CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE

APARATULUI RESPIRATOR

1.1 Tractul respirator:

Aparatul respirator cuprinde totalitatea organelor care servesc la transportul gazelor
respiratorii din aer în sânge și invers. Cuprinde cavitate nazală, faringe , laringe , trahee ,
bronhii , plămani, alveole.

CAVITATEA NAZALĂ
6
 Sunt două cavități delimitate de oasele nazale și separate de vomer. Comunică
anterior cu exteriorul prin orificiile narinare (nări) și posterior cu nasofarigele prin coanele
nazale. Cuprinde trei cornete nazale (superior, mijlociu și inferior) acoperite de mucoasa
nazală. Deasupra cornetului superior se află o porțiune a mucoasei nazale care are rol olfactiv
și a primit numele de mucoasă olfactivă. Aceasta conține celulele receptoare ale analizatorului
olfactiv ale căror axoni străbat lama ciuruită a osului etmoid.

NASUL
Organ care formează o proeminenţă pe treimea medie a înălţimei feței, ce constituie
partea inițială a căilor respiratorii:
- organ al respirației;
- organ al simțului și mirosului.
FOSELE NAZALE
Sunt două cavităţi delimitate de un perete median numit sept nazal.Acestea comunică
cu exteriorul prin două orificii numite narine,iar cu farigele prin două orificii largi numite
meanturi nazofaringiene.
FARINGELE
Organ musculos căptușit cu o mucoasă care se continuă în cavitatea nazală și cavitatea
bucală.
Este subîmpărțit în:
- zona nazală sau nasofaringe: care comunică cu cavitatea nazală prin coane și cu
urechea medie prin trompa lui Eustachio;
- zona orală sau orofaringe: care comunică cu cavitatea bucală;

7
 - zona esofagiana sau laringofaringe: care comunică cu laringele prin orificiul numit
glotă și cu esofagul. Glota este acoperită de un cartilaj al laringelui care poartă numele
de epiglotă.

LARINGELE
Organ al fonaţiei, situat în partea anterioară a gâtului, în partea superioară a traheei,
care realizează legătura dintre faringe și trahee și în care sunt situate corzile vocale si glota.
Este alcătuit din mai multe cartilaje, unele perechi (aritenoide) altele nepereche (tiroid).

8
 În interior se află două rânduri de cute membranoase, cele superioare se numesc plici
vestibulare, iar cele inferioare corzi vocale. Prin vibrația acestora se formează sunetele.
Muchia unde se întâlnesc marginile laterale ale cartilajului tiroid este mai proeminentă
la bărbați și poartă numele de ”mărul lui Adam”. Această muchie vine în raport anatomic cu
istmul glandei tiroide.
TRAHEEA
Conduct care face să comunice laringele cu bronhiile și invers la trecerea aerului. Este
un tub alcătuit din inele cartilaginoase incomplete, deoarece posterior se află esofagul. Inelele
cartilaginoase au rolul de a ține în permanență traheea deschisă. Se întinde de la C6 la T4 și
este căptușit cu mucoasă formată din celule ciliate cu rol de a reține eventualele impurități.

BRONHIILE
Două bronhii principale - dreaptă și stângă - ce coboară în jos la hilul pulmonar, unde
se divid și formează arborele bronșic. Au aceeași structură ca și traheea, fiind însă formate din
inele cartilaginoase incomplete. La nivelul plămânilor bronhiile principale se ramifică în
bronhiole de gradul I, II, III, apoi bronhiole terminale și bronhiole respiratorii. Aceste
bronhiole au diametru din ce în ce mai mic și derivă unele din altele. Asigură transportul
aerului în trahee și alveolele pulmonare.

9
PLĂMÂNII
Organ al respirației care formează oxigen (O2) întregului organism și elimină dioxidul de
carbon (CO2) din sȃnge.
- sunt în număr de 2, situați în cavitatea toracică;
- plămânul drept este format din 3 lobi: superior, mijlociu și inferior;
- plămânul stâng este format din 2 lobi: superior și inferior.

VASCULARIZAȚIA PLĂMÂNULUI
Vascularizația plămânului este dublă:

- nutritivă - care asigură sângele pentru nevoile proprii ale plămânului, este asigurată de
arterele bronșice, derivate din aorta descendentă toracală și de venele bronșice care
duc sângele în sistemul azygos ce pătrunde în vena cavă inferioară;
- funcțională - care oxigenează sângele pentru nevoile corpului. Este alcătuită din
arterele pulmonare care aduc sânge cu CO2 la plămâni, se capilarizează și ajung la
nivelul alveolelor pulmonare. La acest nivel CO2 trece din sânge în aer, iar O2 trece

10
 din aer în sânge. Acest lucru este posibil datorită gradienților de concentrație. Venele
pulmonare care pornesc de la plămâni duc sângele încărcat cu O2 la inimă.

ALVEOLA PULMONARĂ
Este una din cea mai mică unitate structurală a plamanului, inconjurată de capilare
arteriale si venoase. Fecare plamân contine aproximativ 300 de milioane de alveole.

1.2 FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Aerul pătrunde prin orificiul nazal, faringe, laringe, trahee, bronhii până la nivelul
alveolei, care este elementul funcțional respirator, locul unde au loc schimburile respiratorii.
Respirația reprezintă schimbul de gaze respiratorii la nivelul celular și tisular realizat prin
ventilație datorită:
- mișcărilor de expansiune – retractile;
- elasticităţii pulmonare;
- solidarității cutiei toracice cu pleură.
Funcția respiratorie se realizează în 3 timpi:
1. Timpul pulmonar - respirația externă;
2. Timpul sangvin – etapă circulatorie;
3. Timpul tisular – respirația internă;
Procesul de respirație externă sau pulmonară prin care se face schimbul de oxigen și
dioxid de carbon la nivelul pulmonar este primul moment al schimburilor gazoase.

11
 - se realizează prin ventilație: inspir-expir, difuziune, circulație funcțională;
- totalitatea schimburilor gazoase de la nivelul plămânilor se numește hematoză;
- oxigenarea sângelui din capilarele pulmonare reprezintă hematoză pulmonară.
Schimburile gazoase:
a) Etapa pulmonară:
- aerul alveolar P1O2 = 100 mmHg (14,2 vol % O2);
- sânge arterial P2O2 = 40 mmHg (15 vol % O2);
- oxigenul trece din aerul atmosferic în sânge până la egalizarea celor două presiuni
P1=P2;
- sângele venos P1CO2 = 47 mmHg (55 vol % CO2);
- aerul alveolar P2CO2 = 40 mmHg (55 vol % CO2);
- CO2 trece din sângele venos în aerul alveolar prin mecanism pasiv.
b) Etapa circulatorie (sangvină):
- transportul O2 = ml/mm din care 1% sub formă dizolvată în plasmă și 99% sub formă
de oxihemoglobină;
- transportul CO2 = 8% sub formă dizolvată în plasmă, 80% sub formă de bicarbonat și
carbohemoglobină - compus labil.
c) Etapa tisulară:
- reprezintă schimbul gazos la nivelul capilarelor ce se realizează prin mecanisme de
perfuzie;
- în artera pulmonară presiunea sistolică = 20-25 mmHg, iar presiunea diastolică = 8-11
mmHg;
- disocierea oxihemoglobinei depinde de PO2, PCO2, Ph, temperatură;
- PO2 = 40mmHg în lichidele mediului intern;
- PO2 = 97 mmHg în sângele capilar;
- creșterea temperaturii duce la disocierea oxihemoglobinei;
- utilizarea oxigenului se face de către mitocondrii.
-
VOLUME SI CAPACITĂȚI PULMONARE:
- Capacitatea pulmonară totală (CPT): – reprezintă volumul maxim de aer continut in
plamâni; CPT = 5800 mL;
- Capacitatea vitală (CV): – reprezintă volumul maxim de aer ce poate fi expirat după
un inspir maxim; CV = 4600 mL;

12
 - Volumul residual (VR): – reprezintă aerul ce ramane in interiorul plamânilor in urma
unui expir maxim; VR = 1200 mL.

Capacitatea vitală este formată din:

- volum curent (VC): - reprezintă volumul de aer inspirat sau expirat in cursul unui ciclu
respirator normal; VC = 500 mL;
- volum inspirator de rezervă (VIR): - reprezintă volumul maxim de aer ce poate fi
inspirat de un efort maximal in plus fată de VC; VIR = 3000 mL;
- volum expirator de rezervă (VER): - reprezintaă volumul maxim de aer ce poate fi
expirat dupa un efort maximal in plus fată de VC; VER = 1100 mL.

Capacitatea inspiratorie (CI): - reprezintă volumul maxim de aer care poate fi inspirat după un
expir normal; CI = VC+VIR; CI - 3500 mL.

Capacitatea reziduală functională (CRF): - reprezintă volumul de aer care ramâne in plamâni
la sfârsitul unui expir normal; CRF = VER+VR; CRF = 2300 mL.

13
 CAPITOLUL II
NOŢIUNI TEORETICE ALE SCARLATINEI

1. DEFINIŢIE

Scarlatina este o boală eruptivă infecto-contagioasă acută specifică copilariei, mai

frecventă sub varsta de 10 ani, cu frecventă crescută toamna si iarna.

2. ETIOLOGIE

Agentul cauzal al scarlatinei este Streptococcus pyogenes, varietate de serotipuri, beta-

hemolitice din grup A.
Streptococul care produce scarlatina secretă toxină eritrogenă, o toxină exoterină ce
determină apariția erupției scarlatinoase și sindromul toxic al scarlatinei (febră, fenomene
nervoase și digestive), iar organismul respectiv trebuie să fie receptiv, să nu fie imun față de
toxina eritrogenă.
Aceste calități sunt deținute în mod variat de diferite stereotipuri de streptococi beta-
hemolitici grup A, ceea ce explică varietatea severității epidemiilor de scarlatină. Cu cât
streptococul este mai toxigen, cu atât va determina scarlatine mai toxice.

3. EPIDEMIOLOGIE

Scarlatina este răspândită în toată lumea, dar epidemic domină zonele temperate.
Epidemiile de scarlatină prezintă o anumită dinamică, prin apariția de valuri epidemice la
intervale de 5-7 ani. În sezonul rece (toamnă, iarnă și la începutul primăverii) scarlatina este
mai frecventă. Vârsta cea mai frecvent afectată este între 1 și 10 ani. Scarlatina apare
excepțional sub vârsta de un an și este foarte rară peste vârsta de 50 de ani.
- Transmiterea scarlatinei se face prin contact direct, prin intermediul aerului
contaminat cu streptococ;
- Transmiterea indirectă se face prin obiectele contaminate.

14
 - Transmiterea pe cale digestiva (lapte sau produse lactate contaminate) poate da naștere
la epidemii de scarlatină cu caracter exploziv.
Este posibilă transmiterea scarlatinei prin plăgi operatorii sau prin plagă uterină.
Perioada de contagiune a scarlatinei se extinde atât timp cât bolnavul adăpostește streptococi
beta-hemolitici grup A în nas, faringe și pe tegument.
Dintre bolnavii cu scarlatină tratați, 1-3% pot rămâne purtători de streptococ,
continuând să adăpostească germeni în criptele profunde ale unor amigdale hipertrofice,
inaccesibile acțiunii antibioticelor.
Purtătorii de streptococ beta-hemotitic grup A dețin în transmiterea scarlatinei un rol
mult mai important decât bolnavii de scarlatină, deoarece aceștia nu prezintă boala, însă
circulă și răspândesc în mod considerabil agentul patogen.
Proporția de purtători de astfel de streptococ în populație variază, în medie fiind de
20%.
Numai 6-7% dintre bolnavii de scarlatină se infectează de la un bolnav de scarlatină,
restul fac boala prin contact cu purtătorii de streptococ.
După îmbolnăvirea cu scarlatină se obține imunitatea antitoxică, care apăra pe bolnav
de o nouă scarlatină, dar nu și de alte infecții cu streptococ beta-hemolitic sau de apariția unor
boli cu caracter septic (otite, angine, sinuzite).
Deși există mai multe tipuri de toxină eritrogenă, imunitatea antitoxică apăra de toxină
eritrogena a cel puțin 80% din sterotipurile de streptococi beta-hemolitici grup A. Din această
cauza reîmbolnăvirile cu scarlatină sunt foarte rare (2-3%).

4. PATOGENIE

Poarta de intrare este orofaringele. Aici streptococii beta-hemolitici purtători de toxină

eritrogenă se multiplică și determină un proces inflamator: angină sau supurație.
Toxina eritrogenă determină sindromul toxic, care cuprinde erupția scarlatinoasă
caracteristică și altor manifestări: febră, greață, vărsături, cefalee.
Prezența anticorpilor antitoxină eritrogenă poate fi pusă în evidență prin puterea de
extincție a serului respectiv asupra unei erupții scarlatinoase.
Anticorpii antitoxici se elimină prin lapte. Ca urmare a acțiunii toxice asupra
tegumentului, straturile superficiale se desprind după 2-3 săptămâni, constituind descuamația.
Cu ajutorul enzimelor și toxinelor streptococii pot invada organismul, determinând

15
complicații septice (angină ulceronecrotică, otită, mastoidită, adenite supurate, bacteriemii și
septicemii cu diferite metastaze).
Toate aceste manifestări septice alcătuiesc sindromul septic al scarlatinei care se poate
instala la începutul bolii și se poate extinde timp de câteva săptămâni.
După 15-20 de zile de la începutul bolii poate să apară sindromul alergic: reumatism
articular acut (cu afectarea inimii), glomerulonefrită acută difuză, eritem nodos, purpură sau
numai o fibricula.

5. SEMNE ȘI SIMPTOME

Incubația durează în medie 3-10 zile. Debutul bolii este brusc, uneori brutal, cu febră
mare 39-40 grade C, angină, vărsături și cefalee. Angina este însoțită de dureri de gât și se
caracterizează printr-o roșeață intensă, care cuprinde amigdalele și întregul istm faringian.
Faciesul este palmuit cu hiperemia obrajilor si paliditate periorală. În formele severe pulsul
este rapid, tensiunea ateriala scade și starea generală este modificată.

Perioadă de invazie durează 36-48 de ore. Modificările din faringe și cavitatea bucală
se amplifică, constituind exatemul scarlatinos (erupție apărută pe mucoase).
Angina este de un roșu intens (ca flacăra), cuprinzând amigdalele, stâlpii și o parte a
valului palatin, unde exantemul se delimitează uneori net, ca o linie transversală, sau se pierde
treptat pe vălul palatin prin puncte și zone mici de eritem.
Rareori angina poate fi pultacee, cu exudat cenușiu distribuit în puncte sau zone, care
pot conflua, luând aspectul de false membrane. Cu cât angina este mai intensă, cu atât
gravitatea scarlatinei este mai mare.

16
Ganglionii limfatici submaxilari și cervicali superiori sunt tumefiaţi și dureroși.
Limba este încărcată cu un depozit cenușiu-albicios din prima zi de boală, pentru că
treptat să se descuameze începând de la vârf și margini și progresând către bază.
Procesul de curățire a limbii lasă o mucoasă roșie prin desprinderea stratului epitelial,
ceea ce face să iasă în evidență papilele linguale, aspect particular în scarlatină denumită
limbă zmeurie (este realizată complet după 5-6 zile de la începutul bolii). Limba se
reepitelizează apoi, căpătând o culoare roșu-închis și lucioasă (limbă de pisică).
Toate aceste aspecte succesive reprezintă ciclul lingual, după care se poate stabili
uneori și ziua de boală.

17
Perioada de erupţie.
După 24-36 de ore de la începutul bolii apare exantemul scarlatinos. Erupția se anunță
printr-un ușor prurit și se caracterizează printr-un eritem difuz, cu mici papule roșii, dând la
pipăit o senzație aspră (piele de gaină), de tegument granulos. Culoarea erupției este roșu-
intens, stacojie.
Erupția scarlatinoasă este micropapuloasă (1-3mm), începe pe gât și torace și se
generalizează rapid în circa 24 de ore. Este mai intensă pe fața anterointernă a membranelor,
în axile, pe torace și pe abdomen. La nivelul plicilor de flexiune a membrelor și mai ales la
plica cotului, erupția prezintă un aspect caracteristic, sub forma unor linii hemoragice așezate
transversal, corespunzător pliurilor de flexiune (la nivelul unde pielea lezată de toxină este
traumatizată prin mișcări). Acest aspect caracteristic al erupției la plicile de flexiune cu
caracter hemoragic și persistent a fost descris de Grozovici împreună cu prietenul său Pastia
în Spitalul Colentina și este cunoscută în literatură ca semnul Pastia.
Pe față nu există un exantem punctiform, ci o congestie intensă a obrajilor, contrastând
cu o paloare circumorală, alcătuind un facies caracteristic, descris de Filatov (facies pălmuit).

18
Aspecte deosebite ale examenului scarlatinos:
- Scarlatina milioris, în care micropapulele de pe fondul de eritem se transformă în
vezicule;
- Scarlatina hemoragică, în care exantemul este hemoragic, în scarlatinele severe, are
aspect de purpură generalizată.
Uneori, în scarlatina hipertoxică cu colaps, exantemul poate fi pal și trecut cu vederea,
iar alteori este cianotic.
Exantemul scarlatinos poate fi intensificat prin compresiune sau prin staza produsă de
garoul de cauciuc, apărând puncte hemoragice. Exantemul pălește treptat și este urmat după
5-10 zile de o descuamație caracteristică.
În perioada de stare(eruptivă) febra se menține ridicată, înregistrând o scădere treptată
în 5-10 zile, odată cu palirea exantemului, ajungând la normal.
În perioada de stare se mai pot constata următoarele:
- modificări circulatorii (tahicardie ușoară, asurzire a zgomotelor inimii, hipertensiune
arterială, colaps în formele hipertoxice);
- hepotomegalie ușoară, atingere renală (nefrită în focar sau un grad de nefrită cu
oligurie, azotemie, albuminurie și cilindrurie);
- simtome neuropsihice în scarlatinele severe
Se constată leucocitoză cu neutrofilie marcată și cu un grad de eozinofilie (4-5%). În
leucocite se observă granulații toxice.
Perioada de descuamație :

19
 După 7-15 zile de la debutul bolii apare descuamaţia, inițial pe gât și subunghinal la
pulpa degetelor. Scuamele au aspect făinos pe trunchi și pe față, în lambouri pe extremitățile
membrelor, când se pot detașa porțiuni largi în formă de degete de mănușă sau de gheață.
Descuamaţia poate dura 2-3 săptămâni. În scarlatina tratată precoce cu antibiotice
descuamaţia rămâne de obicei discretă.
După intensitatea simptomelor:
a. formă benignă: formă fără erupție, formă frustă (oligosimptomatică), formă abortivă,
formă ușoară; aceste forme constituie majoritatea formelor clinice ale scarlatinei
actuale;
b. formă de gravitate medie;
c. formă maligna ce cuprinde 3 forme:
1. forma toxică care prezintă debut brusc, erupție intensă, epistaxis, hematemeză,
vărsături repetate, simtome neuropsihice intense, insuficiență respiratorie; în forma
hipertoxică evoluția este fulgerătoare, iar decesul poate surveni în câteva ore de la
debutul erupției.
2. forma septică prezintă angină ulceronecrotică intensă, septicemie (cu metastaze
septice), adenite și periadenite submaxilare enorme.
3. forma toxicoseptică constituie o combinație a celor două forme descrise mai sus.
După poarta de intrare:
- scarlatină cu poartă de intrare orofaringiană;
- scarlatină cu poartă de intrare extrafaringiană: scarlatină chirurgicală (poarta de intrare
o plagă chirurgicală infectată cu streptococ beta-hemolitic grup A);
- scarlatina puerperală (poarta de intrare intrauterină).

20
 Scarlatina stafilococică (foarte rară) – erupția de tip scarlatinos apare în cursul unei
infecții stafilococice, care acționează prin toxinele pe care unii stafilococi le secretă în
cantitate mare.
Recăderi și reîmbolnăviri– recăderea reprezintă reapariția bolii în convalescență
(primele 6 săptămâni) din cauza unei imunizări imperfecte.
Poate fi produsă de același tip de streptococ sau de alt stereotip, ca rezultat al unei
infecții încrucișate în saloanele comune. Reimbolnăvirea reprezintă o nouă scarlatină apărută
depă cel puțin 6 săptămâni de la terminarea primei boli sau după luni sau ani, printr-o nouă
infecție.

6. COMPLICAŢII

a. Complicații imediate :
- septice – transformă angina in angina pultacee. Flegmon planseu bucal, adenită cu
supurații, otită, otomastoidită, meningită streptococică;
- imunologice – hepatita streptococică, artrita streptococică, cardita streptococică,
nefrita in focar.
b. Complicații tardive:
- sindromul poststreptococic la 3-4 saptămani după infecție: eritem nodos, purpură;
- reumatism articular acut (RAA) - cardită reumatismală;
- glumerulonefrită poststreptococică.

21
7. DIAGNOSTIC

Diagnosticul pozitiv, ușor în formele fruste și ușoare și uneori și în cele maligne, se

bazează pe date epidemiologice și date clinice (angină și vărsături, semnul Pastia, facies
Milatov, limbă smeurie). Leucograma arată leucocitoză cu neutrofilie și ușoară eozinofilie.
Culturile din exudatul nazofaringian arată prezența de streptococ beta-hemolitic grup A.
În cazurile problemă se mai pot efectuă următoarele:
- intradermoreacția Dick: la începutul bolii și după 10-14 zile, un viraj al reacției de la
pozitiv la negativ pledează pentru scarlatină;
- determinarea de antistreptolizine O (ASLO) un titlu în creștere (peste 200 N) pledează
pentru scarlatină;
- reacția de stingere Schultz - Charlton (se injectează intradermic 0.2 ml ser antitoxic
antiscarlatinos în plină erupție de scarlatină), palirea exantemului pe o rază de câțiva
cm pledează pentru scarlatină;
- determinarea proteinei (reactive) care este crescută în primele zile de boală în
scarlatină.
Diagnostic diferențiat. Se face cu alte boli ca: rujeolă, rubeolă, roșeală infantum. Se
mai poate face cu următoarele: erupții alergice (în special medicamentoase), eritrodermie,
boala serului, dermite de contact (cu petrol sau alte iritante), eritemul solar, eritemul pudic.
În perioada de descuamație scarlatina trebuie diferențiată de: eritemul descuamativ
recidivant (cu stare generală bună, erupția și descuamatia fiind concomitente), descuamatia
după dermite artificiale (muștar, gaze caustice) sau după eritem solar, deschidroza
palmoplantară.

8. PROGNOSTIC

Prognosticul scarlatinei variază după epidemii, în funcţie de tipul epidemic de

streptococ. Scarlatina actuală se caracterizează prin aspectul predominant benign si printr-o
mortalitate foarte mica (0,01%).

9. TRATAMENT

Repaus și control clinic de laborator aproximativ 4 săptămâni de la începutul bolii

pentru a preveni apariția unor complicații alergice. Izolarea este necesară pentru a se evita

22
infecțiile încrucișate. Repausul la pat pentru primele 7-10 zile ale bolii este indispensabil.
Regimul alimentar este hidro-lacto-zaharos și fructarian.
Dacă analizele de urină sunt normale, după 7 zile de afebrilitate, se trece la un regim
normal, medicație simptomatică și întăritoare și la nevoie se dau antitermice, vitamine,
analgesic. Se face gargară repetată cu ceai de musețel.
Tratamentul antimicrobian: Penicilina G (alergic la Penicilină - Eritromicină sau
Claritromicină).
Penicilina G se administrează în doze adecvate formei clinice: 800.000 UI/zi până la
mai multe milioane UI/zi. Durata tratamentului cu Penicilină este de 6 zile. In formele usoare
se administrază Penicilina G – 3 zile (IM), apoi oral, ulterior Moldamin plus tratament
simptomatic: antitermice, antialgice si antiinflamatoare.
La terminarea zilelor de izolare în spital se injectează 600.000 sau 1.200.000 UI
Moldamin (benzatin-penicilină) și se repetă încă o injectare de Moldamin la interval de 7 zile.
Eritromicina se administrează în doze de 20-40 mg/kgcorp/24 ore timp de 10 zile. Serul
antiscarlatinos Dick Dochez (100-200 ml) sau gamma-globulinele standard se folosesc în
formele toxice și în cele hipertoxice, la care se asociază în formele cu stare de șoc și
hemisuccinatul de hidrocortizon (HHC).

10. PROFILAXIE

Infecțiile streptococice determină apariția RAA în 5% din cazuri și a recidivelor

reumatismale în 50%.
- Profilaxia primară constă în administrarea de Penicilină G 1.000.000-2.000.000 UI/zi
i.m. sau Penicilină V 2.000.000 UI, 2 cp de 4 ori/zi, timp de 7-10 zile;
- Profilaxia secundară: Penicilină retard, Peniciline (Moldamin) 600.000 UI/7 zile sau
1.200.000 UI/14 zile în lunile friguroase timp de 2 ani la adulți și 5 ani la copii.

23
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI CU SCARLATINĂ

Asistenta medicalaă urmareste:

a) Reducerea febrei este un obiectiv principal și se poate realiza prin mai multe metode:
- comprese reci (10-15 grade) aplicate pe cap, torace și trunchi (dacă tegumentele devin
cianotice se întrerupe aplicația compreselor);
Asistenta medicală schimbă compresele la interval de 10-15 minute, de 3-6 ori, până când
se observă scăderea temperaturii cu 1-2 grade.
- împachetarea în cearceafuri umede la 10-15 grade , care se schimbă din 5 în 5 minute;
- după împachetări, asistenta șterge tegumentele bolnavului cu prosoape uscate;
- baia rece sau moderată: dacă temperatura bolnavului nu a scăzut, asistenta medicală îi
pregătește o baie rece (33 grade), sau moderată (35 grade). Durata băii este de 8-10
minute, dacă apare cianoza tegumentelor și stare de colaps, baia se întrerupe. Baia este
eficientă dacă tegumentele devin hiperemice, bolnavului i se amplifică mișcările
respiratorii și i se intensifică bătăile cardiace.
De asemenea bolnavului i se pot administra antitermice, la indicația medicului.
b) Asigură igiena tegumentelor și mucoaselor: tegumentele se mențin în perfectă stare de
igienă prin curățire zilnică, prin pudraj cu talc mentolat și sulfamidat în caz de prurit cutanat:
- descuamația este ușurată printr-o baie caldă;
- igiena mucoasei bucale se realizează prin gargară cu ceai călduț de musețel, iar
curățarea secrețiilor nazale se face cu tampoane de vată umezite. Dezinfecția nazo-
faringiană este importantă, utilizându-se faringosept și instilații nazale cu colargol.
c) Pentru menținerea echilibrului hidro-electrolitic se administrează un regim hidro-lacto-
zaharat cu supe de legume, zeamă de compot, sucuri de fructe. Adulții sunt încurajați să bea
2-3 litrii de lichide în 24 ore.
d) Asistenta medicală urmărește tensiunea arterială, pulsul, aspectul și cantitatea de urină
precum și starea generală a bolnavului
24
e) Tratamentul etiologic constă în administrarea antibioticului de elecție sau după caz a altui
antibiotic ce-l poate înlocui, alegerea medicației fiind făcută de către medicul curant.
Rolul asistentei medicale:
Este cunoscut faptul că examenul medical – actul prestat de medic – nu epuizează
imensul volum de practici și acțiuni care constituie îngrijirea bolnavului.
„Medicul trece, asistentă rămâne. Medicul prescrie, asistenta execută.”- iată de ce
îndeplinirea oblogațiilor care-i revin, la un nivel superior de înțelegere și interpretare, ca
urmare a pregătirii sale de bază și tehnico-profesionale, constituie aportul remarcabil al
asistentei medicale.
Pregătirea de bază a asistentelor medicale, nivelul lor ridicat de cultura generală le
permit, pe de o parte, însușirea mai profunda și mai rapidă a unor cunoștințe și practici de
specialitate și mai multă receptivitate față de știință și față de nou, iar pe de altă parte, un
orizont mai larg, o orientare mai rapidă la patul bolnavului.
Asistenta medicală, a cărei sarcină de bază este asigurarea condițiilor optime de
îngrijire a bolnavilor, are atribuții: de îngrijire medicală propriu-zisă, igienico-sanitare,
organizatorice și educative. Este lesne de înțeles că, pentru a-și duce activitatea în bune
condiții, trebuie să cunoască bine instituția în care lucrează, sub toate raporturile: structură,
organizare, etc.
Ele asigură toate îngrijirile prescrise, participă la examinarea bolnavului, la
supravegherea lui, preleveaza produsele biologice și patologice, pregătesc bolnavii pentru
examinările radiologice, endoscopice, asigură tratamentul, păstrează și întrețin mobilierul,
aparatura, instrumentalul, etc. conferind totodată bolnavilor cele mai bune condiții de igienă și
confort.
Având obligația de a supraveghea bolnavii și de a urmări toate complicațiile și
accidentele afecțiunilor și tratamentelor aplicate, trebuie să le știe bine și să le recunoască la
nevoie. Iată de ce trebuie să aibă temeinice cunoștințe de patologie și terapie, să cunoască
semnele și simptomele bolilor, contraindicațiile și incompatibilitățile medicamentelor. Dacă
asistenta nu are rolul de a recomanda tratamente, în schimb are obligația să semnaleze toate
modificările apărute în starea bolnavului.
Există totuși un sector de activitate în care factorul timp nu are importantă: liniștirea
bolnavului. Atenția acordată de către asistentă este foarte importantă, dacă ne gândim că patul
constituie universul restrâns al bolnavului, timp de zile și uneori săptămâni. Bolnavul care
solicită asistentă medicală își încredințează sănătatea și uneori viața, în mâinile celor care îl
îngrijesc.

25
Asigurarea condiţiilor de spitalizare:
Bolnavii infecțioși trebuie spitalizați în saloane mici cu 1, 2, maximum 4 paturi, în
condiții de perfecta curățenie, cuprinzând numai mobilierul strict necesar. Saloanele trebuie să
fie luminoase și cu o ventilație ireproșabilă, pentru a se putea realiza o aerisire permanentă.
Bolnavul în stare gravă trebuie servit la pat cu ploscă și urinar . Dacă are incontinență urinară
sau de materii fecale, asistenta îi va schimba cât mai des lenjeria. Se va avea grijă ca atât
plosca cât și urinarul să fie dezinfectate. Perioada de spitalizare a acestor bolnavi trebuie de
multe ori prelungită.
Bolnavii, ajung în convalescență, se simt bine, însă continuă să elimine germeni. Ei nu
vor părăsi spitalul până la sterilizare. În această perioadă, mulți bolnavi își pierd calmul, devin
nervoși și vor de multe ori să plece. Asistenta, printr-o muncă susținută de educația sanitară ,
trebuie să-i lămurească asupra necesității prelungirii perioadei de spitalizare.
Supravegherea bolnavilor și recunoașterea precoce a complicaţiior:
Asistenta trebuie să urmărească funcțiile vitale ale organismului. Modificările
constante prezintă de obicei simptomele de debut ale complicațiilor, caracteristice pentru
bolile infecțioase. Alături de datele care se notează în foaia de temperatură, asistenta trebuie
să urmărească emisiunile de urină și materii fecale și să se îngrijească de evacuarea lor în caz
de retenție. Mai departe stând în permanență la patul bolnavului, ea poate să observe mai
înainte decât oricine unele simptome alarmante ca: dispneea, contracțiile, convulsiile,
paraliziile, tulburările de vorbire, de deglutiție, de vedere, etc. care prevestesc sau trădează
instalarea complicațiilor.
Bolile infecto-contagioase pot atinge oricare organ sau apărat, inclusiv sistemul nervos
central.
Rolul asistentei medicale în examinarea clinică:
Participarea asistentei la examenul clinic medical al bolnavului este o obligație
profesională. Ajutând medicul și bolnavul la examenul clinic, asistenta contribuie la crearea
unui climat favorabil pentru relația medic-bolnav.
Pentru aceasta asistenta are următoarele sarcini:
- pregătirea psihică și fizică a pacientului;
- se ajute bolnavul să ia pozițiile indicate de medic pentru examinare;
- se ajute la dezbrăcare și îmbrăcare;
- pregătirea materialelor și instrumentelor necesare examinării: termometru,
tensiometru, stetoscop;
- se verifice starea de funcționare a instrumentelor;

26
 - se înmâneaze medicului instrumentele solicitate;
- pregătirea documentelor medicale (fișa, foi de observație, rezultatul analizelor);
- asistenta trebuie să asigure liniștea necesară desfășurării examenului;
- să noteze toate indicațiile și prescripțiile medicului din timpul examinării (medicație,
doze, modul de administrare, alimentație, hidratare, examene de laborator și examene
paraclinice).
În scarlatină examenul clinic obiectiv evidențiază: faringe intens congestionat ( plin cu
sânge ) „ca flacara”, amigdale hipertrofice (crescute în volum) cu depozite purulente sau nu,
limbă saburală (cu aspect alb-gălbui,nisipos), adenopatii dureroase la palpare.
Perioada de stare corespunde apariției enantemului și examenului cu persistența
simptomatologiei de debut și are o durată de 3-5 zile.
Exantemul (erupție apărută pe piele) are următoarele caracteristici:
- este micropapuloeritematoasă(bășicuțe pe piele alături roșeață), aspră la pipăit, dispare
la presiune;
- apare într-un singur puseu (izbucnire) la 24-48 h de la debutul bolii;
- este de obicei la nivelul gâtului, toracelui, abdomenului, feșelor și feței interne a
membrelor;
- respectă fața - la copil se descrie „masca Filatov”: buze carminate (vopsite în carmin),
paloare circumolara (în jurul gurii), pomeți și obraji hiperemici (umflați cu sânge);
- respectă palmele și tălpile;
- nu este pruriginos (nu provoacă mâncărimi);
- pălește după 24-48 h iar după 4-5 zile apare descuamarea;
- descuamarea este mai importantă la nivelul palmelor și tălpilor.
Enantemul este prezent întotdeauna și se caracterizează prin:
- faringe intens congestionat „ca flacara” (plin cu sânge);
- amigdale hipertrofice;
- mucoasă palatină și uvulă sunt intens hiperemice (umplute cu sânge);
- ciclul lingual – obligatoriu;
- prima zi: limba are un aspect alb-gălbui, nisipos, acoperită de depozite albicioase care
se detașează ușor: ”limba de portelan”;
- a doua zi: descuamarea (cojirea) de la exteriorul limbii spre interior: ”limba cu margini
rosii”;
- a treia zi: ca urmare a descuamării progresive „limba în 2V”; unul la vârf și altul la
baza limbii;

27
 - a patra zi: limba este total dezepitelizata: „limba zmeurie”;
- a cincea zi: limba începe să se reepitelizeze;
- după șapte zile limba este epitelizată: „limba lacuită” sau „de pisică”;
- după două săptămâni limba are un aspect normal.
Rolul asistentei medicale în examinarea paraclinică:
Colaborarea și examinarea clinică a bolnavului este una din sarcinile importante ale
asistentei. Ajutorul acordat medicului și bolnavului în cursul examinării clinice degerveaza pe
acesta din urmă de eforturi fizice și previne o serie de suferințe inutile, contribuie la crearea
unui climat afectiv favorabil între bolnav-medic-asistentă, face accesibilă medicului
explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu-l și cu instrumentalul necesar, toate
acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii bolnavului în stare fizică și psihică
precară la traumatismul examinărilor și recoltarea produselor biologice în vederea examinării.
Bolnavul trebuie pregătit pentru recoltare, pentru bună reușită a examenelor de
laborator, în primul rând trebuie să i se explice ce urmează să i se facă. Pentru aceasta ar
trebui să se folosească metode cât mai blânde și mai puțin traumatizante, alese de la caz la
caz. Bolnavii mai suspicioși sau agitați vor trebui liniștiți prin cuvinte potrivite sau, la nevoie,
chiar pe cale medicamentoasa.
Li se va explica bolnavilor necesitatea analizelor. Recoltarea se face după ce tot
materialul necesar a fost pregătit.
Vasul în care se face recoltarea trebuie să fie curat, uscat și sterilizat, seringile să fie de
unică folosință.
Înainte de recoltare vasele se vor eticheta, indicându-se numele bonului însoțitor.
Bonul însoțitor trebuie să cuprindă numele și prenumele bolnavului, numărul salonului și al
patului, diagnosticul clinic, natura produsului, analiza cerută, data recoltării și numele celui
care a făcut recoltarea.
În unele cazuri este bine dacă se indică și scopul pentru care se cere examenul.
Etichetarea vaselor trebuie făcută cu mare grijă, asistenta să se asigure că eticheta este bine
lipită, nu s-a pătat cu produsul recoltat făcând invizibile cele scrise.
Produsele biologice vor fi recoltate în cantitate suficientă pentru analiza cerută, după
normele indicate pentru fiecare produs și analiză în parte.

28
Investigaţiile care ajută la confirmarea suspiciunii de scarlatină sunt:
- teste de laborator pentru evidențierea sindromului biologic inflamator: leucocitoză cu
neutrofilie, eozinofilie, VSH accelerat, fibronogenemie crescută;
- teste bacteriologice: evidențierea prin culturi de la poarta de intrare, a streptococului
beta hemolitic; exudatul faringian se recoltează dimineața, înainte ca pacientul să
mănânce sau să se spele pe dinți, înainte de începerea tratamentului (cu ajutorul unui
tampon steril se șterg amigdalele și peretele posterior al faringelui, evitându-se
atingerea limbii, luetei și contaminarea lui cu salivă), la purtătorii sănătoși se
recoltează exudat nao-faringian și nazal; după recoltare tampoanele utilizate pentru
recoltarea exudatelor faringian, nao-faringian și nazal, se vor transporta în maximum 2
ore la laborator;
- teste serologice: reacția ASLO decelează anticorpii anti streptolizină – O.
Titrlul ASLO crește în următoarele condiţii:
- incovalescenţa după scarlatină crește peste 200 UI/ml ( titrurile normale ASLO sunt
cuprinse între 166-200 UI/ml );
- infecție streptococică în antecedentele recente ale pacientului, când se inregistreză o
creștere dinamică a titrului, după o angină streptococică, titrul ASLO crește în 2-3
săptămâni, atinge nivelul maxim în 5 săptămâni și scade apoi lent, până la 6-12 luni
(în cazul în care boala se vindecă);
- instalarea sau agravarea unei compicatii post streptococice (cu excepția coreei, când
ASLO este normal);
- eficiența tratamentului: antibioterapia instituită precoce face ca titrul ASLO să crească
mai puțin, iar corticoterapia determină revenirea mai rapidă a valorii normale; în
infecții streptococice netratate titrurile ating valori maximale (până la 2500 UI/ml);
- starea de purtător sănătos de streptococ beta-hemolitic.
Rolul asistentei medicale în administrarea tratamentului:
Antibioticele sunt substanțe medicamentoase dintre cele mai larg utilizate. Alegerea
medicamentului cât și ritmul de administrare se face de către medic; asistenta trebuie să
cunoască principial, criteriul de alegere.
Dozele de medicamente trebuie strict respectate. Antibioterapia nu este lipsită de
pericol. Pentru prevenirea acestora, înaintea începerii penicilinoterapiei, se testează
sensibilitatea pacientului față de acest antibiotic prin metoda indradermoreactiei executată cu
o soluție de penicilină 1000 UI/ml. Testul de sensibilitate, rezultatul acestuia, precum și
persoană care a exetutat-o sunt notate în foaia bolnavului.

29
Tratamentul standard al scarlatinei se face cu Peniciclina G:
La copil: 2 x 400 000 UI/zi până la vârsta de 8 ani, astfel 2 x 800 000 UI/zi, la interval
de 12 ore La adult: de 2 x 1-2 mil. UI/zi
Durata tratamentului cu Penicilină G: la 7 zile. După acest interval, se administrează
Moldamin (flacon a 600 000 UI la copilul peste 5 ani sau a 1 200 000 UI la adult), un flacon
pe săptămână, i.m., timp de 21 de zile.
În caz de alergie la Penicilină, se administrează timp de 10-14 zile, un Macrolid
(Eritromicină: 30-40 mg/kgc/zi sau Claritromicină 2 x 250 mg/zi); în acest caz se prelungește
durata tratamentului până la 14 zile, deoarece, nu se poate administra Moldamin (existând
alergia la Betalactamile).
Descrierea a două tehnici:
Recoltarea sȃngelui pentru VSH:
Asistenta medicală pregătește materialele necesare:
- seringă de 2ml de unică folosință;
- ace sterile de unică folosință;
- soluție de Citrat de Na 3,8%;
- perină, mușama, eprubete, tăvițe renale, garou, vată, alcool 70grade
Se pregătește pacientul psihic, explicându-i cu 24 h înainte necesitatea efectuării
examinării. Se pregătește pacientul fizic. Se anunță să nu mănânce și să păstreze repaus fizic.
Efectuarea tehnicii:
- asistenta medicală se spală pe mâini cu apa și cu săpun;
- îmbracă mănușile sterile;
- aspiră în seringă 0,4 ml Citrat de Na 3,8%;
- aplică garoul pacientului pentru a pune în evidență venă;
- puncționează vena și desface garoul;
- aspiră sânge până la 2ml ( 1,6 ml);
- retrage acul și aplică un tampon cu alcool;
- scurge amestecul sânge - citrat în eprubetă și omogenizează lent;
- așează eprubeta în stativ;
- îngrijește pacientul după puncție;
- pregătește produsul pentru laborator, completând buletinul;
- etichetează produsul și-l trimite la laborator;
- reorganizează locul de muncă;

30
Recoltarea exudatului faringian:
Exudatul faringian - lichid produs în procesul inflamator faringian. Recoltarea
secrețiilor faringiene se realizează în cazul anginelor (inflamația faringelui și amigdalelor) și
în boli declanșate de infecția faringiană (reumatism articular acut, nefrite, etc).
Scopul recoltării exudatului faringian este de a depista germenii patogeni la nivelul
faringelui, în vederea stabilirii tratamentului, precum și depistării persoanelor sănătoase
purtătoare de germeni.
Recomandări:
- este indicat ca bolnavul să fie „a jeun” sau la câteva ore după masă;
- recoltarea se realizează înaintea administrării antibioticelor.
Materiale necesare:
Tăviță renală, spatulă linguală sterilizată, eprubetă sterilă prevzuta cu port tampon cu
vată (sterile), lampă de spirt, chibrituri.
Tehnica:
- spălarea pe mâini cu apă și săpun;
- se aprinde lampa de spirt, se flambează gura eprubetei, fără să scoatem port tamponul;
- se invită pacientul să descida gură, cu spatula linguală sterilă se apasă limbă;
- se scoate port tamponul din eprubetă și se șterge depozitul de pe faringe și amigdale;
- se flambează gura eprubetei fără port-tampon;
- se întroduc în eprubetă port - tamponul cu produsul recoltat;
- se flambează din nou gura eprubetei;
- se etichetează cu următoarele date: numele și prenumele pacientului, locul recoltării,
data recoltării;
- se completează biletul de trimitere către laborator, care se trimite imediat cu produsul
recoltat;
- se spală mâinile cu apă și săpun.
Reorganizarea locului de muncă:
Instrumentalul folosit se curăță și se spală cu apă și săpun, se introduce în soluție
dezinfectantă și se pregătește pentru sterilizare.

31
 CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE

CAZUL I

Informaţii sociale
Nume si prenume: C.D
Vȃrsta: 8 ani
Sexul: masculin
Religia: ortodox
Grup sanguin: AII, Rh(+)
Ocupaţia: elev
Situaţia familiar: necăsatorit
Condiţii de viaţă: corespunzătoare
Motivele internării: febră, angină, vărsături, cefalee.
Data internării: 15.01.2020
Diagnostic angina eritematoasă; suspect de scarlatină.
Spitalul: Boli infecţioase, Secţia : diverse II.
Antecedente heredo-colaterale → bunica diagnosticată cu diabet; mama diagnosticată cu
litiază biliară.
Antecedente personale → apendicectomie; în copilarie a avut varicelă la vȃrsta de 3 ani
Greutatea 22 kg;
Înălţimea 120 cm.
Istoricul bolii:
Pacientul a inceput să verse prezentȃnd și febră ridicată (38-39˚C), cefalee, angină, febra
si vărsăturile au persistat peste noapte s-a prezentat la spital. Pacientul i s-a incercat scaderea
febrei cu comprese cu apă rece iar ca medicamente a luat 2 tablete de Paracetamol și o tabletă
de Metroclorpramid.
Obiceiuri în legătură cu alimentaţia:
- apetit diminuat;
- alimentaţia → alimente preferate: portocale și banane, ciorbă, salată orientala si
sarmale;
- lichide preferate: sucul natural, ceaiul de tei, iaurtul, apa plată;

32
 - numărul de mese: doua mese la 24 de ore;
- semne de deshidratare prezente.
Aparatul respirator:
- torace → normal conformat, murmur vezicular prezent;
- frecventa respiratorie este de 25 respiraţii pe minut.
Aparat cardiovascular:
- modificări de frecvenţă a pulsului → tahicardia este de 110 pulsaţii pe minut;
- tensiunea arterială este de 110 / 70 mmHg;
- puls este de 110 pulsaţii pe minut.
Aparat digestiv:
- abdomen suplu, nedureros la palpare;
- ficatul si splina în limite normale;
- tranzitul intestinal modificat datorită deficitului de volum lichidian legat de vărsături,
disfagie, anorexie, hipertermie, creșterea metabolismului.
Examenul de specialitate:
Analize de laborator → analize de sange: ASLO (antistreptolizin 0) =250; leucocitoză cu
polinucleoză, valoarea leucocitozei este de 10500 (mm³); euzinofilie 3%; VSH = este de 20
mm la oră;
Proteina C reactivă – pozitivă.
Analize de urină : sumar de urină → saruri biliare, pigmenti biliari, glucoză, hemoglobină,
corpi cetonici, albumină, cetonă → absente;
Proba Addis: hematii =100-1000 ml / min.
Leucocite = 1000-2000 ml / min.
Examenul fizic evidenţiază: angină, febră și începutul exantemului scarlatinos.

33
 PLAN DE ÎNGRIJIRE I

PROBLEMA OBIECTIVUL INTERVENȚII EVALUAREA

NEVOIA (de dependență) SURSA Autonome Delegate PACIENTULUI
(de dificultate)

1) Nevoia de Stare de proces inflamator cu ca pacientului Asigur un climat Ameliorez In urma ingrijirilor
a evita discomfort streptococ beta - sa i se corespunzator cu inflamaţia prin: acordate, pacientul
pericolele hemolitic amelioreze temperatură si gargară cu ceai de prezintă o ameliorare
Vulnerabilitate a inflamaţiei istmului
faţă de pericole starea de umiditate adecvate musetel,
dureri in gat, roseaţă discomfort si bomboane faringian, disfagia s-a
intensă, cefalee, Asigur o igiena diminuat iar pacientul
să i se corporală riguroasă antiseptice,
stare generală combataă analgezice, este echilibrat hidro-
Risc de si schimb lenjeria de
alterată, limba durerea de cap, dezinfecţie nazo- electrolitic.
transmitere a pat si de corp ori de
saburala gat, cefaleea faringiană
infecţiei cate ori este nevoie
Regimul va fi hidro- S-a adminstrat
ca pacientul să lacto-zaharat, supe pacientului
beneficieze de de legume, zeama de Penicilina G i.m.
ingrijiri pentru compot, sucuri de la 8 ore, 1000000
a fi in afara fructe, vitamine unitati / zi, 7-10
oricarui pericol Asez pacientul in zile, in primele 3-4
zile obligatoriu;
poziţia Penicilina V in
corespunzatoare doze ceva mai
(semi-sezut)pentru mari, tabletele,
a-i favoriza rspiraţia fiind administrate
Asigur un aport pe nemancate
lichidian suficient pentru o mai buna
pentru a preveni absortie
deshidratarea

34
2) Nevoia de Hipertermie Proces inflamator, Pacientul sa-si Pregatesc psihic Administrez Se combate
a-si mentine dereglarea centrilor menţină pacientul inaintea medicatia deshidratarea prin
temperatura termoreglatori: temperatura tehnicii de recoltarerecomandata ăde administrarea de
corpului in corpului in si examinare. medic: antitermice, lichide pe cale orală.
limite -febra ridicată,
normale -transpiraţii abundente, limite normale Asigur imbracaminte antibiotice.
-tegumente umede, si să fie lejera, pentru a
-frisoane echilibrat permite pierderea de
hidro- caldură.
electrolitic.
Aplic comprese reci,
Pacientul să impachetari reci,
aiba o stare de punga cu gheata,
bine fizic si frictiuni.
psihic.
incalzesc pacientul
in caz de frisoane,
prin invelirea cu 1-2
paturi.

3)Nevoia de Alimentaţie Pacientul sa Explorez preferinţele Aplic tratamentul In urma ingrijirilor

a bea si a inadecvata prin Datorita anginei prezinte o stare pacientului asupra medicamentos acordate, pacientul
manca deficit Eritematoase: corporală alimentelor permise prescris de medic. prezinta o ameliorare
corespunzatoae si interzise. a inflamaţiei istmului
-dureri la deglutiţie, din punct de faringian, disfagia s-a
-inapetenţă, Asigur confortul diminuat iar pacientul
vedere psihic si necesar in timpul
-scaderea ponderală, fizic. este echilibrat hidro-
-anorexie, alimentării. electrolitic.
- discreta greaţă. Pacientul sa fie

35
alimentat si Asigur alimentaţia
hidratat pacientului
corespuzator repartizată in mese
atat cantitativ de zi si mici
si calitativ. cantitativ.

36
CAZUL II

Informaţii sociale
Nume si prenume: E.O
Vȃrsta: 42 ani
Sexul: masculin
Religia: ortodox
Grup sanguin: AII, Rh(-)
Ocupaţia: muncitor
Situaţia familiar: căsatorit
Condiţii de viaţă: corespunzătoare
Motivele internării: Febră, vărsături, angină caracterizată prin dureri de gȃt, cefalee, exantem
scarlatinos.
Data internării: 02.02.2020
Diagnostic anginăeritematoasă; suspect de scarlatină
Spitalul: Boli infecţioase,
Antecedente heredo-colaterale →; mama diagnosticată cu hepatită cronică
Antecedente personale → apendicectomie;
Greutatea 88 kg
Înălţimea 186 cm
Istoricul bolii:
Pacientul a inceput să verse prezentȃnd și febră ridicată (38-39˚C), cefalee, angină,
febra si vărsăturile au persistat peste noapte s-a prezentat la spital. Pacientul a observat
apariţia unor papule mici și roșii rugoase la nivelul gȃtului și toracelui, motiv pentru care s-a
prezentat la spitalul de boli infecto-contagioase.
Obiceiuri în legătură cu alimentaţia:
- apetit diminuat;
- alimentaţia → alimente preferate: portocale și banane, ciorbă, salată orientala si
sarmale;
- lichide preferate: sucul natural, apa plată;
- numărul de mese: doua mese la 24 de ore;
- semne de deshidratare prezente.

37
Aparatul respirator:
- torace → normal conformat, murmur vezicular prezent;
- frecventa respiratorie este de 25 respiraţii pe minut.
Aparat cardiovascular:
- modificări de frecvenţă a pulsului → tahicardia este de 110 pulsaţii pe minut;
- tensiunea arterială este de 120 / 70 mmHg;
- puls este de 100 pulsaţii pe minut.
Aparat digestiv:
- abdomen suplu, nedureros la palpare;
- ficatul si splina în limite normale;
- tranzitul intestinal modificat datorită deficitului de volum lichidian legat de vărsături,
disfagie, anorexie, hipertermie, creșterea metabolismului.
Examenul de specialitate:
Analize de laborator → analize de sange: ASLO (antistreptolizin 0) = 250; leucocitoză cu
polinucleoză, valoarea leucocitozei este de 10500 (mm³); euzinofilie 3%; VSH = este de 20
mm la oră;
Proteina C reactiva – pozitiva
Analize de urină : sumar de urină → saruri biliare, pigmenti biliari, glucoză, hemoglobină,
corpi cetonici, albumină, cetonă → absente;
Proba Addis: hematii =100-1000 ml / min;
Leucocite = 1000-2000 ml / min;
Examenul fizic evidenţiază: angină, febră și începutul exantemului scarlatinos.

38
 PLAN DE ÎNGRIJIRE II

PROBLEMA OBIECTIVUL INTERVENȚII EVALUAREA

NEVOIA (de dependență) SURSA Autonome Delegate PACIENTULUI
(de dificultate)
1) Nevoia de Hipertemie din Dureri la Pacientului sa i Comprese reci Administrez la Pacientul este
ai mentine cauza procesului deglutiţie, se diminueze aplicate pe cap, indicatia afebril.
temperatura infecţios. inapetenţă, febra. torace sau trunchi. doctorului
corpului in scaderea antitermice:
limite ponderală, Daca tegumentele aspirina,
normale anorexie. devin cianotice se algocalmin.
intrerupe aplicaţia
compreselor.

Asistenta medicala
schimbă compresele
la interval de 10-15
minute; de 3-6 ori,
pană cand se
observaă scăderea
temperaturii cu 1-2
grade.

2) Nevoia de Risc de Dificultate la Pacientul sa fie Incurajez pacientul Administrez In urma

a te deshidratare din inghitire, echilibrat sa bea 2-3 l de tratament la ingrijirilor
alimenta si cauza varsăturilor, trecerea hidro- lichid in fiecare zi. indicatia acordate,
hidrata. disfagie, consum dificilă in electrolitic. medicului. prezintă o
redus de lichide. esofag a Regim hidro-lacto- ameliorare,
alimentelor. zaharat, supe de pacientul fiind
legume, zeamă de echilibrat hidro-
compot, sucuri de electrolitic.

39
 fructe.
3) Nevoia de Alterarea Proces Pacientul sa nu Asiguram igiena La indicatia In urma
a fi curat, integrităţii infecţios. devină sursă de tegumentelor si doctorului ingrijirilor
ingrijit, de a mucoaselor si infectie. mucoaselor, administrez acordate,
proteja tegumentelor. Erupţii tegumentele se pacientului mucoasele si
tegumentele cutanate. mentin in perfectă pentru tegumentele
si mucoasele stare de igiena prin dezinfecţtia incep sa revina la
Transpiraţii. curatare zilnică prin nazo-faringiană normal.
pudraj cu talc faringosept si
Febră. mentolat. instalatii nazale Pacientul nu a
cu colargol. dezvoltat
Igiena mucoasei complicatii sau
bucale se realizează infectii
prin gargară cu ceai nosocomiale
caldut de
musetel,iar
curătarea secretiilor
nazale se face cu
tampoane de vată
umezite.

40
CAZUL III

Informaţii sociale
Nume si prenume: R.N
Vȃrsta: 19 ani
Sexul: masculin
Religia: ortodox
Grup sanguin: AII, Rh(+)
Ocupaţia: elev
Situaţia familiar: necăsatorit
Condiţii de viaţă: corespunzătoare
Motivele internării: febră, angină, vărsături, cefalee.
Data internării: 28.03.2020
Diagnostic angină eritematoasă; suspect de scarlatină.
Antecedente heredo-colaterale → bunica diagnosticată cu infarct miocardic acut.
Antecedente personale → în copilarie a avut varicelă la vȃrsta de 4 ani.
Greutatea 80 kg
Înălţimea 175 cm
Istoricul bolii:
Pacientul a inceput să verse prezentȃnd și febră ridicată (38-39˚C), cefalee, angină, febră
si vărsăturile au persistat peste noapte cand s-a prezentat la spital.
Obiceiuri în legătură cu alimentaţia:
- apetit diminuat;
- alimentaţia → alimente preferate: portocale și banane, ciorbă, cartofi prajitţi,salata
orientală si sarmale;
- lichide preferate: sucul, ceaiul de tei, iaurtul, apa plată;
- semne de deshidratare prezente.
Aparatul respirator
- torace → normal conformat, murmur vezicular prezent;
- frecvenţa respiratorie este de 25 respiraţii pe minut;
Aparat cardiovascular
- modificări de frecvenţă a pulsului → tahicardia este de 110 pulsaţii pe minut;
- tensiunea arterială este de 110 / 70 mmHg;

41
 - puls este de 110 pulsaţii pe minut.
Aparat digestiv:
- abdomen suplu, nedureros la palpare;
- ficatul si splina în limite normale;
- tranzitul intestinal modificat datorită deficitului de volum lichidian legat de vărsături,
disfagie, anorexie, hipertermie, creșterea metabolismului.
Examenul de specialitate:
Analize de laborator → analize de sange: ASLO (antistreptolizin 0) =250; leucocitoză cu
polinucleoză, valoarea leucocitozei este de 10500 (mm³); euzinofilie 3%; VSH = este de 20
mm la oră.
Proteina C reactivă – pozitivă.
Analize de urină : sumar de urină → saruri biliare, pigmenti biliari, glucoză, hemoglobină,
corpi cetonici, albumină, cetonă → absente.
Proba Addis: hematii =100-1000 ml / min.
Leucocite = 1000-2000 ml / min.
Examenul fizic evidenţiază: angină, febră și începutul exantemului scarlatinos.

42
 PLAN DE ÎNGRIJIRE III

PROBLEMA OBIECTIVUL INTERVENȚII EVALUAREA

NEVOIA (de dependență) SURSA Autonome Delegate PACIENTULUI
(de dificultate)
1) Nevoia de Obstructia cailor Proces Dezobstruarea Hidratez pacientul Am instilat Respiratia este
a respira si respiratorii. inflamator si cailor cu ceaiuri calde picaturi in nas cu favorabilă.
a avea o infecto- respiratorii si pentru ser fiziologic
circulatie Dispnee. contagios. usurarea dezobstruarea cailor pentru
buna respiratiei cat respiratorii dezobstruarea
mai curand superioare. cailor
posibil. respiratorii
Am masurat si superioare.
notat in foaia de
observatie frecventa Am recoltat
respiratiilor. sange pentru
VSH, HLG si
Asigur un aport examene
suficient de lichide biochimice
pe 24 h.

2) Nevoia de Dificultatea de a Febra. Pacientul sa Asigurarea orelor Am administrat Pacientul nu mai

a dormi si a dormi si a se doarmă de somn necesare, la indicatia prezintă semnele
se odihni odihni. Obstructţia suficient si să creand un climat medicului deshidratarii.
cailor se odihnească care să satisfacă antitermice:
respiratorii satisfacător. somnul. nurofen si
superioare. algocalmin.
Am aerisit salonul,
Prurit. pastrand o Am administrat
temperatură Penicilina G
corespunatoare de l.v/6 h.

43
 20-22 grade C si o
umiditate
corespunzătoare.

Am asigurat igiena
tegumentelor si a
mucoaselor prin
curatare zilnică,
prin pudraj cu talc
mentolat.

3) Nevoia de Dificultate de a Mediu Pacientul să Explorez ce Am administrat Pacientul se

a se receea indeplinii activitaţi spitalicesc. participe zilnic activitaţi creative ii Penicilina G LA declară mulţumit
recreative. la diferite produc pacientului 6h si se simte mai
Anxietate. activiţăti placere. bine de cand
recreative. participă la
Planific activitaţtile activitatile
recreative impreună recreative.
cu bolnavul.

Asigur un mediu
corespunzător
nevoilor sale.

44
 CONCLUZII

În lotul de 30 pacienţi internaţi cu diagnosticul de Scarlatină în Secţia de Boli

Infecţioase, analiza din punct de vedere a particularităţilor epidemiologice, clinico-
paraclinice şi evolutive a evidenţiat următoarele concluzii:
Majoritatea pacienţilor au aparţinut grupei de varsta 5-14 ani 60%), ceea care
corespunde cu datele din literatura de specialitate.
Predominanţa cazurilor de sex masculin a fost de 63% din totalul pacienţilor incluşi în
lot. Bolnavii din mediul rural au fost în proporţie de 63%.
Procentul crescut de contacţi cu bolnavi cu infecţii streptococice (93%), sugerează
deficienţe în izolarea şi tratarea corespunzătoare a acestor pacienţi, consideraţi a fi posibilă
sursă de infecţie.
Calea directă de transmitere a bolii a fost identificatăîn majoritatea cazurilor (93%), în
colectivităţile de copii şcolari şi preşcolari.
Evoluţia bolii a fost favorabilă, cu un procent ridicat de forme clinice uşoare şi medii
(97%).
Durata de spitalizare a fost de 7 zile în majoritatea cazurilor (97%), indiferent de
prezenţa sau nu a complicaţiilor.
Scarlatina rămâne în continuare o problemă de sănătate publică, dat fiind riscul crescut
de transmitere a agentului etiologic în colectivităţi şi implicit acela al apariţiei de complicaţii
poststreptococice.

45
 CUPRINS

MOTTO………………………………………………………………………………………..3

ARGUMENT…………………………………………………………..………………………4

CUPRINS…………………………………………………………………..…………………..5

CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI RESPIRATOR...............6
CAPITOLUL II
NOŢIUNI TEORETICE ALE SCARLATINEI.......................................................................14
1. DEFINIŢIE........................................................................................................................14
2. ETIOLOGIE......................................................................................................................14
3. EPIDEMIOLOGIE............................................................................................................14
4. PATOGENIE....................................................................................................................15
5.SEMNE ȘI SIMPTOME....................................................................................................16
6. COMPLICAŢII.................................................................................................................21
7. DIAGNOSTIC..................................................................................................................22
8. PROGNOSTIC..................................................................................................................22
9. TRATAMENT..................................................................................................................22
10. PROFILAXIE..................................................................................................................23
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU SCARLATINĂ24
CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE...................................................................................................................32
CAZUL I...............................................................................................................................32
CAZUL II..............................................................................................................................36
CAZUL III.............................................................................................................................40
CONCLUZII.............................................................................................................................44
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................45