Îngrijirea bolnavilor cu

gonartroza
ABSOLVENT: CRĂCIUN FLORENTINA-GEORGIANA
Anatomia genunchiului

 Articulația genunchiului - este una dintre cele mai mari și mai complexe articulații din
corp. Este construita din 4 oase și o rețea extinsă de ligamente și mușchi.
 Osul coapsei (femurul), osul tibiei (tibia) și rotula (patela) realizeaza articulatiile
tibiofemurale și femuro-patelare. Aceste trei oase sunt acoperite de cartilaj articular, care
este o substanță extrem de dură, netedă, concepută pentru a reduce forțele de frecare.
Rotula se află într-o indentare a femurului cunoscută sub numele de sant intercondilan.
 Fibula (cu dimensiune mai mică fata de tibie) este situata de-a lungul tibiei și este atașată
prin articulația tibiofibulară proximala. Nu este direct implicată în articulația
genunchiului, ci oferă o suprafață de insertie pentru mușchii și ligamentele importante.
Tibia are, de asemenea, 2 condili asimetrici (medial și lateral), care sunt relativ plati.
Acestia sunt cunoscuti și sub numele de platou tibial. Platoul medial tibial este mult
mai lung decât cel lateral in plan anteroposterior, iar diametrul tibiei proximale este
mult mai mare decât partea posterioara, care este înclinat la aproximativ 7-10 °
pentru a facilita flexia condililor femurali pe tibia.
 Cei doi condili tibiali sunt separați de tuberculi intercondilieni, aceștia sunt doi
spini osoși care au rol în extensia genunchiului si de a spori stabilitatea
articulației. În ansamblu, articulația tibiofemorală este o articulație relativ
instabilă, deoarece platourile sunt ușor convexe anterior și posterior. Acest lucru
subliniază importanța celorlalte structuri ale genunchiului, cum ar fi meniscurile.

 Meniscurile corectează lipsa de congruență dintre suprafețele articulare ale tibiei
și femurului, cresc zona de contact și îmbunătățesc distribuția în greutate și
absorbția șocurilor. De asemenea, ajută la ghidarea și coordonarea mișcării
genunchiului, făcându-i stabilizatori foarte importanți ai genunchiului.
În timpul primului an de viață, meniscurile sunt complet vascularizate, dar
odată ce începe dezvoltarea si presiunea pe acestea, vascularizația se reduce la
treimea exterioară (zona roșie), zona roșie fiind singura zonă cu o ușoară capacitate
de vindecare. Partea interioară non-vascularizată (zona albă) primește nutriție prin
difuzia lichidului sinovial.
Fiziologia meniscurilor : s-au enumerat cinci functii importante ale meniscurilor :
- Completeaza spatiul dintre tibie si femur;
- Centreaza femurul pe tibie in cursul miscarilor;
- Participa la lubrifierea suprafetelor articulare;
- Joaca rol de amortizor al socului intre extremitatile osoase;
- Transforma frecarea accentuata ce ar trebui sa se produca intre suprafetele
articulare care aluneca in sens invers, intr-o frecare simpla in fiecare dintre cele
doua compartimente articulare (femuo-meniscal si menisco-tibial)
 Articulatia femuro-patelara - Rotula este atasata de tibie prin puternicul ligament rotulian si aluneca pe
suprafata trochleei femurale.
Pornita din pozitia de superextensie, de deasupra suprafetei articulare, ea intra in contact cu femurul in
trimea ei inferioara la inceputul flexiei, prin trimea medie intre 30-60 de grade si pe suprafata articulara
superioara la 60 de grade .
Vom enumera cinci functii ale rotulei :
1. Intareste forta cvadricepsului;
2. Prin prezenta cartilajului articular, rotula diminueaza frecarea de tendonul cvadriciptal si inlesneste
alunecarea sa ;
3. Regleaza tensiunea capsulara a genunchiului;
4. Rotula protejeaza ca un scut cartilajul trocleei;
5. Participarea la estetica genunchiului
Gonartroza

 Artroza genunchiului, numita si gonartroza, este o afectiune care genereaza uzura cartilajului articular
al genunchiului, frecventa in special la persoanele de peste 40 de ani. Pe masura ce inaintam in varsta,
articulatiile corpului uman se uzeaza. Urcatul sau coboratul scarilor devine din ce in ce mai dificil, la
orice incercare de a indoi genunchiul apare o durere .
 Unul din factorii incriminati este scaderea rezistentei mecanice a cartilajului, aparuta in cadrul mai
larg al unor tulburari neurohormonale sau metabolice.
 O contributie in producerea artrozei pare sa aiba staza circulatiei de intoarcere, care ar avea rasunet
asupra nutritiei cartilajului.
Menopauza nu poate fi considerata o cauza determinanta (la femei) a atingerii articulare, ci doar una
favorizanta ce actioneaza prin factorii complecsi-hormonali (obezitate, ateroscreloza),vasculari si nervosi.
SIMPTOMATOLOGIA GONARTROZEI

 Debutul clinic al gonartrozei este de obicei insiduos, manifestat prin dureri ce se accentueaza
progresiv,ajungand in decurs de ani sa devina permanente. Doar in 4% din cazuri debutul
este brutal, printr-o hidartroza sau un blocaj. Evolutia ulterioara a acestor gonartroze cu debut
atipic nu se deosebeste de progresiunea obisnuita a bolii.
Simptomatologia clinica este dominata de prezenta durerii pe care bolnavii o localizeaza in
regiunea interna a genunchiului, in spatiul popliteu sau subrotulian;ea poate iradia la coapsa. Este
mai des intalnita la sprjinul uniped, la urcatul si mai ales la coboratul scarilor. Durerile survin si
la primii pasi ce urmeaza dupa o perioada de repaus ( dimineata sau dupa o lunga perioada de
sedere pe scaun), durerile dispar dupa “incalzirea articulatiei” si reapar la efort prelungit. Dupa
ani de evolutie durerile apar la eforturi din ce in ce mai mici si limiteaza distanta de mers a
bolnavului. Durerile nocturne sunt din ce in ce mai frecvente, de scurta durata, fiind legate de
schimbari de pozitie.
 Evolutia gonartrozei este insotita permanent de un plan clinic de persistenta si agravare a durerii, care este cu atat mai intensa cu cat
modificarile artrozice sunt mai importante.

Inervatia genunchiului este asigurata de trei surse principale .

 Nervul crural care trimite doua ramuri pentru partile laterale ale articulatiei; una din nervul vastul intern si alta din cel al vastului
extern
 Nervul obturator care din ramura sa anterioara trimite un mic filet care trece prin inelul celui de-al treilea adductor si se raspandeste
in ligamentul posterior al articulatiei .
 Nervul sciatic prin sciaticul popliteu intern si prin sciaticul popliteu extern.
Clasificare

 Gradul 0 – Normal
 Gradul I – Simptomatologia este caracterizata uneori de redoare (rigiditate) matinala,
durere minima si uneori inflamatie locala (edem si tumefactie); radiologic nu exista
modificari la nivelul articulatiei, dar artroscopic exista semne ale degenerarii cartilajului
(cartilaj moale si opac)
 Gradul II – Simptomele sunt moderate cu durere de intensitate medie, redoare articulara
matinala importanta, semne de inflamatie locala; radiologic apare ingustarea spatiului
articular, iar artroscopic fibrilarea cartilajului si degenerarea meniscului.
 Gradul III - Cu durere moderata, permanenta, redoare matinala si dupa repaus
semnificativa, limitarea mobilitatii articulare, cracmente osoase la miscari de
flexie/extensie; radiologic – ingustarea spatiului articular, osteofite marginale,
modificarea axului biomecanic al membrului inferior, iar artroscopic – fragmentarea
cartilajului articular, corpi liberi intraarticulari, leziuni degenerative ale meniscului.
 Gradul IV - Durerile intraarticulare sunt mari, insuportabile, apar in repaus, in timpul
noptii, la schimbarea vremii, nu mai raspund la medicatia analgezica (antiinflamatoare,
paracetamol), apare deformarea articulara si instabilitatea articulara; radiologic –
ingustarea pana la disparitie a spatiului articular, osteofite marginale, scleroza osoasa,
dezalinierea structurilor osoase, iar artroscopic absența cartilajului articular pe porțiuni
întinse.
ÎNGRIJIRI SPECIFICE

 După felul cum este primit bolnavul în secţia de spital şi cum este pregătit pentru operaţie
pot depinde, în mare măsură reuşita intervenţiei chirurgicale şi evoluţia postoperatorie.
Toţi bolnavii care urmează să fie operaţi au într-o măsură mai mare sau mai mică, teama
de intervenţia chirurgicală. Atunci când aceasta va fi mai complicată sau bolnavul
urmează să rămână cu o infirmitate, teama poate să se amplifice mai mult.
 Pregătirea psihică pentru operaţie.
 Pregătiri şi teste preoperatorii.
 Examenele paraclinice.
 Îngrijirile din preziua operaţiei
 ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII.
 Calmarea durerii
 Complicaţii postoperatorii:prevenire şi tratament.
 Îngrijirea plăgii operatorii.
 Restabilirea funcţiei renale şi reluarea micţiunilor.
 Reluarea funcţiei gastrointestinale.
COMPLICAȚII POSTOPERATORII

 1) Vărsăturile
 2) Meteorismul abdominal
 3) Alte complicaţii, mai rare în cazul bolnavilor cu gonartroză dar pe care le amintim sunt:
 - starea gastrică;
 - ocluzia intestinală;
 - dilataţia acută de stomac;
 - sughiţul.
VA MULȚUMESC PENTRU TIMPUL ACORDAT