta de organ a tumorii si nici raporturile
viscerale sau vasculare ale acesteia. Mult mai valoroasã în acest sens a fost tomografia computerizatã, însã
datoritã mijloacelor tehnice avute la dispozitie nu a putut fi practicatã decat în 29 de cazuri; investigatia prin
RMN nu a fost disponibilã decat într-un singur caz.
Datele esentiale furnizate de tomografia computerizatã au fost reprezentate de evidentierea tumorii
retroperitoneale si excluderea apartenentei de organ a acesteia, dimensiunile tumorii, dar mai ales clarificarea
raporturilor cu structurile adiacente tumorii; astfel, desi nu a fost nici un caz în care examinarea tomograficã
sã certifice inutilitatea laparotomiei, chirurgul a fost avizat de riscurile viscerale si vasculare existente la cazul
dat, element foarte important în stabilirea tacticii si tehnicii operatorii. Din nefericire, absenta acestei
investigatii în cele mai multe cazuri a lãsat clarificarea diagnosticului topografic si a raporturilor tumorii pe
seama explorãrii chirurgicale.
Urografia a fost necesarã în majoritatea cazurilor, fiind a doua investigatie radiologicã dupã CT ca
importantã diagnosticã; în afarã de excluderea apartenentei renale a formatiunii tumorale, a permis
evidentierea raporturilor dintre tumora si rinichi si dintre tumora si ureter si a certificat functionalitatea
rinichilor. Investigatia radiologicã cu substantã de
contrast a tubului digestiv a exclus pe de o parte apartenenta la tubul digestiv a tumorii, iar pe de altã parte a
stabilit raportul dintre tumora si organele digestive.
Practic, tabloul clinic si paraclinic au permis stabilirea în cele mai multe cazuri a diagnosticului de
tumora retroperitonealã, diagnostic care a constituit o indicatie de laparotomie exploratorie în toate cazurile.
Dificultãtile diagnostice preoperatorii majore sunt legate de imposibilitatea stabilirii caracterului
benign/malign al tumorii si de radicalitatii curei chirurgicale.
- probleme de tratament chirurgical în tumorile retroperitoneale
Modalitatea terapeuticã principalã a tumorilor retroperitoneale este reprezentatã de actul chirurgical,
efectuat cu scop diagnostic si terapeutic, asociat în cazul tumorilor maligne,cu terapia radianta si citostatica.
Principalele probleme ale tratamentului chirurgical în tumorile retroperitoneale tin de alegerea cãii de
6
abord, de amploarea explorarii chirurgicale, de necesitatea sacrificiilor viscerale si vasculare asociate, de
dificultãtile de hemostazã in spatiul restant dupã îndepãrtarea tumorii si dificultãti legate de excizia în limite
de sigurantã a tumorii. Calea de abord constituie o problemã delicatã în
tumorile retroperitoneale, întrucat o incizie suficient de larga poate rezolva atat rezectia tumorii, cat si
eventualele incidentele intraoperatorii(2). Din aceste motive, s-a practicat, mai ales în cazurile fara
investigatie tomografica, abordul transperitoneal larg, prin incizii mediane supra- si subombilicale, prelungite
sau bransate dupã necesitãti, sau inciziile laterale, centrate pe tumora, de tipul inciziei subcostale prelungitã
pararectal si eventual, de-a lungul ligamentului inghinal. Pentru tumorile localizate în etajul abdominal
superior, profund, a fost preferata calea subcostalã
bilateralã. Explorarea chirurgicalã
are ca obiective stabilirea originii tumorii, a caracterului benign/ malign si a rezecabilitãtii acesteia. Precizarea
punctului de plecare al tumorii poate întampina mari dificultãti, mai ales în conditiile tumorilor voluminoase;
dificultãtile sunt maxime în situatia invaziei unui organ de vecinãtate, caz în care este dificil de stabilit dacã
tumora este primitiv retroperitonealã cu invazie visceralã secundarã sau dacã este vorba de o invazie
retroperitonealã pornitã de la un neoplasm visceral. Situatia nu poate fi lamurita in cazul inoperabilitatii
tumorii sau cand examenul histopatologic al fragmentelor bioptice este neconcludent. Exista cazuri in care
caracterul benign/malign este precizat doar de evolutia postoperatorie a bolnavului.
Stabilirea operabilitãtii tumorii poate fi evidenta de la început (ascitã, carcinomatozã peritonealã sau
hepaticã),dar de cele mai multe ori se clarifica concomitent cu debutul exerezei tumorale (expunerea si
mobilizarea tumorii).
Extirparea tumorii debuteazã intotdeauna din zonele cu risc visceral sau vascular mai mic (lateral, pol
superior sau inferior) si continuã cu decolarea anterioara si posterioarã, lãsand la sfarsit exereza în portiunea
juxtavertebralã datoritã raporturile din aceastã zonã cu vasele mari.
În acest scop trebuie precizate cateva aspecte încã de la debutul exerezei:
- raporturile cu rinichiul si ureterul: dacã tumora este prerenalã sau retrorenalã dar rinichiul nu este invadat se
pot folosi planurile de decolare pentru amorsarea mobilizãrii tumorii. In cazul invaziei renale, devine necesarã
nefrectomia, cu obligatia cunoasterii preoperatorii a functionalitãtii rinichiului controlateral. În cazul invaziei
ureterului distal, dar cu parenchimul renal indemn, se poate practica rezectia ureterului invadat urmatã de
reimplantarea segmentului ureteral restant în vezica urinarã; dacã reimplantarea nu este posibilã, se poate
realiza autotransplantul renal prin recoltarea rinichiului si fixarea lui în fosa iliacã, anastomozand artera si
vena renalã la artera, respectiv vena iliacã de partea respectivã, iar ureterul proximal la vezica urinarã (11).
- raporturile cu ficatul, diafragmul, splina si coada pancreasului pentru tumorile dezvoltate în etajul abdominal
superior: invaziile limitate se pot rezolva prin rezectia acestor organe, dar invazia pediculului hepatic, invazia
ficatului în zona superioarã a venelor suprahepatice contraindicã exereza. Splina poate fi sacrificatã de
necesitate sau tactic (6 cazuri), fel si coada pancreasului (1 caz). Mai importantã pentru tumorile cu aceastã
localizare este însã precizarea raporturilor cu aorta si trunchiul celiac, care consfintesc inoperabilitatea
cazului.
- raporturile cu segmentele colice sunt important de cunoscut si evidentiat, colectomia fiind una din
interventiile frecvent asociatã exerezei tumorilor retroperitoneale (2 cazuri). De aceea este necesarã pregãtirea
preoperatorie a colonului în toate tumorile retroperitoneale, cu atat mai mult cu cat necesitatea colectomiei
poate fi impusã de invazia peretelui organului (evidentiabilã radiologic) dar si de invazia mezoului sau vaselor
colice, care nu pot fi decelate preoperator (1, 2).
- raporturile cu duodenul, capul pancreasului, vena cavã inferioarã, aorta si pediculul mezenteric superior. În
anumite circumstante (invazie limitatã) se pot practica rezectii segmentare ale duodenului , ligatura de venã
cavã inferioarã (în portiunea infrarenalã). În situatia aderentei tumorale la aortã sau pediculul mezenteric
superior este necesarã abandonarea unei lame de tesut tumoral la acest nivel, pentru a evita lezarea acestor
structuri. Tinand cont cã supravietuirea pacientilor cu tumori retroperitoneale maligne este conditionatã
de ridicarea tumorii, în prezent sunt acceptate si interventii ample, care implicã asocierea la rezectia tumorii
chiar a duodenopancreatectomiei; riscurile postoperatorii imediate, mai mari, sunt compensate de evolutia la
7
 distantã, mai bunã, a acestor pacienti (11). În conditiile unei chirurgii agresive, care ofera pacientilor
maximum de sanse de supravietuire pe termen lung, în prezent sunt indicate în chirurgia de exerezã a TRP,
rezectii vasculare considerate în trecut criterii de inoperabilitate (invazie de venã cavã, de pedicul iliac comun,
etc), urmate de reconstructii vasculare, folosind proteze vasculare sau grefon de venã safenã, ori de cate ori
sunt posibile(11).
În ceea ce priveste raporturile tumorii cu coloana vertebralã, existã tumori intim aderente la structura
osoasã (si chiar tumori care pãtrund în canalul medular), în special tumorile neurogene, situatie în care
rezectia subtotala maximala este singura solutie rezonabilã, cu atat mai mult cu cat aderenta tumorii în aceastã
zonã presupune si invazia structurilor nervoase si vasculare vecine.
Hemostaza Riscul hemoragic în tumorile retroperitoneale este important nu numai datoritã raporturilor
vasculare dar si retelelor vasculare de neoformatie, bine reprezentate intratumoral. Sangerarea din tumora,
prezentã mai ales în rezectiile subtotale, se poate rezolva prin mesaj hemostatic, dar sangerarea cu sursã
vascularã importantã (vasele lombare, vena cavã inferioarã, vasele iliace) necesitã identificarea rapidã a sursei
si sutura acesteia dupã clampare. Uneori, în conditiile unor pierderi importante sanguine, poate fi compromisã
rezectia completã a tumorii si interventia se poate limita la o rezectie partialã.
Operabilitatea tumorilor retroperitoneale variazã în limite largi, în functie de caracterul benign sau
malign al tumorii, de topografia si mãrimea acesteia.
Operabilitatea tumorilor benigne este evident mai mare decat a celor maligne, dar cu toate acestea nu
este niciodatã de 100%; chiar si în cazul tumorilor benigne, existã circumstante în care este necesarã
abandonarea unor fragmente tumorale a cãror îndepãrtare prezintã un risc major. În statistica noastrã, din cele
23 tumori benigne (incluzand si chistele retroperitoneale), rezectia tumorii a fost consideratã completã în 20
cazuri (87%); în celelalte 3 cazuri, operatia s-a limitat la chistectomie partialã maximala, urmate de drenajul
cavitãtii restante. În cazul tumorilor maligne rezecabilitatea completã mai micã (60%). Din 15 cazuri de
tumori maligne rezecabile, complet sau partial, în 10 cazuri au fost necesare exereze
largite. Recidivele sunt
favorizate de disectia si decolarea tumorii în planul de clivaj pseudocapsular, determinat de compresiunea
tumorii asupra organelor învecinate, plan care contine celule neoplazice; pentru a reduce riscul de recidivã ar
trebui ca decolarea tumorii sã se facã la 3-4 cm distantã de limitele vizibile ale acesteia, lucru rareori posibil.
Un alt factor de recidivã localã îl constituie adenopatiile invadate restante dupã interventia chirurgicalã
primarã. Tumorile apãrute dupã exerezele incomplete nu pot fi considerate, ele fiind practic continuãri de
evolutie. Tratamentul recidivelor trebuie sã includã obligatoriu actul chirurgical, existand situatii în care
recidivele pot fi extirpate, chiar cu aparentã de exerezã completã.

Concluzii
- tumorile retroperitoneale sunt leziuni rare, care ridica probleme serioase de diagnostic si tratament;
- diagnosticul de tumora retroperitonealã nu întampinã dificultãti majore prin utilizarea ecografiei si a
tomografiei computerizate, dar stabilirea naturii tumorii, a caracterului benign/malign, precum si a
operabilitãtii pot reprezenta o problemã chiar în conditiile abdomenului deschis;
- laparotomia exploratorie este obligatorie în toate tumorile retroperitoneale, inclusiv în cazul recidivelor
tumorale.
- scopul interventiei chirurgicale este în primul rand stabilirea operabilitãtii cazului, posibilã dupã mobilizarea
tumorii. În cazurile considerate riscante,este utila si o exerezã partialã a tumorii;
- stabilirea caracterului benign/malign a TRP poate întampina dificultãti, chiar în cazul pieselor extirpate,
rezultatul histopatologic trebuie corelat cu evolutia ulterioarã a bolnavului (volum mare tumoral, cu celularitate
polimorfã; posibilitatea transformãrii maligne a unor zone dintr-o tumora benignã, neexaminate histologic).

8
Bibliografie
1. POPOVICI, A. - Tumori primitive retroperitoneale, in Tratat de Patologie Chirurgicalã (sub red. Angelescu N.),
vol. 2. Editura Medicalã Bucuresti, 2001, pag. 1814-1826.
2. SETLACEC, D., PROCA, E., POPA, C. - Tumorile retroperitoneale primitive. Editura Medicalã Bucuresti, 1986.
3. HOOVER, H.C. - Retroperitoneal neoplasms, in Oxford Textbook of Surgery, B.V. Rotterdam, Oxford University
Press, 1995, pag. 1335-1338.
4. VASILE I., VALCEA D., NEMES R. si colab. – Tumorile retroperitoneale primitive, probleme de diagnostic si
tratament, Chirurgia 2005,100:27

5. ANDRONESCU, P.D., SIMION S. si colab. - Tratamentul chirurgical al tumorilor pelvisubperitoneale. Chirurgia,

2000, 95:37.
6. MISCHIANU, D., BÂNÃ, M., DINU, M., VLASIN, G. - Tumorile retroperitoneale Chirurgia, 2002, 97:139.
7. TÂRCOVEANU, E., PLESA, C. si colab. - Lipoame gigante retroperitoneale, Chirurgia, 2000, 95:43.
8. ANDRONESCU, P., ARDELEAN, M., GRADINARU, V., ENE, V. - Tumorile retroperitoneale de origine
nervoasã ale adultului. Chirurgia, 1997, 92:39.
9. VANEK, V.W., PHILLIPS, A.K. - Retroperitoneal, mesenteric and omental cyst. Arch Surg, 1984, 119:838.
10. POPESCU, I., GEORGESCU, S., PIETRAREANU, D., HERLEA, V., POPESCU, C. - Probleme vasculo-
ureterale în tratamentul tumorilor retroperitoneale primitive. Chirurgia, 1999,
94:27.