Scoala Postliceală Sanitară V.

Henderson, Sibiu
Prof. Bădănac Gabriela

C7 Aparatul cardiovascular

A. Generalități

Este format dintr-un organ central numit cord și un sistem de vase prin care circulă
sângele (artere, capilare si vene) și limfa (vase limfatice).

Inima este un organ musculos, cavitar, cu două atrii si două ventricule, avand
formă de trunchi de con cu baza situată posterior si varful anterior; pompeaza sânge
în tot organismul prin contractii ritmice, în vasele de sânge de diametre diferite.

Inima realizează aproximativ 60-100 batai /minut, si aproximativ 100.000 batai/ zi

Inima este localizata în cutia toracică, în etajul inferior al mediastinului anterior –

compartimentul pericardic – între cei 2 plămâni şi deasupra diafragmei
Este fixată la peretele toracic prin intermediul pericardului, o formaţiune
membranoasă, formată din 2 foițe, care înveleşte inima şi baza vaselor mari

Localizarea inimii in organism

Configurația interioară a inimii

Inima este compartimentată în cele patru cavităti: două atrii si două ventricule,
separate intre ele prin septurile interventriculare si interatriale.
Atriul si ventriculul corespunzator, comunică intre ele prin orificiile atrioventriculare
care posedă aparat valvular alcătuit din valve atrioventriculare, care se deschid doar
intr-un sens, spre ventricule
- tricuspidă in dreapta si bicuspidă in stanga.

1
 Din fiecare ventricul porneste cate o arteră mare: din ventriculul drept
artera pulmonara, iar din ventriculul stang artera aortă; comunicarea ventriculelor cu
arterele corespunzătoare se realizează printr-un orificiu arterial prevăzut cu valvulele
sigmoide.

Structural, cordul prezinta trei învelișuri:

- extern = epicardul, ce corespunde pericardului visceral (foita interna)

- mijlociu = miocardul (muschiul inimii)
- intern = endocardul, care captușește cavitățile cordului și se continuă cu endoteliul
arterelor.

Miocardul - tunica musculară mai groasă in ventricule decat in atrii, alcătuită din
fibre musculare striate, proprii pentru fiecare cavitate sau unitare celor două
ventricule.

In grosimea miocardului se afla sistemul excitoconductor (tesutul nodal) sau

miocardul embrionar
Acesta este un dispozitiv neuromuscular , care asigură generarea impulsului de
contractie intermitent si transmiterea lui din atrii in ventricule (automatismul cardiac).

Țesutul nodal cuprinde: nodulul sinoatrial, situat la locul de vărsare al venei cave
superioare in atriul drept.
2
 De aici, excitatia porneste si se difuzează in musculatura atriului drept, apoi spre
nodulul atrioventricular (din septul interatrial), prin fasciculul Hiss care străbate septul
interventricular si se imparte in două ramuri: dreapta pentru ventriculul drept si
stanga pentru ventriculul stang, formand reteaua Purkinje.

C. Vascularizaţia inimii

Este asigurata de cele doua artere coronare, dreapta si stângă; sangele venos al
cordului este colectat de venele coronare care se varsa in sinusul coronar care se
deschide in atriul drept.

D. Arborele circulator

Cuprinde sistemul vascular sanguin, alcătuit din artere, capilare, vene si sistemul
vascular limfatic, format din vase limfatice si ganglioni limfatici.

Structural, componentele sistemului vascular sunt alcătuite din endoteliu, in jurul

căruia se găsesc fibre musculare și elastice, fibre de colagen și reticulină (aparțin
tesutului conjunctiv).

3
 1. Arborele arterial

Arterele reprezinta totalitatea vaselor sanguine care pleacă de la inimă, ducand

sangele la tesuturi si organe.

După predominanta țesutului elastic sau muscular, arterele se impart:

- artere de tip elastic, mari care permit evacuarea ritmică a sangelui de la inimă

- artere de tip muscular sau medii, care asigură circulatia adecvată stării de
functionalitate a diferitelor tesuturi si organe; mentin raportul intre debitul sanguin si
necesitătile organului.

- arteriole, prin care sangele circulă sub o presiune relativ mare dar, el trebuie
distribuit la o presiune mai mică pentru a intra in capilare; au un perete gros si un
lumen foarte strâmt.

Artera aorta - are originea in ventriculul stang si se imparte in două segmente:

aorta toracică si aorta abdominală.

Aorta toracică are trei portiuni:

- crosa aortică este portiunea initială, ascendenta, de la orificiul de origine al aortei

pană in dreptul vertebrei toracale T4.

- a doua portiune este aorta toracică descendentă de la vertebra toracală T4 la hiatul

diafragmatic, in dreptul vertebrei toracale T12.

- a treia portiune este reprezentată de aorta abdominală care se intinde de la

vertebra toracală T12 la vertebra lombară L4

4
a) Crosa aortică - descrie un arc de cerc si are două segmente: un segment
ascendent si unul orizontal

Segmentul ascendent se alătură trunchiului arterei pulmonare; de la acest nivel se

desprind arterele coronare si cele trei trunchiuri arteriale mari:

- trunchiul arterial brahiocefalic din care se desprind:

- artera carotidă
- artera subclaviculară

b) Aorta toracică descendentă - continuă crosa aortică, coborand paralel cu coloana

vertebrală. Dă ramuri viscerale pentru bronhii, esofag si ramuri parietale pentru
spatiile intercostale.

c) Aorta abdominală - se intinde de la vertebra toracală T12 la vertebra lombară L 4,

de unde se bifurcă in arterele iliace comune (artera iliacă internă si artera iliacă
externă) si artera sacrală.

- Artera iliacă internă reprezinta principala arteră ale cărei ramuri irigă organele din
pelvis.

- Artera iliacă externă devine apoi artera femurală din care se desprind ramurile
arteriale ce vascularizează membrul inferior.

5
 1. Arterele extremitatii cefalice

Provin din arcul aortic, prin artera carotida comuna in jumătatea stangă (direct) sau
prin trunchiul brahiocefalic in jumătatea dreaptă (indirect); acesta se bifurcă in artera
carotidă comună si artera subclaviculară.

Artera carotidă internă participă la vascularizatia creierului.

2. Arterele membrelor superioare

Se desprind din arcul aortic prin artera subclaviculară stangă direct sau indirect
prin trunchiul branhiocefalic arterial drept din care se desprinde artera subclaviculară
dreaptă.

a) Artera sublaviculară prin artera axilară cu ramurile sale, irigă membrul superior; ea
dă și ramuri pentru encefal, regiunea inferioară a gatului și peretele toracic.

b) Artera brahială continuă artera axilară, iar la plica cotului se bifurcă in două ramuri
terminale: artera ulnară si artera radială la nivelul antebratului, regiunii radiocarpiene
si mainii.

6
3. Arterele peretilor trunchiului si viscerelor

Sunt artere ce provin din artera subclaviculară.

La nivelul viscerelor toraco – abdomino - pelvine se distribuie ramurile aortei
descendente, toracice și abdominale.

Din portiunea toracica a aortei se desprind artere esofagiene, bronsice,

pericardice, intercostale, diafragmatice superioare.

Din partea abdominala a aortei iau nastere trunchiul celiac, din care pornesc
arterele splenica, hepatica si gastrica stanga.

Mai jos se desprind artera mezenterica superioara, care iriga pancreasul, intestinul
subtire si colonul drept, artera mezenterica inferioara pentru restul colonului si rect,
arterele genitale si renale, arterele lombare si diafragmatice inferioare.

7
4. Arterele membrelor inferioare

Din aorta abdominală se desprind cele două artere iliace comune care se divid,
fiecare din ele in artera iliacă interna (sau hipogastrică) si artera atera iliaca externă.

8
 Artera iliacă externă este sursa principală de irigație a membrului inferior, pentru
că se continuă cu artera femurală de la nivelul ligamentului inghinal pană in treimea
inferioară a coapsei.

1. Artera femurală - irigă articulatia coxofemulară , regiunea inferioară a

abdomenului, regiunea coapsei (anterioară si posterioară a coapsei) si se continuă
cu artera poplitee. Ramul cel mai gros este artera femurală profundă din care se
desprind arterele circumflexe pentru muschii flexori ai coapsei.

2. Artera poplitee continuă artera femurală si se bifurcă in dreptul interliniei articulare

a genunchiului in artera tibială anterioară si trunchiul tibiofibular.

- Artera tibială anterioară - la inceput este situată in partea posterioară a gambei si

apoi trece pe fata anterioară. Se distribuie regiunii inferioare a coapsei si
genunchiului

- Artera tibială posterioară - continuă directia arterei poplitee; prin ramurile sale
terminale formează arcadele plantare din care se desprind ramuri digitale.

2. Arborele venos

Venele - sunt vasele care colectează sangele de la nivel capilar din jurul organelor
si il transportă la inimă.

Sunt alcătuite din doua tunici și au următoarele caracteristici:

- peretele este mult mai subtire

- lumenul mai larg
- fibre musculare si elastice in procent mic
- prezintă valvele venoase, structuri membranoase prezente la membrele inferioare,
cu rol de a fragmenta coloana de sange, impiedicand refluxul acesteia.

Drenajul venos se realizează prin cele două sisteme cave:

- sistemul venos cav superior (VCS)

- sistemul venos cav inferior (VCI)

9
 A. Sistemul venos cav superior

Drenează sangele venos din portiunea superioară, supradiafragmatică a corpului;

la acest nivel se varsa venele extremitatii cefalice si venele membrelor superioare

Venele extremitatii cefalice sunt:

- vena jugulară internă,

- vena jugulară externă - voluminoasă si superficială, culege sangele din regiunea
fetei, gatului
- vena jugulară anterioară - din regiunea anterioară a gatului
- vena jugulară posterioară - din regiunea posteriară a gatului
- vena vertebrală

Venele membrelor superioare se impart in vene superficiale si vene profunde:

1. Venele superficiale drenează sangele din venele digitale dorsale si palmare.

2. Venele profunde - provin din arcadele palmare superficială si profundă si se

continuă cu venele profunde ale antebratului , vena branhiala, vena axilară si vena
subclaviculară care se uneste cu vena jugulară internă formand vena brahiocefalică.

B. Sistemul cav inferior

Culege sangele venos de la membrele inferioare, micul bazin si abdomen; merge

paralel cu coloana vertebrală lombară, apoi pe fata posterioară a ficatului; străbate
diafragma, pericardul.

10
 In vena cavă inferioară se deschid: vene diafragmatice; vene lombare; vene
suprahepatice, vene genitale.

Vena portă care străbate ficatul, drenează prin vase venoase suprahepatice, in
vena cavă inferioară. Are trei rădăcini principale:

- vena mezenterică inferioară

- vena mezenterică superioară
- vena splenică

Toate aceste vene drenează sangele venos de la viscerele din etajul superior
abdominal (splină, pancreas, intestin subtire, colon stang).

Venele membrului inferior

1. Venele superficiale - formate din retele venoase plantară si dorsală la nivelul

piciorului

2. Venele profunde merg paralel cu arterele si pornesc de la vasele digitale plantare

(arcada venoasă plantară profundă), continuate cu vase venoase tibiale (anterioare
si posterioare), apoi vena poplitee care se continuă cu vena femurală care se varsă
in vena iliacă externă.

11
12
3. Circulatia capilară

Sistemul capilar este interpus intre artere si vene si este format din vase cu
diametru mic. Se găsesc in toate organele si tesuturile, formand retele de capilare.
Sunt alcătuite din endoteliu, membrana bazală, spatiu subendotelial, tesutul
conjunctiv subtire, pericapilar.

Clasificarea capilarelor:

- capilare sanguine arterio - venoase

- sanguine adevărate, care formează retele cunoscute sub numele de pat capilar.
- capilare sinusoidale, prezente in organele activ metabolice cu o circulatie lentă ce
favorizează schimburile dintre sange si tesuturi (ficat, splină, măduvă osoasă)

4. Sistemul vascular limfatic

Circulatia limfatica este o cale derivata a marii circulatii, prin care reintra in vene o
parte din lichidele interstitiale.
Este ansamblul inchis de vase prin care circulă limfa de la tesuturi si organe spre
inimă; este alcătuit din capilare limfatice, vase limfatice si ganglioni limfatici.

Capilarele limfatice, terminate „ in fund de sac „ in spatiile interstitiale, formează

retele din care vor rezulta vasele limfatice care insotesc venele si sunt reprezentate
de:
- canalul limfatic drept este un colector scurt care colecteză limfa din:
• jumătatea dreaptă a capului si gatului;
• jumătatea dreaptă a toracelui si membrul superior drept

- canalul toracic, cel mai mare colector limfatic, incepe printr-o dilatatie numită
Cisterna chili care drenează limfa de la:
• jumătatea stangă cap si gat
• membrul superior stang
• jumătatea inferioară trunchiului

La nivelul coloanei vertebrale cervicale, descrie o carjă sau crosă si se varsă la

locul de unire dintre vena jugulară internă stangă cu vena subclaviculară stangă.

Ganglionii (nodulii) limfatici sunt mici aglomerari celulare de forma rotunjita, cu

diametrul de 10-15 mm, distribuiti sub forma de ciorchini de-a lungul vaselor limfatice.

Fiecare ganglion este compartiment în mai multi foliculi limfatici bogati în globule
albe, cum sunt limfocitele si macrofagele.

Limfa este un lichid incolor, cu compozitie asemanatoare celei plasmatice, dar cu

un continut proteic redus la jumatate fata de plasma.

Limfa care patrunde în ganglioni este filtrata de foliculi limfatici si debarasata de

eventualii sai agenti infectiosi.

13
 Amigdalele, apendicele vermicular si splina sunt organe limfoide.

Ele servesc drept depozit pentru celulele de aparare, cum ar fi limfocitele, care
pot astfel sa intervina la aparitia unei infectii.

Amigdalele sunt conglomerate de foliculi limfatici, în care abunda celulele de

aparare. De forma rotunjita, ele sunt acoperite de o mucoasa. Se întâmpla frecvent
ca ele se inflameze, în timpul unei angine. Celulele lor sunt în acest caz angajate
într-o lupta împotriva bacteriilor ofensive. Ganglionii pot atunci sa-si mareasca
volumul si sa fie palpati la nivelul gâtului, ceea ce înseamna ca vin în ajutorul
amigdalelor.

Apendicele este situat între intestinul subtire si cel gros. Cu o lungime de 8 cm,
are si el foliculi limfatici, care îi permit sa ajute organismului la combaterea infectiilor.
Are totusi un rol minor, iar absenta sa nu se perturba cu nimic echilibrul mediului
intern al organismului.

Alt organ limfoid, splina este situata în continuarea pancreasului si cântareste

cam 150 g la adult. Functia sa principala este distrugerea globulelor rosii imbatranite,
dar ea joaca un rol important în sistemul imun.

Splina cuprinde minusculi foliculi repartizati în doua grupe: unii sunt compusi din
limfocite imature, iar ceilalti din limfocite mature. Celulele defensive ale foliculelor
asigura functiile imune ale splinei, producând anticorpi.

Circulatia limfei se face dinspre tesuturi (lichid interstițial) spre sângele venos, prin
intermediul valvelor si datorita contractiei muschilor netezi ai peretelui vaselor.

14
 Limfa este captată din tesuturi de capilarele limfatice si condusa la ganglioni.

Dupa ce a fost filtrata, ea este evacuata spre spatiile interstitiale. Capilarele

limfatice o colecteaza din nou pentru a o directiona spre inima.

Limfa strabate tuburi din ce în ce mai importante: vase, trunchiuri, canale

limfatice, apoi canalul toracic, care deverseaza limfa în sânge la nivelul venelor
situate la baza gâtului. Limfa dreneaza astfel mediul intern, jucând rolul de supapa
de „ preaplin ”.

5. Circulatia sistemica si pulmonara (marea si mica circulatie)

Inima este sediul a două tipuri de circulaţie:

- din ventriculul stâng, prin artera aortă, care transporta sange oxigenat si
substante nutritive la tesuturi si organe, porneşte circulaţia sistemică (marea
circulaţie); sangele incarcat cu CO2 revine la inima prin cele doua vene cave:
superioara si inferioara

- din ventriculul drept, prin artera pulmonară, care transporta sange venos la
plamani, porneşte circulaţia pulmonară (mica circulaţie).
In urma schimburilor de gaze respiratorii (la nivelul membranei alveolo-capilare),
sangele oxigenat se reintoarce la inima prin cele patru vene pulmonare.

Jumatatea dreapta a inimii contine sange venos, iar jumatatea stanga sange
arterial.

V.S.→A. AORTA→ORGANE→V. CAVE→A.D. (Marea circulatie)

V.D.→A.PULMONARA→ PLAMANI→ V. PULMONARE →A.S. (Mica circulatie)

15