CORDUL

CONFIGURAȚIE EXTERNĂ
ȘI
CONFIGURAȚIE INTERNĂ
LOCALIZARE
organ cavitar, învelit de pericard, ce ocupă cea mai mare parte
a mediastinului mijlociu.
Formă și orientare
-se aseamănă cu o piramidă triunghiulară turtită antero-posterior, așezată cu baza posterior.
Vârful se orientează sub un unghi de 40̊ către anterior, inferior și stânga
Dimensiuni:
diametrul antero-posterior de 14 – 16 cm,
diametrul transversal este de 12 – 15 cm,
circumferința maximă este de aproximativ 25 cm.
Greutatea: aproximativ 300 g
CONFIGURAȚIA EXTERNĂ- prezintă 3fețe-sternocostală
- pulmonară
-diafragmatică
-margine dreaptă
-bază
- vârf
Fata sternocostală: - se împarte de partea anterioară a șanțului atrio-ventricular – coronar în două zone
O porțiune inferioară ventriculară ( mai întinsă, convexă –divizată de șanțul interventricular anterior în VD și VS.
VD prezintă superior o bombare – conul pulmonarei
(infundibulul); VS se continuă inferior cu vârful (apexul).
-O porțiune superioară atrială (concavă), acoperită anterior de emergența celor 2 artere mari: aorta (urcă spre dreapta) și
pulmonara (spre stânga
• Fața pulmonară este largă și este formată de VS. Prezintă a. marginală
stângă ram din a. circumflexă
Fața diafragmatică este plană, privește inferior și este alcătuită de ventriculi. Șanțul
interventricular posterior care limitează cei doi ventriculi este stăbătut de a. interventriculară
posterioară ( ram terminal al a. coronare dr.) și de v. mijlocie a inimii.Intersecția șanțului
interventricular posterior cu șanțul coronar formează crucea cordului.
Raporturi: lobul stâng hepatic și fornixul gastric.
• Baza cordului-se află superior,posterior , cu orientare spre dreapta ,fiind reprezentată de fețele posterioare ale
celor două atrii.Se observă ostiile celor patru vene pulmonare, ostiile venelor cave superioare și inferioare.limita
atrială este slab evidențiață
Marginea dreaptă este ascuțită și se întinde de la vârful inimii până la orificiul venei cave inferioare; artera.
marginală dreaptă, ram din a. coronară dr., este vizibilă pe această margine,
-separă ventricolul drept de pe fața sternocostală de partea diafragmatică a ventricolului drept
Vârful inimii este orientat anterior ,spre inferior, spre stânga, la acest nivel arterele de pe șantul ventricular
anterior se pot anastomoza cu arterele de pe șanțul ventricular posterior
Vascularizaţia inimii este asigurată de cele
două artere coronare, care au originea în
aorta ascendentă.

Din arterele coronare se desprind ramuri

colaterale care sunt de tip terminal
irigând anumite teritorii din miocard și
neaastomozându-se cu ramurile
colaterale vecine. Daca una din aceste
colaterale se obstruează printr-un spasm
prelungit sau printr-un tromb, teritoriul
respectiv nu mai primește substanțe
nutritive și O2 ,se necrozează și apare
infarctul
• Configurația internă
Atriile
- Formă ovoidală
- 6 pereți: subțiri datorită miocardului slab dezvoltat, dar și
datorită faptului că anumite porțiuni din atrii derivă embriologic
din venele primitive ce se vărsau aici.
- Volumul atriilor este mai mic comparativ cu cel ventricular
- Prezintă prelungiri - auricule
- La nivelul atriului drept se găsesc cinci orificii:
-orificiul venei cave superioare
-orificiul venei cave inferioare, prevăzut cu valvula lui
Eustachio
- orificiul sinusului coronar prevăzut cu valvula lui Thebesius
-orificiul urechiușei drepte
-orificiul atrio-ventricular drept prevăzut cu valva tricuspidă
La nivelul atriului drept se disting două portiuni :una între cele
două vene cave, numită porțiunea
sinusală,cea de-a două porțiune este atriul drept propriu-zis,care
prezintă o musculatură specială( mușchii pectineați)
La nivelul atriului stâng sunt -patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare
-orificiul de deschidere a urechiușei stângi
-orificiul atro-ventricular prevăzut cu valva bicuspidă
Cele două atrii sunt separate prin septul interatrial,La nivelul acestuia , în viața intrauterină
există orificiul Botallo , prin care cele două atrii comunică între ele, după naștere ,acest
orificiu se închide prin apariția fosei ovale. Dacă acest orificiu persistă după naștere , apare
maladia albastră, datorită amestecării sângelui artelial cu cel venos, indivizii au
tegumente albăstrui ,datoriță neoxigenării sângelui arterial
Ventriculele au formă piramidală triunghiulară, cu baza spre orificiul atrio-
ventricular.Pereții lor nu sunt netezi, ci prezintă pe fața interna trabecule cărnoase
-mușchi papilari,de formă conică, vârful lor oferă inserție cordajelor tendinoase care se
prind pe valvele atrio-ventriculare( ventriculul drept are 3 iar cel stăng 2).la baza
ventriculilor se află orificiile atrio-ventriculare, cât și orifiiciile arteriale prin care ventriculul
stâng comunică cu aorta, iar cel drept cu trunchiul pulmonar. Cele două ventricule sunt
separate prin septul interventricular.
ACTIVITATEA INIMII CA POMPA SE REALIUZEAZĂ IN
Doua etape- SISTOLA si diastola
Se apreciaza cu ajutorul DC
DC= VB ori FC
MUSCHIUL CARDIAC ESTE DE TIP STRIAT
-celule speciale care initiaza si conduc un impuls
-celule propriu-zise care raspund prin CONTRACTIE si conduc impulsul mai departe
La nivelul inimii exista doua sincizii, ( masa de celule casre fuzioneaza intre ele si
aactioneaza c a un tot unitar
-sincitiu atrial si sincitiu ventricular , leg dintre ele este facuta de un tesut
excitoconductor , alcatuit din mai multe structuri ,nodul , NAV
CAPACITATEA DE A PROPAGA EXCITATIA SE NUMESTE CONDUCTIBILITATE
Ambele tipuri de celule sunt excitabile,
Diferenta dintre fibra musculara striata si cea cardiaca este ca are capacitatea de a se
autostimula , automatism
 Suprafaţa internă a ventriculelor este neregulată datorită prezenţei unor formaţiuni proeminente numite cordaje tendinoase
( care sunt dispuse în axul longitudinal al cordului şi sunt muşchi subendocardici) şi muschi papilari.
Cordajele tendinoase se prind cu un capăt de muşchiul papilar iar cu celalalt de valvulele atrioventriculare, împiedicând răsfrângerea
valvulelor în atriu în timpul sistolei ventriculare
Din punct de vedere structural , inima este alcătuita din trei tunici care de la exterior spre interior:epicardul, miocardul și
endocardul.
Epicardul este foită viscerală a pericardului seros și acoperă complet exteriorul inimii.
Miocardul cuprinde
- Miocardul adult ,contractil(de execuție)=este un mușchi striat din punct de vedere funcțional(contracții automate și
involuntare)
-Miocardul embrionar(de comandă)- țesutul nodal
Fibra musculară striată de tip cardiac(miocardul) prezintă un nucleu mic, miofibrile multe, un reticul endotelial dezvoltat,
mitocondrii şi sarcoplasmă abundente. Miocardul nu face datorie de oxigen (nu produce energie din glicogen).
Miocardul atrial este complet separat de cel ventricular, singura legatură anatomică şi funcţională dintre ele fiind
miocardul embrionar.
Musculatura atriilor este complet separată de musculatura ventriculilor,legătura anatomică și funcțională fiind realizată
de țesutul embrionar , alcătuit dintr-o musculatura specifică ce păstrează caractere embrionare. Morfologic ,tesutul
nodal se deosebește de cel de execuție prin aranjamentul neregulat al miofibrilelor care trec de la o celulă la alta ,
formând rețele și prin abundență sarcoplasmei , bogată în glicogen.
 Miocardul embrionar are rol în generarea şi transmiterea
stimulilor de contracţie.Este format din :

• nodulul sinoatrial(SA) Keith-Flack, prezent în peretele

atriului drept(AD), în apropierea orificiului venei cave
superioare(VCS).

• nodulul atrioventricular(AV) Aschoff-Tawara, localizat în

atriul drept, deasupra orificiului atrioventricular drept.

• fasciculul atrioventricular Hiss, reprezintă singura cale de

legătură între atrii şi ventricule.Pleacă din nodulul AV ,
străbate septul interventricular şi se împarte în două
ramuri :dreapta şi stânga care coboară în ventriculele
respective.

• reţeaua Purkinje reprezintă ramificarea ramurilor

fascicolului Hiss, realizează legătura cu miocardul adult şi
transmite impulsurile de contracţie de la varf la baza şi de
la endocard spre epicard. Reţeaua Purkinje nu este centru
de impuls nervos(nu produce automatism).
Endocardul . Încăperile inimii sunt căptușite de o foiță endotelială numită endocard. El
trece fără întrerupere de la atrii la ventricule, acoperind si valvelele, cordajele
tendinoase și mușchii papilari. Endocardul de la nivelul atriilor se continuă cu intima
venelor, iar la nivelul ventriculilor cu intima arterelor. Endocardul inimii drepte este
independent de endocardul inimii stângi.
Proprietăţile miocardului sunt :

Excitabilitatea este proprietatea celulei musculare cardiace de a

răspunde la un stimul printr-un potențial de acțiune propagat
Automatismul reprezintã proprietatea inimii d a se autostimula
Conductibilitatea este proprietatea miocardului de a propaga
excitația la toate fibrele sale;
Contractilitateaeste proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune
între capetele fibrelor sale.Contracţia miocardului se numeşte sistolă
iar relaxarea diastolă.Contracţia cardiacă(procesul de scurtare al
fiecărui sarcomer şi prin aceasta al miofibrilelor şi fibrei cardiace)
cuprinde modificările mecanice ale aparatului contractil ce se
desfăşoară în etape : cuplarea excitaţiei cu contracţia şi contracţia
propriu-zisă