NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A INIMII SI ARTERELOR - INIMA

Inima este considerata ca organul central al intregului aparat cardio-vascular, a

carui functionare asigura circulatia sangelui, limfei si a lichidului interstitial.
Asezarea: Inima se gaseste asezata in cavitatea toracica, in etajul inferior al
mediostinului anterior. Are o pozitie asimetrica fata de planul sagital median, cea mai
mare parte a ei (2/3) fiind in partea stanga a mediastinului, si ocupand patul inimii de
pe fata mediostinala a plamanului stang.
Forma, dimensiuni: Inima are forma aproximativa a unui con turtit anteroposterior, greutatea de aproximativ 300g, iar capacitatea cuprinsa intre 500 - 700cm 3.

Raporturi: Pe fata posterioara inima vine in raport cu fata superioara a

diafragmului, iar prin fata anterioara, vine in raport cu peretele sternocostal si cu
plamanii.
Pericordul:
Inima este invelita intr-o formatiune membranoasa care poarta denumirea de
pericord. El inveleste si bazale vaselor mari de la baza inimii.
Pericordul este format din doua parti: una fibroasa si alta seroasa.

Pericordul fibros se prezinta ca un sac, cu peretele format dintr-o foita viscelara

si una parietala.
Foita viscerala se mai numeste epiord si este intim legata de peretele muscular
al inimii, fiind considerata o a treia tunica a acesteia. Este formata dintr-un strat de
celule culnice care se sprijina pe un start de celule conjunctiv, cu fibre elastice, vase
sangvine si fibre nervoase.
Foita parietala se gaseste in raport cu pericordul fibros, de care adera intim,
structura este aceeasi ca si in cazul foitei viscerale.
Foitele sunt umezite de lichidul pericordic, care usureaza lunecarea acestora in
timpul miscarilor inimii.
Structura inimii:
Cavitatile inimii: Un perete longitudinal, care corespunde santuri longitudinale
externe, desparte cavitatea inimii in doua parti inima dreapta si inima stanga, iar un
perete transversal, care corespunde santurilor coronare imparte fiecare din cele doua
parti in doua cavitati: o cavitate catre baza inimii, numita atriu, si o cavitate catre varful
inimii, numita ventricul.
Peretele transversal desparte atriile de ventricule si se numeste septul
atrioventricular; iar peretele longitudinal are si el doua parti: una care desparte atriile si
poarta denumirea de sept interatrial si alta care desparte ventriculele, septul
interventricular.

Ventriculele: Cele doua ventricule (drept si stang), neavand nici un orificiu, face
ca acestea sa nu comunice intre ele. Ventriculele sunt cavitati cu forma piramidala,
avand bazele catre atrii si varfurile spre varful inimii. Bazele ventriculelor sunt
determinate de spetul atrioventricular. Pe acest perete se gasesc orificile
atrioventriculare, prin fiecare ventricul comunica cu atriul corespunzator, si orificiile
arteriale, pentru cele doua artere ce pornesc din ventricule. La toate aceste orificii se
gasesc niste formatiuni membranoase numite valvule, iar pe peretii ventriculelor se
gasesc niste ridicaturi musculare conice, muschii papilari.
1.

Ventriculul stang se caracterizeaza prin aceea ca peretele sau extern reprezinta

cea mai ingrosata parte a peretelui inimii. La baza ventriculului stang, formata din
septul atrioventricular stang se gasesc orificiul atrioventricular stang si orificiul
arterei aorte.

2.

Ventriculul drept. Pe septul atrioventricular drept care formeaza baza acestui

ventricul se gasesc: orificiul atrioventricular drept si orificiul arterei pulmonare.
Atriile sunt cavitati aproximativ cubice si se gasesc asezate la baza inimii.

Ele sunt caracterizate prin aceea ca peretii lor sunt mai subtiri decat cei ai
ventriculelor si au mai multe orificii.Pe langa aceasta fiecare atriu are cate o prelungire
numita auricul sau urechiusa.
Atriul stang. Peretele sau inferior este format din septul atrioventricular stang.
Pe el se gaseste orificiul atrioventricular stang; pe peretele posterior se gasesc cele
patru orificii ale venelor pulmonare, iar pe peretele lateral porneste auriculul
stang ce inconjoara, anterior si la stanga trunchiul arterei pulmonare.
Atriul drept are forma cubica mai pronuntata, peretii fiind mai bine definitivati. Pe
peretele superior se gaseste orificiul venei cave superioare, iar pe peretele inferior,
orificiul venei cave inferioare, care este prevazut cu o valvula semilunara, valvula lui
Eustachio. Pe peretele posterior se gaseste fosa ovala. Peretele intern este format din
septul atrioventricular drept si pe el se gaseste orificiul auriculului drept.
Peretele inimii
Peretele inimii este format, de la interior, din endocard si miocard. Unii
cercetatori considera epiardul (foita viscerala a pericardului seras) ca cea de-a treia
tunica a inimii.
Endocardul sau tunica interna a inimii captuseste cavitatile inimii
si este continuarea endotelului vaselor mari care vin sau pleaca de la inima. El se
prezinta ca o membrana foarte neteda si transparenta, formata dintr-un strat de celule
endoteliale, spre interior, si o patura de tesut conjuctiv elastic, asezata pe miocard.

Miocardul sau peretele muscular al inimii este partea cea mai groasa a peretelui
cardiac si este format din tesut muscular cu caractere speciale. In
structura sa distingem doua varietati de tesut muscular:
1.

Tesutul cardiac cea mai mare parte a miocardului. El este format din fibre
striate
cardiace.
Dispozitia
fibrelor
musculare
in
miocardul
adult este caracteristica: in atrii fibrele sunt dispuse circular, iar in ventricule sunt
dispuse oblic, iar spre sfarsitul inimii spiralat.

2.

Tesutul nodal este denumit si aparatul de conducere a inimii. El este format din
fibre musculare cu multa sarcoplasma in care se acumuleaza glicogen. Acest
tesut formeaza gramajoare de fibre numite noduli. In inima adulta exista doi
noduli: sioatrial si atrioventricular. Din nodulul atrioventricular sau fasciculul HIS,
care trece prin septul interventrcular, formand doua ramuri si se rasfrang pe fata
interna a peretilor ventriculari, formand o retea de fibre nodale, reteaua Purkiuje.
Vascularizatia inimii
Inima primeste sangele nutritiv prin doua artere coronare:

1.

Artera coronara stanga porneste de pe partea stanga a bulbului aortei si,

dupa un scurt traiect, se bifurca cu artera interventriculara anterioara si artera
circumflexa. Aceasta vascularizeaza cea mai mare parte a inimii stangi, cea mai
mare parte a septului interventricular si o foarte mica parte din peretele
ventriculului drept.

2.

Artera coronara dreapta porneste tot din bulbul aortei si prin santul coronar de pe
aceeasi fata (anterioara). Pe traiectul sau da ramuri care vascularizeaza cea mai
mare parte a peretelui inimii drepte, o parte a septului interventricular si o mica
parte din peretele ventriculului stang.
Venele inimii

Din capilarele care iriga peretii inimii se formeaza venele ce duc sangele in atriul
drept.
1.

Venele coronare, care sunt reprezentate prin: marea vena coronara, vena
interventrivulara posterioara si mica vena coronara. Prin aceste vene, sinusul
coronar colecteaza cea mai mare parte a sangelui care circula prin peretii inimii.

2.

Venele cardiace, accesorii, sunt cateva vene mici, care se deschid direct in atriul
drept.

Vasularizatia inimii este completata prin numeroase vase limfatice si ganglionii

limfatici (ganglioni mediostinali anteriori).

Inervatia inimii
Inima are o inevatie intriseca si o inervatie extrinseca.
1.

Inervatia intrinseca a inimii este realizata de formatiuni nervoase proprii

reprezentate prin doua plixuri.

- plixul atrial care se afla in apropierea nodului Keith Flock

- plixul atrioventricular care se afla in vecinatatea nodului Achoff Tawora.
2.

Inervatia extrinseca a inimii este facuta din fibre vegetative simpatice si

parasimpatice. Fibrele simpatice provin de la nervii cardiaci, iar cele
parasimpatice de la nivelul vag X. Aceste fibre formeaza in vecinatatea inimii
doua plixuri cardiace: unul superficial, situat in partea ventrala a arcului aortic
la bifurcatia aortei pulmonare, si altul profund, aflat intre carja aortei si
bifurcatia traheei.

CIRCULATIA ARTERIALA - incepe in ventriculul stang, de unde pleaca artera

aorta, din care se desprind apoi arterele mari. Aorta prezinta trei portiuni: aorta
ascendenta, carja aortica si aorta descendenta cu doua segmente toracic si abdominal,
care se bifurca in arterele iliace comune, dreapta si stanga. Din carja aortica pornesc
trunchiul brahiocefalic care se imparte in artera subclaviculara dreapta si carotida
comuna dreapta, artera carotida comuna stanga si arterosubclaviculara
stanga. Carotidele iriga encefalul, organele fetei si gatului. Arterele subclaviculare se
continua cu arterele axilare bronhiale, artera radicala si ulnara, care formeaza cele doua
arcade pulmonare si arterele digitale, aceste artere iriga tesuturile membrelor
superioare.
Din partea toracica a aortei se desprind arterele esofagiene, bronsice si
intercostale, iar din partea abdominala ia nastere trunchiul celiac, din care
pornesc arterele: spenica, hepatica si gastrica stanga. Tot din aorta abdominala se
desprinde artera mezenterica superioara care iriga pancreasul, intestinul subtire si
colonul drept, artera mezenterica inferioara care iriga restul colonului si rectul, arterele
renale si arterele genitale care iriga rinichii, respectiv gonadele. Arterele iliace comune,
ramuri terminale ale aortei, se bifurca in iliaco interna, care iriga organele micului bazin,
si iliaco externa care iriga membrul inferior prin artera femurala, poplitee si arterele
tibiale si fibrilare care formeaza arcadele plantare din care se desprind arterele digitale.
In structura histologica a peretilor arteriali se disting trei tunici: tunica
interna este formata dintr-un endoteliu cu un strat subendotelial conjunctiv, bogat in
retele si lame elastice; tunica medie este constituita din lamele elastice concentrice si
fibre musculare atasate retelei elastice; tunica externa este formata din tesut conjunctiv
continand vase si nervi. Arterele mari (aorta si ramurile ei principale) sunt artere de tip
elastic in structura peretelui lor predominand tesutului elastic. Arterele mici si arteriolele
au un perete gros fata de diametrul lumenului, care difera structural de cel al arterelor

mari prin faptul ca in tunica medie predomina fibrele musculare netede, avand dispozitie
circulara.
Circulatia sangelui in artere este asigurata de activitatea ritmica a cordului, dar
depinde si de structura peretilor arteriali, precum si de anumite proprietati ale sangelui
(vascozitate, etc). La fiecare sistola ventriculul stang propulseaza sub presiune, in aorta
si in arterele mari, o cantitate de sange. Ca urmare, peretii bogati in tesut elastic ai
acestor vase se destind pasiv, inmagazinand o parte din energia cinetica a jetului
sanguin. In diastola peretii arteriali, pe baza energiei acumulate anterior, revin la
dimensiunile de repaus, comprimand sangele, care, neputand refula in cord, din cauza
inchiderii alveolelor semilunare, este impins spre tesuturi. Elasticitatea arterelor mari,
adevarate'cisterne de presiune', contribuie la realizarea unei scurgeri a sangelui intr-un
flux continuu la nivelul arterelor si capilarelor.
Valoarea presiunii arteriale este conditionata de o serie de factori ca: debitul
cardiac, rezistenta vasculara, volumul si calitatile sangelui, elasticitatea
peretilor vasculari.
Rezistenta vasculara periferica depinde de calibrul vascular si de vascozitatea
sangelui. In vasele cu calibru mare de rezistenta este scazuta, de aceea tensiunea
arteriala in artera branhiala, de exemplu este doar cu 5 mmHg.inferioara celei aortice. La
nivelul arterioral presiunea sanguina se prabuseste brusc, ajungand la 3540 mmHg., din cauza cresterii enorme a suprafetei totale de sectiune a vaselor si a
scaderii vitezei de circulatie.
Rezistenta vasculara arteriolara poate fi modificata prin influente nervoase
si umorale, constrictia sau dilatatia arteriolelor putand modifica rapid nivelul tensiunii
arteriale sistemice.
- Volumul sanguin influenteaza, de asemenea, nivelul presiunii arteriale,
fapt dovedit de variatiile tensionale produse de hemoragii sau de transfuzii de sange.
-

Vascozitatea
sanguina
modifica
frecarea
de
peretii
vasculari,
cresterea vascozitatii, incetineste fluxul sanguin prin artere si mareste
presiunea arteriala, iar scaderea vascozitatii are efecte contrarii.

Elasticitatea peretilor vasculari care scade cu varsta, reprezinta un factor

important de care depinde rezistenta vasculara, aceasta crescand cu
scaderea elasticitatii.

Viteza de circulatie a sangelui in artere (0,5 m/s in aorta) scade lent in vasele
mari si scade intens in arteriole (ajungand la 0,5 m/s) datorita cresterii imense a
suprafetei totale de sectiune a acestui sector vascular si a cresterii frecarii datorita
micsorarii calibrului vascular.