MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ALBA-IULIA

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR PROFESIONALE

ABSOLVENT

ALBA-IULIA
2020
 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ALBA-IULIA
SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU AVORT SPONTAN

Coordonator științific Coordonator în aria clinică

ALBA-IULIA
2020
 CUPRINS

Cuprins………………………………………………………………
Introducere…………………………………………………...………….
Capitolul 1.
Noțiuni de anatomie şi fiziologie a ..................................………..
Capitolul 2.
Prezentarea teoretică a ………………………………………………
1. Definiţie……………………………………………………………….
2. Etiologia şi epidemiologia ..............................................………..
3. Anatomie patologică…………………………………………………
4. Clasificare…………………………………………………………….
5. Simptomatologie……………………………………………………..
6. Diagnostic şi diagnostic diferenţial……………..………………….
7. Complicaţii şi sechele……………………………………………….
8. Evoluţie şi prognostic………………………………………………..
9. Tratament……………………………………………………………..
10. Profilaxie………………………………………………………………
Capitolul 3.
Rolul asistentului medical în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu
………………………………………………………………………..……
1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare……
2. Participarea asistentului medical la examenul obiectiv……..….
3. Asigurarea igienei corporale şi generale………………………….
4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse
biologice şi patologice……………………………………………………
5. Participarea asistentului medical la explorările paraclinice……
6. Poziţia bolnavului în pat, urmărirea faciesului şi a funcţiilor
vegetative ………………………………………………………………...
7. Urmărirea funcţiilor vitale……………………………………………
8. Alimentaţia bolnavului cu ..............................................…………
9. Participarea asistentului medical la efectuarea tratamentului…..
10. Educaţia pentru sănătate şi profilaxia bolii………………………..
11. Externarea bolnavului……………………………………………….
Capitolul 4.
Plan de îngrijire a pacientului cu ...................................................
Concluzii ...............................................................…………………..
Bibliografie………………………………………………………………

3
 CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI GENITAL FEMININ

1. NOŢIUNI DE ANATOMIE

Aparatul genital feminin este compus din:

- organe genitale externe
- organe genitale interne
- glande anexe

4
Organele genitale externe:
1. Muntele lui Venus → este o proeminenţă triunghiulară cu vârful în jos şi baza
în sus, situate înaintea simfizei pubiene.
2. Formaţiuni labiale → sunt pliuri tegumentare ce delimitează despicătura
vulvară.
În funcţie de dimensiuni, se delimitează labiile mari şi labiile mici.
 Labiile mari – au o lungime de 7-10 cm şi 2 cm grosime. În constituţia lor, sub
pielea acoperită de păr se găsesc glandele sebacee şi sudoripare. La femeia
adultă labiile mari sunt groase şi rezistente, iar despicătura vulvară este
închisă.
 Labiile mici – au o lungime de 3 cm, sunt de culoare roşie-rozată şi se
găsesc înăuntrul labiilor mari, ele delimitează vestibulul vaginal. Conţin
glandele sebacee şi corpusculi tactili speciali, aşa numiţi voluptatii. Pe
mucoasa lor se găseşte un număr mare de glande, ce secretă un mucus, care
împreuna cu secreţia glandelor anexe ale aparatului genital, lubrefiază
vaginul, având un rol important în actul sexual.
3. Organele erectile → sunt reprezentate de clitoris, corpusculi tactili speciali ai
labiilor mici şi bulbii vestibulari.

Fig.1.1. Aparatul
genital feminin

Clitorisul → este un organ nepereche, median, situat în partea anterioară a

vulvei, înapoia comisurii anterioare. Este format din doi corpi cavernoşi cu volum
redus, înveliti intr-o membrană fibroelastică. Rolul principal al clitorisului în actul
copulaţiei este de a recepţiona şi transmite stimuli sexuali, fie direct prin acţiune
mecanică asupra glandului clitoridian fie indirect in timpul contactului sexual.

5
Organele genitale interne:
- ovarele
- tubele uterine
- uterul
- vaginul

Ovarele → sunt glande sexuale ale femeii şi determină caracterele sexuale

primare. În ovare se produc ovulele.

Fig.1.2. Ovarele
În afară de acest rol, ovarele mai îndeplinesc un important rol de glande
endocrine, prin secreţia hormonilor sexuali. Ovarele impreună cu tabele şi
ligamentele largi sunt numite de clinicieni anexele uterului.
- Aşezare: ovarele sunt aşezate în micul bazin, de o parte şi de alta a uterului
şi rectului, sub bufurcaţiile arterelor iliace comune.
- Forma: ovarele au fost comparate cu o migdală verde, ele având forma unui
ovoid puţin turtit.
- Culoare: ovarele au culoare albicioasă la nou-născuţi, roz-palid la fetiţă, iar la
femeia adultă sunt de culoare roşiatică ce se accentuează în timpul
menstruaţiei.După menopauză devine albicios-cenuşiu.
Aspectul: aspectul este neted şi regulat până la pubertate.După aceasta
capătă un aspect neregulat, suprafaţa sa fiind presărată cu numeroase
depresiuni, cicatrici, unele liniare altele neregulate.
- Consistenţa: la femeia adultă este elastică, dar fermă astfel ca el este
palpabil la examenul ginecologic. După menopauză capătă o consistenţă
dură, fibroasă.

6
 - Dimensiunile: cresc odată cu vârsta până la maturitate. La femeia adultă are
aproximativ următoarele dimensiuni: 4 cm lungime 3 cm lăţime, 1 cm grosime.
După menopauză el se atrofiază progresiv.
- Greutatea: la femeia adultă este de aproximativ 6-8 g.
- Structura: pe secţiune ovarul apare costituit în felul următor: la suprafaţă este
acoperit de un epiteliu, sub care se găseşte un înveliş conjunctiv.
Sub acest înveliş se găsesc cele două zone caracteristice ovarului: una
centrală, medulară şi alta periferică, corticală.
o Substanţa medulară → are o culoare roşiatică şi e caracterizată printr-
o structură intens vascularizată.
o Substanţa corticală → are culoare galbenă cenuşie şi conţine foliculi
în diferite faze de evoluţie sau involuţie.

Tubele uterine (trompele uterine) → sunt două conducte musculo-

membranoase care se întind de la coarnele uterine până la ovare.
Tubele au un important rol în captarea ovulului, apoi în vehicularea acestuia
şi spermiilor. În treimea sa laterală se petrece fecundaţia. Ea oferă apoi condiţii
favorabile pentru efectuarea primelor diviziune ale zigotului şi migrarea acestuia spre
cavitatea uterină.

Forma:
- porţiunile tubei: tuba are o lungime de 10 – 12 cm şi prezintă patru
segmente:
o infundibilul → compus dintr-un pachet de 10-15 ciucuri sau fimbrii
care măsoară 10-15 mm.
o porţiunea ampulară sau ampula tubei → este segmentul ce mai lung
al ei, măsoară 7-9 cm şi reprezintă aproape două treimi din lungimea
totală a tubei.
o istmul → pătrunde în cornul uterului, între ligamentul propriu al
ovarului, măsoară 3-4 mm diametru.
o porţiunea uterină → străbate peretele uterului, este de 1 cm şi
îngustat de 1 mm, o teacă de ţesut conjunctiv o separă de peretele
uterin.

7
 Vascularizaţia şi inervaţia ovarelor şi a tubelor uterine:

- Artetele → artera primară a ovarului este artera ovariană, iar a tubei, artera
uterină.
- Venele → urmează în general dispoziţia arterelor: venele ovarului în fosa
iliacă se unesc într-un trunchi unic, vena ovariană care se varsă în stânga
în venă renală, iar în dreapta direct în vena cava inferioară. Venele tubei
merg paralel cu arterele formând o reţea subtubară.
- Nervii → sunt de natură organo-vegetativă, pentru ovar, provin în cea mai
mare parte din plexul ovarian şi în cea mai mică măsură din plexul uterin.
Nervii tubei provin din plexul ovarian şi din plexul uterin, ei urmează traiectul
vaselor.

Uterul → este un organ median nepereche, musculos, cavitar, în care se

dezvoltă oul, la sfârşitul sarcinii el expulzează fătul şi anexele lui.
- Forma: uterul are forma unui trunchi de con în sens antero-posterior, având
baza orientată în sus şi vârful trunchiat în jos. În partea sa mijlocie, uterul
prezintă o îngustare aproape circulară numită istm, care îl împarte în două
porţiuni: una superioară mai voluminoasă, numit corp, si alta inferioară numit
col.
o corpul uterin → are un aspect conoid, turtit antero-posterior, căruia îl
descriem: două feţe, două margini, fundul, şi două unghiuri tubare.
o colul uterin → are formă cilindrică, uşor bombat la mijloc.
- Dimensiunile uterului: la femeia adultă, multipară sunt următoarele: lungime
de 6 cm, lăţime la nivelul fundului de 4 cm, grosimea de 2 cm. La multipare
aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm.
- Consistenţa uterului: este fermă, dar elastică, uşor de perceput la examenul
ginecologic.
- Greutatea uterului: este în medie de 50-70 g.
- Situaţia şi direcţia uterului: uterul se găseşte situat în centru cavităţii
pelviene: înapoia vezicii urinare, înaintea rectului, deasupra vaginului, fundul
său se află sub planul strâmtorii pelvisului, pe care nu o depăşeşte decât în

8
 sarcină sau în unele procese tumorale. Corpul uterin este acoperit de
peritoneu, care de pe marginile lui laterale se continuă cu ligamente largi.
- Raportul dintre corpul şi colul uterului: ele formează un unghi cu vârful la
nivelul istmului numit unghiul de flexiune, în cazurile normale unghiul este
deschis înainte spre simfiza pubiană şi măsoară aproximativ 140-170 s, se
spune că uterul se află în anteflexiune.
- Raportul dintre uter şi excavaţia pelviană: este curb, cu concavitate
orientată anterior.
- Variaţii fiziologice: uterul este organ mobil. Corpul se poate mişca în raport
cu colul la nivelul istmului, ca într-o articulaţie.
- Variaţii patologice: sunt acelea în care modificările direcţiei sau poziţiei
uterului sunt definite.
- Conformaţia interioară: în interiorul uterului se găseşte o cavitate turtită în
sens antero-posterior, care ocupă atât corpul cât şi colul uterin.
- Cavitatea uterului: este divizia printr-o strangulare situată la nivelul istmului
în două compartimente: cavitatea corpului şi canalul cervical.
- Cavitatea corpului: pe secţiune frontală prin uter are formă triunghiulară, cu
baza spre funful organului şi vârful spre canalul cervical. Ea este cuprinsă
între doi pereţi anterior şi posterior, plani, netezi, aplicaţi unul pe celălalt.
Fiecare perete prezintă un rafeu median. Dintre cele trei margini, una e
superioară şi două laterale. Toate trei marginile sunt convexe spre interiorul
cavităţii la nulipare şi convexe la multipare. Cele trei unghiuri sunt marcate
prin trei orificii. Orificiile foarte înguste corespund deschiderii tubelor. Orificiul
interior conduce în canalul cervical.
- Canalul cervical sau canalul colului: are aspect fuziform, extremităţile sunt
reprezentate prin cele două orificii ale acestui canal: orificiul intern conduce în
cavitatea uterină, orificiul extern se deschide în vagin.

Canalul cervical e limitat de doi pereţi unul anterior şi altul posterior, fiecare
perete reprezintă o plică mediană pe care se implantează de o parte şi de alta o
serie de plici oblice.

Vascularizaţia şi inervaţia uterului:

9
 o Arterele: irigaţia arterială a uterului este asigurată în primul rând de
către artera uterină, în mică măsură participă şi artera ovariană şi
artera ligamentului rotund.
o Venele: pleacă din toate tunicile uterului şi se adună mai întâi în nişte
canale speciale, situate în stratul plexiform al miometrului.
o Inervaţia uterului: este de natură organo-vegetativă, simpatică şi
parasimpatică.

Fig. 1.3. Uterul

Vaginul → este organul de copulaţie al femeii. Este un canal musculo-

membranos, extensibil, elastic, turtit antero-posterior, lung de 8-12 cm, şi larg de 2,5
cm. El se inseră pe laturile colului uterin, formând funduri de sac (anterior, posterior
şi două laterale) şi se deschide la nivelul vulvei.
Vaginul serveşte la copulaţie, eliminarea produşilor de concepţie la naştere, la
fluxul menstrual şi al secreţiilor normale şi patologice ale organelor genitale.

2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE

Funcţiile sexuale feminine constau în:

- formarea şi maturarea ovulelor în ovar;
- lansarea ovulului capabil de a fi fecundat;
- reţinerea şi dezvoltarea oului;
- nidarea oului în uter;

10
 - asigurarea dezvoltării intrauterine a produsului de concepţie.

Ovarul → are o dublă funcţie:

- exocrină → de producere a gametului feminin / ovulul, care prin ovulaţie este
limitat în exterior;
- endocrină → de producere a hormonilor sexuali ovarieni care trec în sânge.
Ambele funcţii sunt legate de foliculul ovarian care conţine ovulul, iar peretele
conţine celule cu proprietăţi glandulare endocrine.

Colul uterin → are două funcţii importante:

 de barieră pentru mediul septic din vagin, deschizându-se numai în timpul:
- naşterii;
- menstruaţiei;
- ovulaţiei.
 de a tractare şi asigurare a supravieţuirii spermatozoizilor prin glera cervicală.

Corpul uterin → îndeplineşte trei roluri:

 rol în ciclul menstrual;
 loc de nidaţie pentru ou;
 rol în timpul naşterii, datorită miometrului.

Vaginul → mucoasa vaginului este protejată împotriva infecţiilor printr-o

uşoară aciditate pemanentă (ph= 4-5), asigurată de acidul lactic – din degradarea
glicogenului de către bacteriile saprofite ce există în mod normal în vagin.
Mucoasa vaginului prezintă modificări în funcţie de concentraţiile hormonale şi
are rol de organ copulator.

Fecundaţia → reprezintă procesul prin care spermatozoidul se uneşte cu

ovulul.

Principalele acţiuni sunt:

 recunoaşterea ovulului de către spermie (acest lucru presupune şi faptul că
ambii gameţi să aparţină aceleiaşi specii);
 penetrarea membranei ovulului de către spermie;

11
  contopirea gameţilor (contopirea materialului genetic prezent în nucleii
gameţilor);
 sinteza de substanţe necesare implantării zigotului.
Fecundaţia are loc la nivelul porţiunii ampulare a trompei uterine (1/3 externă).
Oul rezultat ajunge după 3-4 zile în cavitatea uterină, unde nidează.
Între zilele 16-42 de la ovulaţie are loc embriogeneza, perioada în care se
formează principalele organe.
Urmează perioada fetală de dezvoltare şi după 40 de săptămâni de la
fecundaţie se produce naşterea produsului de concepţie.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA TEORETICĂ A AVORTULUI

1. DEFINIŢIE

12
 Avortul → este întreruperea sarcinii, înainte ca produsul de concepţie să fi
atins un grad de maturitate suficientă, care să-i permită dezvoltarea autonomă (după
întreruperea conexiunilor sale cu organismul mamei).
Potrivit criteriilor O.M.S. mai poate fi definit ca: întreruperea sarcinii în primele
28 de săptămâni de gestaţie, sau expulzia unui produs de concepţie (făt) a cărei
greutate este mai mică de 1000g, iar lungimea sub 35 cm. Ultimile două criterii legate
- ponderal şi al lungimii fătului utilizate în prezent în ţara noastră, pentru a delimita
naşterea de avort.

2. CLASIFICAREA AVORTULUI
a. Avortul spontan (patologic)
Avortul spontan (patologic) reprezinta circa 5-20% din totalitatea sarcinilor.
Majoritatea lor apar in primul trimestru de sarcina. In primele 10 saptamani de
sarcina avortul se realizeaza intr-un singur timp, embrionul si placenta fiind expulzate
deodata.  Dupa 10 saptamani avortul se produce mai frecvent in doi timpi, fatul
(embrionul) fiind expulzat in primul timp, iar dupa o perioada variabila se elimina
placenta (timpul doi).
Din punct de vedere clinic avort spontan poate imbraca mai multe forme:
- Avortul iminent se caracterizeaza prin dureri, hemoragie de mica intensitate,
contractii uterine intermitente; canalul cervical este intredeschis.
- Avortul inevitabil se caracterizeaza prin dureri mari, hemoragie importanta,
embrionul fiind angajat in canalul cervical.
- Avortul complet reprezinta forma in care intregul continut al uterului (embrion,
placenta) a fost eliminat.
- Avortul incomplet reprezinta forma in care continutul cavitatii
uterine este evacuat numai partial ramanand resturi placentare care pot
determina hemoragie importanta.
b. Avortul provocat
- Avortul la cerere: Conform legislatiei in vigoare se poate efectua avort la
cerere in primele trei luni de sarcina.
- Avortul therapeutic: Se efectueaza in urmatoarele situatii: boli ale mamei care
pot fi agravate de sarcina si de actul nasterii, situatie in care se pune in pericol
viata mamei; cand unul dintre parteneri sufera de o boala care ar putea dauna

13
 produsului de conceptie. Avortul terapeutic se efectueaza in general in primele
trei luni de sarcina, iar in situatii speciale pana in luna a sasea.
- Avortul accidental: Avortul accidental se caracterizeaza in principal prin lipsa
intentiei de a-l produce. Avortul accidental se poate produce in traumatisme
sau netraumatic de exemplu in folosirea unui tratament medicamentos contra
indicat in sarcina.
- Avortul empiric (delictual): Avortul empiric (delictual) se caracterizeaza prin
intentia certa de a-l produce. Ca mijloace abortive se folosesc cele mecanice,
fizice si chimice.

c. ETIOLOGIE ŞI EPIDEMIOLOGIE

Cauzele avortului spontan sunt multiple şi variate:

Factorii: favorizanţi ,determinanţi.
Originea factorilor putând fi:mediul extern,mediul intern.
De origine genetică:gene,nuclei,cromozomiale.
Factorii din mediul extern sunt:
-eforturile fizice legate de activitatea profesională a femeii poate produce avortul
prin declanşarea contracţiilor uterine;
-emoţiile negative permanente;
-alimentaţia carentată: carenţele de vitamine, proteine, fier, calciu, fosfor, pot
determina avortul prin apariţia de hemoragii placentare sau cu necroza vilozităţilor
sau prin moartea produsului de concepţie.
Factorii din mediul intern → aberaţiile cromozomiale de la nivelul oului
reprezintă un factor important (40%) în etiologia întreruperii spontane a evoluţiei
sarcinii.
De cele mai multe ori este vorba de aberaţii cromozomiale la nivelul celulelor
sexuale, care produc un ou ce este de la început anormal. Alteori gameţii sunt
normali, dar asupra oului acţionează o serie de factori, care produc aberaţii
cromozomiale.
La baza acestor tulburări există trei grupe de factori:
Stări patologice familiale (heredo-colaterale): anomalii de dezvoltare, boli
neuro-psihice, boli endocrine şi de metabolism.

14
 Stări patologice căpătate ale gameţilor: boli infecţioase (virale), boli endocrine,
vârsta înaintată, intoxicaţii endogene, iradiaţii ce pot determina perturbări ale funcţiei
gonadelor.
Afecţiuni ce apar pe organismul matern în cursul evoluţiei sarcinii: infecţii,
intoxicaţii profesionale, unele medicamente administrate la începutul gestaţiei:
Aberaţii cromozomiale numerice: variaţiile numerice ale cromozomilor pot
interesa setul cromozomial (poliploidie) sau numai o singură pereche de cromozomi
(aneuploidiu).
Tulburările din cadrul aberaţiilor cromozomiale numerice s-ar datora unui
supradozaj sau defect genetic şi în consecinţă enzimatic care ar duce la tulburări
metabolice responsabile de diferite anomalii organice, ce determină moartea
produsului de concepţie.
Anomalii morfologice: aceste anomalii se referă în special la dilaţiune şi
translocaţie, ele fiind mai puţin importante în declanşarea avortului, deoarece
numărul de gene din celula rămâne neschimbat sau variază puţin.
Infecţii cronice: Iuesul, toxoplasmoza, listerioza, pot determina avortul prin
leziuni placentare sau prin moartea embrionului sau fătului.
Intoxicaţiile cronice: alcool, plumb, tabagism, medicamente (trachilizante,
euforizante, etc.), produc frecvente leziuni placentare sau moartea produsului de
concepţie.
Afecţiuni ale sistemului nervos: în unele situaţii pot determina avortul prin
declanşarea contracţiilor uterine.
Afecţiuni ale sistemului endocrin: produc întreruperea sarcinii în procentaj de
30-35%. Dintre toate tulburările hormonale cele mai importante sunt determinate de
anomalii ale steroizilor sexuali şi anume: insuficienţă estrogenică progestativă,
insuficienţă globală şi hiperandrogenia.
Afecţiuni ale sistemului hematopoietic:
-anemiile cronice → produc avortul prin moartea embrionului sau fătului datorită
hipoxiei.
-purpura hemoragică → determină hemoragii placentare.
-incompatibilitatea factorului Rh → poate produce avortul repetat în caz de
imunizare masivă cu anticorpi permanenţi când se ajunge la moartea produsului de
concepţie printr-un conflict grav anticorp-antigen.

15
 Afecţiuni ale aparatului respirator: bronşita şi astmul bronşic → pot produce
avortul, fie prin declanşarea contracţiilor uterine fie prin moartea fătului datorită
hipoxiei.
Afecţiuni ale aparatului circulator: cardiopatiile grave decompensate → pot
determina hemoragii placentare prin tulburări circulatorii pelviene.
Afecţiuni ale aparatului urinar: nefritele cronice → produc frecvent leziuni
placentare (hemoragii, infarcte).
Afecţiuni ale aparatului genital:
-malformaţii uterine → determină avortul prin declanşarea uterine ca rezultat al
incapacităţii de extensie a uterului.
-infecţii cronice → determină fixări defectuase şi fragile ale oului.
-tumorile (fibromul uterin) → explică determinarea avortului prin reducerea
extensibilităţii muşchiului uterin.
-cicatricile → în special cele de la nivelul corpului pot împiedica extensibilitatea
muşchiului uterin.
-deplasările → pot determina avortul prin înclavarea uterului gravid în micul bazin.
-incompetenţa cervico – istmică → explică în special avortul fetal (lunile 5-6) când
prin presiunea exercitată de către ou, se produce o relaxare a istmului şi colului.
Datorită acestui fenomen membranele de la polul inferior al uterului nu vor mai întâlni
nici o rezistenţă şi se vor rupe.

d. ANATOMIE PATOLOGICĂ

S-a adoptat o diviziune anatomică:

- avortul ovular → când expulzia s-a făcut în primele săptămâni de sarcină;
- avortul embrionar → produs între a cincea şi a doisprezecea săptămână de
sarcină;
- avortul fetal → survenit din săptămâna a 13-a de sarcină.

În primele săptămâni de sarcină de cele mai multe ori părţile care constituie
oul sunt atât de infiltrate în sânge, încât masa expulzată se prezintă ca un bloc
compact în care nu se recunosc uşor elementele anatomice distincte.
Oul uman de 3 sau 4 luni are părţile constitutive perfect distincte. Dacă oul
este mort de mai mult timp, el suferă modificări de mumifiere, un făt mumifiat este

16
scurtat, pielea de culoare galben-pământie pe care lichidul amniotic, resorbit în parte,
lasă un depozit cremos. La vârsta de 5-6 luni, oul are aproape acelaşi aspect
amniotic ca şi la termen. Când fătul este viu, poate prezenta pentru puţin timp mişcări
respiratorii şi bătăi ale inimii.
Când oul a fost mort şi reţinut, fătul se măcerează, ţesuturile se îmbibă cu
seriozitate, pielea devine roşie-brună, se acoperă cu flictene pline de o seriozitate
roşiatică, consistenţa fătului este mult scăzută, oasele craniului sunt încălecate:
placenta poate prezenta leziuni degenerative, infiltraţii, focare hemoragice.

e. CLASIFICARE

În funcţie de modul în care se desfăşoară întreruperea sarcinii sau cum se face

evacuarea produsului de concepţie, din punct de vedere anatomo-clinic, avortul
poate fi:
- iminent
-incipient
-incomplet
-complet

Avortul complet → presupune expulzia integrală a oului şi a căducăi, iar de la

sfârşitul lunii a III-a expulzia fătului, placentei şi a căducăi. Avorturile foarte precoce,
aşa numitele „avorturi menstruale” , de regulă de cauză genetică, sunt în general
avorturi complete. Nici pentru lunile mari de sarcină, avortul complet nu reprezintă,
totuşi, o excepţie.

Avortul incomplet efectuat → presupune expulzia doar parţială a conţinutului (a

oului).
În cavitatea uterină sunt reţinute fragmente ovulare (în cazul avortului
precoce), sau sunt reţinute placenta şi caduca în avorturile tardive. Fragmentele
rămase în uter întreţin hemoragia.
Împreună cu cheagurile de sânge aflate în cavitatea uterină reprezintă un
excelent mediu de cultură pentru germeni care ascensionează din vagin prin colul
deschis.

17
 Avortul în curs de efectuare → se caracterizează prin dilatarea colului
(deschiderea inclusiv a orificiului intern), pierderile de sânge abundente sau/şi
ruperea membranelor. În trimestrul II dacă s-au rupt membranele, avortul devine
„inevitabil”, chiar dacă nu s-au instalat încă contracţiile uterine dureroase (CUD) şi
colul nu s-a dilatat.
Din punct de vedere clinic, avortul poate să se desfăşoare:
într-un singur timp, în primele două luni de sarcină (oul este expulzat „în bloc”);
în doi timpi în lunile III-IV de sarcină. Întâi este expulzat fătul, apoi placenta.
Avortul se desfăşoară ca o „naştere în miniatură”.
În mod obişnuit însă, expulzia fătului şi, mai ales, dezlipirea şi expulzia
placentei sunt departe de a se produce cu aceiaşi promptitudine cu care au loc în
naşterea la termen.
Mai adesea, placenta este reţinută total sau parţial (împreună cu caduca) în
interiorul cavităţii uterine.
Ameninţarea de avort → se caracterizează prin apariţia durerilor lombo-
abdominale de intensitate nu prea mare, a metroragiei, reduse însă, iar uneori doar a
unei pierderi sero-sanguinolente. Colul rămâne închis sau, cel mult, se întredeschide
orificiul sau extern. Dacă vitalitatea oului nu este compromisă, încetarea contracţiilor
dureroase şi a pierderilor de sânge echivalează cu continuarea evoluţiei sarcinii.
Dacă, însă, contracţiile devin tot mai intense şi mai frecvente, metroragia mai
abundentă iar colul se deschide, avortul devine „iminent”.
După modalităţile procedurii avortului au fost definite:
Avortul spontan → întreruperea sarcinii printr-o cauză naturală;
Avortul provocat → care poate fi la rândul său:
-avortul provocat cu indicaţie medicală;
-avort la cererea femeii;
-ilegal, delictual sau criminal.

În raport cu vârsta sarcinii la care survine avortul acesta poate fi:

Ovular → pe timpul primelor 4 săptămâni de sarcină;
Embrionar → în săptămânile 5-12 (acesta mai ales cunoscut şi sub numele de
„avort precoce”);
Tardiv → din săptămâna a 13-a.

18
 Incidenţa avortului, este dificil de stabilit. Se estimează însă ca 15-20% din
sarcinile diagnosticate pe parcursul primelor săptămâni, se soldează cu avortul
spontan.
Din totalul avorturilor 15% sunt avorturi tardive.

f. SIMPTOMATOLOGIE

În majoritatea cazurilor, simptomele se succed în două perioade:

Perioada prodromică → numită ameninţare de avort;
Perioada de stadiu → sau efectuare;

În prima perioadă se întâlnesc trei simptome importante: dispariţia semnelor

obiective de sarcină, hemoragii, dureri.
Femeia care prezintă semne subiective de sarcină ca: greţuri, vărsături, tulburări
senzoriale, sâni măriţi şi dureroşi, observă dispariţia tuturor semnelor.
Când avortul începe prin dezlipirea oului, apar pierderi de sânge – de la pierderea
unei cantităţi neînsemnate, repetată zilnic şi prelungită în curs de zile şi săptămâni,
până la hemoragia subită şi foarte abundentă cu alterarea gravă a stării generale, se
pot întâlni toate formele intermediare. Astfel, uneori pierderea începe printr-o
serozitate sanguinolentă, care se colorează apoi în roşu-viu puţin timp, pentru a se
prelungi cu pierderi persistente de culoare brună, asemănătoare cu drojdia de cafea.
După ce dezlipirea oului continuă, hemoragia reîncepe cu sânge roşu în cantitate
mai abundentă. De mai multe ori pierderile de sânge se produc brutal şi sunt foarte
abundente la început, însoţite de cheaguri mari cât oul sau cât portocala şi determină
o stare de anemie pronunţată.
În perioada  prodomică se produc şi dureri care sunt datorate contracţiilor uterine,
ele au caracter deosebit de cele ale travaliului de naştere, întrucât intensitatea lor
este moderată, sediul variabil în abdomenul inferior, în lombe sau perineu, se repetă
la intervale neregulate.
De multe ori contracţiile dau o stare de indispoziţie care sunt însoţite de alte
tulburări: greţuri, vărsături, urinări frecvente, tenesme vezicale sau rectale.
Perioada prodromică se conturează cu perioada de stadium în care hemoragiile
şi durerile se accentuează si apar simptome obiective şi locale.

19
 În avortul de două luni, pierderile de sânge sunt aproape continue şi oul este
eliminat de multe ori în întregime după mai multe ore de dureri lombare sau
abdominale, însoţite de tenesme vezicale şi terminate prin colici expulsive. La
această vârsta se găsesc semne obiective manifestate: corpul uterin mărit de volum
este coborât, colul moale şi întredeschis, fundurile de sac sunt întinse şi dureroase,
colul poate  fi alternative, moale sau dur, după cum se  află în timpul sau  între
contracţii. Orificiul extern deschis permite simţirea oului când tinde să fie eliminat,
uneori oul se afla în parte în vagin, în parte în cavitatea cervicală.
În lunile a treia şi a patra, oul este de mărimea unui pumn chiar şi mai mare.
Evoluţia avortului se face mai lent. Contracţiile sunt foarte  dureroase se succed
regulat, iar pierderile de sânge şi cheagurile durează mai multe ore. Oul se
dezlipeşte complet, formează canalul cervical, care va lua o formă de pâlnie, orificiul
extern se deschide şi conţinutul uterului este expulzat în întregime într-un timp.
Când oul se rupe în cursul travaliului, eliminarea se face în doi timpi. Se poate ca
placenta şi membranele să nu se elimine, fie total sau parţial, caz în care rezultă
retenţia de resturi ovulare.
Semnele obiective la aceste vârste de sarcini sunt foarte lente : colul
este dehiscent permiţând pătrunderea degetului la tuşeul vaginal,  în canalul cervical
şi se simte fie membranele, fie cheagurile, fie părţi fetale.
Dacă examenul este făcut la sfârsitul travaliului sau imediat  după expulzia oului,
colul este scurtat, iar orificiul dilatat permite uşor pătrunderea a două degete.
Avorturile în cursul lunilor a 5 şi a 6-a, reproduce o naştere în proporţii reduse,
contracţiile sunt foarte dureroase, pierderile de sânge sunt foarte mici, iar expulzia se
face în doi timpi. În primul timp este expulzat fătul, iar în al doilea timp este expulzată
placenta. 

FORME CLINICE

Avortul ovular  în luna I-II, colul uterin se deschide şi elimina de obicei oul în
totalitate într-un singur timp.
Avortul embrionar  în luna III-IV, când embrionul este deplin format. Avortul se
execută în doi timpi ("naşterea în miniatură"). Se elimină întai embrionul şi apoi

20
anexele. De obicei rămân în uter resturi ovulare ce determină particularităţi clinice
aparte.
Avortul fetal  în luna V-VI, când sunt prezente mişcările fetale, percepute de
gravidă. Se poate caracteriza prin: avort în doi timpi ("naştere în miniatură"), resturi
ovulare în uter, hemoragie.

g. DIAGNOSTICUL POZITIV ŞI DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Diagnosticul se bazează  pe:  
- diagnostic clinic;
- examen de laborator.
Diagnosticul clinic: - semne subiective ( amenoree, tulburări neuro-vegetative)
                                - semne obiective, semne uterine de sarcină ( uter
mărit,  moale, păstos).
Dacă la o femeie care prezintă amenoree şi semne de graviditate apar hemoragii,
dureri sau ambele trebuie să  ne gândim de la început la posibilitatea unei întreruperi
de sarcină.
Prin examinarea completă a femeii trebuie rezolvate următoarele probleme:
     - dacă femeia este sau a fost gravidă;
     - dacă există o ameninţare de  avort;
     - dacă este un avort în curs de efectuare sau chiar efectuat;
     - dacă este complet sau incomplet;
     - dacă este complicat;
     - cauza lui.
 Durerile abdominale sau lombare la o gravidă pot fi datorate unei colici
intestinale, apendiculare, nefrite sau hepatice.
În primele două luni de sarcină un diagnostic diferenţial greu de lămurit îl oferă
sarcina extrauterină care după ce determină de la  început o amenoree, se manifestă
apoi prin dureri abdominale, pierderi de sânge persistente mărirea uterului
şi  eliminarea de caducă. Prezenţa sau diferenţa unei tumori anexiale fixează de
obicei diagnosticul.
Diagnosticul unui avort în curs de efectuare nu se poate stabili decât prin examen
local, constatându-se că vaginul este plin de cheaguri, colul deschis, oul sau fătul

21
coborât în cavitatea cervicală, corpul uterin contractat intermitent, are volumul
micşorat faţă de vârsta sarcinii.
  Nu este întotdeauna uşor de precizat dacă expulzia fătului a fost completă sau
incompletă.
  Chiar atunci când oul pare eliminat în întregime, este posibil ca fragmente
mari de caducă sau cotiledoane să fie reţinute în uter. Pierderile de sânge în zilele
care urmează avortului constitue semnul cel mai sigur al retenţiei de resturi. Se
adaugă semne locale ca: un col moale, întredeschis care permite pătrunderea pulpei
indexului sau chiar o exploraţie intrauterină, corpul uterin mărit de  consistenţă
păstoasă, este dureros la presiune şi de multe ori deviat.
Examenul digital → lămureşte precis diagnosticul de retenţie. Diagnosticul de
infecţie post-avort se stabileşte prin constatarea febrei, a fetidităţii şi a purulenţei
lohiilor, a frisoanelor repetate şi a modificărilor patologice locale. Cazurile avorturilor
spontane au un prognostic benign cu totul diferit de avortul provocat, unde
mortalitatea şi morbiditatea au un procent mai ridicat.
Avortul cu retenţie este în proportie de 40-50%. Inventia medicală raţională
asigură vindecarea. În cazurile cu retenţie în care s-a aşteptat eliminarea spontană a
resturilor şi vindecarea în timp. Complicaţiile trec de 40-60% cel mai mult se
complică cu hemoragii, iar 5-10% se complică cu infecţii. Un număr foarte redus se
vindecă prin eliminarea spontană a resturilor, iar în cele mai multe cazuri dau naştere
la complicaţii tardive ca: polipi placentari,metrite,tulburări menstruale,sterilitate
secundară.

h. COMPLICAŢII ŞI SECHELE

Complicatiile avorturilor sunt:

-  imediate;
-  tardive.

1. Complicatiile imediate sunt reprezentate de:

22
 -         hemoragie;
-         infecţie.
Complicaţiile hemoragice pot merge de la anemie, moderată sau severă,
până la stări grave, de şoc hemoragic.Avorturile tardive, în lunile a V–a si a VI–a, pot
să se soldeze cu leziuni traumatice ale părţilor moi - rupturi ale colului uterului,
părţilor vaginului şi chiar ale perineului. Controlul instrumentar, practicat în avortul
incomplet efectuat, poate, de asemenea, să se soldeze cu complicaţii traumatice
(mecanice) -rupturi ale colului, perforaţii uterine, uneori cu lezarea viscerelor pelvine.
Complicaţiile infecţioase, aceste categorii de complicaţii sunt determinate de
prezenţa resturilor ovulare în cavitatea uterină, aceste resturi împreună cu cheagurile
de sânge de la acest nivel, constituie un excelent mediu de cultură pentru germenii
din căile genitale inferioare. Manifestările patologice din această categorie pot
îmbrăca o gamă largă de manifestări clinice, şi pot avea o multitudine de localizări,
astfel pot aparea infecţii la nivelul uterului – endometrite, metrite, sau infecţii
generalizate, de tipul septicemiilor.

2. Complicaţiile tardive – sunt mai ales de ordin infecţios, ele au cale de

transmitere hematogenă, prin sistemul venos, astfel pot aparea:
-         metrite cronice;
-         salpingo – ovarite;
-         tromboflebite pelvine;
-         subinvoluţia uterină se poate solda cu retroversie uterină;
-         suprainvoluţia uterină poate genera ulterior oligo sau dismenoree;
-         repetarea avortului;
-         sterilitate;
-         infertilitate;
-         traume psihoafective, generate de imposibilitatea de a avea copii – în
avorturile repetate şi habituale;
-         creşterea incidenţei sarcinilor ectopice;
-         creşterea numărului anomaliilor de inserţie ale placentei la sarcinile
ulterioare (praevia, acretta).
-         creşterea numărului decolărilor premature de placentă normal inserată, a
hemoragiilor din deliverenţă la naşterile ulterioare, a rupturilor uterine (pe uter
incomplet lezat, pe un uter cicatricial);

23
 -         incidenţa crescută a avorturilor şi naşterilor premature.

i. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

În avortul spontan prognosticul imediat este bun, în condiţiile unei conduite

corecte şi în absenţa complicaţiilor. Prognosticul tardiv funcţional apare mai nuanţat.
Adeseori avortul precoce este de cauză genetică. Ouăle al căror bagaj genetic
este anormal (datorită unor erori ale gametogenezei, ale fecundaţiei sau survenite pe
parcursul primelor diviziuni ale zigotului) sunt  expulzate în cea mai mare parte, acest
fenomen apărând ca un mijloc de protecţie a speciei. Riscul recurenţei anomaliilor
genetice aleatorii este, în astfel de cazuri mic.
Prognosticul în avortul habitual este însă rezervat, în circumstanţele unei
cauze netratabile sau dificil de tratat, sau dacă nu se poate să fie identificată cauza
bolii abortive. Riscul recurenţei (repetării avortului) creşte progresiv, cu numărul de
avorturi spontane din antecedentele femeii.
Dacă femeia a mai prezentat alte trei avorturi spontane anterior, riscul ca
sarcina să se soldeze tot cu avort este de 32-47%.
Perioade mai lungi de timp de infertilitate (avort repetat, sterilitate secundară)
sugerează existenţa unei translocaţii echilibrate la unul din genitori.
Probleme deosebite terapeutice (şi, deci, un prognostic rezervat) implică şi
cauzele imune ale avorturilor repetate.
Un prognostic favorabil, în schimb, avorturile ce se datoresc unor cauze
materne locale şi generale tratabile.

j. TRATAMENTUL AVORTULUI

Conduita terapeutică în ameninţarea de avort constă în:

k. stabilirea vitalităţii ovulare cu ajutorul ultrasunetelor (echografie, tehnica
Doppler) şi eventual, prin dozarea beta-HCG;
l. instituirea repausului fizic şi al repausului sexual;
m. spitalizare, în caz ca durerile lombo-abdominale se intensifică sau/şi apar
pierderile de sânge;

24
 n. administrarea de spasmolitice uzuale, analgezice, tocolitice din grupul
adreno-mimeticelor (Partusisten, Gynipral, Ritodrina, Duvadilan,
Salubutamol);
o. administrarea de progestative gestagene ( Alilestrenol, Duphaston) sau
de  hidroxiprogesteron caproat (progesterone retard). Asupra eficacităţii
derivaţiilor progestageni în ameninţarea de avort, nu există probe sigure.
În avortul în curs de efectuare şi avortul incomplet efectuat, conduita  constă în
controlul instrumental (sau manual în lunile mari de sarcina) al cavităţii uterine.
În avortul în curs este evacuat oul, în cel incomplet placenta (sau fragmentele
placentare reţinute) şi caduca. În hemoragiile mari chiuretajul îmbracă un caracter de
urgenţă.
În avortul incomplet, chiar dacă hemoragia nu este importantă, controlul
instrumental este necesar pentru a preveni instalarea anemiei (dacă hemoragia se
prelungeşte) şi complicaţiile infecţioase.
O  situaţie particulară o prezintă avortul “inevitabil” ce se datorează ruperii
membranelor, dacă sarcina este mai mare de 14-16 saptamani. Evacuarea sarcinii
prin dilataţie extemporanee a colului (cu bujii dilatatoare HEGAR) nu este
întotdeauna posibilă, sau poate să se soldeze cu complicaţii traumatice importante.
Tratamentul avortului habitual va fi profilactic şi se va adresa cauzei lui (dacă
poate fi depistată şi este tratabilă):în malformaţiile uterine corecţia chirurgicală pe
cale abdominală sau histeroscopică (pot fi rezecate prin histeroscopie septurile
uterine);în incompetenţa cervico-istmică, practicarea cerclajului colului;în infecţiile
vaginale cu streptococi B, a fost propusă antibioticoterapia în asociere cu cerclajul
colului;tratarea unor boli infecţioase materne, ce pot sa determine avortul habitual
(rickettsiozele cu cicline în afara sarcinii, listeriozele cu betalactazinele,
micoplasmele de asemenea cu cicline în afara sarcinii);tratamentul unor boli cornice:
HTA, diabetul de tip 1 (insulinodependent),tratament hormonal (progesterone retard,
gestgene) în hipoplaziile uterine;administrarea de aspirina în doze mici in anomaliile
recurente ale placentatiei.
Tratamentul în avortul de cauza imună se află încă în stadii de debut. Pentru
femeile cu avorturi repetate la care nu pot fi identificaţi anticorpi blocanti, s-a propus
imunizarea prin administrarea de limfocite paterne. A fost propusă utilizarea de
aspirină sau prednison în doze mici, în prezenţa anticorpilor antifosfolipidici.

25
 În caz de avort iminent sau incomplet se instituie la indicaţia medicului o perfuzie
de Glucoză 5% (pentru a evita şocul hemoragic în caz de hemoragie masivă şi se
administrează antispastice).
După evacuarea spontană a produsului de concepţie urmează chiuretajul uterin
în condiţii de asepsie, în scop hemostatic. Dacă nu se evacuează spontan este
necesară evacuarea cu ajutorul perfuziei ocitocice, uneori se impune evacuarea
chirurgicală (mica cezariană), impunându-se în aceste cazuri profilaxia injecţiei cu
antibiotic şi remontarea stării generale.
O dată diagnosticat un avort complicat prin infecţie şi stadializat se începe o
terapie complexă:
- asigurarea ventilaţiei pulmonare-oxigenoterapie;
- tratamentul stării septice;
- antibiotic sau chimioterapice;
Până la stabilirea antibiogramei se recomandă o asociere de antibiotice.
- Penicilină G 15-20 milioane u/24 h sau
- Gentamicină 120 mg/24 h în infecţii, 0,40 mg i.m. la 8 h
- Metronidazol 2 g/24 h pe cale orală sau 4 g/24 h pe cale rectal sau infecţii
500 mg la 12 ore i.v.
Pentru tratamentul infecţiilor cu germeni anaerobi:
Metronidazol: se poat administra în soluţie perfuzabilă până la ovule vaginale (1-2
g/24 h) sau sub formă de supozitoare intrauterine.
Combaterea şocului (refacerea volemiei cu sânge izogrup, izoRh), combaterea
tulburărilor hidroelectrolitice (soluţii macromoleculare), creşterea eficienţei
miocardului şi echilibrarea T.A. (tonicardice: Lanatozid, Digoxin, nedigitalice:
Dopamină, Izuprel, Propanolol, Plegomazin), menţinerea diurezei (Manitol,
Furosemid);
Combaterea acidozei (bicarbonate de sodiu 84% THAM în funcţie de pH),
combaterea fenomenelor de coagulare intravasculară diseminată (Heparină,
Trombostop).
Mijloacele terapeutice ginecologice chirurgicale de eradicare a focarului septic
sunt: chiuretajul uterin, histerectomia parţială sau totală, laparotomie cu drenaj
multiplu al cavităţii peritoneale.
În cazul în care toate eforturile terapeutice medicale, azotul are tendinţa
crescătoare (uree sanguină de 2 g%0) cu apariţia fenomenelor de I.R.A., va fi

26
efectuat chiuretajul uterin de necesitate, eradicarea focarului septic uterin fiind
obligatorie pentru a se putea recurge la efectuarea dializei.
Avortul, fie el spontan sau terapeutic reprezintă o traumă psihică majoră pentru
femeie şi în îngrijirile acordate acesteia, asistenta trebuie să se implice deosebit de
profund, prin sensibilitate şi competenţa sa profesională.

p. PROFILAXIE

Profilaxia avortului constă în depistarea precoce a gravităţii, dispensarizarea

corectă a gravidelor, asanarea diverselor focare morbide (TBC, lues, inflamaţii,
tratarea deficienţelor hormonale, corectarea condiţiilor de viaţă şi muncă, de mediu
extern, măsuri imediate în faza de ameninţare a avortului şi o activitate intensă de
educaţie sanitară).
Activitatea de contracepţie în noua viziune a Ministerului Sanătăţii, desfăşurarea
în centrele de Planificare Familială, axate doar pe această muncă, având personal
calificat şi competent.

CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA ȘI TRATAREA
PACIENTEI CU AVORT SPONTAN

1. Internarea bolnavului și asigurarea condițiilor de spitalizare

27
 Asistenta medicală este persoana care poate acorda îngrijiri calificate, cu
devotament, posedând cunoştinţe tehnice necesare şi având un simţ al
responsabilităţii foarte dezvoltat.
Funcţiile lui se concretizează în acordarea acestor îngrijiri competente
persoanelor a căror stare o necesită, ţinând cont de nevoile afective, spirituale şi
fizice:
- asigură liniştea şi repausul;
- sfătuieşte gravida să consulte de urgenţă medicul;
- observă pierderile de sânge, cantitatea, aspectul, eventuale resturi ovulare;
- măsoară şi supraveghează funcţiile vitale, observă comportamentul şi reacţiile
gravidei;
- administrează medicamentele recomandate de medic (sedative, calmante,
tranchilizante, etc);
- sfătuieşte gravida să-şi menţină o igienă riguroasă pentru evitarea infecţiei.

Asistenta medicală v-a prezenta pacienţilor secţia, va face cunostinţă

pacientei cu ceilalţi pacienţi. Va efectua instruirea pacientei cu privire la regulamentul
de ordine interioară al spitalului care cuprinde: accesul în unitatea spitalicească,
regulile de circulaţie a personalului, drepturile şi obligaţiile pacientului (regurile de
comportare şi regimul de viaţă al pacienţiilor spitalizaţi, programul de zi al secţiei,
orele de servire a mesei), accesul şi circulaţia vizitatorilor iar dacă pacientul este
fumător, acestuia i-se interzice acest lucru. Este o obligaţia asistentei medicale de a
asigură curăţenia din saloane, zugrăvite în culori deschise, odihnitoare cu iluminatul
difuz şi indirect. Patul trebuie să fie accesibil din toate părţile, lenjeria trebuie să fie
curată şi schimbată ori de câte ori nevoie, aceasta find locul în care pacientul îşi
petrece majoritatea timpului. Se vor înlătura factori vizuali, olfactivi care produc
excitaţii negative. Asistenta medicală va favoriza adaptarea pacientei la noul mediu
furnizează informaţii de care pacienta are nevoie, încurajează pacienta în vederea
acomodării acesteia la condiţiile de spitalizare.O primire adecvată în sectie
diminuează stresul suferit de bolnavă la internare şi uşureaza adaptarea lui la mediul
spitalicesc.

2. Participarea asistentei medicale la examenul obiectiv

28
 Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea şi
examinarea clinică a bolnavului. Participarea acesteia este o datorie sau o
obligaţie profesională.
Ajutând medicul şi bolnavul, asistenta crează un climat favorabil pentru
relaţia medic–pacient–asistentă. Pentru aceasta, asistenta trebuie să ţină cont de
următoarele sarcini:
- să pregătească fizic şi psihic pacienta;
- să pregătească materialele şi instrumentele necesare examinării;
- să asigure condiţiile de desfăşurare a examinării;
- să pregătească documentele medicale (fişă de consultaţii, foaia de
observaţie clinică, rezultatele examinării);
- asigură iluminaţia necesară examinării unor cavităţi naturale a organismului;
- fereşte pacientul de traumatisme, curenţi de aer;
- asigură liniştea necesară desfăşurării examenului;
- pregăteşte produse biologice ale pacientei, pentru a le arăta medicului la
vizită.

Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice le trece

în fişele de observaţie. 
Completează simtomatologiile bolilor cu elemente obiective, exprimând
modificările apărute în morfologia, fiziologia şi biochimia organismului. Aceste
elemente confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea
tratamentului, confirmă vindecarea sau semnalează apariţia unor complicaţii.
Utilitatea şi obiectivitatea examinărilor de laborator depind de modul de recoltare al
produselor care se analizează şi de modul cum se efectuează examenul de
laborator.
Recoltarea produselor este efectuată de asistenta medicală care trebuie să
respecte următoarele norme generale:
- orarul recoltărilor;
- -efectuează pregătirea fizică şi psihică a pacientei;
-pregătirea instrumentarului şi a materialelor necesare pentru recoltare;
- tehnica de recoltare propiu-zisă;
- completarea buletinului de trimitere la laborotor şi etichetarea produselor
recoltate;

29
 - păstrarea şi transportul în condiţii optime a produselor recoltate.

Efectuarea pregătirii psihice a bolnavei constă în instruirea acesteia privind
comportamentul său în timpul recoltării, colaborarea sa pentru reuşita tehnicii.
Pacienta este pregătită psihic printr-un regim alimentar, repaus la
pat,aşezând-o într-o anumită poziţie în funcţie de recoltarea ce se va efectua.
Recoltarea sângelui: → recoltarea sângelui se folosesc materiale şi
instrumente în funcţie de scopul pentru care se fac acestea, dar şi de locul unde se
va recolta sângele.
Se pregăteşte pacienta psihic, explicându-i cu 24h înainte necesitatea
efectuării examinării. Se pregăteşte pacienta fizic. Se anunţă să nu mănânce şi
să păstreze repaus fizic.

Examenul clinic general

Se realizează de către medic, asistentul medical având rolul să asigure foaia de
observație, instrumentarul necesar, rezultatele de la investigații, ajută pacientul să se
dezbrace şi îl așeză în pozițiile cerute de către medic. Acesta va cuprinde: inspecția
regiunilor corpului şi se termină cu observarea unor mișcări cum ar fi: ridicatul din pat
şi mersul, palparea, percuția anumitor zone, auscultația inimii şi a plămânilor.

3. Asigurarea igienei corporale si generale

Asigurarea igienei generale şi corporale este importantă în evolutia unei boli, de

aceea asistenta medicală trebuie să fie foarte atentă cu respectarea regulilor de
igienă.
De aceea, asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod discret,
de a îndruma şi la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de dimineaţa
şi seara. Astfel ea va îndemna bolnava să-şi spele faţa, gâtul, membrele superioare,
regiunea axilară,regiunea genitală. De asemenea să efectueze toaleta cavităţii
bucale şi să-şi îngrijească părul. Dacă este cazul va atrage atenţia şi asupra lenjeriei
de corp să fie tot timpul curată şi îngrijită.
Toaleta bolnavei constituie una din condiţiile indispensabile ale procesului de
vindecare. Alături de asigurarea condiţiilor indispensabile de igienă ale mediului este

30
necesar ca asistenta să vegheze asupra igienei corporale a bolnavei. Bolnava adultă
trebuie să se spele şi să facă baie în mod regulat, fie singură(dacă starea generală îi
permite), fie cu ajutorul asistentei (sub forma băii parţiale la pat).
Baia parţială la pat se aplică în cazul bolnavelor cu stare generală alterată şi
constă în spălarea întregului corp pe regiuni, descoperind progresiv numai partea
care se va spăla.
Asistenta va avea grijă ca temperatura din salon să fie peste 20ºC, să nu fie
curenţi de aer rece, să aibă la îndemână cele necesare: lighean cu apă caldă 37ºC,
săpun, burete, prosop. Va proteja patul cu muşama (peste care se pune un cearceaf
sau prosop).
Ordinea în care se va desfăşura toaleta trebuie să fie respectată: faţă, gât,
membre superioare, partea anterioară a toracelui , abdomenul, partea posterioară a
toracelui, regiunea sacrată, coapse, membre inferioare, organele genitale şi la sfârşit
regiunea perianală.
Apa va fi schimbată de cel puţin 3 ori în timpul efectuării băii parţiale. După baia
corect executată bolnava se simte înviorată. Ea va fi pudrată, îmbrăcată, pieptănată
şi aranjată în patul a cărei lenjerie va fi apoi schimbată de către asistentă.
Baia generală se aplică în cazul bolnavelor cu stare generală bună şi se va
efectua de preferinţă o dată la 2-3 zile, sau o dată la săptămână. Timpul favorabil
pentru baia generala este dimineaţa sau seara. În nici un caz nu se va face cu o oră
înaintea mesei sau după luarea mesei, introducerea bolnavei în baie în timpul
digestiei fiind interzisă.

4. Pregătirea, asistarea și efectuarea recoltărilor de produse biologice și

patologice

Pentru obţinerea unor rezultate corecte produsele vor fi recoltate (respectând

normele prescrise) şi trimise la laborator în condiţii corespunzătoare.
Indicaţia pentru recoltarea produselor este dată de medic, totuşi asistenta
trebuie să cunoască esenţa analizelor care se cer, având în vedere că unele recoltări
sunt executate în întregime de asistentă, iar altele de medic ajutat de asistentă.
În amândouă cazurile asistenta trebuie să cunoască şi să respecte următoarele:
- orarul recoltărilor;

31
 - pregătirea psihică a bolnavei;
- pregătirea fizică (regim alimentar, repaus la pat, aşezarea corespunzătoare, în
funcţie de recoltări);
- pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare recoltării;
- cantitatea de produse necesară analizelor cerute;
- cunoaşterea tehnicii speciale a diferitelor recoltări;
- efectuarea tehnicii propriu-zise cu profesionism;
- etichetarea recipientelor cu produsele recoltate, prin scriere directă pe recipient
sau pe etichete bine fixate pe acesta;
- completarea imediată şi corectă a biletului de analiză care să cuprindă: numele,
prenumele, numărul salonului, al patului, natura produsului, analiza cerută,
diagnosticul, data recoltării;
- trimiterea imediată a produselor la laborator;
- transportarea produselor la laborator, iar când se transportă în altă unitate,
ambalarea corespunzătoare.
Produsele recoltate sunt utilizate pentru efectuarea examenelor de laborator.
Acestea se pot grupa în două categorii:
- examene curente (aceleaşi în toate cazurile).
- examene ţintite (specifice bolii), care vizează o anumită etiologie, sugerată de
investigaţia clinică şi epidemiologică.

RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS

32
SCOP
Recoltare de sânge în siguranță pentru examene de laborator.

Puncția venoasă reprezintă crearea uni căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncție.
Denumirea venojet sau vacutainer se referă la același sistem de recoltare a
sângelui venos pentru examenele de laborator.
Sistemul vacutainer este format din:
a) acul de puncție;
b) holderul;
c) tuburile vidate
Acul de puncție are o construcție specială cu trei porțiuni:
 vârful anterior (porțiunea care pătrunde în venă). Este un tub metalic subțire
cu vârful secționat oblic, așa cum sunt acele obișnuite de seringă;Vârful acului
care pătrunde în venă este protejat de un capac de plastic. Acesta se
desprinde doar înainte de puncționarea propriu-zisă a venei.
 inelul de prindere (porțiunea mediană). Este din material plastic care,
posterior, are o zonă filetată. Cu ajutorul acestui filet se înșurubează în holder;
 vârful posterior (porțiunea care pătrunde în tubul vidat). Este un tub metalic,
cu vârful secționat oblic. Este mai gros decât tubul care pătrunde în venă.
Acest vârf posterior al acului de puncție are rolul de a perfora dopul de
cauciuc al tubului vidat.
Lumenul tubului anterior al acului se continuă cu lumenul tubului posterior,
permițând sângelui să se scurgă din venă prin ac în tubul vidat.
Pentru a schimba între ele mai multe tuburi vidate, fără să curgă sânge din momentul
desprinderii unui tub vidat până la momentul prinderii tubului următor (cu acul în
venă!) vârful posterior al acului are un manșon obturator de cauciuc.
Atunci când vârful posterior al acului pătrunde prin dopul tubului vidat, manșonul
se strânge, dezgolind vârful metalic și permite trecerea sângelui din lumenul acului în
recipientul în care se colectează sângele. Când se desprinde tubul vidat din ac,
manșonul de cauciuc revine la poziția inițială și obturează vârful posterior al acului.
Astfel, chiar dacă rămâne acul singur în venă, nu se scurge sânge în afara sistemului
vacutainer. Și tubul posterior este livrat cu capac de protecție din plastic. La acele
neutilizate cele doua capace sunt legate cu o bandă de hârtie de siguranță. În
momentul alegerii acului pentru puncție se verifică integritatea benzii de siguranță.
33
 Acul pentru holder poate avea carcasa protectoare de trei culori în funcție de
diametrul acului:
- galben 20G (0,9 mm),
- verde 21G (0,8 mm)
- negru 22 G (0,7 mm)
Holderul este un suport din plastic cu o formă asemănătoare corpului unei seringi
obișnuite. Este suficient de mare pentru a fi ținut în mână și suficient de mic pentru a
nu împiedica executarea manevrelor de recoltare.
Marginea anterioară a holderului are o proeminență similară amboului de la
seringă. Această proeminență are un canal central cu filet interior pentru înșurubarea
acului.
Marginea posterioară este mai lată. Această lățime permite ținerea holderului
între degete, fără a exista pericolul de a-l scăpa dintre degete.
Tubul vidat.
 Reprezintă recipientul în care se recoltează sângele. Are forma unei eprubete
cu pereții mai groși pentru a rezista la o presiune mai mare. Este prevăzut cu un dop
de cauciuc care închide ermetic volumul interior.
În tuburi, din fabricație se creează un vid relativ. Datorită presiunii interne
scăzute, în momentul perforării dopului de către vârful posterior al acului sângele
venos este absorbit în tub. În acest fel nu mai este nevoie de un piston care să tragă
sângele, ca în cazul seringilor.
În funcție de scopul pentru care este recoltat sângele în tuburile vidate pot fi
diferiți aditivi. Fiecare tub vidat este etichetat. Pe eticheta sunt înscrise:
 volumul de sânge care poate fi aspirat în tub
 informații privind prezența sau absența anticoagulantului
 informații privind tipul de analiză care se poate executa

 informații despre datele personale ale pacientului de la care se recoltează

sângele
Codul de culoare. Fiecare tip de vacutainer are o anumită culoare pe dop sau pe
etichetă.
Culorile reprezintă un mod suplimentar de a atrage atenția la scopul pentru care a
fost pregătit tubul vidat încă din procesul de fabricație.
Exemple :
 tuburile heparinate sunt reprezentate cu verde

34
  cu capac negru – pentru VSH – conțin Citrat de Sodiu 3,8%, sunt folosite
pentru măsurarea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH).
 cu capac albastru – pentru Coagulogramă și Fibrinogen – conțin Citrat de
Sodiu 3,8%
 cu capac mov – pentru Hemoleucogramă sau pentru analize de urgență –
conțin EDTA (EthyleneDiamine Tetra Acetic acid). În tuburile din plastic,
peretele interior este siliconat cu aditiv, în timp ce tuburile de același tip din
sticlă, aditivul este în formă lichidă.
 cu capac roșu – pentru biochimie, cu accelerator de coagulare (clorat
activator) sau fără aditiv (noadditive) 
Adaptor Luer – folosit în cazul în care utilizăm pentru recoltare branula sau
fluturașul
Materiale necesare
 Tavă medicală/cărucior
 Garou
 Mănuşi de examinare
 Holder
 Ace pentru holder / Adaptor
 Tampon de vată
 Alcool sanitar
 Muşama
 Comprese de tifon 40x40 cm
 Marker
 Vacuete
 Cerere de analize
 Recipient special de colectare si transportare a probelor de laborator
 Tăviţă renală
 Recipient pentru colectarea materialelor folosite
Pregătirea pacientului- psihică
 Informați şi explicați pacientului necesitatea procedurii
 Explicați pacientului cum poate participa la procedură, anunțați-l că e puţin
dureroasă
 Încurajați pacientul pentru a reduce anxietatea

35
  Întrebați-l dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată; dacă a prezentat
transpirație, grețuri, vărsături, stare de leșin

Pregătireapacientului- fizică:
 Asigurațipoziția corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, cu scopul
şi locul puncției - decubit dorsal sau pe scaun special pentru recoltare
 Examinați calitatea şi starea venelor şi alegeți locul de puncție
 Stabiliți locul pentru puncție: venele de la plica cotului : bazilică sau cefalică;
venele de pe fața dorsală a mâinii, venele antebrațului, venele maleolare
interne, venele de pa fața dorsală a piciorului, venele epicraniene (la copii);
Tehnica
 La intrarea în salon salutați pacientul, zâmbind
 Prezentați-vă.
 Identificați pacientul
 Aduceți materialele necesare lângă patul pacientului
 Pregătiți holder-ul pentru recoltare conform instrucțiunilor de lucru
 Reverificați recomandarea medicală
 Spălați mâinile şi îmbrăcațimănușile de examinare
 Alegeți locul de puncție
 Punețimușamaua și compresa de tifon sub brațul pacientului
 Pregătiți holder-ul
 Țineți acul în carcasa sa protectoare cu ambele mâini
 Verificați integritatea benzii de siguranță dintre partea albă și cea colorată
 Efectuați o mișcare de rotație dintr-o parte spre cealaltă ținând de partea
colorată, pentru îndepărtarea tecii protectoare de culoare albă
 Înșurubați acul în holder fără a scoate teaca colorată a acului de puncție
 Introduceți primul tub în holder, fără a perfora dopul acestuia
 Țineți ansamblul format din holder și tub între degetul mare și index
Efectuați puncția venoasă conform procedurii
 Îndepărtați garoul pentru a preveni staza şi hemoconcentraţia care pot
modifica rezultatele testelor de laborator
 În timp ce arătătorul și mediusul opun rezistență pe cele două aripioare ale
corpului holder-ului, cu policele se împinge flaconul în holder. Nu se exercită
presiune asupra acului aflat în venă.

36
  Când în vacutainer a pătruns cantitatea de sânge necesară, acesta se
schimbă cu altul, cu cealaltă mână menținând holder-ul imobil.
 Omogenizați conținutul vacutainer-elor
 Repetați operațiunea pentru toate vacutainer-ele conform prescripției medicale
 Plasați un tampon cu alcool la locul de pătrundere a acului și retrageți cu o
mișcare hotărâtă acul
 Aplicați o presiune blândă pe tamponul cu alcool, pe locul puncției 2-3' sau
până se oprește sângerarea; aceasta previne extravazarea în țesuturile din
jur,favorizând apariția hematomului
 După oprirea sângerării aplicați un plasture la locul puncției
 Completați pe eticheta vacutainer-elor numele şi prenumele bolnavului, proba
recoltată, secția care trimite proba de sânge la laborator, precum și cererea de
analize medicale (toate rubricile)
Considerații speciale
 Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simți la palpare încercați următoarea
tehnică:
a. Rugaţi pacientul să închidă şi să deschidă pumnul
b. Daţi drumul la garou şi rugaţi pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul inimii
pentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul
c. Înlăturaţi garoul şi puneţi o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-30'
 Dacă sângele nu se scurge în tub:
 vă asigurați că tubul este corect împins în holder – sângele curge (acul nu
perforase dopul) și se efectuează recoltarea sau nu curge și se trece la
următoarea etapă
 împingeți ușor acul încercând să pătrundeți în venă – sângele curge (acul nu
pătrunsese suficient în venă), desfaceți garoul sau sângele nu curge și se
trece la următoarea etapă
 răsuciți acul cu 180° - sângele curge (peretele intern al venei aderase la
orificiul acului) sau nu curge și se trece la următoarea etapă
 retrageți cu atenția acul, dar fără a-l scoate din venă – sângele curge (acul
traversase vena), desfaceți garoul sau sângele nu curge și se trece la
următoarea etapă

37
  scoateți tubul pentru a lăsa vena să revină la forma inițială, apoi
reintroduceți tubul – sângele curge (vena era colabată) sau nu curge și se
trece la etapa următoare
 în ultimă instanță desfacți garoul, scoateți acul din venă și căutați alt loc de
puncție (vena este în întregime colabată sau acul este lângă venă.
 Respectați ordinea recoltării în flacoane:
 Vacuete cu capac roșu pentru biochimie
 Vacuete cu capac albastru pentru coagulograma sau fibrinogen
 Vacuete cu capac negru pentru VSH
 Vacuete cu capac mov pentru HLG
 În timpul perfuziilor sau transfuziilor recoltarea se face de la celălalt braț.
 Următoarele probe se recoltează fără stază : VSH și HLG
 Evitați agitarea puternică și bruscă a eprubetelor deoarece se poate produce
hemoliză.
Reorganizarea locului de muncă
 Produsul recoltat se transportă la laborator în cel mai scurt timp
 Colectaţi deşeurile conform legislației în vigoare
 Îndepărtaţimănuşile
 Spălaţi mâinile
Îngrijirea ulterioară a pacientului
 Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
 Observaţi faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi măsuraţi pulsul
 Sfătuiţi pacientul să nu flectezeantebraţul pe braţ
Accidente, incidente
 Leșinul, starea de greață sau voma - anunțați medicul
 Anxietatea - discutați cu pacientul şi încurajați-l
 Refuzul pacientului privind puncția venoasă - anunțați medicul
 Hematomul - comprimați locul cu un tampon steril - nu repetațiînțepătura în
aceeaşi zonă - aplicați compresă rece - aplicați unguente care favorizează
resorbția
 Hemoliza sângelui recoltat - repetați recoltarea cu acordul pacientului:
 Infecția - evitarea prin efectuarea procedurii în siguranță
 Embolie gazoasă
 Lezarea venei

38
  Tromboză venoasă

5. Participarea asistentului medical la explorarile paraclinice

Investigatiile în ginecologie sunt următoarele: examenul local ginecologic,

examenul citotumoral vaginal, colposcopia, diatermocoagularea.

Investigatii în ginecologie: histerometria, colpopunctia, celioscopia, chiuretajul

uterin biopsic.
Explorarea radiologicã: pelvigrafia, ginecografia, arteriografia, flebografia,
limfografia.
Explorarea paraclinicã a sânului.
Metode de explorare în sterilitate: explorarea colului, corpului uterin, ovarului si
dozãri hormonale în sterilitate. Conduita practicã şi investigatii în amenoree.

6. Poziția bolnavului în pat, urmărirea faciesului şi a funcțiilor vegetative

1. POZIŢIA BOLNAVEI ÎN PAT

Asistenta trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau bolnavele în pat, poziţiile

în care acestea trebuie aduse cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale, precum şi
manoperele prin care se asigură schimbările de poziţie ale bolnavelor în stare gravă,
pentru că în foarte multe boli bolnavele, pentru a-si proteja partea bolnavă, adoptă
poziţii care să le diminueze durerea.
Scopul cunoaşterii poziţiilor pe care le iau bolnavele în pat este de a informa
medicul şi de a descoperi sursa de dificultate care determina luarea de catre
bolnavă, a diferitelor pozitii. Pozitia bolnavei în pat este determinată de boală şi de
starea generală.
În funcţie de starea generală şi de afecţiunea lor, bolnavele, ocupă în pat o poziţie
activă, pasivă, forţată.
Aceste pozitii sunt:
- POZIŢIA ACTIVĂ când bolnava se mişcă singură, nu are nevoie de ajutor,
este asemănătoare cu cea a omului sănătos.
- POZIŢIA PASIVĂ când bolnava este în stare gravă, lipsită de forţă fizică, are
nevoie de ajutor pentru schimbarea poziţiei.

39
 - POZIŢIA FORŢATĂ când bolnava are o poziţie neobişnuită, impusă de boală
sau de necesitatea unui tratament.
Totuşi se poate urmării poziţia bolnavei pentru a sesiza eventualele
modificări survenite în timpul tratamentului.
Pacienta cu avort sau iminenţă de avort din cauza durerilor mari şi a
hemoragiei adoptă o poziţie forţată şi antalgică.

Pregatirea patului şi accesoriile lui

Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecându-şi bolnava,
majoritatea timpului de boală şi convalescenţa. Patul trebuie să fie comod, de
dimensiuni potrivite, uşor de manipulat şi usor de curăţat, pentru ca îngrijirile,
investigatiile şi tratamentele aplicate bolnavei să fie uşor de efectuat.
Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, pătura, lenjeria, cearşaful, cearşaful
plic, faţa de pernă.
Schimbarea lenjeriei de pat
Este o problemă în asigurarea condiţiilor de confort pentru odihnă şi îngrijirea
bolnavelor.
La intrarea în salon bolnava găseşte patul pregătit cu lenjerie curată, salonul bine
aerisit. Schimbarea lenjeriei se face de câte ori este nevoie si pe parcursul internării.

2. URMĂRIREA FACIESULUI

Expresia feţei de multe ori poate exprimă gradul de inteligenţă al bolnavei,

precum şi anumite stări psihice: anxietate, durere, bucurie, somnolenţă, oboseală,
stres, ea putându-se schimba relativ repede în raport cu modificările stării bolnavei,
din acest motiv urmărirea faciesului bolnavei trebuie să fie o preocupare permanentă
a asistentei medicale.
Pacienta cu avort sau iminenţă de avort adoptă o poziţie antalgică din cauza
durerilor pelvine mari sau a hemoragiei mari,şi are o expresie crispată, de teamă.

3. URMĂRIREA FUNCȚIILOR VEGETATIVE

40
 Asistenta are sarcina de a urmări aspectul, cantitatea, numărul, culoarea,
conţinutul urinei, vărsăturilor, scaunelor şi să le noteze în foaia de observaţie (FO) a
bolnavei, rezultatele obţinute.
a) Urina este o soluţie apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din
metabolismul intermediar protidic, inutile şi toxice pentru organism.
Prin micţiune se înţelege emisiunea de urină, act fiziologic conştient de eliminare,
iar prin diureză se înţelege cantitatea de urină eliminată în 24 ore.
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii
tratamentului asistenta va urmări:
- tulburările de emisiune urinară;
- cantitatea de urină emisă în 24 ore;
- caracterele calitative ale urinei;
- numărul micţiunilor în 24 ore.
Diureza se notează zilnic în Foaia de Observaţie a pacientei, prin haşurarea
pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi a zilei respective. Spaţiul dintre
două linii orizontale ale F.T. corespunde la 100 ml urină.

b) Scaunul reprezintă resturile alimentare supuse procesului de digestie

eliminate din organism prin actul de defecaţie.Prin defecaţie se înţelege eliminarea
materiilor fecale prin anus.
Urmărirea tranzitului intestinal şi examinarea sistemică a scaunelor au o
deosebită importanţă pentru stabilirea diagnosticului şi urmărirea evoluţiei.
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului asistenta va urmări:
- tulburările de emisiune a scaunelor;
- cantitatea de materii fecale în 24 ore;
- numărul scaunelor în 24 ore;
- caracteristicile calitative ale scaunelor: aspectul, cantitatea, forma, consistenţa şi
mirosul.
-frecvenţa scaunelor variază în funcţie de vârstă.
Notarea scaunelor în F.T. se face prin semne convenţionale:
Normal = | ; moale = /; diaree (apos) = - ; mucus = X ; puroi = P; sanguinolent
= S; melenă = M.
Dacă numărul scaunelor evacuate într-o zi este foarte mare, se notează numărul
total urmat de semnul convenţional respectiv.

41
 c) Vărsăturile reprezintă evacuarea prin gură a conţinutului stomacului.
Vărsătura este un act reflex cu centrul în bulbul rahidian.
La vărsături se urmăreşte:
- frecvenţa;
- orarul;
- cantitatea;
- conţinutul;
- culoarea;
- mirosul;
- forţa de proiecţie;
- simptomele care însoţesc vărsăturile.
În avort atât greţurile cât şi vărsăturile apar frecvent.
Valorile obţinute vor fi notate în Foaia de Observaţie a bolnavei prin mici cerculeţe
în dreptul rubricii rezervate acestui scop.

7. Urmărirea funcțiilor vitale

Funcțiile vitale includ: respirația, pulsul, tensiunea arterială, temperatura

Măsurarea şi notarea respirației

Scop – evaluarea funcției respiratorii, aceasta fiind un indiciu al evoluției bolii, al
apariției unor complicații şi al prognosticului.
Materiale necesare – ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaia de
temperatură.
Tehnica:
- Se realizează prin inspecție, aplicând o mână pe toracele pacientului
- Se realizează numărarea respirațiilor timp de un minut;
- Respirația se măsoară în mod obișnuit dimineața şi seara, la orele la care se
măsoară temperatura şi pulsul, dar se măsoară de câte ori este nevoie la
indicația medicului. Valori normale: 16-18 respirații pe minut (adult).
În respirație se vor urmări:
- Simetria mișcărilor respiratorii;
- Frecvența şi ritmul respirator;
- Amplitudinea mișcărilor respiratorii;

42
 - Tipul respirației.
Se consemnează valoarea obținută şi celelalte caracteristici în foaia de
temperatură cu culoarea verde.
Notarea: se consemnează valoarea obținută printr-un punct pe foaia de
temperatură (fiecare linie orizontală a foii reprezintă 2 respirații). Se unește apoi
valoarea prezentă cu cea anterioară pentru obţinerea curbei.

Măsurarea şi notarea pulsului

Scop – evaluarea funcției cardio-vasculare.
Materiale necesare: ceas cu secundar, creion roșu, foaia de temperatură.
Elemente de apreciat: ritmicitatea, frecvența, celeritatea, amplitudinea.

Tehnica:
- Pulsulse poate măsura pe orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi
comprimată pe un plan osos: artera radială, femurală, humerală, carotidă,
temporală, pedioasă;
- Asigurarea repaosului fizic şi psihic 10-15 min;
- Spălarea pe mâini;
- Reperarea arterei;
- Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
- Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor şi
numărarea pulsațiilor timp de un minut.
Se notează valoarea obținută în foaia de temperatură printr-un punct, ținând cont
că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsații şi apoi se unește valoarea
prezentă cu cea anterioară.
Valori normale ale pulsului la adult: 60-80 pulsații pe minut. La vârstnici – peste
60-80 pulsații pe minut.

43
Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale
Scop – evaluarea funcției cardiovasculare (forţa de contracție a inimii, rezistența
determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Elemente de evaluat: tensiunea arterială sistolică (maximă) şi tensiunea arterială
diastolică (minimă).
Materiale necesare:
- Aparat pentru măsurarea T.A.
- Stetoscop biauricular
- Tampon de vată
- Alcool
- Creion roșu
Metode de determinare: palpatorie, ascultatorie.

Termometru electronic Termometru cu mercur

Tehnica: Se pregătesc materialele necesare (tensiometru, stetoscop, creion roșu

etc.)
- După un repaos de 15 minute, pacientului i se aplică manșeta pneumatică pe
1/3 a brațului, care va fi sprijinit şi în extensie.
- Asistenta se spală pe mâini, îşi fixează stetoscopul cu olivele în urechi şi
membrana pe artera humerală, sub marginea inferioară a manșetei,
percepând zgomotele pulsatile.
- Se decomprimă progresiv manșeta, până când percepe primul zgomot ritmic
arterial, care este reținut ca valoare, reprezentând T.A. maximă (sistolică).
- Se continuă decomprimarea până în momentul dispariției ultimului zgomot a
cărui valoare este, de asemenea, reținută, reprezentând T.A. minimă
(diastolică).

44
 - Se reorganizează locul de muncă, se notează datele în foaia de temperatură
cu roșu.
Notarea: se notează pe foaia de temperaturi valorile obținute cu o linie orizontală,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur. Se unesc liniile
orizontale cu linii verticale şi se hașureazăspațiul rezultat.
Valori normale: adult – 115/75 mm/Hg, 140/90 mm/Hg, vârstnic – peste 150/90
mm/Hg

8. Alimentația pacientei cu avort

Una din cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavei este alimentaţia.
Asigurarea aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice a bolnavei,
stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindencare.
Alimentaţia bolnavei urmăreşte:
- Să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului, cele necesare
creşterii,cât şi cele necesare refacerii pierderilor prin cheltuieli exagerate.
- Să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale
a metabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului.
- Să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare, curăţând organele
imbolnăvite şi asigurând un raport de substanţe necesare organismului.
Alimentaţia raţională este şi un factor terapeutic important. Ea poate influenţa
tabloul clinic al majorităţii bolilor, caracterul procesului patologic şi ritmul evoluţiei
acestuia.
- Sa prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei îmbolnăviri latente, să împiedice
transformarea bolilor acute în cronice, precum apariţia recidivelor.
Asigurarea necesităţilor cantitative ale organismului → Aportul cantitativ al
substanţelor alimentare necesare organismului este dirijat, în stare normală, de
factori fiziologici ca: setea, foamea, obişnuinţa etc.
Asigurarea aportului de substanţe, alimentare poate fi realizat numai prin
calcularea exactă a necesităţilor. Ţinând seama de valoarea energetică a principiilor
alimentare, care în cazul hidraţilor de carbon şi al proteinelor este de 4,1 calorii, iar în
cazul grăsimilor 9,3 calorii. În vederea acestui scop asistenta trebuie la internare să
cântărească bolnavul şi sa controleze evoluţia greutăţii corporale în timpul spitalizării.
Modul de alimentare a bolnavilor → modul în care se face alimentarea bolnavei
depinde de natura bolii de care acesta suferă precum şi de starea lui generală.
45
 Alimentarea poate fi efectuată în trei feluri:
Alimentarea activă, când bolnava mânâncă singură, fără ajutor, alimentele servite;
Alimentarea pasivă, când starea generală a bolnavelor nu le permite să se
alimenteze singure şi deci trebuie să fie ajutate;
Alimentarea artificială, când alimentele trebuie introduse în organismul bolnavei
prin mijloace artificiale.
Meniul PACIENTEI  trebuie să conţină o mare varietate de alimente sănătoase:
carne, lactate, fructe, legume, cereale, pâine, paste fainoase, uleiuri vegetale.
Pe lângă celelalte alimente, meniul unei gravide trebuie să conţină zilnic neaparat 
legume, fructe şi un produs dulce mic sau mediu, care să ofere sursa optimă de
vitamine, minerale şi energie.

9. Participarea asistentului medical la efectuarea tratamentului

Administrarea medicamentelor pe cale orală

Scop
Introducerea in organism pe cale orală a unei cantităţi de medicamente care
să acționeze generic sau local
Termeni, definiţii
Tableta – preparat care se prezintă sub forma unui disc mic solid conținând,
pe lângă substanța activă și o substanță inertă (este sinonimă cu comprimatul)
Drajeul – preparat solid cu o formă rotunjită și având un înveliș dur, făcut din
zahăr.
Capsula – în care medicamentul sub forma de pulbere sau lichid este conținut
într-un mic înveliș solubil făcut din amidon, gelatină sau cheratină.

Preparatul enterosolubil (drajeu sau capsulă) are înveliș rezistent la sucul

gastric, fiind destinat a se dizolva numai în intestin
Pregătirea materialelor necesare
 Mască facială
 Mănuși de examinare
46
  Pahar cu apa
 Pahar de unică folosință / Pipetă / Sticluță cu picurător / Dozator gradat /
Linguriță / Lingură
Pregătirea pacientului
a) Psihica:
 Ne prezentăm
 Identificați pacientul,
 îlinformați şi explicați importanța administrării medicamentului
 identificăm alergiile medicamentoase
b) Fizica:
 Asigurați intimitatea pacientului
 Poziționați pacientul în poziție șezândă, semisezândă sau decubit dorsal
cu capul ușor ridicat în funcție de starea generală
 Verificați starea pacientului (conștientă) și semnele vitale. O schimbare în
starea acestuia poate justifica schimbarea sau anularea medicației (de
exemplu, nu se vor mai administra antihipertensive la un pacient care
prezinta hipotensiune)
Efectuarea tehnicii
 Spălați și dezinfectați mâinile
 Îmbrăcați mănușile de examinare
 Așezați medicamentele și materialele pe o tavă sau cărucior pentru
tratament (măsuța mobilă)
 Verificați cu atenție medicația prescrisă de medic (doza, termenul de
valabilitate aspect , integritate )
 Puneți dozele ce trebuie administrate într-un pahar de unică folosință /
linguriță / lingură
 Administrați medicația împreună cu apă sau alt lichid adecvat
 Stați lângă pacient până când acesta va înghiți medicamentul și la nevoie
verificați, deschizându-i gura.
 Reveniți pentru verificarea stării pacientului în maxim 1 oră
Îngrijirea ulterioară a pacientului
 Ajutați pacientul să se așeze în pat în poziție confortabilă
 Asigurați-l de disponibilitatea dumneavoastră
Reorganizarea locului de muncă

47
  Îndepărtați materialele folosite conform procedurii
 Materialele care se refolosesc se spală , se dezinfectează și se
depozitează în locurile stabilite
 Îndepărtați mănușile
 Spălați mâinile
Evaluarea eficacității procedurii
 Medicamentele au fost administrate fără incidente
 Pacientul este capabil să ingere şi să metabolizeze fără greață şi vărsături
 Pacientul acceptă medicamentele, este cooperant
 Pacientul simte acțiunea şi efectul medicamentului
 Pacientul nu cooperează, refuză medicamentele- anunțați medicul
 Pacientul acuză senzații de greață şi vomă - asigurați-vă că nu sunt
mirosuri neplăcute în încăpere - aerisiți - invitați pacientul să inspire
profund - rămâneți cu pacientul până când se simte bine - dacă este cazul,
anunțați medicul
 Pacientul are reacție alergică sau anafilactică - opriți administrarea -
anunțați medicul și urmați indicațiile acestuia
Considerații speciale
 Nu administrați siropul cu apa pentru a nu-i diminua efectul
 Dacă este necesar, sfărâmați tabletele pentru a facilita înghițirea lor, cu
excepția celor cu contraindicații
 Agitați înainte de utilizare infuziile, decocturile, emulsiile, precum şi toate
medicamentele lichide, care sedimentează.
 Respectați somnul fiziologic al pacientului : organizați administrarea în
afara orelor de somn (treziți pacientul doar în cazul administrării
antibioticelor, chimioterapicelor și opioidelor cu ore fixe de administrare)
 Respectați următoarea succesiune în administrarea medicamentelor pe
cale orală : solide , apoi lichide
 Respectați măsurile de igienă, de asepsie, pentru a preveni infecțiileintra
spitalicești
 Anunțați imediat medicul privind greșelile produse în administrarea
medicamentelor legate de doză , calea şi tehnica de administrare, precum
și în cazul administrării medicației unui alt pacient

48
Injecția intramusculară

Injecția intramusculară reprezintă introducerea unor soluții izotonice,

uleioase sau a unei substanțe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac
atașat la seringă.
Substanța coloidală este un sistem dispers eterogen care conține particule
coloidale. Astfel, plasma sanguine este o substanță. cristaloido-coloidală complexă
de solide, lichide si gaze în apă.
Soluția izotonă este soluția cu aceeași concentrație cu lichidul plasmatic.
1. Pregătirea materialelor necesare
 Tavă medicală/cărucior;
 Fiolă sau flaconul cu medicamentul prescris;
 Seringi şi ace sterile: mărimea depinde de cantitatea de medicament
prescris şi de caracteristicile anatomice ale pacientului;
 Tampoane cu alcool sanitar;
 Mănuși de examinare;
 Tăviță renală
 Recipiente pentru colectare deșeuri infecțioase și tăietoare- înțepătoare
2. Pregătirea pacientului
a) Psihică:
 Intervievați pacientul pentru a identifica un potențial alergic;
 Informați pacientul și explicați procedura;
 Explicați scopul injecției, efectele dorite şi nedorite, orarul de administrare
dacă este cazul.
b) Fizică:
 Asigurați intimitatea pacientului;
 Stabiliți locul de elecţie:

49
  cadranul supero-extern fesier, deasupra marelui trohanter( se
reperează punctul Smîrnov – la un lat de deget deasupra marelui
trohanter și înapoia lui sau punctul Barthelemy la unirea treimii
externe cu cele două trimi interne ale liniei ce unește spina iliacă
antero-superioară cu extremitatea superioară a șanțului intero-fesier)
 fața externă a coapsei- în treimea mijlocie
 fața externă a brațului în mușchiul deltoid
 Poziționați pacientul în funcţie de locul ales şi de starea sa în decubit
ventral sau decubit lateral cu membrul inferior de deasupra relaxat sau poziție
șezândă
 Palpați zona aleasă pentru a vă asigura că nu este contractată şi nu
prezintă noduli.
3. Efectuarea procedurii:
 Spălați-vă mâinile;
 Folosițimănuși de examinare;
 Aspirațisoluția din fiolă sau flacon ;
 Eliminați bulele de aer din seringă;
 Schimbați acul cu altul steril;
 Dezinfectați larg zona aleasă cu tampon cu alcool sanitar folosind mișcări
circulare de la centru spre exterior pe o suprafață decâțiva cm;
 Întindeți pielea, la locul ales, între policele şi indexul mâinii nedominante;
 Introduceți rapid acul în țesutul muscular, în unghi de 90° ținând seringa în
mâna dominantă între police şi celelalte degete;
 Fixațiamboul acului cu mâna nedominantă şi prindeți partea externă a
pistonului cu mâna dominantă;
 Aspirați lent, trăgând pistonul înapoi pentru a verifica dacă acul nu a
pătruns accidental într-un vas de sânge;
 Injectați lent soluția medicamentoasă: 10 secunde pentru fiecare ml de
soluţie, dacă nu s-a aspirat sânge;
 După terminarea administrării extrageți rapid acul adaptat la seringă fixând
amboul;
 Masați locul injecției cu un tampon cu alcool, exercitând o ușoară
presiune;
4. Reorganizarea locului de muncă și îngrijirea ulterioară a pacientului

50
  Aruncați materialele folosite în containere speciale conform legislației în
vigoare;
 Acul se aruncă necapişonat;
 Spălați-vă mâinile după îndepărtarea mănușilor;
 Ajutați pacientul să se îmbrace şi să adopte o poziție comodă;
 Încurajați pacientul să facă exerciții fizice pentru membrul inferior;
 Evaluați locul injecției la 10 minute și 30 minute de la administrare dacă se
impun
Evaluarea eficacității procedurii
 Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat;
faciesul este relaxat, comportamentul liniștit;
 Dacă acul pătrunde într-un vas de sânge atunci când este introdus în
țesut: se schimbă poziția acului sau se înțeapă în alt loc;
 Acul întâmpină rezistență datorită contactului cu osul în cazul pacientului
denutrit, caşectic : se recomandă în astfel de situații folosirea unor ace
mai scurte şi mai groase pentru a preveni riscul ruperii acestora la
contactul cu osul;
 Zona devine roșie, indurată sau dureroasă după injectare : se aplică
comprese reci sau gheaţă;
 Apar durere intensă , amețeli, furnicături sau alterarea funcției musculare
în zona injecției, determinate cel mai adesea de iritația nervului sciatic sau
a unui ram al acestuia: se respectă locul de elecţie;
 Paralizie prin înțeparea nervului sciatic; se recomandă respectarea
cadranului supero-extern fesier pentru injectare;
 Embolie prin injectarea într-un vas de sânge a soluţiei uleioase: se anunță
medicul - se intervine de urgență conform protocolului;
 Necroze locale – se evită zona pentru injectare și se anunță medicul;
 Abcese , infecții cu anaerobi - se evită zona pentru injectare și se anunță
medicul;
 Supurație aseptică – dacă substanțele nu sunt resorbite , anunțarea
medicului
 Ruperea acului – estragerea lui manual sau chirurgical , anunțarea
medicului
ATENȚIE !!!

51
  Verificarea poziției acului în cazul administrării de soluții colorate se face
detașând seringa
 În cazul administrării fierului polimaltozat injectarea se face strict
intramuscular în triunghiul supero-extern al cadranului fesier , deplasând
pielea înainte de a introduce acul , astfel încât după retragerea lui orificiul
respectiv să fie acoperit de piele intactă, evitând refularea soluției ( injecția
intramusculară ”în Z”.

Administrarea medicamentelor prin perfuzie intravenoasă pe ac și pe cateter

venos periferic

SCOP: Introducerea în sistemul circulator a unei soluțiiperfuzabile prescrise

pentru hidratare, alimentare, menținerea legăturii cu circulația venoasă sau în scop
terapeutic.
Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul
unui ac de puncție.
Perfuzia intravenoasă reprezintă introducerea pe cale parenterală, picătură cu
picătură, a soluției medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică,
hidroionică și volemică a organismului.
1. Pregătirea materialelor necesare
 Trusă de perfuzie (cu filtru sau fără filtru) în termen de valabilitate și
integră.
 Punga sau flaconul cu soluțiaizotonă sau hipertonă în termen de
valabilitate și cu aspect nemodificat, conform prescripției medicale
 Fiola sau flaconul de soluție medicamentoasă în termen de valabilitate și
cu aspect nemodificat, conform prescripției medicale
 Seringi și ace cu ambalajul intact și în termen de valabilitate

52
  Tampoane de vată
 Alcool sanitar
 Mănuși de examinare
 Garou
 Comprese de tifon
 Etichetă
 Marker
 Stativ
 Mușama
 Leucoplast
 Recipiente pentru colectarea deșeurilor
 Tăviță renală
 Tavă medicală/cărucior
2. Pregătirea psihică a pacientului
 Informăm pacientul despre procedură în mod explicit și pe înțeles
 Explicăm scopul perfuziei, efectele dorite şi nedorite;
Instruim pacientul privind:
 semnele şi simptomele infiltrației, inflamației şi flebitei
 informarea asistentului medical dacă se modifică debitul, dacă soluția nu
se mai scurge, dacă în tubul perfuzorului a apărut sânge, dacă are
senzație de frig
 posibilitatea de mișcare/deplasare având perfuzia montată
Acordăm atenție deosebită persoanelor vârstnice asigurându-vă că au auzit şi înțeles
ce li s-a spus.
3. Pregătirea fizică a pacientului
 Asigurăm intimitatea pacientului
 Verificăm locurile de elecţie, evitând zonele cu echimoze, cu pilozitate
accentuată sau cu infecție
 Stabilim locul pentru puncție: venele de la plica cotului : bazilică sau
cefalică; venele de pe fața dorsală a mâinii, venele antebrațului, venele de
pe partea posterioară a gambei, venele epicraniene (la copii); venele
jugulare
 Examinăm calitatea și starea venelor

53
  Poziționăm pacientul în siguranță în funcţie de locul ales şi de starea sa-
decubit dorsal
4. Efectuarea tehnicii:
 Aducem materialele lângă patul pacientului
 Verificăm prescripția medicală
 Spălăm și dezinfectăm mâinile,
 Îmbrăcăm mănuși de examinare
 Aspirăm soluția din fiolă sau flacon conform instrucțiunilor de lucru
 Eliminăm bulele de aer din seringă menținând seringa în poziție verticală
 Recapitonăm acul
 Pregătim soluția perfuzabilă , deschidem capacul pungii sau flaconului
 Dezinfectăm dopul de cauciuc
 Introducem soluția medicamentoasă în punga sau flaconul cu soluție
perfuzabilă conform procedurii
 Suspendăm punga sau flaconul cu soluțiaperfuzabilă pe stativ
 Pregătim trusa de perfuzie în condiții de asepsie, verificând termenul de
valabilitate și integritatea ambalajului în prealabil
 Deschidem trusa de perfuzat, fixăm clema/prestubul cu 2-5 cm mai jos de
picurător, închideți clema/prestubul perfuzorului,
 Dezinfectăm dopul de cauciuc
 Îndepărtăm capacul perfuzorului şi îl introducem în locul de intrare în
punga sau flacon
 Presăm ușor picurătorul (camera de scurgere a perfuzorului) şi lăsăm să
se umple până la jumătate
 Înlăturăm capacul sau acul de la capătul tubului de perfuzie şi deschidem
clema/prestubul
 Lăsăm lichidul să curgă până ce se elimină bulele de aer deasupra tăviței
renale
 Închidem clema/prestubul
 Atașăm perfuzorul la ac si îl suspendăm pe stativ
 Aplicăm garoul la 7-8 cm deasupra locului de puncție;
 Palpăm traiectul venei

54
  Dezinfectăm larg zona aleasă cu tampon cu spirt medicinal folosind
mișcări circulare de la centru în afară cu câțiva cm.
 Îndepărtăm teaca acului prin tracțiune
 Fixăm acul cu bizoul în sus, în mâna dominantă, între police şi restul
degetelor
 Cu policele mâinii nedominante fixăm vena , la 4-5 cm sub locul puncției
exercitând o ușoara tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine
 Verificăm dacă acul este în venă prin aspirare
 Desfacem garoul dacă acul este în venă
 Deschidem clema/prestubul;
 Fixăm rata de curgere a soluţiei la recomandarea medicului
 Examinăm țesutul din jurul zonei de intrare pentru semne de infiltrație
 Fixăm acul cu benzi de leucoplast
 Fixăm tubul perfuzorului la piele formând o buclă
 Aplicăm o etichetă pe punga sau flaconul de soluţie, indicând data, ora,
medicația adăugată, doza și ritmul de administrare
 Instruim pacienta cum se poate mișca în pat
 Observăm starea pacientului la fiecare 20-30 minute: facies, tegumente,
frison, temperatura locală a tegumentelor deasupra locului puncției,
 La sfârșitul perfuziei, când tubul de perfuzie este încă plin cu soluție,
închidem clema/prestubul
 Desprindem leucoplastul cu care s-a fixat acul și tubul de perfuzie
 Aplicam un tampon cu alcool sanitar la locul puncției
 Extragem rapid acul adaptat la perfuzor
 Comprimăm locul puncției cu tampon cu alcool, 3 - 5-minute pentru
hemostază completă
Considerații speciale:
- Terapia intravenoasă produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului.
Pentru a-i reduce teama şi a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie
explicată pacientului în detaliu.
- De-a lungul tratamentului pacientul trebuie învățat să anunțe orice modificare
în rata de administrare reglată de asistentă (dacă perfuzia se oprește sau merge mult
mai rapid), dacă începe să îl doară sau dacă apar semne de infiltrație locală.

55
5. Îngrijirea ulterioară a pacientului și reorganizarea locului de muncă

 Ajutăm pacientul să ocupe o poziție confortabilă

 Supraveghem pacientul pentru a surprinde eventualele complicații şi pentru a
lua măsurile corespunzătoare și în timp util
 Colectăm materialele folosite în containere speciale, conform procedurii
 Spălăm mâinile după îndepărtarea mănușilor
Notarea procedurii
- Notăm codul procedurii, numele si prenume celui care a efectuat procedura în
fișa de proceduri;
Evaluarea eficacității procedurii
 Pacientul a înțeles scopul şi riscurile terapiei i.v.
 Flebalgie printr-un ritm prea rapid a soluţiei sau prin introducerea unor
substanţe iritante pentru intima vasului (ex. Soluțiilehipertone) - ajustăm ritmul
de administrare a soluţiei
 Senzație de uscăciune în faringe şi valuri de căldură - ajustăm ritmul de
administrare a soluţiei și comunicăm permanent cu pacientul
 Hematom prin perforarea venei- aplicăm comprese umede reci local
 Amețeli, lipotimie, colaps- anunțăm medicul
 Reacții anafilactice la soluțiile administrate- anunțăm medicul și intervenim de
urgență conform protocolului
 Deficitul de volum al fluidelor manifestat prin descreștereacantității de urină,
mucoase uscate, hipotensiune, tahicardie – anunțăm medicul.
 Excesul de volum al fluidelor – hiperhidratarea care poate duce la edem
pulmonar acut (respirații scurte, edeme, raluri pulmonare) – anunțăm medicul
 Embolia gazoasa – anunțăm medicul
 Infiltrație - inflamație, posibil edem, nici cald nici rece, durere – anunțăm
medicul
 Flebita - durere, crește temperatura tegumentelor, eritem de-a lungul venei -
anunțăm medicul
 Coagularea sângelui pe ac– preveniți prin fixarea unui debit corespunzător al
soluției perfuzabile și supravegherea perfuziei
 Lichidul nu se scurge, deși acul este în venă- verificăm poziția acului,
mobilizăm puţin acul, verificăm presiunea lichidului

56
 Administrarea medicamentelor pe cale parenterală prin injecție subcutanată

Scop
Terapeutic – administrarea de soluții cristaline sau perfuzarea pentru hidratare
1 Pregătirea materialelor - dotărilor
 Tavă medicală/cărucior pentru tratament
 Seringi şi ace sterile adecvate
 Medicamentul de injectat
 Prescripţia sau F.O. C.G.
 Alcool sanitar
 Tampoane de vată
 Comprese de tifon
 Mănuşi de examinare
 Recipiente pentru colectarea deşeurilor
 Tăvițe renale
2 Pregătirea pacientului
a) Psihică:
 Salutați pacientul la intrarea în salon, zâmbind
 Prezentați-vă.
 Identificați pacientul
 Informați pacientul asupra tratamentului administrat
 Intervievați pacientul pentru a identifica un potenţial alergic;
 Explicați scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite, orarul de administrare
dacă este cazul.
b) Fizică:
 Asigurați intimitatea pacientului

57
  Aşeazați pacientul în funcţie de starea sa în poziţie şezândă cu mâna sprijinită
pe şold sau în decubit dorsal
 Stabiliți locul de elecţie (injecţia se poate efectua pe faţa externă a braţului,
faţa superoexternă a coapsei, regiunea supra şi sub spinoasă a omoplatului,
regiunea deltoidiană, flancurile peretelui abdominal, regiunea subclaviculară)

3 Efectuarea procedurii:
 Aduceți materialele lângă patul pacientului
 Verificați prescripţia medicală
 Spalațiși dezinfectați mâinile conform procedurii
 Îmbracați mănuşi de examinare conform instrucțiunilor de lucru
 Încărcați seringa cu soluţia medicamentoasă prescrisă conform instrucțiunilor
de lucru
 Schimbați acul cu altul steril
 Dezinfectați locul de elecţie cu alcool sanitar
 Pliați tegumentul între police şi index fixându-l şi ridicându-l de pe planurile
profunde
 Pătrundeți cu rapiditate în tegument cu bizoul acului în sus în stratul
subcutanat la 45° sau 90° în funcție de acul folosit
 Verificați poziţia acului prin aspirare
 Injectați lent soluţia medicamentoasă
 Retrageți acul cu rapiditate după aplicarea tamponului cu alcool sanitar lângă
ac
 Nu recapişonați acul
 Masați locul injecţiei cu tamponul cu alcool exercitând o uşoară presiune

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

 Aşazați pacientul într-o poziţie comodă în repaus
 Observați în permanenţă faciesul pacientului, tegumentele, comportamentul
(posibil frison, agitaţie
4.Reorganizarea locului de muncă:
 Colectați deşeurile în recipiente speciale
 Îndepărtați mănuşile conform instrucțiunilor de lucru
 Spălați mâinile

58
Accidente, incidente
 Acul înţeapă un vas de sânge atunci când este introdus în ţesutul subcutanat.
- Aruncați acul şi seringa cu soluţia respectivă şi pregătiți altele pentru
injectare în alt loc
 Zona devine roşie, indurată sau dureroasă după injectare - Aplicați comprese
reci sau gheaţă
 Durere violentă prin atingerea unei terminaţii nervoase sau distensie bruscă a
ţesutului- întrerupeți tehnica și anunțați medicul
 Ruperea acului –extrageți acul, dacă este posibil și masați locul, dacă nu se
poate extrage acul se anunță medicul
 Nu eliminați bula din seringile preumplute (anticoagulante) înainte de
administrare
 În cazul administrării de Insulină cu PEN –ul , extrageți acu după 10 secunde
de la terminarea injectării

10. Educaţia pentru sănătate şi profilaxia bolii

Pacientele care prezintă dureri importante sau sângerare mare sau cu ambele
manifestări, impun spitalizarea, situaţia având potenţial de a degenera într-o etapă
care ameninţă viaţa femeii. În spital se face evaluarea hipovolemiei şi se
administrează fluide pentru refacerea volemică, la indicaţia medicului; se
administrează şi oxitocin, pentru a controla sângerarea şi a realiza homeostaza. Este
posibil să fie necesară dilataţia cervicală, urmată de chiuretaj uterin, sau aspiraţie,
pentru a evacua uterul, înainte ca sângerarea să nu mai poata fi controlată. Dacă
pacienta are Rh (D )negativ, i se administrează imunoglobină în primele 72 de ore,
pentru a impiedica sensibilizarea în sistemul Rh.
Dilatarea şi chiuretajul necomplicate reprezintă soluţia chirurgicală pentru o
pacientă nespitalizată, în ambulator. Recuperarea dupa chiuretaj necesită 2-3 ore;
apoi pacienta este externată.

11. Externarea bolnavului

59
 Ziua externării este stabilită de medic, asistenta medicală va fixa impreună cu
pacienta ora plecării. La nevoie v-a lua legătura cu familia acestuia ca să-i anunţe cu
cel putin 2-3 zile înaintea externării.
În ziua externării asistenta medicală va aprofunda cu pacienta regimul de viaţă pe
care trebuie să-l urmeze, îl sfătuieşte să evite eforturile fizice să respecte tratamentul
prescris de medic, orarul de administrare a medicamentelor, a dozei precum şi
importanţa fiecărui medicament, posibile efecte adverse. De asemenea va discuta
din nou cu pacienta despre respectarea regimului alimentar şi o sfătuieşte să se
prezinte regulat la controalele periodice la medicul specialist sau la medicul de
familie.

CAPITOLUL 4
PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTEI CU AVORT SPONTAN

I. Date fixe

- Numele şi prenumele: P.D

 Naţionalitatea: ROMANA
 Limba vorbită: ROMANA
 Religia: ORTODOX
 Vârsta: 35

60
 Sex: F
 Greutate : 58
 Deficienţe: NU ARE
 Înălţimea: 1.68
 Diagnostic medical: AVORT SPONTAN

II. Date variabile

 Domiciliul: ALBA IULIA

 Echipa de susţinere: FAMILIA

III.Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 35 ani cu sarcină 22-23 de săptămâni acuză dureri
pelviabdominale rare de aproximativ 2 zile, dar în ultimele două ore s-au accentuat, motiv
pentru care se prezintă la unitatea de primiri urgențe Alba Iulia, unde este internată pe
secția de Obstetrica - Ginecologie

IV. Anamneza asistentului medical: În ziua internării pacienta este palidă, ameţeşte,
prezinta dureri abdominale. La examenul medical efectuat de medical ginecolog se
constată pierderi exagerate de sânge pe căile genitale cu cheaguri. Pierdere de sânge
după amenoree de două luni, anemie, puls tahicardic, polipnee, tegumente palide, senzaţie
de lipotimie, agitaţie, temere, inapetenta. Sângerare pe căi genitale datorită efortului fizic
exagerat.

V. Anamneza medicală

 Antecedente heredo-colaterale: nu are

 Antecedente personale fiziologice: nu are

 Antecedente personale patologice: nu se cunosc

 Condiţii de viaţă şi muncă: bune

 Comportament faţă de mediu: bun, nu fumeaza si nu consuma bauturi alcoolice

61
VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară
 starea pacientei este deficitară
 familia o susține

Data 03 IUNIE
Nevoia fundamentală / Anul 2020
nivelul de dependenţă
I II III IV V VI
Nevoia de a respira şi a avea o bună
3 3 2 2 1 1
circulaţie
Nevoia de a bea şi a mânca 3 3 2 2 1 1

Nevoia de a elimina 3 3 2 2 1 1
Nevoia de a se mişca şi a avea o bună
3 3 2 2 1 1
postură

62
 Nevoia de a dormi şi a se odihni 2 2 2 2 1 1

Nevoia de a se îmbraca şi dezbraca 2 2 1 1 1 1

Nevoia de a menţine temperatura
1 1 1 1 1 1
corpului în limite normale
Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja
1 1 1 1 1 1
tegumentele şi mucoasele
Nevoia de a evita pericolele 1 1 1 1 1 1

Nevoia de a comunica 2 2 1 1 1 1
Nevoia de a acţiona conform propriilor
1 1 1 1 1 1
convingeri şi valori, de a practica religia
Nevoia de a fi preocupat în vederea
1 1 1 1 1 1
realizării
Nevoia de a se recreea 3 3 2 2 1 1
Nevoia de a învaţa cum să-ţi păstrezi
2 2 1 1 1 1
sănătatea
TOTAL 28 28 20 20 14 14

NIVELUL DE DEPENDENTA

Zilele 1 – 2 de evaluare

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
1. Nevoia de a Durere Puls tahiardic Dificultatea de a
respira şi a avea o respira si a avea o
bună circulaţie buna circulatie din
cauza durerii
manifestata prin
puls tahicardic

63
 Obiectivele Intervenţiile asistentului medical
Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Pulsul -masor și notez în foaia de La indicatia Pulsul pacientei
pacientei sa observație functiile vitale P, TA, R, medicului este normal
fie normal T administrez
-Asigur un mediu ambiant bine Mialgin 3 fiole/zi
aerisit şi umezesc aerul din i.m 1-1-1
încăpere Ampicilină caps.
2 la 6 ore
Recoltez sânge
pemtru analize
de laborator

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
2. Nevoia de a bea Situatia de criza Inapetenta Incapacitatea de a
si a manca bea si a manca din
cauza situatiei de
criza manifestata
prin inapetenta

64
 Obiectivele Intervenţiile asistentului medical
Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta sa nu - ii explic pacientei ca este Administrez Pacienta nu mai
mai prezinte important pentru sanatate sa se conform prezinta
inapetenta alimenteze corespunzator prescriptiei inapetenta
- explorez preferintele pacientei medicale calciu
asupra alimentelor permise si lactic tb. 1-1-1
interzise Clorocalciun sol
- servesc pacienta cu alimente la o 3 lingurite/zi 1-
temperatura moderata, la ore 1-1-1
regulate si prezentate atragator
- aerisesc salonul inainte de
servirea mesei

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
3. Nevoia de a Avort spontan Pierderi exagerate de Incapacitatea de a
elimina sânge cu cheaguri pe elimina corect din
căile genitale cauza avortului
spontan manifestat
prin pierderi
exagerate de sange
cu cheaguri pe caile
genitale

65
 Obiectivele Intervenţiile asistentului medical
Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Diminuarea -asigur repausul pacientei la pat Administez Sangerarile
sangerarilor - ajut pacienta sa se spele daca conform pacientei s-au
are nevoie indicatiilor diminuat
- schimb lenjeria de corp si cea de medicului
pat daca s-a patat Adrenostazin
1.5 mg 1f/zi i.m
1-0-0
Ergomet 3 f/zi
i.m 1-1-1

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
4. Nevoia de a se Durere Postura inadecvata Imposibilitatea de a
misca si a avea o abdominala avea o buna postura
buna postura din cauza durerilor
abdominale
manifestate prin
postura inadecvata

66
 Obiectivele Intervenţiile asistentului medical
Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Postura - instalez pacienta în pat, Conform Postura
pacientei sa respectând poziţiile anatomice ale prescriptiei poacientei este
fie una corecta corpului, şi ajut pacienta în administrez una adecvata s-a
si adecvata satisfacerea nevoilor fundamentale Algocalmin 3f/zi îmbunătățit
-pregătesc pacienta psihic înainte i.m 1-1-1 sau la
de orice examinare nevoie

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing

67
5. Nevoia de a dormi Temeri Insomnie Dificultatea de a
si a se odihni dormi si a se odihni
din cauza temerilor
manifestate prin
insomnie

Obiectivele Intervenţiile asistentului medical

Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta sa nu - Realizez un climat de linişte și Administrez Pacienta doarme
mai prezinte calm în salon, conform mai bine
insomnie - aerisesc bine salonul,observ indicatiilor
somnul, factorii care afecteaza Diazepam
odihna si somnul,agitatie. compr. 0-0-1
Monitorizez funcţiile vitale P,TA,
R,T .
- o ajut sa isi schimbe pozitia,
pentru a promova confortul si
relaxarea.

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing

68
6. Nevoia de a se Slabiciune Ameteli Incapacitatea de a
imbraca si dezbraca se imbraca si
dezbraca din cauza
slabiciunii
manifestata prin
ameteli

Obiectivele Intervenţiile asistentului medical

Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta sa nu -ii acord pacientei timp suficient La indicatia Pacienta nu mai
mai prezinte pentru a se imbraca si a se dezbra medicului prezinta ameteli
ameteli -ajut pacienta la manipularea administrez
imbracamintei daca ameteste perfuzie cu Gl
-o ajut sa aleaga imbracaminte 10% 500 ml
usor de manipulat plus Vit. C 95 ml
2 filoe/zi

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing

69
7. Nevoia de a Avortul spontan Suparare Dificultatea de a
comunica comunica din cauza
avortului spontan
suferit manifestata
prin suparare

Obiectivele Intervenţiile asistentului medical

Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta sa nu -linistesc pacienta si ii explic Pacienta nu mai
mai fie scopul si natura interventiilor este suparata
suparata -asigur un mediu linistit
-incurajez pacienta sa isi exprime
emotiile
-incurajez familia sa stea de vorba
cu pacienta si sa o incurajeze

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing

70
8. Nevoia de a se Neadaptarea la Tristete Imposibilitatea de a
recrea boala se recrea din cauza
neadaptarii la boala
(avortul
spontan( manifestat
a prin tristete

Obiectivele Intervenţiile asistentului medical

Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta sa nu -explorez si observ ce activitati Pacienta nu mai
mai fie trista recreative ii produc placere este trista
pacientei
-analizez si stabilesc daca
activitatile se potrivesc cu starea
sa fizica si psihica
-planific activitati si o ajut sa le
indeplineasca
-amenajez o camera de recreere
cu tv sau auditii muzicale

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
9. Nevoia de a Inaccesibilitatea Cunostinte insuficiente Dificultatea de a

71
invata cum sa iti la informatii invata cum sa-ti
pastrezi sanatatea pastrezi sanatatea
din cauza
inaccesibilitatii la
informatii
manifestata prin
cunostinte
insuficiente

Obiectivele Intervenţiile asistentului medical

Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta sa -ii explicam pacientei ca efortul Pacienta este mai
aiba fizic exagerat nu este deloc indicat informata despre
cunostinte in timpul sarcinii riscurile avortului
suficiente -ii aduc pliante si materiale din
despre riscul care sa citeasca
unui avort -stimulez dorința de cunoaștere și
îl motivez despre importanța
acumulării de noi cunoștințe
-constientizez pacienta asupra
propriei responsabilități privind
sănătatea
-verific dacă pacienta a înțeles
corect mesajul transmis și dacă și-
a insușit noile cunoștințe

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
10.Nevoia de a-și INDEPENDENȚĂ

72
 păstra temperatura
corpului în limite
normale

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
11.Nevoia de a fi
curat, îngrijit, de a
proteja INDEPENDENȚĂ
tegumentele și
mucoasele

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
12.Nevoia de a
evita pericolele INDEPENDENȚĂ

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
13. Nevoia de a
acționa conform
propriilor
INDEPENDENȚĂ
convingeri și
valori, de a
practica religia

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
14.Nevoia de a fi
preocupat în INDEPENDENȚĂ
vederea realizării

Zilele 3 – 4 de evaluare

Nevoi
Surse de Manifestări de Diagnostic de
fundamen-tale
dependenţă nursing
deficitare dificultate

73
1.Nevoia de a Tahicardie Facies palid Incapacitatea de a
respira și a avea o respira și a avea o
bună circulație bună circulație din
cauza tahicardiei
manifestată prin
facies palid

Obiectivele Intervenţiile asistentului medical Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Pulsul -îi recomand pacientei să se Conform Pulsul pacientei
pacientei să liniștescă explicandu-i că nu îi prescripției este normal iar
fie normal face bine să fie agitată medicale faciesul nu mai
- creez un mediu ambiant administrez este palid
plăcut în salon Mialgin 3 f/zi
i,m
Ampicilină
caps. La 6 ore

Nevoi
Surse de Manifestări de Diagnostic de
fundamen-tale
dependenţă nursing
deficitare dificultate
2.Nevoia de a bea Grețuri și Inapetență și Incapacitatea de a
și a mânca vărsături anorexie bea și a mânca din

74
 cauza grețurilor și
vărsăturilor
manifestate prin
inapetență și
anorexie

Obiectivele Intervenţiile asistentului medical Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta să -Învăţ pacienta să mănânce Administrez la Pacienta nu mai
nu mai puţin si des, să mănânce indicaţia prezintă grețuri
prezinte mâncare usor digerabilă şi medicului și vărsături și se
grețuri și lichide. Antiemetice: alimenteaza
vărsături și - Susţin pacienta în timpul Metoclopramid corect
să iși vărsăturilor,după vărsătură 3x1 fiole /zi i.m
recapete servesc pacienta cu un pahar
apetitul de apă pentru clătirea cavităţii
bucale.

Nevoi
Surse de Manifestări de Diagnostic de
fundamen-tale
dependenţă nursing
deficitare dificultate

75
3.Nevoia de a Metroragie Slăbiciune fizică Dificultatea de a
elimina abundentă elimina corect din
cauza metroragiei
abundente
manifestată prin
slăbiciune fizică

Obiectivele Intervenţiile asistentului medical Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta să -Ajut pacienta cu efectuarea Conform Pacienta nu se
nu se mai toaletei genitale, schimbarea prescripției mai simte slăbită
simtă slăbită tampoanelor vaginale administrez
- schimb lenjeria de corp şi de Ergomet 3f/zi
pat de câte ori este nevoie i,m
- sprijin în permanență pacienta Adrenostazin
1,5 mg 1 f/zi 0-
0-1 i.m

Nevoi
Surse de Manifestări de Diagnostic de
fundamen-tale
dependenţă nursing
deficitare dificultate
4.Nevoia de a se Durere Fatigabilitate Imposibilitatea de

76
mișca și a avea o a se mișca și a
bună postură avea o bună
postură din cauza
durerii manifestată
prin fatigabilitate

Obiectivele Intervenţiile asistentului medical Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta să -asigur pacienta de La indicația
nu mai disponibilitatea mea în orice are medicului
prezinte nevoie administrez
fatigabilitate - Instalez pacienta în pat, Algocalmin
respectând poziţiile anatomice fiole 1-1-1 sau
ale corpului,şi ajut pacienta în la nevoie
satisfacerea nevoilor
fundamentale
- Pregătesc pacienta
Psihic și fizic înainte de orice
examinare.

Nevoi
Surse de Manifestări de Diagnostic de
fundamen-tale
dependenţă nursing
deficitare dificultate

77
5.Nevoia de a se Neliniște Apatie Dificultatea de a se
recrea recrea din cauza
neliniștii
manifestată prin
apatie

Obiectivele Intervenţiile asistentului medical Evaluare

îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta să -Stimulez pacienta în aplicarea Administrez Pacienta se
nu mai fie tehnicilor de relaxare şi exerciţii perfuzie cu simte bine și nu
apatică respiratorii câteva minute Glucoza 5% mai este apatică
înainte de culcare. 500 ml + vit. C
- Identific nivelul şi cauza 95 ml 2 fl / zi
neliniștii i.v
- Rog pacienta dacă dorește să
îmi povestească întâmplări
amuzante din viața ei pentru a
mai destinde atmosfera și a
crea o stare de bine

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
6.Nevoia de a INDEPENDENȚĂ
78
dormi și a se
odihni

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
7.Nevoia de a se
îmbrăca și a se INDEPENDENȚĂ
dezbrăca

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
8.Nevoia de a
comunica INDEPENDENȚĂ

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
9.Nevoia de a-și
păstra temperatura
INDEPENDENȚĂ
corpului în limite
normale

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
10.Nevoia de a fi
curat, îngrijit, de a
proteja INDEPENDENȚĂ
tegumentele și
mucoasele

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
11.Nevoia de a
evita pericolele INDEPENDENȚĂ

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
12. Nevoia de a INDEPENDENȚĂ

79
 acționa conform
propriilor
convingeri și
valori, de a
practica religia

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
13.Nevoia de a fi
preocupat în INDEPENDENȚĂ
vederea realizării

Nevoi fundamen- Surse de Manifestări de Diagnostic de

tale deficitare dificultate dependenţă nursing
14.Nevoia de a
învăța cum să-ți INDEPENDENȚĂ
păstrezi sănătatea

Zilele 5 – 6 pacienta a devenit independentă în a-și satisface nevoile fundamentale.

Foaie de temperatura

80
 Regimul alimentar Medicaţia

Se recomandă o dietă echilibrată şi un Ampicilină 8 capsule

aport de suficient de lichide pe zi. (Câte 2tb. la 6 ore)

81
 Pentru a asigura o alimentaţie Calciu Lactic 3tb/zi
corespunzătoare, pacienta cu avort trebuie să Clorocalcin sol 3 ling/zi
consume suficiente alimente ce conţin Ergomet 3 f/zi
nutrienţi cheie (proteine,carbohidraţi, grăsimi, Mialgin 3 f/zi i.m.
vitamine, minerale, apă). Atropină 1 f/zi i.m.
Algocalmin 3 f/zi i.m.
Adrenostazin 1 f/zi i.m.
Perfuzie cu Gl 10% 500 ml + Vit C
95 ml II fl
Diazepam compr.
Metoclopramid 2f/zi i,m

Prelevări de produse biologice

Recomandări la

82
 ANALIZE DE Valorile pacientei externare
LABORATOR
Hematii 3.200.000 /mm3 -continuarea tratamentului
Hematocrit 33 % prescris de medic
Leucocite 5.9000 /mm3
V.D.R.L. Negative -respectarea dietei
Glicemie 85 mg/dl
-evitarea efortului fizic
Fibrinogen 610 mg%

Uree sanguină 26 mg% -să se odihnească

CONCLUZII

Dacă astăzi ne aflăm în această luptă dramatică a confruntării dintre bine şi

rău, dintre viaţă şi moarte, suntem toţi implicaţi activ şi nu putem sustrage de la

83
responsabilităţile noastre de a face alegerea care să fie necondiţionată, o alegere
care să fie în favoarea vieţii, viaţă care vine de la Dumnezeu, şi numai El poate să
ne-o ia.
În această lume în care omul pare să fie uitat sensul păcatului, pare să fie uitat
că are un suflet, are o conştiinţă, apelează din ce în ce mai mult la crimă.
Această crimă se răsfrânge foarte mult asupra acelor fiinţe care nu au nici un
ajutor, nu pot să se apere singuri, şi aceştia sunt copii care sunt încă în sânul
matern. Această crimă se numeşte avort.
Evoluţia avortului în ultimii zece ani este descrescătoare, de la 2,34 avorturi
per nascut viu în 1993, în 2001 existând 1,16 avorturi la fiecare nascut viu. Cele mai
multe avorturi s-au inregistrat la grupa de vârstă 20-34 de ani.
În cazul nostru, în această lucrare este prezentat un caz în care mămica ar fi
dorit să dea naștere copilului. Acest lucru nu a fost posibil din cauza unui avort
spontan.

BIBLIOGRAFIE

84
1. Dr. Albu Roxana Maria → Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint,
Bucureşti, 1996.
2. Balta G → Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor.
3. Balticeanu C. → Carte despre tineret, Editura Medicală, 1996.
4. Dr. Gh. Rusu, Dr. Oprian, Dr. Gh. Stoicescu → Agenda medicală 80, Editura
Medicală Bucureşti, 1980.
5. Gh. Mureşan → Igiena omului.
6. Titirca L.: Manual de îngrijiri speciale acordate pacientului de asistenta
medicală, Editura Viaţa Medicală 2006.
7. Mozes Carol → Tehnica de îngrijirii bolnavului.
8. Negrea R. → Planificare Familială. Metode Contraceptive, Editura Sincron, 1991.
9. Stoica Tudor → Sexologie, Editura Medicală, Bucureşti, 1975.
10. Zebranca E. → Contracepţia, Editura Junimea, Iaşi, 1995.
11. Pliante de planing familial.
12. Manual de Obstetrică Ginecologie, Editura medicală, Bucureşti 2010

85