Sistemul cardiovascular

curs

Realizează aportul de oxigen şi substanţe nutritive către celule prin intermediul sângelui şi
totodată relizează transportul produşilor de degradare matabolică în vederea eliminării
acestora din organism.
Componentele sistemului sunt:
A. Inima este un organ muscular situat în cutia toracică între cei doi plămâni, în etajul inferior sau
cardiac al mediastinului anterior. Este alcatuită din 4 cavitaţi: 2 atrii şi 2 ventriculi. Principalul
său rol este acela de pompă, asigurând circulaţia sângelui în întreg organismul.
Structura inimii:
Inima este invelita la exterior de doi saci pericardici:
a.Pericardul fibros, aşezat la exterior. Are consistenţă fibroasă, este rezistent şi inextensibil. El
formează stratul extern al pericardului şi este legat de formaţiunile vecine prin ligamente:
sternopericardice, frenopericardice (care îl leagă de diafragmă) şi vertebropericardice.
b.Pericardul seros are o structură asemănătoare cu pleura şi peritoneul şi este format dintr-o foiţă
sau lamă parietală şi o altă viscerală. Foiţa parietală înveleşte suprafaţa internă a pericardului fibros
şi se continuă la baza inimii cu cea viscerală, care formează stratul extern al peretelui cardiac,
denumit şi epicard.
Între foiţe există o lamă fină de lichid care facilitează mişcările cordului, numit lichid pericardic. Cele
două foiţe delimitează cavitatea pericardului.
Inima are forma unui con turtit, culcat pe diafragmă, cu axul longitudinal dispus oblic în torace şi
are o greutate de 250-300g, iar volumul asemănător pumnului drept.
Pe lângă bază şi vârf, inima prezintă feţe şi margini:
  Faţa sternocostală este orientată anterior şi prezintă în părţile laterale şanţul coronar,
care desparte atriile de ventricule şi este perpendicular pe axul longitudinal
 Faţa plană (diafragmatică) priveşte inferior spre muşchiul diafragm. La nivelul său se
găsesc şanţul interventricular posterior şi şanţul coronar, care-l continuă pe cel de pe faţa
sternocostală.
 Baza inimii aparţine atriilor şi în special atriului stâng. Ea priveşte înapoi (spre esofag şi
coloana vertebrală) şi la dreapta; de la nivelul ei pleacă arterele mari ale inimii (aorta şi
trunchiul pulmonar) şi sosesc venele mari (cele două vene cave şi cele patru vene
pulmonare)
Vârful inimii este situat pe stânga.

Medial se găseşte miocardul (ţesutul muscular cardiac), care asigură contracţiile ritmice
specifice inimii.
Este mai bine reprezentat la nivelul ventriculului stâng.
La interior, căptuşind cavitaţile cardiace, se găseşte endocardul, care se continuă cu cel al
vaselor de sânge. Cele două atrii (drept şi stâng) sunt separate între ele printr-un sept
interatrial, necomunicând între ele, şi de ventriculi prin valve (tricuspida în dreapta, bicuspida
sau mitrala în stanga). În atriul drept se deschid cele două vene cave:superioară (aduce sângele
din regiunea capului şi gâtului, din ½ superioară a trunchiului şi membrele superioară) şi
inferioară (din ½ inferioară a trunchiului şi membrele inferioare). De aici sângele trece în ventriculul
drept, de unde va fi pompat spre plămâni prin artera pulmonara. Ventriculele au formă piramidală
triunghiulară, cu baza spre orificiul atrioventricular; peretii sunt mai grosi decat cel al atriilor, cel stang
are are peretele de trei ori mai gros .
De la plămâni sângele oxigenat pleacă prin 4 vene pulmonare spre cord unde se varsă în atriul
stâng. Trece apoi în ventriculul stâng şi de aici este pompat în artera aortă spre toate ţesuturile
organismului. La emergenţa aortei cu cordul se găseşte originea arterelor coronare, vase care
asigură vascularizaţia cordului.
Structura histologica
 endocard
 miocard
- contractil
-tesutul excitoconductor
 epicard