APARATUL CARDIOVASCULAR

Aparatul circulator este format dint-un organ central propulsor al sângelui –

inima şi un sistem de vase prin care circulӑ sângele în organism – arborele
circulator. Din punct de vedere embrionar aparatul circulator în totalitate se
formeazӑ din Mezoderm.
Sistemul circulator este format din inimӑ împreunӑ cu vasele prin care
circulӑ sânge în timp ce sistemul limfatic este un sistem de vase prin care circulӑ
limfa.

Inima (cordul)
2.1. Definiţie:

Inima este organul central al aparatului cardiovascular, un organ muscular

cavitar cu rol de pompӑ si este situatӑ în mediastin – între cei doi plӑmâni.
Are forma unei piramide triunghiulare, cu axul îndreptat oblic în jos, la
stânga şi înainte. Astfel 1/3 din inimӑ este aşezatӑ la dreapta si 2/3 din inimӑ la
stânga planului mediosagital al corpului. Greutatea inimii este de 250-300 g.
Prezintă o față convexă, sternocostală și o față plană, diafragmatică. Cele două
fețe se unesc printr-o margine mai ascuțită, marginea dreaptă. Marginea stânga,
rotunjită, vine în raport cu plămânul stâng.
Baza inimii este situată posterior și la dreapta, aici gasindu-se vasele mari
ale inimii. La baza inimii se gasesc atriile, iar spre vârf, ventriculele. Pe suprafața
inimii se găsesc o serie de șanțuri: două interventriculare și două atrioventriculare,
numite și șanțuri coronare între atrii și ventricule.

Cavitățile inimii
Atriile au formă cubică, o capacitate mai mică decât a ventriculelor, pereții
mai subțiri și prezintă câte o prelungire numite urechuișe.
La nivelul atriului drept se găsesc orificiul:
 venei cave superioare;
 venei cave inferioare;
 sinusului coronar;
 urechiușei drepte;
 atrioventricular drept, prevăzut cu valva trecuspidă.
La nivelul atriului stâng sunt patru orificii de deschidere:
 ale venelor pulmonare;
 al urechiușei stângi;
 atrioventricular, prevăzut cu valva bicuspidă (mitrală).
Cele două atrii sunt separate prin septul interatrial.
Ventriculele au o formă piramidală triunghiulară, cu baza spre orificiul
atrioventricular. Pereții lor nu sunt netezi, ci prezintă pe fața internă trabecule. La
baza ventriculilor se află orificii atrioventriculare – drept și stâng - fiecare prevăzut
cu valva atrioventriculară și orificiile arteriale prin care ventriculul stâng comunică
cu aorta, iar cel drept cu trunchiul pulmonar.
Cele două ventricule sunt separate prin septul interventricular.

2.2. Structura inimii

Din punct de vedere structural, inima este alcatuită din trei tunici care, de la
exterior spre interior, sunt:
1) epicardul;
2) miocardul;
3) endocardul.

Epicardul este foița vișcerală a pericardului seros și acoperă complet

exteriorul inimii. Cealaltă foiță a pericardului seros este parietală și acoperă fața
profundă a pericardului fibros, care are forma unui sac rezistent, cu fundul așezat
pe diafragm.
Pericardul fibros protejează inima. El este legat prin ligamente de organele
din jur: stern, coloana vertebrală si diafragmă.
Miocardul, stratul cel mai gros din structura inimii, cuprinde:
  miocardul contractil;
 miocardul embrionar, de comandă – țesut nodal.
Fibrele miocardului contractil sunt dispuse circular în atrii și oblic în
ventricule. Musculatura atriilor este complet separată de musculatura ventriculelor,
legatură anatomică și functională fiind realizată de țesutul nodal, alcătuit dint-o
musculatură specifică ce păstrează caracterele embrionare.
Morfologic țesutul nodal se deosebește de cel de execuție prin aranjamentul
neregulat al rinofibrilelor care trec de la o celulă la alta formând rețele și prin
abundența sarcoplasmei, bogată în glicogen.
Țesutul nodal prezintă:
 nodulul sinotrial, în atriul drept, în vecinătatea vărsării venei cavei
superioare;
 nodulul atrioventricular, situat deasupra orificiului atrioventricular
drept;
 fasciculul atrioventricular (Hiss), care pleacă din nodulul
atrioventricular și se împarte în două ramuri, una stangă și alta dreaptă, care
coboară în ventricule. Cele două ramuri se divid, formând în pereții ventriculari
rețeaua subendocardică (Purkinje).
Endocardul căptușește încăperile inimii, trecând fără întrerupere de la atrii
spre ventricule. Endocardul de la nivelul atriilor se continuă cu venele, iar la
nivelul ventriculilor cu arterele. Endocardul inimii drepte este independent de
endocardul inimii stângi.