CORDUL

BALAN ILIE

2017
 1. Generalități:
Inima (cordul):
-organ cavitar, învelit de pericard, ce ocupă cea mai mare parte a
mediastinului mijlociu.
-este împărțită în 4 cavități: 2 atrii și 2 ventricule; AD comunică cu
VD prin orificiul atrio-ventricular drept – inimă dreaptă, iar AS
comunică cu VS prin orificiul atrio-ventricular stâng – inimă stângă)
-sângele venos adus de cele două vene cave în AD este expulzat
apoi din VD prin artera pulmonară, care se bifurcă în 2
artere: dreaptă și stângă
-AS primește prin v.v. pulmonare, în urma hematozei pulmonare, sânge
oxigenat care va fi pompat de VS în aorta ascendentă →
vasele periferice.
-Dimensiuni: diametrul antero-posterior de 14 – 16 cm,
diametrul transversal este de 12 – 15 cm, circumferința maximă este de aproximativ 25 cm.
-Greutatea: aproximativ 300 g
-Formă și orientare: se aseamănă cu o piramidă triunghiulară turtită antero-posterior, așezată cu baza posterior. Vârful se
orientează sub un unghi de 40̊ către anterior, inferior și stânga.
 2. Configurația externă:
▪ Două fețe : sternocostală și diafragmatică
▪ Două margini: dreaptă și stângă (pulmonară)
▪ O bază și un vârf
Fata sternocostală: - se împarte de partea anterioară a șanțului
atrio-ventricular – coronar în două zone:
- O porțiune inferioară ventriculară ( mai întinsă, convexă –
divizată de șanțul interventricular anterior în VD și VS.
VD prezintă superior o bombare – conul pulmonarei
(infundibulul); VS se continuă inferior cu vârful (apexul).
- O porțiune superioară atrială (concavă), acoperită anterior de
emergența celor 2 artere mari: aorta (urcă spre dreapta) și pulmonara (spre stânga)
Raporturile feței sternocostale:
-anterior: sternul, coastele și spațiile intercostale, m. transvers toracic, vasele toracice interne și spațiul conjunctivo-adipos al
mediastinului anterior
-antero-lateral: recesurile pleurale costo-mediastinale anterioare și marginile anterioare ale pulmonilor.
Între atrii și fetele posterioare ale aortei și pulmonarei se răsfrânge seroasa pericardică formând sinusul transvers al lui Theile.
2. Configurația externă:
Fața diafragmatică este plană, privește inferior și este
alcătuită de ventriculi. Șanțul interventricular posterior care
limitează cei doi ventriculi este stăbătut de a. interventriculară
posterioară ( ram terminal al a. coronare dr.) și de v. mijlocie a
inimii.
Raporturi: lobul stâng hepatic și fornixul gastric.

Marginea dreaptă este ascuțită și se întinde de la vârful inimii

până la orificiul venei cave inferioare; a. marginală dreaptă,
ram din a. coronară dr., este vizibilă pe această margine.

Marginea stângă (fața pulmonară) este largă și este formată de

VS. Prezintă a. marginală stângă ram din a. circumflexă.
 2. Configurația externă:
▪ Baza privește posterior și este formată exclusiv din atrii.
Limita dintre atrii este dată de șanțul interatrial,
deplasat spre dreapta. La nivelul bazei se pot observa:
- Crucea venoasă a inimii
- Vena oblică a atriului stâng ( vena lui Marshall)
- Vena mică a inimii (afluient al sinusului coronar) în dreapta
- Sinusul coronar – în stânga

- Raporturi:
- AS : vine în raport cu organele mediastinului posterior
( esofagul, bifurcația traheii, aorta descendentă toracică)
- AD – privește postero-lateral, spre fața medială a pulmonului de aceeași parte

- Vârful – este rotunjit, format numai din VS. În sistolă VS lovește peretele toracic la nivelul spațiului intercostal stg, la 8-10 cm de linia
mediosternală (linia medioclaviculară) - șocul apexian.
3. Configurația intenă:

3.1. Atriile
- Formă ovoidală
-6 pereți: subțiri datorită miocardului slab dezvoltat, dar
și datorită faptului că anumite porțiuni din atrii derivă
embriologic din venele primitive ce se vărsau aici.
-Volumul atriilor este mai mic comparativ cu cel
ventricular
-Prezintă prelungiri - auricule.
 3. Configurația intenă:
Atriul drept:- primește sângele venos al marii circulații prin cele două vene cave și sinusul coronar
-Între orificiile de vărsare ale celor două vene cave, peretele atrial este neted – porțiunea
sinusală a atriului (derivă din sinusul venos al tubului cardiac primitiv)
-Porțiunea trabeculară a AD ( derivă embriologic din atriul primitiv) prezintă în interior
coloane musculare (miocardice).

Peretele anterior: format din coloane musculare orizontale – mm. pectineați – care se desprind de
pe creasta lui Hiss și pătrund în auricula dreaptă.

Peretele lateral: este neted și se întinde între orificiile vv. cave, în centru prezintă o proieminență – tuberculul intervenos ( intercav) Lower.

Peretele posterior: este format de septul interatrial, este concav și se bombează în AS. Pe acest perete se poate observa fosa ovală – ce indică prezența
găurii ovale Botallo în timpul vieții intrauterine. Superior și medial prezintă o proieminență – limbul fosei ovale ( inelul lui Vieussens).

Peretele medial este perforat de orificiul atrioventricular drept – valva atrio-ventriculară dreaptă (tricuspidă).

Peretele superior conține un orificiu de aproximativ 2 cm – orificiul venei cave superioare. În stânga acestuia se găsește nodulul sino-atrial (Keith-Flack).

Peretele inferior prezintă un orificiu de aproximativ 3 cm: orificiul venei cave inferioare. Medial de acesta se observă valvula lui Eustachio. Din
porțiunea medială a valvei lui Eustachio pleacă o proieminență spre septul interatrial – banda sinusală, ce conține un fascicul de țesut conjunctiv – tendonul
lui Torado.

La locul de unire a peretelui posterior cu cel inferior se deschide sinusul coronar – valvula lui Thebesius.

Între tendonul lui Torado, valvula lui Thebesius și orificiul atrio-ventricular dr se delimitează trigonul lui Koch ( nodulul atrio-ventricular – Aschoff-
Tawara)
3. Configurația intenă:
▪ Atriul stâng:- are o formă ovoidală mai pronunțată decât AD.
- pereții sunt netezi, mai groși și volumul mai mic. Porțiunea sa posterioară nu
derivă embriologic din atriul primitiv ci din vena pulmonară primitivă.
Peretele anterior (interatrial) este convex, cu excepția unei depresiuni –
fosa ovală – care poate fi mărginită de o plică semilunară – valvula găurii
ovale / falx septi.
Peretele lateral ( privește spre dreapta)- este îngust și prezintă orificiile vv.
pulmonare dr.
Peretele posterior ( neted și cu intindere mare): se deschid vv. pulmonare
stg, în stânga acestuia.
Peretele medial (privește spre stânga): anterior are orificiul atrio-ventricular
stg prevăzut cu valva atrio-ventriculară stg (bicuspidă/ mitrală); posterior se
găsește intrarea în auricula stg.
Peretele superior este îngust și participă la delimitarea sinusului transvers
Theile.
Peretele inferior participă la delimitarea sinusului oblic al pericardului
(Haller).
 3. Configurația intenă:
3.2. Ventriculii
-au peretele mai gros comparativ cu atriile și au o formă
conică turtită, cu baza către orificiul atrio-ventricular.
-suprafața internă este brăzdată de numeroase
proieminențe musculare ( trabecule cărnoase); acestea din
urmă sunt de trei tipuri: coloane musculare de ordinul I
(formează mm. papilari), coloane muculare de ordinul II,
coloane musculare de ordinul III.
-sunt organizate în două compartimente: unul de recepție
( sub valva atrio-ventriculară) și unul de ejecție.
-numărul cuspidelor valvei atrio-ventriculare este egal
cu numărul pereților și cu numărul mușchilor papilari
(pilieri/ stâlpi), pentru fiecare ventricul în parte.
-separarea celor două compartimente ventriculare este
făcută de cuspida anterioară.
 3. Configurația intenă:
Ventriculul drept:
-are trei pereți: anterior (fața
sternocostală), inferior (fața
diafragmatică) și posterior –
septal.
-mușchii papilari au aceleași
nume ca și pereții
corespunzători, cel mai
dezvoltat fiind cel anterior.
-compartimentul de ejecție –
con atrial (infundibul) –
proiemină pe fața sternocostală.
-trabecula septomarginală
(bandă moderatoare, bandeletă
anseriformă) conține ramul
drept al fasciculului Hiss.
Ventriculul stâng:
-este mai lung decât cel drept,
iar forma conică este mai
accentuată.
-prezintă 2 pereți, care sunt mult
mai groși: anterior (septal) și
infero-lateral (corespunde
marginii stângi și feței
diafragmatice)
-vârful VS formează apexul
cardiac, baza corespunde
orificiilor atrio-ventriculare stg
și aortic.
-mușchiul papilar anterior este
scurt dar voluminos și ia naștere
din m. papilar posterior.
 3. Configurația intenă:

3.3.Scheletul fibros al cordului

-reprezintă formațiunile conjunctive dure dispuse în jurul
orificiilor atrio-ventriculare și arteriale; servește atât la
ancorarea valvelor cardiace, cât și ca punct de inserție
pentru miocardul atrial, respectiv ventricular.
Scheletul fibros este format din:
-inele fibroase (semicercuri tendinoase Lower)
-trigonuri fibroase ( drept și stâng)
-fila coronaria (4 fascicule fibroase – 2 anterioare și 2
poasterioare)
-tendonul conului pulmonar
-porțiunea membranoasă a septului interventricular.
 3. Configurația intenă:
3.4. Aparatul valvular al cordului
-formar din 4 valve:
a)2 se găsesc în orificiile atrio-ventriculare: valva atrio-
ventriculară dr (tricuspidă), valva atrio-ventriculară stg
(bicuspidă/ mitrală)
b)2 în orificiile arteriale: valva pulmonară, valva aortică.

Orificiul atrio-ventricular dr are formă circulară și este prevăzut cu valva tricuspidă, iar fețele cuspidelor sunt
netede. Cuspida anterioară este cea mai voluminoasă și are formă patrulateră, cea inferioară este triunghiulară iar cea septală
– semilunară.
Orificiul atrio-ventricular stg are un diametru mai mic decât cel dr (circumferința de aproximativ 100mm). Cuspida
anterioară este de aporoape două ori mai mare decât cea posterioară.
Orificiul arterei pulmonare, circular, are o circumferință mai mică decât a orificiului atrio-ventricular corespunzător.
Valva arterei pulmonare este alcătuită din 3 valvule sigmoidiene (semilunare / „în cuib de rândunică”) două posterioare și
una anterioară.
Valva aortică este asemănătoare cu cea pulmonară. Nodulii fibroși poartă numele de noduli Arantius. Între fața parietală a
valvulei și peretele aortic se formează sinusul Valsalva.
 4. Pericardul:
- învelește inima și baza vaselor mari
- Este alcătuit din: pericardul fibros (sacul pericardic) și pericardul seros.
4.1. Pericardul fibros
-are formă de trunchi de piramidă patrulateră, turtită antero-posterior,
cu baza mare inferior.
-ligamentele care-l ancorează de formațiunile învecinate sunt:
ligg sternopericardice (inferior și superior), ligg frenopericardice,
ligg vertebropericardice (stg și dr).
Raporturi:
-fața anterioară – peretele anterior toracic (marginile anterioare ale pulmonilor și recesurile pleurale costo-mediastinale anterioare. Zona
de contact este trigonul interpleural inferior (pericardic).
-fețele laterale – pleura mediastinală
-fața posterioară – formațiunile mediastinului posterior (esofagul cu plexul vagal periesofagian, micile recesuri pleurale preesofagiene,
ligg pulmonare ale pleurei, aorta descendentă toracică, vena azygos, etc.
-baza – lobul stâng hepatic și fornixul gastric, datorită spijinirii pe m diafragma.
-vârful acoperă vasele mari; se prezintă inferior de bifurcația traheei și arcului aortei.
 4. Pericardul:
4.2. Pericardul seros
-se mulează pe fața internă a pericardului fibros prin lamina parietală, iar
porțiunea ce acoperă cordul și porțiunea intrapericardică a
vaselor mari – lamina viscerală (epicard)
Răsfrângerea foiței parietale în foiță viscerală se face în 2 zone:
în jurul arterelor mari și în jurul crucii venoase a inimii.
Sinusurile pericardice:

-sinusul transvers Theile – delimitări: anterior de fețele posterioare ale aortei ascendente (dr) și trunchiul pulmonarei (stg), posterior de
atriul stg, superior- a. pulmonară dr, inferior de unghiul diedru dintre atrii și arterele mari. În sinus se poate pătrunde prin 2 orificii:
orificiul din dreapta (delimitat la dreapta de v.cavă superioatră, la stânga de aorta ascendentă, inferior de auricula dr, superior de
răsfrângerea seroasei pericardice de pe v cavă superioară pe aorta ascendentă) și orificiul din stg delimitat anterior de trunchiul
pulmonarei, posterior de auricula stg și superior de a. pulmonară stg.
-sinusul oblic Haller situat posterior de AS, anterior de sacul pericardic. Intrarea în sinus este mărginită de vena cavă inferioară (dr).
-foseta retrocavă Allison – se găsește între vena cavă superioară(anterior), vena pulmonară superioară dr (inferior) și a arterei pulmonare
dr(superior).
-recesul pulmonar stg – între artera pulmonară stg (superior) și vena pulmonară superioară stg (inferior). Recesurile interpulmonare (dr și
stg) se găsesc între vena pulmonară superioară și cea inferioară (dr și stg)
 5. Vascularizația și inervația cordului
Inima este irigată de cele două artere coronare (stângă şi dreaptă - originea în aorta ascendentă. Din arterele coronare se desprind ramuri colaterale, de tip terminal, care irigă anumite teritorii din
miocard, fără a se uni cu ramurile colaterale vecine.

Sângele venos al inimii este colectat de sinusul coronar, situat în şanţul atrioventricular stâng şi care se deschide în atriul drept.

Inervaţia extrinsecă a inimii este asigurată de nervii cardiaci, proveniţi din vag şi de simpaticul cervical.

Arborele vascular - format din artere (sâgele circulă dinspre inimă spre ţesuturi şi organe), capilare (au un calibru
foarte mic, aici se fac schimburile între sânge şi diferitele ţesuturi) şi vene (sângele este readus la inimă).

Structura arterelor şi venelor

Tunica externă – adventicea - formată din ţesut conjunctiv, cu fibre de colagen şi elastice.

Tunica medie are structură diferită, în funcţie de calibrul arterelor. La arterele mari (artere de tip elastic) media este
formată din lame elastice cu dispoziţie concentrică, rare fibre musculare netede şi ţesut conjunctiv. În arterele
mijlocii şi mici (artere de tip muscular) media este groasă şi conţine numeroase fibre musculare netede, printre care
sunt dispersate fibre colagene şi elastice.

Tunica interna, intima, este alcătuită dintr-un rând de celule endoteliale turtite, aşezate pe o membrană bazală.
Intima se continuă cu endocardul ventriculilor.

Peretele venelor, al căror calibru creşte de la periferie spre intimă, are in structura sa aceleaşi trei tunici ca şi la
artere, cu câteva deosebiri. În venele situate sub nivelul cordului, unde sângele circulă în sens opus gravitaţiei,
endoteliul acoperă din loc in loc valvule în formă de cuib de rândunică, ce au rolul de a fragmenta şi direcţiona
coloana de sânge.

Structura capilarelor - se distinge, la exterior, un strat format din ţesut conjunctiv cu fibre colagene şi de reticulină,
în care se găsesc şi fibre nervoase vegetative, iar la interior, un endoteliu format dintr-un singur strat de celule
turtite, aşezate pe membrana bazală.
 5.1. Mica și marea circulație
Circulaţia mică (pulmonară) - începe în ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare, care transportă spre plămân sânge cu
CO2. Trunchiul pulmonar se împarte în două artere pulmonare, care duc sângele cu CO 2 spre reţeaua capilară din jurul alveolelor, îl
cedează alveolelor care-l elimină prin expiraţie. Sângele cu O 2 este colectat de venele pulmonare, câte două pentru fiecare plămân. Cele
patru vene pulmonare sfârşesc în atriul stâng.

Circulaţia mare (sistemică) începe în ventriculul stâng, prin artera aortă care transportă sângele cu O 2 şi substanţe nutritive spre
ţesuturi şi organe. De la nivelul acestora, sângele încărcat cu CO^ este preluat de cele două vene cave care îl duc în atriul drept.

Sistemul aortic - format din artera aortă şi din ramurile ei, care irigă toate ţesuturile şi organele. Sistemul aortic începe din VS cu aorta
ascendentă, din care se desprind cele 2 artere coronare. După ce urcă 5-6 cm, se curbează şi formează arcul aortic, care se continuă cu
aorta descendentă, subîmpărţită în toracală şi abdominală. Terminal, aorta abdominală se bifurcă în arterele iliace comune, stângă şi
dreaptă.

Ramurile arcului aortic - dinspre dreapta spre stânga, din arc se desprind trunchiul brahiocefalic, artera carotidă comună stângă şi artera
subclaviculară stângă. Trunchiul brahiocefalic se împarte apoi în artera carotidă comună dreaptă şi artera subclaviculară dreaptă. Ambele
artere carotide comune, stângă şi dreaptă, urcă la nivelul gâtului până în dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid, unde se bifurcă
în artera carotidă externă şi internă. La acest nivel există o mică dilataţie, sinusul carotic (carotidian), bogată în receptori.

Ramurile aortei descendente - toracică dă ramuri parietale şi viscerale. Ramurile viscerale sunt arterele bronşice, pericardice şi
esofagiene. Aorta descendentă abdominală dă ramuri parietale şi viscerale. Ramurile viscerale sunt: trunchiul celiac, artera mezenterică
superioară, arterele suprarenale (stg şi dr), arterele renale (stg şi dr), arterele testiculare, respectiv ovariene (stg şi dr) şi artera
mezenterică inferioară. Trunchiul celiac se împarte în trei ramuri — splenică, gastrică stângă şi hepatică.

Ramurile terminale ale aortei - arterele iliace comune (stg şi dr), ajunse la articulaţia sacro-iliacă, se împart fiecare în artere iliace
externă şi internă.

Artera iliacă externă iese din bazin şi ajunge pe faţa anterioară a coapsei, devenind arteră femurală; se continuă cu artera poplitee, care
se împarte în două artere tibiale: artera tibială anterioară care se termină prin artera dorsală a piciorului, din care se desprind arterele
digitale dorsale; și artera tibială posterioară care se împarte în cele două artere plantare, internă şi externă, din care se desprind arterele
digitale plantare.

Artera iliacă internă are ramuri parietale pentru pereţii bazinului şi ramuri viscerale pentru organele din bazin (vezică urinară, ultima
porţiune a rectului) şi organele genitale — uter, vagin, vulvă, prostată, penis.
 5.1. Mica și marea circulație
Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de două vene mari: vena cavă sup. Și infer.
Vena cavă superioară. Strânge sângele venos de la creier, cap, gât, prin venele jugulare interne, de la
membrele superioare, prin venele subclaviculare, şi de la torace (spaţiile intercostale, esofag,
bronhii, pericard şi diafragm), prin sistemul azygos. De fiecare parte, prin unirea venei jugulare
interne cu vena subclaviculară, iau naştere venele brahiocefalice stângă şi dreaptă, iar prin
fuzionarea acestora se formează vena cavă superioară.Vena subclaviculară continuă vena axilară
care strânge sângele venos de la nivelul membrelor superioare. Sângele venos al membrelor
superioare este colectat de două sisteme venoase, unul profund şi unul superficial.
Venele profunde poartă aceeaşi denumire cu arte-rele care le însoţesc.Venele superficiale,
subcutanate, se găsesc imediat sub piele şi se pot vedea cu ochiul liber prin transparenţă, datorită
coloraţiei albastre. Ele nu însoţesc arterele şi se varsă în venele profunde.
Vena cava inferioară. Adună sângele venos de la membrele inferioare, de la pereţii şi viscerele din
bazin, de la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de la peretele posterior al abdomenului
(venele lombare), cât şi de la ficat (venele hepatice). Vena cavă inferioară se formează prin unirea
venei iliace comune stângi cu cea dreaptă. La rândul ei, fiecare venă iliacă comună este formată
prin unirea venei iliace externe cu vena iliacă internă. Vena iliacă internă colectează sângele de la
pereţii şi viscerele din bazin.
Vena iliacă externă continuă vena femurală care strânge sângele venos de la nivelul membrului
inferior. Ca şi la membrul superior, se disting vene superficiale şi vene profunde. Vena cavă
inferioară urcă la dreapta coloanei vertebrale, străbate diafragma şi se termină în atriul drept.
Vena portă - transportă spre ficat sânge încărcat cu substanţe nutritive rezultate în urma absorbţiei
intestinale. Ea se formează din unirea a trei vene: mezenterică superioară, mezenterică inferioară şi
splenică.
 5.2. Circulația limfatică și inervația
▪Drenajul limfatic se face prin 3 plexuri limfatice: subendocardic, miocardic și subepicardic, în ganglionii
traheobronșici și mediastinali.

▪Inervatia extrinseca a inimii este asigurata de nervii cardiaci, proveniti din vag si de simpaticul cervical.

▪Inervația

-Parasimpatică – doar la nivelul atriilor și porțiunii superioare a

joncțiunii atrio-ventriculre. Cei 2 nervi vagi formează plexul cardiacși
stimularea lor determină scăderea forței de contracție cu 20-30%, scăderea
frecvenței cardiace și a conducerii AV.

-Simpatică – fibrele simpatice preganglionare din centrul

cardioaccelerator (T2-T5) fac sinapsă în ganglionii simpatici cervicali și
toracali și ajung la inimă prin nervii cardiaci simpatici cervicali (superior,
mijlociu și inferior) și toracali. Sub acțiunea SNS crește frecvența cardiacă,
crește forța de contracție și conducerea.
 6.Anatomia pe viu a cordului
6.1. Proiecția inimii la nivelul peretelui anterior toracic
Aria matității cardiace relative: se delimitrează unind prin linii
curbe 4 puncte extreme:
-inferior în dreapta, a VI-a articulație condrosternală dr
-superior în dreapta, al III-lea cartilaj costal dr
-superior în stânga, al II-lea spațiu intercostal stg
-inferior în stânga, șocul apexian.
Aria matității cardiace absolute, limite:
-medial (la dr)- marginea stângă a sternului
-superior și la stânga – proiecția marginiii anterioare a pulmonului
stg
-inferior – matitatea cardiacă se continuă cu matitatea lobului stg al
ficatului.
6.2. Proiecția inimii pe coloana vertebrală
-cordul se proiectează posterior în dreptul vertebrelor T4
– T8 (vertebrele cardiace ale lui Giacomini: T4 (vertebra
vaselor mari – arteriale- de la baza inimii); T5 (vertebra
infundibulului pulmonarei); T6 (vertebra atrială); T7
(vertebra ventriculilor) și T8 (vertebra vârfului inimii).
6.3. Proiecția orificiilor cordului la nivelul peretelui
anterior toracic
Conform metodei lui Meckel se observă:
-orificiul arterei pulmonare (orizontal, pe marginea
superioară a cartilajului costal III stg)
-orificiul aortic – se proiectează pe jumătatea stg a liniei
ce unește a treia articulație condrosternală stg cu cea de-
a patra, însă din dr.)
-orificiile atrio-ventriculare (se proiectează pe linia ce
unește cartilajul constal III din stg cu extremitatea
anterioară a spațiului V intercostal din stg)
 6.Anatomia pe viu a cordului
6.4. Focare de auscultație ale
valvelor cardiace
-Valva tricuspidă – se auscultă
pe linia mediosternală, în dreptul
celui de-al V-lea cartilaj costal
-Valva mitrală – vârful inimii
-Valva pulmonară – spațiul II
intercostal stg, la marginea stg a
sternului (parasternal)
-Valva aortică – spațiul II
intercostal dr, parasternal.
6.5. Proiecția pericardului la nivelul
peretelui anterior toracic
-este mai largă decât aria matității
cardiace relative:
-Inferior în dreapta – cartilajul costal
VI dr, la 2cm de marginea sternului
-Superior în dreapta – cartilajul
costal II dr, la 2cm lateral de
marginea sternului
-Superior în stânga – prima
articulație sternocondrală stg
-Inferior în stânga – vârful sternului.
Vă mulțumesc!