Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE ABSOLVIRE
ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU
AVORT SPONTAN
COORDONATOR:
ABSOLVENT:
AVRAM GEORGIANA
" Ce vrednic de dispreţ ar fi omul dacă nu s-ar putea ridica deasupra a tot ceea
ce este omenesc. Oare săvârşim noi ceva mareţ atât timp cât luptam cu propriile
noastre sentimente? Chiar dacă izbutim să ne situăm deasupra lor, noi nu am învins
decât nişte slabiciuni. Trebuie să ne ridicam în slavi pentru că nu suntem la fel cu cei
mai rai dintre oameni? Nu văd de ce s-ar mândri cineva în spital pentru că este ceva
mai zdravăn decât ceilalţi bolnavi"
Immanuel Kant
CUPRINS
MOTTO
ARGUMENT
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI REPRODUCĂTOR
1. 2. Fiziologia concepţiei 11
CAPITOLUL II
AVORTUL 21
2. 1. Definiţie 21
2. 2. Clasificare 21
2. 3. Etiologie 21
2. 4. Diagnosticul 22
2. 5. Diagnostic diferenţial 24
2. 6. Complicaţii 24
2. 7. Tratament 24
CAPITOLUL III
CAPITOLUL IV
Definiție
Fecundaţia sau fertilizarea reprezintǎ fenomenul prin care spermatozoidul fuzioneazǎ cu
ovocitul matur, producând oul sau zigotul, începutul unui nou individ;
Fecundația si nidația
Fenomenele care preced fecundaţia :
• maturaţia celulei sexuale feminine – ovulul - care devine apt pentru a fi fecundat : are loc
reducerea numǎrului de cromozomi la jumǎtate, de la 46 ( cât are ovocitul de gradul I), la 23
formându-se ovocitul de gradul II – secundar. Acest proces are loc deja din viaţa intrauterinǎ, se
opreşte la naştere şi în copilǎrie şi se reia la pubertate, cu fiecare ciclu menstrual. Ovulul matur este
o celulǎ de 150-200 de microni ( cea mai mare celulǎ din organism),
maturaţia celulei sexuale masculine – spermatozoidul – care devine apt pentru a fecunda ovulul .
Evoluţia spermatogenicǎ, de la spermatogonie la spermatozoid apreciatǎ în timp de 74 de zile
( Heller şi Clermont, 1963), se face în tubii seminiferi în valuri ceea ce îi asigurǎ continuitatea.
Spermatogonia devine spermatidǎ sau spermatocit primar cu 46 de cromozomi care se vor reduce la
jumǎtate printr-o mitozǎ reducţionalǎ şi se vor forma doi spermatociţi secundari, fiecare cu câte 23
de cromozomi. În stadiul final spermatozoidul este o celulǎ de 60 microni, având un cap (cea mai
voluminoasǎ care conţine nucleul cu cromozomii, deci materialul genetic), gâtul sau colul (partea
flexibilǎ între cap şi piesă intermediarǎ) , piesă intermediarǎ (reprezentând centrala energeticǎ a
spermatozoidului) şi coada (o piesǎ lungǎ şi subţire care conferǎ mobilitate spermatozoidului). Un
lichid spermatic normal are o cantitate de 2-5,5 ml / ejaculat, de culoare opalescentǎ, lactescentǎ,
neomogen, cu un miros specific datoritǎ sperminei şi un pH alcalin. Existǎ un numǎr de 40-250
milioane spermatozoizi/ cm cub, dintre care forme normale peste 80%, forme degenerate sub 20%.
La temperatura camerei 60-90% sunt mobili cu mobilitate maximǎ la 1-4 ore. Se poate congela
lichidul spermatic la – 79 º C şi se pǎstreazǎ activ indefinit ( pentru fertilizare in vitro mai ales).
• Ovulaţia şi captarea ovulului - punerea în libertate a ovulului matur de cǎtre un folicul ovarian se
face sub influenţa secreţiei hormonale ( când hormonul LH ajunge la un vârf maxim), el este apoi
captat de pavilionul trompei uterine prin 3 fenomene importante : motilitatea specificǎ a trompei,
dependentǎ de un echilibru hormonal estrogeno-progestativ ( estrogenii mǎresc peristaltismul tubar,
adicǎ contracţiile musculare, iar progesteronul îl diminuǎ) ; curentul lichidian în direcţia peritoneu -
trompǎ rezultat din absorbţia lichidului existent în mod normal aici de cǎtre trompa uterinǎ, ceea ce
explicǎ de ce trompa poate culege un ovul chiar din ovarul contralateral ; procese biologice umoral-
hormonale necesare supravieţuirii şi transportului ovular.
Estrogenii şi progesteronul creazǎ mediul favorabil de dezvoltare al oului. Sursele de energie
variazǎ pe mǎsurǎ ce dezvoltarea progreseazǎ. La început, oul utilizeazǎ doar piruvatul sau oxal
acetatul, apoi glucoza şi proteinele ( aminoacizi), toate furnizate de secreţiile tubare reglate de
hormonii menţionaţi. În aceste secreţii se gǎsesc inclusiv enzimele necesare digestiei proteinelor şi
lipidelor ;
• Acuplarea sau copulaţia: act prin care lichidul seminal ce conţine milioane de spermatozoizi, este
depus în organele genitale feminine, respectiv în vagin şi un numǎr destul de neînsemnat pe
regiunea cervicalǎ ;
• un complex de fenomene biologice care condiţioneazǎ ascensiunea spermatozoizilor spre treimea
externǎ a trompei - locul fecundaţiei unde întâlnesc ovulul apt fecundaţiei.
Ascensiunea spermatozoizilor este favorizatǎ de secreţia unor hormoni ( vasopresinǎ şi ocitocinǎ),
motilitatea nervoasǎ a tractului genital declanşatǎ de orgasm, prostaglandinele ( hormoni) resorbite din
lichidul spermatic, etc. În vagin viabilitatea spermaticǎ ( mai ales la mijlocul ciclului când pH-ul este
cel mai scǎzut), este limitatǎ la câteva ore. Primele momente ale ascensiunii sunt legate de calitatea
spermatozoizilor dar şi de o serie de componente ale lichidului spermatic cu rol în activarea
spermatozoizilor .
Pǎtrunderea în cǎile superioare se face rapid : astfel în maxim 3 minute ei ajung deja în uter iar la 5
minute se aflǎ deja în trompele uterine dacǎ existǎ mediu prielnic şi tubele nu sunt înfundate.
Spermatozoizii ascensioneazǎ în orice fazǎ a ciclului menstrual dar mijlocul ciclului, în perioada
ovulaţiei, este mult favorizatǎ ascensiunea lor de cǎtre vâscozitatea redusǎ a glerei cervicale.
În aceastǎ fazǎ existǎ o concentraţie maximǎ a estrogenilor, un pH alcalin maxim. În schimb
progesteronul produce obstacole în ascensiunea spermatozoizilor : creşte vâscozitatea glerei cervicale
care devine impermeabilǎ, acesta fiind de fapt unul din efectele contraceptive ale progesteronului !
Motilitatea spermatozoidului este necesărǎ pentru ascensiunea lui dar mai ales pentru fecundaţie. În
timpul orgasmului uterul are mişcǎri de coborâre şi aspiraţie a lichidului spermatic.
Foarte importantǎ este însǎ motilitatea trompelor uterine în ascensiunea spermatozoizilor,
motilitate condiţionatǎ hormonal aşa cum am arǎtat mai sus. În glera cervicalǎ spermatozoizii au
supravieţuit şi 7 zile iar în tuba uterinǎ s-au gǎsit spermatozoizi viabili dupǎ 85 de ore de la
însǎmânţare, dar motilitatea nu se suprapune fecunditǎţii, aceasta din urmǎ scade în 24-48 de ore. O
mare parte din spermatozoizi sunt fagocitaţi (« înghiţiţi ») de cǎtre leucocite, astfel dupǎ 10-12 ore de le
contactul sexual apare un numǎr mare de leucocite în canalul cervical. Astfel, spermatozoizii pot
constitui un material antigenic ( femeia creazǎ anticorpi împotriva spermatozoizilor şi îi distruge) -
cauza sterilitǎţii în infertilitǎţi imunologice !
Etapele fecundației :
• Capacitaţia, prin care spermatozoizii, în timpul ascesiunii lor spre trompǎ, suferǎ un ultim proces de
maturaţie ; este un fenomen spontan dar este mediat şi de cǎtre celulele foliculare din jurul ovulului,
celule care au fost stimulate de hormoni ;
• Contactul spermatozoidului cu ovulul : cel mai apropiat spermatozoid va penetra ovulul, reacţia de
cuplare fiind una imunologicǎ ( cu receptorii ovulari ), dar existǎ şi o atracţie chimicǎ ;
• Ataşarea spermatozoidului la membrana ovulului ( zona pelucida) , înainte de a o pǎtrunde. La 3
ore de la însǎmânţare se vǎd mai mulţi spermatozoizi în jurul ovulului dar numai unul va pǎtrunde
zona ;
• Reacţia acrozomului, adicǎ eliberarea unor enzime de cǎtre spermatozoid care vor uşura
pǎtrunderea în ovul;
• Pǎtrunderea zonei pelucida a ovulului ( membrana ovulului);
• Penetraţia ovulului : comportǎ trei faze : ataşarea, fuziunea, şi încorporaţia spermatozoidului în
ovul ;
• Reacţia corticalǎ – blocarea polispermiei : dupǎ pǎtrunderea unui spermatozoid în ovul, acesta NU
mai permite o altǎ penetrare ;
• activaţia: fenomene ce duc la formarea pronucleilor;
• formarea pronucleilor :materialul cromozomial ce intrǎ odatǎ cu capul spermatozoidului în
citoplasma ovularǎ este complet ( 23 de cromozomi), cromozomii se deruleazǎ, nucleul
spermatozoidului este transformat într-un pronucleu cu un nr. de 23 de cromozomi ; în acelaş timp
şi în acelaş mod nucleul ovocitului formeazǎ un pronucleu femel ;
• Syngamsia sau Concepţia propriu-zisǎ :amândoi pronuclei ( masculin şi feminin) cresc în mǎrime,
migreazǎ cǎtre centrul oului, îşi pierd membranele şi îşi pun pe linia ecuatorialǎ în comun seturile
cromozomiale ( 23 + 23 ). Din acest moment se formeazǎ o nouǎ fiinţǎ umanǎ cu numǎr diploid de
cromozomi ( 46), dar cu genoame diferite !
• Segmentarea :noua celulǎ diploidǎ se segmenteazǎ prin mitozǎ( diviziune) care are loc dupǎ 35-38
ore de la penetraţia spermatozoidului în ovul , ducând la 2 celule , mitozele urmǎtoare succedându-
se rapid :la 45 de ore va avea 4 celule/ la 66 de ore 8 celule/la sfârşitul celei de a 3-a zi va avea 16
celule.
• Transportul oului : acesta rǎmâne în 1/3 externǎ a trompei uterine (ampulǎ) aproximativ 72 de
ore, dupǎ care începe sǎ migreze spre uter. La sfarşitul zilei a 3-a este în fazǎ de morulǎ, având 8-16
celule, când ajunge la cavitatea uterinǎ. Trecerea oului prin trompǎ ( 3-4 zile ) este favorizatǎ de
cǎtre secreţia hormonilor estrogeni care cresc peristaltismul, adicǎ contracţiile trompelor uterine şi
grǎbesc transportul oului spre uter ; la transportul oului contribuie mult nişte cili ai mucoasei
trompelor precum şi lichidul secretat la acest nivel, unele prostaglandine( hormoni), etc.În timpul
trecerii prin trompǎ oul se hrǎneşte prin schimburi nutritive de la acest nivel ( glicogen care se
descompune în aminoacizi şi glucide ).
• Oprirea oului: în condiţii necorespunzǎtoare, respectiv concentraţie mare de estrogeni , sterilet ,
etc. oul poate fi expulzat.
• Orientarea oului : la femeie se pǎstreazǎ filogenetic situarea oului pe linia medianǎ a uterului ;
• Adeziunea : oprit la un anumit nivel al tubului uterin, oul nu se implanteazǎ imediat, el stǎ lipit de
endometru, înconjurat de lichidul secretat de cǎtre glandele mucoasei uterine ( endometriale), timp
de 3-4 zile, timp în care evoluţia lui continuǎ de la stadiul de morulǎ la blastocist – în a 6-a, -7-a zi
de la fecundaţie. Aceastǎ ataşare la mucoasǎ înainte de implantare, este un fenomen fizico-chimic
realizat prin alcalinizarea mediului local. Prin alcalinizare, respectiv creşterea pH-ului local
învelişul oului devine lipicios, aderent, fenomen demonstrat şi « in vitro ».
Etapele nidației :
Penetraţia : oul pǎtrunde printr-o zonǎ redusǎ a endometrului unde va cǎpǎta legǎturile
vasculare necesare hrǎnirii « hemotrofe », adicǎ prin intermediul sângelui , pânǎ la acest moment el
hrǎnindu-se « histiotrof », adicǎ prin intermediul secreţiilor. Zona de penetrare se vindecǎ şi embrionul
încorporat în mucoasă uterinǎ determinǎ o modificare a aspectului mucoasei la acest nivel care devine
o parte din viitoarea placentǎ.
Rǎspândirea : se referǎ de fapt la invazia endometrului ;
Avortul hormonal produs de către pilula contraceptivă, cu estrogen sau combinată (estrogen şi
progesteron), este provocat de reacţiile pe care le produc aceşti hormoni la nuvelul trompelor uterine şi
a uterului :
• distrofia, respectiv uscarea mucoasei uterine (în special pilulele minidozate), prin atrofia
glandelor şi al arterelor spiralate care hrǎnesc embrionul dupǎ nidaţie ;
• distrofia mucoasei trompelor uterine: nu se mai secretă substanţele necesare hrănirii oului în cele 3
zile de migrare prin trompe;
• încetinirea transportului oului prin inhibarea mişcǎrilor peristalticii trompelor uterine ; oul nu va
ajunge la timp şi se va usca , deci va fi avortat.
Pregǎtirea mucoasei uterine pentru implantarea embrionului se face începând din momentul ciclului
menstrual astfel :
• dupǎ fecundare, mucoasă uterinǎ se pregǎteşte acum de implantare .Astfel au loc mai multe
modificǎri la nivelul endometrului : creşte secreţia unor hormoni necesare implantǎrii
( gonadotrofine coriale), hormoni care vor forma aşa zisul « corp galben de sarcinǎ » care va secreta
hormoni estrogeni şi progesteron absolut necesari implantǎrii ;
• în continuare mucoasă uterinǎ sub influenţa hormonilor estrogen şi progesteron (secretaţi de corpul
galben de sarcinǎ), secretǎ şi proteine, enzime, prolactinǎ, etc. toate indispensăbile protecţiei,
nutriţiei şi implantǎrii embrionului ;
• în timpul implantǎrii au loc şi procese imunologice : toleranţa copilului de cǎtre mamǎ, embrionul
fiind considerat ca o « grefǎ », dar secretul acestei toleranţe imunologice încǎ nu a putut fi elucidat ;
se crede cǎ existǎ o relativǎ supresie a rǎspunsului imun din partea mamei.
Modificǎrile descrise de la nivelul endometrului în vederea implantǎrii embrionului dupǎ
fecundare NU mai au loc în cazul utilizǎrii contraceptivelor, a pilulei de a doua z, a antihormonului RU
486 sau dacǎ în uter este un sterilet ! Acţiunea lor a fost descrisǎ anterior. Endometrul devine sub
acţiunea lor un mediu impropriu implantǎrii, motiv pentru care embrionul va fi eliminat.
1.2.FIZIOLOGIA CONCEPŢIEI
Modificări cardio-circulatorii
Aparatul respirator
Modificări anatomice
• ascensiunea diafragmului (cel mai important muşchi respirator)
• baza toracelui se lărgeşte, tonusul şi activitatea muşchilor abdominali scad, respiraţia
devine predominant toracică
• mucoasă respiratorie este congestionată, edem, secreţii excesive.
Funcția excretorie
Modificări anatomice
• rinichii au o probabilă creştere în volum
• căile urinare: dilatare pielocaliceală şi ureterală şi diminuarea peristalticii (cauze:
compresiune ureterală la nivelul strâmtorii superioare, prin uter sau artera iliacă
dreaptă, relaxare musculară, efect progesteronic).
Aparatul digestiv
În sarcină normală pot fi observate următoarele modificări:
• apetitul poate fi crescut; preferinţele alimentare modificate
• hiperestezie dentară; creşterea frecvenţei apariţiei cariilor
• sialoree, în special diurnă, însoţită sau nu, de greţuri şi vărsături în cadrul a ceea ce
numim „tulburări neuro-vegetative"
• edem gingival ce poate favoriza apariţia gingivitelor
• pirozis-ul poate apărea după trimestrul II, legat de un reflux gastro-esofagian
• motilitatea şi tonusul gastric diminuă; alături de fondul psihologic, aceste modificări ar
putea explica greţurile
• secreţia gastrică este diminuată (aciditate şi pepsină); secreţia de mucus creşte (este
cunoscută ameliorarea ulcerelor în sarcină)
• tranzitul intestinal este încetinit, constipaţie
Sistemul endocrin
Hipotalamus. Hipofiză. Hipofiza creşte în volum şi greutate, vascularizaţia se intensifică,
celulele acidofile prolactinice proliferează, celulele bazofile suportă modificări discrete.
Titrurile FSH şi LH sunt scăzute. Răspunsul la stimulul FSH şi LH-RH este practic
nul. Foliculii ovarieni degenerează precoce. Peak-ul ovulator de LH şi FSH poate surveni,
dacă femeia nu alăptează, la circa 6 săptămâni de la naştere.
Secreţiile de ACTH şi MSH cresc, cele de TSH nu se modifică.
Oxitocină (OXT) creşte progresiv în cursul sarcinii
Suprarenala. În sarcină normală, se produc modificări morfologice reduse. Importante sunt
modificările secreţiei unor hormoni corticali:
• în prima parte a sarcinii, ACTH scade, apoi creşte treptat
• cortisolul circulant creşte considerabil
• sub influenţa E, transcortina (cortisol - binding globulin) creşte şi, împreună cu
cortisolul, realizează un discret hipercorticism:
Metabolismul
Modificări locale
Uter
• greutatea: 40-50 g în afară sarcinii; poate ajunge la 1.000-1.200 g la termen
• înălţimea: 6-8 cm; creştere, în raport cu durata amenoreei, până la 32-34 cm la termen
• capacitatea: de la 2-3 ml la 4 -5 l
• forma: după săptămâna a 6-a, din piriform devine globulos, apoi ovoidal.
Organ genital intern, uterul este divizat în regiuni anatomice diferite care au funcţii
importante în timpul sarcinii şi naşterii. Segmentul cel mai bine reprezentat este corpul
(segmentul superior). Joncţiunea între corp şi col este istmul (viitorul segment inferior).
Miometrul are 2 elemente structurale principale: ţesutul muscular şi ţesutul conjunctiv. În
trimestrul II, aceste contracţii pot fi detectate
După săptămâna a 28-a istmul începe să se transforme în segment inferior. La nivelul feţei
anterioare a segmentului, peritoneul, hiperplaziat, este decolabil. Înălţimea segmentului este
de 10-15 cm (limita inferioară este orificiul intern al colului, cea superioară este limita
decolabilităţii peritoneului sau diferenţa grosimii stratului muscular, evident mai bine
reprezentat la nivelul corpului).
Ovar
• ovulaţia este blocată; maturarea unor noi foliculi este exclusă
• corpul progestativ, devenit gestativ, secretă E şi P până când această funcţie este
preluată de placentă
• la sfârşitul lunii a Il-a, talia corpului gestativ se dublează şi reprezintă 1/3 din volumul
ovarian total; ulterior, regresează
• procesele de luteinizare pot fi observate şi în cursul sarcinii; ele interesează teaca
internă a foliculilor opriţi în diferite stadii evolutive, formând aşa numita glandă
interstiţială.
Trompe
• suferă un fenomen de fracţionare şi verticalizare
• congestie, eventual mici zone de decidualizare (la nivelul mucoasei).
Ligamente
• ligamentele rotunde se hiperplaziază (diametrul ajunge la 1-2 cm)
• poziţia se verticalizează
• ligamentele utero-sacrate înregistrează aceleaşi modificări.
Glandele mamare
• cresc în volum, prin dezvoltarea ţesutului glandular şi adipos
• reţeaua venoasă superficială este vizibilă
• pigmentarea areolelor se accentuează, apar areole secundare
• glandele sebacee se hipertrofiază (tuberculii Montgomery)
• după trimestrul II poate fi observată scurgerea de colostru
Tegumentele
• pigmentare caracteristică (datorată aMSH) la nivelul: sânilor vulvei, ombilicului, liniei
mediane abdominale, feţei
• ţesutul grăsos subcutanat se dezvoltă; vergeturi
• glandele sebacee şi sudori pare au activitate crescută
• eritem palmar şi telangiectazii (faţă, porţiunea superioară a toracelui, membrele
inferioare)
• la nivelul tegumentelor şi muşchilor perineali cât şi vulvar, datorită creşterii
vascularizaţiei şi hiperemiei, conjunctivul local, abundent, devine pigmentat şi are o
consistenţă moale
• vaginul este congestionat şi cianotic (semnul Chadwick)
• pH-ul vaginal este acid (3,5-5,5).
Diagnosticul de sarcină
Sarcină reprezintă o stare fiziologică dar poate fi marcată de riscuri atât pentru mamă
cât şi pentru făt.
Stabilirea diagnosticului de sarcină este un act medical important ce implică
responsabilitate şi competenţă. Precizarea existenţei sarcinii poate fi crucială pentru evitarea
expunerii ocazionale a fătului la acţiunea agenţilor fizici sau chimici teratogeni, rezolvarea la
timp a situaţiilor anormale (sarcină ectopică de exemplu), asigurarea unei evoluţii favorabile
a gestaţiei sub supraveghere.
Diagnosticul clinic de sarcină în primul trimestru
(primele 16 săptămâni)
Interogatoriul constituie debutul oricărui examen obstetrical, indiferent de vârsta sarcinii.
În primul trimestru furnizează:
• informaţii generale - date personale, antecedente personale fiziologice şi patologice,
antecedente obstetricale şi heredo-colaterale semnificative, date despre partener, istoric
contraceptiv
• informaţii importante pentru diagnostic :
• amenoreea - simptom cardinal la o femeie de vârstă reproductivă.
• modificări la nivelul sânilor - discretă creştere în volum, senzaţie de tensiune mamară,
mastodinie sub forme diferite (înţepături, durere francă),
• tulburări neuro-vegetative
• digestive: sialoree, pirozis, greţuri însoţite sau nu de vărsături matinale, fără
legătură cu ingestia de alimente, modificări de apetit , de gust şi miros, preferinţe
alimentare deosebite; stările emetice sunt un simptom comun în sarcină
Inspecţia
• faciesului poate constata discretă pigmentare la nivelul pomeţilor şi periorbitar
(debutul cloasmei gravidice) dar este, de obicei, puţin relevantă în primul trimestru de
sarcină
• sânilor: intensificarea locală a circulaţiei sanguine induce angorjarea mamară şi
evidenţierea venelor (reţeaua venoasă Haller); după săptămânile 8-10 se remarcă
apariţia tuberculilor Montgomery (glande sebacee hipertrofiate ca răspuns la stimulul
hormonal), hiperpigmentare discretă a areolelor mamare
• abdomenului: pigmentare mai accentuată a liniei mediene, discretă deformare deasupra
simfizei pubiene (uterul gravid), evidentă doar spre sfârşitul primului trimestru (după
săptămâna 12), la persoanele cu perete abdominal subţire.
Palparea obstetricală
• sânii de consistenţă glandulară, eventual apariţia de colostru la exprimarea
mameloanelor
• uterul gravid identificabil din săptămâna 12 ca o formaţiune globuloasă pe linia
mediană, de consistenţă păstoasă, cu volum variabil, ce poate fi apreciat prin măsurarea cu
banda metrică de la marginea superioară a simfizei pubiene (uterul creşte în sarcină cu cea 4
cm pe lună, încât la sfârşitul primului trimestru limita să superioară este la aproximativ 12 cm
deasupra simfizei pubiene).
Examenul vaginal cu valvele
• pigmentarea perineului determinată de excesul melanic, constatată la inspecţia vulvară
înainte de plasarea valvelor
• coloraţia violacee a mucoaselor vulvo-vaginală şi exocervicală (semnul Jacquemier-
Chadwick)
Examenul vaginal digital combinat cu palparea abdominală (efectuat după golirea
prealabilă a vezicii urinare) furnizează cele mai importante semne utile pentru diagnostic:
• colul uterin uşor mărit de volum, de consistenţă moale (asemănată cu cea a buzelor,
Diagnosticul diferenţial.
Amenoreea de sarcină va fi diferenţiată de situaţii traduse prin acelaşi simptom:
• amenoreea din prepubertate sau premenopauză (clasic numită „amenoree hormonală"),
explicată de dezechilibrul hormonal la aceste extreme de vârstă fertilă; lipsesc celelalte
semne subiective de sarcină, uterul este de volum, formă şi consistenţă normale
• amenoreea de lactaţie
• amenoreea din stările de anorexie severă
• amenoreea-galactoree iatrogenă indusă de tratamente prelungite cu fenotiazine,
rezerpine, metildopa, antidepresive, haloperidol, opiacee, contraceptive orale
• amenoreea secundară de cauze hipotalamice, hipofizare, ovariene, uterovaginale.
Diagnosticul paraclinic.
Explorarea paraclinică poate facilita diagnosticul corect de sarcină în primul trimestru
şi poate elimina elementele de diagnostic diferenţial.
Se utilizează - testele de sarcină:
• biologice
• imunologice
• radioimunologice
• ultrasonografia
• radiografia conţinutului uterin
Testele de sarcină
Reacţiile biologice sunt calitative şi cantitative. Principiul acestor reacţii are la bază
demonstrarea prezenţei unei cantităţi crescute de gonadotrofină corionică umană (HCG) în
serul sau în urina femeii gravide, obiectivată prin modificările induse tractului genital al
animalelor de laborator la care s-au injectat aceste produse; în ultimul timp au fost înlocuite
cu reacţii imunologice, mult mai sensibile, rapide şi cu costuri reduse.
Reacţiile imunologice se bazează pe proprietăţile antigenice ale proteinei polipeptidice
HCG. Metodele de testare utilizează aglutinarea directă sau indirectă a hematiilor
sensibilizate sau a particulelor de latex.
Dozarea radioimunologică a HCG este o analiză ce poate depista foarte precoce prezenţa
sarcinii în organismul femeii, are mare sensibilitate şi specificitate.
Determină fracţiunea HCG, evitând reacţiile încrucişate cu LH şi erorile din această
cauză. Testarea subunităţii β a HCG are cea mai mare acurateţe pentru diagnosticul precoce
de sarcină. Este o analiză importantă în cazul sarcinii ectopice necomplicate (permite
diagnosticul şi eventual tratamentul medical, conservator).
Determinarea radiologică a receptorilor HCG este altă analiză imunologică ce testează
radiologic situsurile receptorilor HCG bazat pe un mecanism de legare competitivă. Este
posibilă determinarea unor nivele foarte scăzute de HCG (200 mU) dar pot exista erori prin
reacţie încrucişată cu LH.
Testele personale de sarcină (home pregnancy tests) se bazează tot pe reacţii imunologice,
sunt rapide dar marcate de aceleaşi dezavantaje ale reacţiilor încrucişate; în plus, erorile de
interpretare sunt frecvente. Detectează HCG în proba biologică (prima urină de dimineaţă).
Testul pozitiv (sarcină prezentă) este indicat printr-o modificare de culoare sau un alt
semnal de confirmare.
Ultrasonografia este una dintre cele mai utile metode pentru diagnosticul precoce,
determinarea vârstei gestaţionale şi monitorizarea sarcinii.
Situaţii particulare precum sarcină gemelară, sarcină ectopică. Sarcină oprită în
evoluţie, sarcină molară, anomaliile de creştere sau de morfologie fetală, beneficiază în mod
real de aportul diagnostic al ultrasonografiei.
Radiografia conţinutului uterin
Este extrem de rar utilizată în timpul sarcinii datorită riscului teratogen al razelor X
asupra produsului de concepţie.
CAPITOLUL II
AVORTUL
2.1 Definiție :
Avortul este întreruperea sarcinii înainte de viabilitatea produsului de concepție. În țara noastră
avortul este considerat întreruperea sarcinii înainte de 28 de săptămâni sau expulsia unui produs de
concepție cu o greutate mai mică de 1000 de grame.
Cele mai multe statistici stabilesc o proporție de 18 - 20 % de avorturi spontane din totalul
sarcinilor, dintre acestea majoritatea se produc in primele 2 – 3 luni de sarcină.
Fazele avortului spontan în funcție de modul în care se desfășoară întreruperea sarcinii sau cum
se face evacuarea produsului de concepție, d..p.d.v. anatomo-clinic, avortul poate fi: iminent, incipient,
incomplet, complet.
2.2 Clasificare :
• Avortul spontan constă în întreruperea spontana, fără o intervenție voluntara.
• Avortul provocat este produs în urma unor manevre voluntare de întrerupere a sarcinii.
• Avortul terapeutic este avortul provocat în scopul prevenirii unor consecințe materne, eventual
salvarea vieții, determinate de o boală care s-ar agrava sub influența sarcinii.
• Avortul precoce este avortul ce survine înainte de 12 săptămâni de gestație.
• Avortul tardiv este avortul ce survine între 13 si 28 de săptămâni de gestație.
Diferențierea între aceste două tipuri de avort precoce este fundamentală, pentru că în cazul
absenței structurilor fetale cauza este mai mult ca sigur genetică, în timp ce prezența țesutului fetal
implică o varietate de cauze posibile.
Trebuie subliniat faptul că riscul unui avort spontan la o femeie care nu prezintă antecedente
este de 15%. Riscul unui avort spontan la o femeie care a prezentat un avort spontan în antecedente este
de 20%, iar dacă a prezentat doua avorturi consecutive, acest risc ajunge la 35%.
2.3 Etiologie :
Cauzele care duc la apariția avortului spontan pot fii împărțite în :
• cauze ovulare
• cauze materne
• cauze externe.
2.4. Diagnosticul:
Diagnosticul de avort spontan este pus cu ajutorul următoarelor examene:
- examenul clinic al regiunii pelvine, prin care ginecologul pune în evidentă dilatația colului uterin sau
a unor sângerări la nivelul vaginului
- măsurarea nivelului sanguin al HCG (gonadotropina corionica umană) care pune diagnosticul de
sarcină; nivelul HCG va fi măsurat în decursul mai multor zile pentru a se determina dacă sarcină mai
este în evoluție
- ecografia abdominală inferioară, poate da o imagine clară despre bunul mers al sarcinii: daca sacul
amniotic este intact, daca fătul prezintă activitate cardiaca (daca sunt detectate bătăile cardiace) sau se
estimează vârsta fetală.
Iminenta de avort
Se caracterizează prin :
• Sângerare abundenta cu sânge roșu, uneori cheaguri.
• Contracții uterine dureroase, frecvente si intense.
• Colul este lung, cu orificiul extern deschis, iar uterul are dimensiunile amenoreei.
Avortul în curs
Se caracterizează prin :
• Sângerare abundenta sau moderata.
• Contracții uterine dureroase exprimate prin dureri colicative.
• ștergerea colului si dilatarea acestuia, uneori apariția în aria colului a unor parți ovulare sau chiar
expulsia produsului de concepție.
• Ruptura membranelor.
Avortul incomplet :
Consta doar în eliminarea embrionului, placenta si resturile placentare rămânând în uter. Se
caracterizează prin :
• Sângerare abundenta cu cheaguri.
• Dureri colicative de intensitate redusă
• Colul cu orificiul extern deschis
• Uterul cu dimensiuni mai mici decât pe durata amenoreei.
Avortul reținut :
Consta în retenția produsului de concepție mort în uter pentru o perioada de câteva săptămâni (4-8
săptămâni sau mai mult). Se caracterizează prin :
• Dispariția semnelor subiective caracteristice sarcinii normale.
• Stoparea creșterii în dimensiuni a uterului sau este mai mic decât vârsta amenoreei
• Sângerarea vaginala poate să fie prezenta sau nu.
• Oul poate fi expulzat spontan sau poate fi reținut timp îndelungat cu macerație embriofetala sau
calcifiere.
Avortul spontan recurent (habitual) consta în trei sau mai multe avorturi spontane consecutive.
2.5.Diagnosticul diferențial
Diagnosticul diferențial se face cu :
• Sarcină extrauterina
• Fibrom uterin
• Mola hidatiforma sau cariocarcinom
• Distrofie chistica ovariana
• Metroragii disfuncționale
• Cancer de corp sau de col.
2.6. Complicațiile avortului :
Hemoragia poate să fie severa ducând la anemie și soc hemoragic. Dacă expulsia oului este
incompletă pot să apare complicații septice :
• Endometrie
• Endomiometrie
• Troboflebita pelviana
• Pelviperitonita
• Soc septic.
Complicațiile tardive:
• Inflamațiile cronice,
• Sterilitatea,
• Sinechia uterina.
2.7. Tratamentul
Profilaxia avortului constă în :
• Depistarea precoce a gravidității
• Dispensarizarea corecta a gravidelor
• Asanarea diverselor focare morbide (tuberculoza, inflamații)
• Tratarea deficientelor hormonale
• Corectarea condițiilor de viață și muncă, de mediu extern
• Activitate intensă de educație sanitară.
• Măsuri imediate în faza de amenințare de avort.
La amenințarea de avort și iminenta de avort tratamentul este simptomatic, urmărind să
diminuam contracțiile uterine, care pot duce la dezlipirea oului, și să asiguram un suport trofic
dezvoltării și funcției trofoblastului. Pentru anularea condițiilor uterine se recomanda repaos la pat
pentru administrarea de tocolitice (Papaverina, Scobutil, Lizadon, B-mimetice de tipul Duvalidan),
inițial administrate injectabil în amestec litic (trei fiole de Papaverina, trei fiole de Scobutil și o fiola de
Diazepam administrate câte 2 ml la 6 ore).
Duvadilanul este administrat injectabil în perfuzie endovenoasă. Ulterior, administrarea
tocoliticelor se poate face oral.
Totodată nivelul de progesteron seric sub 10 ng/ml este asociat unei sarcini uterine neviabile,
deci vizualizarea ecografica a unui sac gestațional intrauterin dar cu B HCG mai mic de 1000m U.I. /ml
si cu progesteronul seric mai mic de 10 ng/ml semnifica o sarcină neviabila. Daca nu sunt posibile
dozările hormonale atunci ecografia se poate repeta peste 7-10 zile pentru a urmări aspectul sacului
gestațional si apariția oului embrionar.
În cazul avortului în curs si al avortului incomplet, terminarea avortului se face foarte rar într-un
timp. De cele mai multe ori, după expulsia produsului de concepție, rămân resturi ovulare sau de
membrane placentare care vor necesita golirea cavitații uterine prin chiuretaj.
În cazul avortului reținut se impune golirea cavității uterine prin chiuretaj, în cazul sarcinilor
mici (de prim trimestru), sau prin metode de inducție a avortului.
Avortul terapeutic
Realizarea avortului se ace prin trei metode : evacuarea directa prin aspirație/chiuretaj,
evacuarea prin expulsia produsului de concepție ca urmare a contracțiilor uterine declanșate medical,
mica cezariană. Alegerea metodei se face în funcție de : vârsta sarcinii, de afecțiunea care determina
întreruperea sarcinii, de starea generala a femeii.
Evacuarea prin aspirație/chiuretaj
- impune dilatarea canalului cervical și se practică înainte de 12 săptămâni.
Definiție: Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor
arteriali.
Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare;
Elemente de evaluat: - tensiunea arterială sistolică ( maximă )
- tensiunea arterială diastolică ( minimă )
Materiale necesare:
• aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale :
• stetoscop biauricular;
• tampon de vată;
• alcool;
• creion roşu sau pix roşu;
Metode de determinare: - palpatorie:
- ascultatorie.
Intervenţiile asistentului:
• pregătirea psihică a pacientului;
• asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
• spălarea pe mâini;
• se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientei, sprijinit şi în extensie;
• se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei;
• se introduc olivele stetoscopului în urechi;
• se pompează aer în membrana pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor
pulsatile;
• se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până la percepţia primului
zgomot arterial ( sistolica );
• se reţine valoarea indicată pentru a fi consemnată;
• se continuă decomprimarea, zgomotelor arteriale devenind tot mai puternice;
• se reţine valoarea indicată, în momentul în care zgomotele dispar , aceasta reprezentând tensiunea
arterială mică ( diastolica );
• se notează în foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie, socotindu- se
pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
• se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat:
• în alte documente medicale rezultatele obţinute se înregistrează numeric;
• se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool.
Spălătura vaginală
Definiţie. Prin spălătură vaginală se înţelege introducerea unui curent de lichid – apă sau soluţie
medicamentoasă – în vagin, care după ce spală pereţii vaginali, se evacuează pe lângă canulă.
Scop: terapeutic
• Îndepărtarea conţinutului vaginal ( produse normale sau patologice ), dezlipirea axudatelor patologice
de pe mucoasă:
• Dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale;
• Calmarea durerilor;
• Reducerea proceselor inflamatorii.
Pregătiri:
• Materiale:
• protecţie: - paravan, prosoape:
- traversă, muşama;
- învelitori de flanelă.
• Sterile: - canulă vaginală:
- irigator, vată
• Nesterile: - stativ pentru irigator;
- bazinet
• Medicamente: - 2 l soluţie medicamentoasă ( apă oxigenată, soluție de cloramină )
• Pacienta:
• Psihic: - se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examenului.
• Fizic: - se izolează patul pacientei cu paravan;
- se protejează patul cu muşama şi aleză
- se aşează pacienta în poziţie ginecologică;
- se introduce bazinetul sub bazinul pacientei;
- se spală organele genitale cu apă şi săpun;
- se acoperă regiunea vulvei cu un strat subţire de vaselină (pentru spălături calde ).
Execuţie:
• începe cu spălarea şi dezinfectarea mâinilor
• se adaptează canula la tubul irigatorului, se elimină aerul;
• se aşează irigatorul la 50 – 70 cm înălţime faţă de simfiza pubiană;
• se verifică temperatura soluţiei;
• se reperează orificiul de intrare în vagin, se deschide robinetul şi se introduce canula o dată cu curentul
de lichid până la fundul de sac posterior al vaginului;
• se spală foarte bine fundul de sac posterior şi apoi se plimbă canula pe toată suprafaţa vaginului;
• se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se pensează tubul şi se depune în tăviţa renală.
CAZUL I
I. Informații generale:
Nume:G
Prenume:A
Domiciliu:sat Galbiori, județul Constanta
Sex: feminin
Vârsta: 23 ani
Mediul: rural
Religie: creștin-ortodox
Identificare socială: casnică
Grup sanguin:0I, RH(+)
Stare civilă: căsătorită, 2 copii
Condiții de locuit: locuiește cu familia într-o casă cu 4 camere salubre, bine încălzite
- pacienta nu fumează, nu consumă alcool;
- dispune de venituri materiale bune.
Gesturi personale și obiceiuri: pacienta preferă carnea de porc, cartofii prajiți, sosurile, băuturile
acidulate;
• pacienta face duș zilnic, baie generală o dată pe săptămână și toaleta cavității bucale de 2 ori pe
zi;
Mod de a petrece timpul liber: vizionează programele TV, iese în oraș cu familia.
Relația cu familia, prietenii : foarte bune.
Data internării: 18.09.2015
Data externării: 25.09.2015
Numărul de spitalizare: 7 zile
Spitalul de Urgență” Sf. Apostol Andrei” Constanta
Secția: Ginecologie
Motivele internării:
- sângerare abundentă cu sânge roșu și cheaguri;
- dureri pelvi-abdominale;
- amețeli, lipotimie, febră (T=38,70C);
- Cefalee;
II. Informații medicale:
Antecedente hetero-colaterale: fără importanță
Antecedente personale-patologice: apendicectomie la 14 ani
- menarha: la 13 ani
- nașteri:2
- ciclul menstrual la interval regulat de 28 de zile, flux sanguin normal, durata 4-5 zile, fără dureri.
Situație clinică la internare: T.A-90/50mmHg; AV-100 pulsații/min; R-21resp/min; T-38,7; Talia-
1.65m; Greutatea:70kg.
III. Informații fizice:
Stare generală: alterată
Stare de nutriție: normoponderală
Stare conștiență: păstrată
Facies: normal simetric
Tegumente: tegumente palide
Mucoase: mucoase palide
Țesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat
Sistem ganglionar limfatic: neglijabil
Sistem osteo-articular: integru, articulații mobile
Sistem musculo-adipos: bine reprezentat
Aparat respirator: torace normal conformat, mobil cu respirația.
- Murmur vezicular, prezent, bilateral
- Respirații:21 resp/min
Aparat cardio-vascular:
- matitate cardiacă în limitele normale;
- zgomote cardiace ritmice;
-T.A-90/50mmHg;AV-100 pulsații/min.
- artere periferice-pulsatile;
- rețea venoasă periferică normală.
Aparat digestiv și anexe:
- dentiție normală, corespunzătoare vârstei, gingii aderente la dinți;
- tranzit intestinal normal;
- ficat și splina în limite fiziologice;
Aparat uro-genital:
- loje renale, libere, nedureroase;
- urini normocrome;
- organele genitale externe normal conformate
- sângerare abundentă cu sânge roșu și cheaguri
Limite senzoriale:
- pacienta poartă ochelari;
- acuitate auditivă normală;
- acuitate tactilă normală;
- acuitate gustativă normală.
Mobilitate: amețeli, lipotimie
Alimentația: 3 mese principale, 2 gustări, lichide ingerate: 1-2 l/zi
Eliminări:. 1 scaun normal/zi; 2-3 micțiuni normale/zi.
- Nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase;
- Pacienta a făcut toate vaccinările corespunzătoare.
Examene de laborator:
În urma examenului clinic s-au obținut următoarele rezultate:
Ex. biochimice:
- Uree - 40 mg/100 ml;
- Amilazemie-150U/l;
- TGO-38U/L;
- TGP-30U/L;
- Na - 285 mg/100 ml;
- K- 2,5 mEq/l.
Ex. hematologice:
VSH 1h= 17 mm
2h= 24mm
Hemoglobină= 10,25 mg/l
Hematocrit= 34,5%
Grupa sanguină= 0I
Leucocite= 9500/mm3
Examen sumar de urină + sediment
- albumină – negativ
- puroi – negativ
Examen ecografic: uter mărit în volum metritic în totalitate, cu dilatări vasculare importante în
perimetru. Conținut uterin bogat, neomogen. Ambele anexe îngroșate, ecoreflectogene. Mica lama
lichidiana în Douglas (exudat inflamator).
Istoricul bolii:
Pacienta în vârsta de 23 ani, fără antecedente patologice prezintă la internare - sângerare abundentă cu
sânge roșu și cheaguri, dureri pelvi-abdominale, amețeli, lipotimie, febra(T=38,70C), Cefalee;
Antibiograma din secreția vaginala: s-a dezvoltat streptococ. Sensibil la: Tetraciclina, Cloramfenicol,
Ampicilina, Eritromicina.
Diagnostic de internare: Avort luna a II-a incomplet, septic, infectat; metroragie abundentă.
• Cameră aerisita
Ora 12:
• TA=95/60 mm Hg
• P= 95/min.
Ora 16:
• TA=95/65 mm Hg
• P= 93/min.
Ora 20:
• TA=100/70 mm Hg
• P= 85/min.
Ora 12:
• TA=110/75 mm Hg
• P= 80/min.
Ora 16:
• TA=115/80 mm Hg
• P= 74/min.
Ora 20:
• TA=120/80 mm Hg
• P= 65/min.
2. A elimina Eliminarea vaginală Ca G.A. să-și • La indicația medicului montez Pacienta și-a
inadecvată din cauza diminueze perfuzia . redus
bolii și a procesului sângerarea în • Pregătesc fizic și psihic pacienta sângerarea
inflamator manifestat decurs de o oră. pentru chiuretajul uterin în scop
prin metroragie hemostatic.
abundentă cu sânge
• Efectuez toaleta locală cu apă și
roșu și cheaguri.
săpun.
Glucoză 5% 1000 ml
Vit. C 5 ml f I
Vit. B1 f I
Vit. B12 f I
Penicilina 2х1.000.000
• Scurgerile vaginale:
Cantitate= moderată
Aspect= cremos
Miros= specific
Alte eliminări:
Vărsături= 0
Transpirații=difuze
Tranzit intestinal= prezent
3. A evita Durere acută din Ca pacienta să- • Explic pacientei cauzele durerii. Pacienta
pericolele cauza procesului și exprime • Evaluez caracteristicile durerii: afirmă că
inflamator diminuarea localizare, intensitate, durată, durerea este
manifestată prin durerii în frecventă, factori care cresc acum mai mult
exacerbarea verbală a decurs de 2 ore. intensitatea: ca o jenă.
durerii. TA=110/85
• intensitate medie
• Administrez la indicația
medicului, tratamentul
medicamentos antipiretic,
antiinflamator.
• Asigur pacienta de
disponibilitatea noastră toata ziua.
• Determin pacienta să se
gândească la posibilitățile reale de
rezolvare a problemei.
6. A învăța Lipsă cunoștințelor Ca G.A. să • Identific împreună cu G.A. Pacienta poate
referitoare la boala sa posede motivul neaccesibilității la să dea
din cauza cunoștințe informație (mediul rural). explicații
neaccesibilității la legate de boala • Explic pacientei cauzele bolii despre boala
informație să într-o zi. sale, tratamentul care i se aplică, sa.
manifestată prin regimul alimentar, voi prezenta
întrebări multiple echipa sanitară de îngrijire, orarul
secției, regulamentul de ordine
interioară.
• Sugerez ca înainte de
culcare alimentele consumate să
nu fie greu digerabile.
9. A te alimenta, Dificultate de a se Ca G.A. să se • Evaluez limitele persoanei G.A. se
hidrata alimenta/hidrata din alimenteze, pentru a se alimenta/hidrata și în alimentează,
cauza slăbiciunii. hidrateze funcție de aceasta voi planifica singură fără
singură într-o intervențiile: pacienta poate să dificultate.
zi. înghită, știe să se servească
singură cu tacâmuri, ia singură
cana de lichid dar obosește, efort
ce o determina să renunțe la
mișcare/băutură.
• Frecționări cu alcool în
momentul schimbărilor sau
schimbărilor în pat; pudrare în
pat.
• Sugerez pacientei să respire
profund și controlat în timpul
activităților.
CAZUL II
I. Informații generale:
Nume:C
Prenume:R
Domiciliu: Constanta
Sex: feminin
Vârsta: 26 ani
Mediul: urban
Religie: creștin-ortodox
Identificare socială: profesoara
Grup sanguin: AB IV, Rh (-)
Stare civilă: căsătorită, 2 copii
Condiții de locuit: locuiește cu familia într-o casă cu 5 camere salubre, bine încălzite
- pacienta fumează 20 de țigarete pe zi, nu consumă alcool;
- dispune de venituri materiale bune.
Gesturi personale și obiceiuri: pacienta preferă carnea de porc, cartofii prăjiți, sosurile, băuturile
acidulate, bea 2-3 cafele pe zi;
• pacienta face duș zilnic, baie generală o dată pe săptămână și toaleta cavității bucale de 2 ori pe
zi;
Mod de a petrece timpul liber: are o viață foarte activa, îi plac excursiile, îi place să citească, îi plac
foarte mult florile, îi place marea.
Relația cu familia, prietenii : foarte bune.
Data internării: 11.09.2015
Data externării: 18.09.2015
Numărul de spitalizare: 7 zile
Spitalul de Urgență”Sf. Apostol Andrei” Constanta
Secția: Ginecologie
Motivele internării:
- sângerare abundentă cu sânge roșu și cheaguri;
- dureri pelvi-abdominale;
- amețeli,
- ușoară lipotimie,cefalee;
II. Informații medicale:
Antecedente hetero-colaterale: fără importanță
Antecedente personale-patologice: apendicectomie la 15 ani
- menarha: la 13 ani
- nașteri:1
- ciclul menstrual la interval regulat de 28 de zile, flux sanguin normal, durata 4 zile, fără dureri.
Situație clinică la internare: T.A-100/60mmHg; AV-80 pulsații/min; R-18resp/min; T-36,7; Talia-
1.60m; Greutatea:60kg.
III. Informații fizice:
Stare generală: ușor alterată
Stare de nutriție: normoponderală
Stare conștiență: păstrată
Facies: normal simetric
Tegumente: tegumente reci si umede
Mucoase: mucoase palide si umede
Țesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat
Sistem ganglionar limfatic: neglijabil
Sistem osteo-articular: integru, articulații mobile
Sistem musculo-adipos: bine reprezentat
Aparat respirator: torace normal conformat, mobil cu respirația.
- Murmur vezicular, prezent, bilateral
- Respirații:18 resp/min
Aparat cardio-vascular:
- matitate cardiacă în limitele normale;
- zgomote cardiace ritmice;
-T.A-100/600mmHg;AV-80 pulsații/min.
- artere periferice-pulsatile;
- rețea venoasă periferică normală.
Aparat digestiv și anexe:
- dentiție normală, corespunzătoare vârstei, gingii aderente la dinți;
- tranzit intestinal normal;
- ficat și splina în limite fiziologice;
Aparat uro-genital:
- loje renale, libere, nedureroase;
- urini normocrome;
- organele genitale externe normal conformate
- sângerare abundentă cu sânge roșu și cheaguri
Limite senzoriale:
- acuitate vizuala normala;
- acuitate auditivă normală;
- acuitate tactilă normală;
- acuitate gustativă normală.
Mobilitate: amețeli, lipotimie
Alimentația: 3 mese principale, 2 gustări, lichide ingerate: 1-2 l/zi
Eliminări:. 1 scaun normal/zi; 2-3 micțiuni normale/zi.
- Nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase;
- Pacienta a făcut toate vaccinările corespunzătoare.
Examene de laborator:
În urma examenului clinic s-au obținut următoarele rezultate:
Ex. biochimice:
- Uree - 40 mg/100 ml;
-Amilazemie-160U/l;
-TGO-37U/L;
- TGP-25U/L;
- Na - 275 mg/100 ml;
- K- 2,65 mEq/L.
Ex. hematologice:
VSH 1 h =16 mm
2 h=22 mm
Grupa sanguină=AB IV, Rh (-)
Hemoglobină=9,75 mmol/l
Hematocrit=33%
Leucocite=8300/mm3
Examen sumar de urină + sediment
- albumină – negativ
- puroi – negativ
Istoricul bolii:
Pacienta în vârsta de 26 ani, fără antecedente patologice prezintă la internare - sângerare abundentă cu
sânge roșu și cheaguri, dureri pelvi-abdominale, amețeli, lipotimie, Cefalee;
Diagnostic de internare: Avort luna a III-a incomplet efectuat.
h=8
TA=100/65; P=80
h=12
TA=110/70; P=79
h=18
TA=120/80; P=75
• Învăț pe C.R. să practice o
tehnică de relaxare (respirație
abdominală 5-10 min./zi).
• Aplic lui C.R. tehnici de
favorizare a circulației: exerciții
active, pasive, masaje.
Alterarea h=8 • Asigur lui C.R. un microclimat h=9
respirației din Ca C.R. să îți optim în sală de chiuretaj și în Pacienta
cauza durerii diminueze salon (umiditate, căldură, prezintă o
manifestată prin polipneea în decurs luminozitate, aerisire). respirație de
polipnee. de o oră. • Urmăresc și măsor respirațiile 18 r/min.
pacientei.
• Explic lui C.R. să respire lent,
profund și pe nas.
• Învăț pacienta să-și controleze
respirația, să practice exerciții
respiratorii timp de2 minute, la
interval de10 minute.
• Supraveghez colorația
mucoaselor, unghiilor, ritmul,
frecvența și calitatea respirației.
• Dau pacientei explicații clare și
simple privind respirația și în
timpul intervenției.
4. A te Diagnostic h=9 • Liniștesc pacienta din punct de Pacienta nu
alimenta, potențial: grețuri, Ca C.R. să-și vedere psihic și nu o părăsesc în mai prezintă
hidrata vărsături din exprime timpul vărsăturilor. vărsături și
cauza anesteziei și diminuarea • Așez pe C.R. în D.L. în timpul nici grețuri.
a manevrei grețurilor în decurs vărsăturilor.
terapeutice. de 30 minute. • Ajut pe C.R. să-și clătească gura
după vărsături.
• Învăț pacienta să respire profund
în timpul grețurilor.
• La nevoie dau pacientei lichide
negazoase și bucăți de gheață.
• Protejez patul cu mușama și
aleză.
• La nevoie spăl fața pacientei și îi
pun o compresă rece pe frunte.
• Las o tăviță renală la îndemâna
pacientei și o golesc frecvent.
CAZUL III
I. Informații generale:
Nume:L
Prenume:A
Domiciliu: Constanta
Sex: feminin
Vârsta: 17 ani
Mediul: urban
Religie: creștin-ortodox
Identificare socială: elevă
Grup sanguin: 0 I, Rh (+)
Stare civilă: necăsătorită
Condiții de locuit: locuiește cu mama să într-un apartament cu 3 camere, bine încălzit
- pacienta nu fumează, nu consumă alcool;
- dispune de venituri materiale bune.
Gesturi personale și obiceiuri: pacienta preferă carnea de porc, cartofii prăjiți, sosurile, băuturile
acidulate;
• pacienta face duș zilnic, baie generală o dată pe săptămână și toaleta cavității bucale de 2 ori pe
zi;
Mod de a petrece timpul liber: în timpul liber iese cu prietenii, ascultă muzică, merge la cinematograf.
Relația cu familia, prietenii : foarte bune.
Data internării: 16.01.2016
Data externării: 17.01.2016
Numărul de spitalizare: 1 zile
Spitalul de Urgență”Sf. Apostol Andrei” Constanta
Secția: Ginecologie
Motivele internării: efectuarea întreruperii sarcinii la cerere
II. Informații medicale:
Antecedente hetero-colaterale: fără importanță
Antecedente personale-patologice: apendicectomie la 13 ani
- menarha: la 12 ani
- nașteri:0
- ciclul menstrual la interval regulat de 28 de zile, flux sanguin normal, durata 3-5 zile, fără dureri.
Situație clinică la internare: T.A-110/70mmHg; AV-85 pulsații/min; R-21resp/min; T-36,5; Talia-
1.65m; Greutatea:65kg.
III. Informații fizice:
Stare generală: ușor alterată
Stare de nutriție: normoponderală
Stare conștiență: păstrată
Facies: normal simetric
Tegumente: tegumente reci si umede
Mucoase: mucoase palide si umede
Țesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat
Sistem ganglionar limfatic: neglijabil
Sistem osteo-articular: integru, articulații mobile
Sistem musculo-adipos: bine reprezentat
Aparat respirator: torace normal conformat, mobil cu respirația.
- Murmur vezicular, prezent, bilateral
- Respirații:21 resp/min
Aparat cardio-vascular:
- matitate cardiacă în limitele normale;
- zgomote cardiace ritmice;
-T.A-110/70mmHg;AV-85 pulsații/min.
- artere periferice - pulsatile;
- rețea venoasă periferică normală.
Aparat digestiv și anexe:
- dentiție normală, corespunzătoare vârstei, gingii aderente la dinți;
- tranzit intestinal normal;
- ficat și splina în limite fiziologice;
Aparat uro-genital:
- loje renale, libere, nedureroase;
- urini normocrome;
- organele genitale externe normal conformate
Limite senzoriale:
- acuitate vizuala normala;
- acuitate auditivă normală;
- acuitate tactilă normală;
- acuitate gustativă normală.
Mobilitate: amețeli, lipotimie
Alimentația: 3 mese principale, 2 gustări, lichide ingerate: 1-2 l/zi
Eliminări:. 1 scaun normal/zi; 2-3 micțiuni normale/zi.
- Nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase;
- Pacienta a făcut toate vaccinările corespunzătoare.
Examene de laborator:
În urma examenului clinic s-au obținut următoarele rezultate:
Ex .biochimice:
- Uree - 40 mg/100 ml;
-Amilazemie-155U/l;
-TGO-25U/L;
- TGP-25U/L;
- Na - 335 mg/100 ml;
- K- 4 mEq/L.
Ex. hematologice:
VSH 1 h =9 mm
2 h=18 mm
Grupa sanguină=0I, RH(+)
Hemoglobină=13 mmol/l
Hematocrit=42%
Leucocite=7000/mm3
Examen sumar de urină + sediment
- albumină – negativ
- puroi – negativ
Diagnostic de internare: efectuarea întreruperii sarcinii la cerere
Contraceptia de urgenta este singura metoda de a preveni o sarcina nedorita dupa consumarea
actului sexual.
Dar aceasta nu protejeaza si impotriva infectiilor cu transmitere sexuala, inclusiv HIV/SIDA si
nici nu intrerupe o sarcina deja existenta.
Contraceptia de urgenta este o metoda ce trebuie folosita numai in situatii de urgenta.
Contraceptia de urgenta se refera la acele metode de prevenire a sarcinii ce pot fi folosite pana la 72 de
ore dupa ce a avut loc un contact sexual neprotejat.
De multe ori, cand ne referim la contraceptia hormonala de urgenta, folosim termenul de ,,pilula
de a doua zi,,.
Aceasta denumire este oarecum improprie, dat fiind faptul ca la contraceptia hormonala de
urgenta se poate apela in primele 72 de ore de la contactul sexual neprotejat, putandu-se astfel crea
confuzii.
Exista trei optiuni diferite pentru a preveni o sarcina nedorita dupa un contact sexual
neprotejat:
Pilulele contraceptive combinate (progesteron+estrogen), cea mai frecvent folosita metoda de
contraceptie de urgenta. Se foloseste in primele 72 de ore de la contactul sexual neprotejat.
Contraceptie de urgenta cu compusi progesteronici, in primele 48-72 de ore de la contactul
sexual neprotejat.
Inserarea unui dispozitiv intrauterin (sterilet) cu cupru in primele 5 zile de la contactul sexual
neprotejat.
CONCLUZII
O sarcina poate fi un motiv de bucurie pentru multe femei insa in anumite cazuri, nu se termina
la termen cu momentul mult asteptat al imbratisarii bebelusului. Din anumite motive medicale, unele
sarcini se incheie cu mult inainte de termen, din cauze naturale, nedorite, cu un avort spontan.
Alteori, o sarcina se incheie ca urmare a alegerii femeii care poarta sarcina, printr-un avort
provocat, medicamentos sau chirurgical.
Majoritatea dintre noi se cutremura numai la auzul cuvantului "avort". Nu stiu daca din cauza
faptului ca putem constientiza viata care o purtam in noi, nu stiu daca de frica fata de durerea fizica, nu
stiu daca de teama de Divinitate.
Indiferent de modul in care se intampla sau motivul pentru care trebuie sa trecem printr-un
avort, cred ca trebuie sa stim ce este, cum se face si care sunt posibilele complicatii.
Ce este avortul?
Avortul reprezinta intreruperea prematura a sarcinii. Atunci cand sarcina este intrerupta din
cauze naturale este vorba de avort spontan sau de pierderea sarcinii, iar atunci cand sunt luate
intentionat masuri de intrerupere a sarcinii, medicamentoase sau chirurgicale este vorba de avort
terapeutic sau avort produs/indus.
Indiferent de metoda folosita, chirurgicala sau medicamentoasa, dupa avort se impun controale
regulate la specialist si planning familial. Controlul include un examen fizic si pelvin pentru a vedea
daca vindecarea este corespunzatoare.
Avortul chirurgical
Avortul chirurgical este metoda de intrerupere a sarcinii prin indepartarea chirurgicala a continutului
uterului. In functie de varsta sarcinii calculata in saptamani de la ultimul ciclu menstrual, se folosesc
proceduri diferite pentru avortul chirurgical.
Medicamentele folosite in prezent pentru inducerea avortului sunt:
• Misoprostol - acest medicament pe baza hormonala induce travaliul prin dilatarea colului cervical si
prin producerea de contractii uterine. Misoprostolul poate fi administrat singur, dar este mult mai
eficient daca este asociat cu Mifepristona sau Methotrexat, pentru avorturile din primul trimestru
• Mifepristona si Misoprostol - Mifepristona cunoscuta si ca Mifeprex sau RU-486, blocheaza folosirea
progesteronului, opreste cresterea placentei, dilata colul cervical si pregateste uterul pentru travaliu.
Misoprostolul declanseaza contractiile si curata uterul de tesutul fetal. Acest tratament are o eficacitate
intre 95-98% pentru sarcinile de pana la 9 saptamani
• Methotrexat si Misoprostol - Methotrexatul opreste cresterea placentei, fiind mai putin eficient decat
Mifepristona; Misoprostolul declanseaza contractiile si curata uterul de tesutul fetal. Acest tratament
are o eficacitate intre 95-99% pentru sarcinile de pana la 7 saptamani.
Complicatii dupa avort
Mai putin de 1% dintre femeile care au fost supuse unui avort au avut o evolutie cu complicatii. Daca
apar semne care ar putea sugera o complicatie postavort trebuie contactat medicul specialist.
Simptomele unor posibile complicatii sunt:
• sangerare in cantitate mare si de lunga durata. Atat avortul medicamentos, cat si cel chirurgical
produc sangerari diferite de cele menstruale (cantitate mai mare decat o menstruatie);
• sangerarea dureaza mai mult de 2 saptamani;
• durere puternica care nu se calmeaza dupa administrare orala de antialgice;
• durere, inflamatie (umflare) sau eritem (roseata) in zona genitala;
• semne de infectie generalizata precum cefalee (durere de cap), dureri musculare, ameteala sau stare
generala alterata (stare de rau general);
• bufeuri (valuri) de caldura sau febra 38 grade C sau mai mare care dureaza mai mult de 6 ore;
• greturi, varsaturi, constipatie sau balonare accentuata;
• secretie vaginala care a crescut cantitativ si miroase urat;
• lipsa menstruatiei in urmatoarele 6 saptamani de la avort;
• simptome noi, inexplicabile care pot fi cauzate de medicatia administrata;
• semne si simptome ale depresiei. Modificarile hormonale aparute dupa sarcina pot cauza depresia
postpartum care trebuie tratata corespunzator.
Atentie!
Avorturile chirurgicale repetate (dilatare si chiuretaj) duc la formarea cicatricilor uterine care scad
capacitatea de a concepe si cresc riscul complicatiilor in cazul unei noi sarcini precum: sarcina
ectopica, pierderea sarcinii sau placenta praevia (placenta jos inserata). Din fericire aceasta metoda este
destul de rar utilizata.
BIBLIOGRAFIE
2. Medicina internă pentu cadre medii - Corneliu Borundel, Editura All,vol. II 2011
3. Anatomia și fiziologia omului - dr. Roxana Maria Albu, Editura Corint 1996
4. Tehnici speciale de îngrijire a bonavilor, coordonator dr. Georgeta Baltă, Editura Didactică și
Pedagogică București 1983
5. Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali – Lucreția Titircă, Editura Medicală
2006
6. Borundel C. – “Manual de medicină internă pentru cadre medii” - Editura ALL, 1998,
Bucureşti;