Scoala Postliceala Sanitara V.

Henderson, Sibiu
Prof. Gabriela Bădănac

SISTEMUL RESPIRATOR

Activitatile fiziologice ale organismului uman necesita un consum permanent de

energie. Totalitatea organelor care au rolul de a prelua din aerul atmosferic O2
necesar oxidarii substantelor organice in scopul obtinerii energiei si de a elimina CO2
din organism, alcătuiesc sistemul respirator.

1. Structura sistemului respirator :

Sistemul respirator cuprinde:

- Căile respiratorii superioare (extrapulmonare)

- Plămânii

1
 a. Căile respiratorii sunt reprezentate de:

- Cavitatea nazală
- Faringe
- Laringe
- Trahee
- Bronhii

Cavitatea nazală. Septul nazal desparte cavitatea în două camere simetrice

numite fose nazale; ele comunică cu exteriorul prin orificiile narinare şi cu
rinofaringele prin coane. La interior sunt captusite de mucoasa nazala, care are in
partea superioara mucoasa olfactiva ce contine receptorii olfactivi.

Mucoasa nazala cu vascularizatie bogata, asigura preincalzirea aerului inspirat,

in timp ce firele de par nazale constituie un dispozitiv de filtrare a aerului.

Faringele. Se găseşte între cavitatea nazală şi laringe. Aparţine atât aparatului

respirator cât şi celui digestiv. Este un conduct musculo –membranos, dispus de la
baza craniului până în dreptul vertebrei C8. In faringe se deschid orificiile trompelor
lui Eustachio si esofagul.

Laringele. Este format din cartilaje legate între ele prin ligamente şi articulaţii.
Aerul intra si iese din laringe prin orificiul sau superior, glota. Aceasta este acoperita
in timpul deglutitiei cu un capacel cartilaginos, epiglota.

Laringele are dublă funcţie:

- de conducere a aerului
- de fonaţie (datorită lui putem să vorbim).

Sectiune transversala prin laringe: 1. epiglota; 2. corzi vocale superioare; 3. glota;

4. corzi vocale inferioare; 5. cartilaj laringian.

Mucoasa care il captuseste formeaza doua perechi de plici, una superioara si una
inferioara, numite corzile vocale. Plicile inferioare au rol in vorbire. Producerea
sunetelor articulate este realizata de vibratia corzilor vocale in timpul expiratiei. La
producerea sunetelor participa limba, buzele si organe rezonatoare: cavitatea nazala,
cavitatea bucala si sinusurile osoase. Faţa anterioară a laringelui vine în raport cu
glanda tiroidă.

Traheea. Este un organ sub formă de tub. Continuă laringele şi se intinde de la

vertebra C6 până la T4 de unde se ramifica în două bronhii. Are o lungime de 10-12
cm şi un calibru de 1,5 – 2 cm.

2
 Prezintă două segmente: unul cervical si unul toracal. Segmentul cervical vine în
raport posterior cu esofagul şi anterior cu istmul glandei tiroide.

În structura traheei se distinge un schelet fibrocartilaginos format din 15-20 de

inele incomplete posterior. Partea posterioara a inelelor, dinspre esofag, este
completata cu tesut conjunctiv.

Traheea este captusita cu un epiteliu respirator pseudostraficat, format din celule

ciliate si mucoase. Cilii vibratili, cu miscare ondulatorie permanenta, imping spre
faringe surplusul de mucus si eventualele impuritati ajunse pana aici.

Bronhiile. La nivelul vertebrei T4 traheea se bifurcă în două bronhii principale:

dreaptă si stângă
Aceste bronhii pătrund în plămâni prin hil de unde se ramifică intrapulmonar
formând arborele bronşic. Între cele două bronhii există o serie de deosebiri:

- Bronhia dreaptă este aproape verticală, cea stângă este aproape orizontală
- Cea stângă este mai lungă, are 5 cm, cea dreaptă este mai scurtă are 2,5
- Cea stângă este mai subţire ca şi calibru (1 cm), iar cea dreaptă are calibru de
- 1,5 cm

Structura bronhiilor este asemănătoare cu a traheei, fiind formate din inele

cartilaginoase incomplete posterior.

b. Plamanii reprezinta organele respiratorii propriu-zise, in care au loc

schimburile de gaze dintre organism si aerul atmosferic. Ei sunt asezati in cavitatea
toracica, deasupra diafragmei.

Fiecare plaman este invelit de pleura. Pleura prezinta o foita parietala, care adera
la peretii toracelui, si o foita viscerala, care adera la plaman. Ele delimiteaza o
cavitate pleurala in care se gaseste lichid pleural, secretat de celulele epiteliului
pleural. Acest lichid are rol in mecanica inspiratiei.

Consistenta plamanilor este elastica, spongioasa. Pe fata externa se gasesc

scizuri care impart plamanii in lobi: plamanul drept in trei lobi, iar plamanul stang in
doi lobi. Pe fata interna se afla hilul plamanului, pe unde ies si intra bronhia
principala, vasele sangvine, limfatice si fibrele nervoase (plexul pulmonar). Acestea
constituie pediculul pulmonar.

Plamanul este alcatuit din doua formatiuni anatomice distincte: arborele bronsic si
alveolele pulmonare.

1) Arborele bronsic cuprinde totalitatea bronhiilor intrapulmonare, care rezulta din

ramificarea bronhiilor principale. Bronhiile principale se ramifica in:

- bronhiile lobare, care se distribuie la lobii pulmonari;

- bronhiile segmentare, ce se distribuie la segmentele pulmonare

- bronhiolele interlobulare, care deservesc lobulii pulmonari;

3
- bronhiolele terminale,

- bronhiolele respiratorii;

- ductele alveolare terminate cu alveole.

Bronhiolele respiratorii, impreuna cu formatiunile derivate din ele, formeaza acinii

pulmonari. Acinul pulmonar este unitatea morfofunctionala a plămânului.

Sectiune prin cavitatea toracica:

1. bronhie primara; 2. bronhie lobara; 3. bronhie segmentara; 4. bronhiole

lobulare; 5. bronhiole terminale; 6. diafragma; 7. inima; 8. ramificatia traheei; 9.
trahee; 10. laringe.

2) Alveolele pulmonare au forma unor saculeti cu pereti subtiri, adaptati

schimburilor gazoase. Epiteliul alveolar are dubla functie, fagocitara si respiratorie.
Suprafata totala a acestuia este de 80-120 m2.

In jurul alveolelor se gaseste o bogata retea de capilare.

Peretii capilarelor impreuna cu peretii alveolelor formeaza membrana alveolo-

capilara. La acest nivel au loc schimburile de gaze.

4
2. Fiziologia respiratiei

Procesele esentiale ale respiratiei sunt urmatoarele:

1. Ventilatia pulmonara realizata prin miscarile respiratorii.

2. Schimburile gazoase intre aerul atmosferic si sange, prin membrana

alveolo-capilara.

a. Transportul sangvin al gazelor respiratorii.

b. Schimbul de gaze intre sange si tesuturi.
c. Producerea de energie prin respiratia (oxidarea) celulara.

3. Mecanismele nervoase si umorale de reglare si adaptare a respiratiei la

conditiile de mediu

1. Ventilatia pulmonara

Procesele mecanice respiratorii sunt procesele prin care cavitatea toracica isi
modifica volumul, in sensul cresterii sau micsorarii sale, ceea ce permite inspiratia si
expiratia pulmonara.

Inspiratia este un act motor activ, realizat cu ajutorul muschilor respiratori. Prin
contractia acestora se modifica volumul cutiei toracice prin modificarea celor 3
diametre: longitudinal, transversal si anteroposterior.

Modificarea diametrelor:
- Longitudinalal: se datoreaza coborârii diafragmului si ridicarii coastelor I.VI;
- Transversal: ridicarii si rotirii coastelor I.VI.
- Sagital: se datoreaza ridicarii coastelor I.VI;

Ca urmare, plamanii se dilata pasiv, volumul pulmonar creste, iar presiunea

aerului pulmonar devine mai mica decat presiunea atmosferica.
Diferenta de presiune face ca aerul atmosferic sa patrunda in plamani pasiv,
realizandu-se inspiratia. Inspiratia este determinata de contractia muschilor
intercostali externi, supracostali si a diafragmei.

Expiratia este un proces pasiv. In conditii obisnuite, toracele revine la

dimensiunile sale de repaus, ca urmare a relaxarii musculaturii respiratorii.
Presiunea din interiorul plamanilor creste, iar o parte din aerul introdus in plamani
este expulzat.

Inscrierea miscarilor respiratorii se face cu ajutorul pneumografului,

inregistrarea grafica a miscarilor purtand numele de pneumograma.

Frecventa miscarilor respiratorii, in stare de repaus, este de 16 respiratii /

minut la barbat si 18 respiratii / minut la femeie.

Frecventa si amplitudinea miscarilor respiratorii variaza in functie de necesitatile

de O2 si mai ales de cantitatea de CO2 produsa.

5
 O metoda simpla pentru studiul ventilatiei pulmonare este inregistrarea
volumului aerului deplasat spre interiorul si, respectiv, exteriorul plamanilor, procedeu
numit spirometrie (datorita denumirii aparatului utilizat — spirometru).

Exista patru volume pulmonare diferite:

1. Volumul curent (VC) este volumul de aer inspirat si expirat in timpul respiratiei
normale; in medie este de 500 ml.

2. Volumul inspirator de rezerva (VIR) este un volum suplimentar de aer care

poate fi inspirat peste volumul curent (printr-o inspiratie fortata) 1500 ml.

3. Volumul expirator de rezerva (VER) reprezinta cantitatea suplimentara de aer

care poate fi expirata in urma unei expiratii fortate, dupa expirarea unui volum curent
– 1500 ml.

4. Volumul rezidual (VR) este volumul de aer care ramane in plamani si dupa o
expiratie fortata totala — 1500 ml.

Capacitatile pulmonare sunt sume de doua sau mai multe volume pulmonare:

Capacitatea vitala, (CV) egala cu suma dintre volumul inspirator de rezerva, volumul
curent si volumul expirator de rezerva, reprezinta volumul maxim de aer pe care o
persoana il poate scoate din plamani dupa o inspiratie maxima (3500 ml).

CV = VC + VIR + VER

Capacitatea pulmonara totala (CPT) egala cu capacitatea vitala plus volumul

rezidual, reprezinta volumul maxim pana la care pot fi expansionati plamanii prin efort
inspirator maxim (5000 ml).

CPT = CV + VR

2. Schimburile gazoase respiratorii.

Schimburile gazoase respiratorii se desfasoara in organism in trei etape:

pulmonara, sangvina si celulara.

a) Respiratia pulmonara. La nivelul alveolelor pulmonare are loc schimbul de

gaze intre aerul alveolar si sangele venos din capilarele alveolare. Acest schimb se
realizeaza pe baza unor legi fizice si a unor structuri si proprietati specifice ale
membranelor alveolo-capilare.

6
 Membrana alveolo-capilara si schimburile gazoase respiratorii

1. pelicula acelulara; 2. epiteliu alveolar; 3. membrana bazala; 4. spatiu interstitial; 5.

membrana bazala capilara; 6. endoteliu capilar; 7. eritrocit.

Legea schimbului de gaze este o lege fizica - legea lui Dalton, conform careia,
fiecare gaz difuzeaza pasiv de la presiune partiala mare la presiune partiala mica

Oxigenarea sangelui la nivelul capilarelor alveolare se numeste hematoza

pulmonara. Structura prin care se face acest schimb este membrana alveolo-
capilara.

b) Transportul oxigenului si dioxidului de carbon prin sange. Atat sangele

arterial, cat si cel venos transporta cantitati de O2 si CO2 aproximativ constante.
Gazele respiratorii sunt transportate sub doua forme: o forma libera, dizolvata fizic in
plasma, si o forma legata, combinata chimic in compusi labili.

— O2 este transportat dizolvat in plasma si combinat cu

hemoglobina (oxihemoglobina) in cantitate mult mai mare decat forma dizolvata.

— CO2 este transportat sub forma dizolvata, de bicarbonati de Na si K, de

carbonati si sub forma de carbohemoglobina.

7
 Oxihemoglobina formata la nivel pulmonar se disociaza in tesuturi unde
concentratia si presiunea partiala a O2 sunt mai scazute decat in sangele arterial.
Forma libera a O2 din sange are o importanta deosebita, reprezentand stadiul initial si
obligatoriu pentru intreaga cantitate de O2, care intai se dizolva in plasma, si apoi se
combina labil cu hemoglobina, rezultand HbO2.

Combinarea O2 cu hemoglobina, usurata de prezenta Fe2+, nu este o

oxidare propriu-zisa, ci o oxigenare, deoarece fierul ramane tot in stare de Fe2+.

Atat in plasma, cat si in eritrocite, sub influenta anhidrazei carbonice, CO 2 se

hidrateaza, rezultand H2CO3. Acesta se disociaza, eliberand HCO3- care se combina
cu K+ in eritrocite si cu Na+ in plasma.

In concluzie:

I. Transportul O2

- in sange O2 – a) dizolvat in plasma – 0,3 ml/100ml sange

b) combinat cu Hb – dependent de pres. partiala a O2

II.Transportul CO2

1) – dizolvat in plasma – 8%
2) – bicarbonati – 80 – 85 %
3) – legat de Hb – 5 – 10 %

c) Respiratia celulara (tisulara)

Actul complex al respiratiei tisulare se realizeaza cu participarea a doua mari

categorii de procese:

- procese fizice de difuziune a celor doua gaze

- reactii chimice oxidoreducatoare, eliberatoare de energie.