MFR

INTRODUCERE
CADRU NOSOLOGIC
ISTORIC. EVALUARE
SPECIFICA
Curs 1
Conf. Univ. dr Iliescu Madalina
 Definitii
• specialitate medicală clinică ce se ocupă cu
prevenția, diagnosticul, tratamentul și
managementul reabilitării persoanelor de toate
vârstele care prezintă condiții de sănătate
dizabilitante și comorbiditățile acestora
• se adresează în special afectărilor (impairment) și
limitărilor de activitate ale acestora
• scopul de a facilita funcționarea fizică și cognitivă
(incluzând comportamentul),
• participarea (incluzând calitatea vieții) cât și
modificarea factorilor personali și de mediu.
• Disciplina medicală care foloseste agenții
fizici naturali sau artificiali în scop
terapeutic.

• Recuperarea medicală presupune

sinonime precum reabilitarea, reeducarea
functionala sau medicina fizica.
specialitatea medicală a funcționării

• Clasificarea Internațională a Funcționării

(CIF-OMS) constituie referința principală
ca instrument și ca taxonomie.
Clasificarea Internațională a Funcționării, Disabilității și
Sănătății ICF

• reprezintă o revizuire a Clasificarii

Internaționale a afectărilor, dizabilităților și
handicapurilor - International Classification of
Impairments, Disabilities and Handicaps (ICIDH)
sau CIH.
• publicată prima oară în 1980 de catre OMS cu
scop experimental - aprobată în 22 mai 2001.
• Conținea termeni precum infirmitatea,
incapacitatea și handicapul drept consecinte
secvențiale ale bolii sau traumatismului suferit
de o persoană.
Interacțiunile dintre componentele
CIF
• Cu toate că partea de “Medicină Fizică” a
specialității se menține, cele două parți
care mai înainte se considerau a fi
separate, “Medicina Fizică” și “Medicina
de Reabilitare” evoluează într-un model
integrat ce este inspirat de către
Clasificarea Internațională a Funcționării
(CIF), motiv pentru care, în limbajul curent,
se va utiliza denumirea prescurtată de
Reabilitare Medicală.
 Dizabilitatea este un termen
generic ce cuprinde afectări, limitări
de activitate și restricții de
participare

• Afectarea (Impairment) reprezintă o problemă

a funcției și/sau structurii corpului;
• Limitarea de activitate reprezintă o dificultate
pe care individul o are în efectuarea unei acțiuni
sau sarcini;
• Restricția de participare reprezintă o problemă
resimțită de către individ în timpul implicării
acestuia în situații de viață.
• Astfel, dizabilitatea este un fenomen
complex reflectând interacțiunea dintre
caracteristicile corpului unei persoane și
cele ale societății în care el sau ea
traiește.
• Depășirea dificultăților întalnite de către
persoanele cu dizabilitate, necesită
intervenții pentru a îndepărta barierele
sociale și de mediu.
• Definiția dizabilității în CIF-OMS face o
distincție clară între problemele care
rezultă în principal din condiția de sănătate
(capacitate) și problemele ce apar la
interacțiunea dintre capacitate și factorii de
mediu și personali (performanța).
• În conformitate cu Raportul Mondial
privind Dizabilitatea, reabilitarea reprezintă
“un set de măsuri ce asistă indivizii care
au sau ar putea dezvolta o dizabilitate să
obțina și să mențină o funcționare optimă
în cadrul interacțiunii cu mediul lor
înconjurător” (Organizația Mondială a
Sănătății, 2011).
 - Clasificarea, dimensiunile si particularitatile
specialitatii: de la profilaxie la recuperare

• In 1971 Academia Stiintelor Medicale definea

recuperarea medicala drept
“un domeniu de activitate complexa medicala,
educationala, sociala si profesionala, prin care
se urmareste restabilirea cat mai deplina a
capacitatii functionale pierdute de catre un
individ, in urma unei boli sau traumatism,
precum si dezvoltarea unor mecanisme
compensatorii, care sa-i asigure in viitor
posibiliatea de munca sau de auto-servire,
respectiv o viata independenta economic si/sau
social”.
• Specialitatea de Medicină Fizică și de
Reabilitare caută să optimizeze funcționarea sub
toate aspectele încercând să elimine sau să
amelioreze consecințele dizabilității.
• Funcționarea reprezintă conceptul central al
CIF-OMS și cuprinde totalitatea funcțiior și
structurilor corpului uman și totodată toate
acțiunile umane de la simple la complexe.
 Infirmitatea
• defect anatomic, deficienta functionala, sechela sau in engleza impairment;
• orice afectare, alterare, pierdere sau anormalitate a unei structuri sau functii;
• se face referire atat la o pierdere anatomica la nivelul unui segment sau organ,
inclusiv intern, nu doar la nivelul aparatului NMAK, cat si la o disfunctionalitate ce
poate sau nu sa insoteasca afectarea sau pierderea unei structuri organice;
• este localizata la nivelul unui organ sau sistem;
• Exemple:
-reducerea mobilitatii articulare
-scaderea fortei musculare
-pierderea capacitatii de coordonare a miscarilor
-scaderea sensibilitatii segmentare
-scaderea abilitatii la nivelul minii
-pierderea unui segment de membru, chiar si a unei falage a unui deget
-scaderea acuitatii auditive, vizuale
-sindromul de deconditionare fizica la efort
-deficientele sau tulburarile de limbaj etc.
• Toate aceste aspecte care pot fi temporare sau permanente si reflecta prezenta lor la
nivelul organului lezat sau la nivelul sistemului disfunctional se manifesta in principal
la nivel local, mult mai putin si la nivelul intregului organism.
• Daca nu este definitiva, infirmitatea poate reveni la stadiul de normalitate functionala.
 Incapacitatea
• sau restrictia de activitate sau functie ineficienta, disability in engleza;
• reprezinta limitarea (partiala) sau pierderea aptitudinii sau capacitatii (totala) de a
executa sau performa o activitate considerata a fi in standarde normale pentru un
individ;
• este consecinta secventiala sau evolutiva a unei infirmitati si se refera la efectul pe
care aceasta il are (infirmitatea de la nivel de organ sau sistem), in termeni de
performanta functionala si activitate curenta, asupra individului;
• Exemple:
-nu se poate deplasa urcand treptele scarilor (incapacitate de locomotie)
-nu poate deschide o usa (incapacitate de dexteritate)
-nu se poate exprima verbal (incapacitate de comunicare)
-are o scadere a acuitatii auditive (incapacitate auditiva)
-nu se poate spala sau imbraca singura (incapacitate de autoingrijire)
-nu isi poate face aparitia in societate datorita unei transformari nedorite si nefericite ale
aspectului fizic si nu poate participa la evenimente care sunt prevazute in fisa postului
(incapacitate situationala) etc.
• NU toate infirmitatile evolueaza catre incapacitate.
• In schimb, ORICE incapacitate are la baza o infirmitate.
• Incapacitatea poate evolua catre regresie si/sau reversibilitate sau catre progresie
si/sau ireversibilitate; ramane insa la nivel de individ.
 Handicapul
• ultimul stadiu evolutiv al unui sindrom disfunctional;
• se caracterizeaza prin dificultatea unui individ care prezinta o infirmitate urmata
obligatoriu de o incapacitate de a realiza relatii normale cu societatea si mediul
inconjurator;
• aceasta anormalitate cu mediul de viata al individului este apreciata prin raportarea la
alte persoane de aceeasi varsta, sex, stare civila, nivel de pregatire, vocatii, activitati
sportive si recreative preferate etc (conditii familiale, socio-profesionale si culturale);
• incapacitatea se poate manifesta drept handicap atunci cand individul
interrelationeaza, interfateaza, sau intra in conflict cu mediul sau de viata;
• nu poate face fata normelor sau standardelor specifice si generale ale mediului sau
de viata;
Exemple:
-nu se poate manifesta normal plenar sau partial in familie, nu-si poate exercita abilitatile
de tata, de sot (handicap interrelational familial);
-nu poate participa la activitati sportive sau recreative (handicap interrelational cu
anturajul sau grupul de prieteni, handicap de socializare)
-nu se poate deplasa singur sau nu se poate orienta singur, nu poate merge la si de locul
de munca (handicap de deplasare, de orientare)
-nu poate sa desfasoare aceeasi activitate prevazuta in fisa postului (handicap
profesional)
-nu se poate instrui (handicap educational) etc.
• specialitate clinico-terapeutica
• presupune abord interdisciplinar cu specialitati precum :
- ortopedia-traumatologia
- neurologia, neurochirurgia
- reumatologia
- geriatria-gerontologia
- cardiologia si chirurgia cardiovasculara
- pneumologia
- medicina dentara
- medicina muncii
- urologia
- chirurgia toracica
- chirurgia plastica si reparatorie
- pediatria
- ORL
• Recuperarea medicala se bazeaza pe:

- analizarea, interpretarea si obiectivarea

rezultatelor sale;
- pe valorile unor bilanturi functionale;
- date ale masuratorilor precum:
podometria, analiza mersului, aprecierea
si inregistrarea miscarior coloanei
vertebrale, ale articulatiilor membrelor.
SCOP:
1. mentinerea sau intretinerea (scop profilactic) nivelului functional
actual.
2. scop terapeutic/curativ si de recuperare medicala/functionala si
reinsertie socio-profesionala si familiala:

- recastigarea capacitatii functionale pierduta sau instalata ca urmare

a bolii sau a unui traumatism,disfunctionalitate care poate merge de
la incapacitate, infirmitate, pana la handicap

- scaderea gradului de dependenta sau cresterea gradului de

independenta functionala personala si raportata la mediu

- combaterea factorilor agravanti

- crearea unor programe complexe de recuperare medicala, adecvate

diferitelor tipuri de patologie, individualizate, adaptate restantului
functional si nivelului de asteptare a bonavului.
• Obiectivul principal - de a creste
independenta unei persoane in realizarea
activitatilor de autoingrijire, in activitatile
sale de zi cu zi, profesionale-vocationale,
casnice/domestice, familiale, sociale, de
agrement si petrecere a timpului liber sau
recreationale.
• Secundar - este urmarita reinsertia
complexa si redarea calitatii vietii
asteptata de o persoana.
 Scurt Istoric
• Balneofizioterapia este cea mai veche dintre disciplinele medicale.

• Aerul, soarele, apa sunt primii factori de terapeutica medicala

cunoscuti si folositi de Homo sapiens, de la inceputul existentei sale.

• Antichitatea, prin Hipocrate (460 - 377 i.e.n.), ne-a lasat lucrari de

mare valoare (Corpushippocraticum), iar istoricul lumii antice,
Herodot, contemporanul lui Hipocrat, aminteste in scrierile sale, de
izvoarele de la Termopile, cele mai vestite statiuni balneare la greci
fiind Lesbos, Lipara, Magnesia etc.

• Tot el a fost considerat parintele istoriei si al balneologiei si a fixat

acum 2.500 ani durata tratamentului balnear la 21 zile, parere
mentinuta peste veacuri in mentalitatea publicului si a medicilor.
 Scurt Istoric
• Grecii si mai ales romanii au stiut sa valorifice apele minerale,
deoarece timp de peste 600 de ani, dupa cum arata Plinius, ei nu au
folosit alt medicament in tratarea bolilor reumatismale decat baile.
• De altfel, ruine ale lucrarilor de captare a izvoarelor minerale,
inscriptii in piatra prin care cei vindecati multumeau zeilor pentru
binefacerile apelor se intalnesc peste tot in fostul Imperiu Roman.
• Sunt cunoscute modul de cercetare si lucrarile de captare efectuate
de romani pentru captarea apei curative in Franta, Germania,
Austria si mai ales in Italia.
• Din vremea romanilor dateaza inceputul celor mai multe statiuni
balneare din Europa.
• La romani, instalatiile balneare au capatat un caracter grandios:
imparatul Caracalla a construit cele mai luxoase bai, din cate au
existat vreodata in lume si nu numai in Italia, dar si in Franta si
Germania de Sud etc. (Puteoli, Aachen, Herculanum, Plombieres
etc).
 Scurt Istoric
• Dupa caderea Imperiului Roman sursele de ape
minerale au fost folosite in continuare in aceleasi
scopuri curative de catre localnici, insa vechile
captari s-au deteriorat, conducand in final la
reducerea posibilitatilor de utilizare si chiar la
pierderea surselor de apa prin inmlastinire.
• Acest "dezinteres" manifestat in Evul Mediu s-a
datorat a doua cauze importante: statiunile
balneare au devenit locul de raspandire al
epidemiilor ce au nimicit populatii in acel timp;
sub pretextul imoralitatii, biserica interzicea in
general tratamentul balnear.
 Scurt Istoric
• Cu toate superstitiile care au dominat Evul Mediu,
oamenii au facut observatii privind eficienta apelor
minerale, pe care le-au notat si le-au transmis din
generatie in generatie.
• Datele acumulate au determinat o noua perioada de
inflorire a statiunilor balneare in secolele XVI-XVII .
• Inca din timpul Renasterii si al barocului, curele balneare
au capatat o conotatie moderna, iar incepand cu secolul
XIX aceste cure s-au integrat in viata de toate zilele, nu
numai sub aspectul lor medical, ci si sub cel social.
• Acum se fac analize chimice pentru apele minerale, se
fac observatii analitice privind indicatiile si
contraindicatiile curei balneare, hidroterapia capatand o
baza stiintifica.
 Scurt Istoric
• Scurgerea vremurilor si progresul tehnologic din
domeniul stiintelor medicale nu au reusit sa diminueze
insemnatatea balneoterapiei.
• Chiar acest mod de tratament s-a perfectionat, s-a
nuantat cu indicatii si contraindicatii precise, s-a
imbogatit cu proceduri noi si si-a castigat o
fundamentare stiintifica.
• Paralel cu aceasta, numarul statiunilor balneare si al
izvoarelor de ape minerale a crescut, iar instalatiile
balneare s-au perfectionat.
• Semnificativ este faptul ca in jurul lor s-a structurat o
adevarata industrie hoteliera si ca localitati rurale
necunoscute s-au transformat in statiuni de
balneoterapie, elegante, in cadrul carora toata recuzita
turistica si-a gasit o ampla posibilitate de dezvoltare.
 Scurt Istoric
• In tara noastra, majoritatea factorilor de cura, indeosebi
apele minerale au fost folosite pentru tratamente
balneare cu aproape doua milenii in urma.
• Astfel, romanii dupa ce au cucerit Dacia au descoperit si
intrebuintat in scop terapeutic apele minerale si termale
de la Baile Herculane, construind aici stabilimente de
cura balneara, bai publice care se mai numeau si Ad
aquas Herculi sacras sau Thermae Herculis.
• Asemenea stabilimente ale romanilor se gasesc si la
Baile Geoagiu, Baile Calan, Ocna Sibiului, God, Buzias,
Calimanesti, Caciulata multe dintre ele fiind confirmate
de dovezile arheologice gasite in aceste locuri.
 Scurt Istoric
• Despre o exploatare balneara organizata a factorilor naturali de cura
din tara noastra se poate vorbi numai incepand din secolul XVII
cand se redescopera o serie de izvoare minerale folosite anterior,
dar se si descopera altele noi, se fac cercetari si se testeaza apele
minerale, se recunoaste efectul tamaduitor al acestora si se
construiesc asezari rudimentare care vor sta la baza construirii
viitoarelor statiuni balneare din secolul XIX.
• In acest timp apar localitati balneare ca Bazna, Borsec, Olanesti,
Sancraieni, Saru Dornei, Valcele, Zizin, iar in statiunile mai vechi ca
Herculane, Baile Felix, Geoagiu Bai se continua exploatarea
resurselor balneare.
• Incepand cu secolul XIX are loc o dezvoltare a activitatii balneare la
noi in tara. In acest timp se capteaza majoritatea surselor de ape
minerale, se pun bazele stiintifice ale exploatarii apelor (cercetari
balneare, analize fizico-chimice, cercetari hidrologice etc.).
• Se incepe amenajarea si construirea unor statiuni balneare : Cozia,
Calimanesti, Govora, Baltatesti, Strunga, Oglinzi, Borsec, Buzias,
Moneasa, Malnas, Sangiorz Bai, Lipova, Tusnad, Tinca etc. Alte
statiuni mai vechi se modernizeaza si se dezvolta.
 Scurt Istoric
• De asemenea tot in aceasta perioada se pun bazele
exploatarii namolului terapeutic si a lacurilor sarate din
campie si de pe litoral (Lacul Sarat, Balta Alba,
Techirghiol).
• Namolul va fi introdus in tratamentul balnear si la Bazna,
Slanic si Sacelu-God.
• In timpul primului razboi mondial marea majoritate dintre
statiuni au fost degradate sau distruse, dar mai ales cele
din Carpatii Orientali, Moldova si Muntenia dar si din
Muntii Apuseni, Slanic Moldova, Tusnad, Zizin, Vatra
Dornei, Sovata, Borsec, Olanesti, Sarata Monteoru,
Moneasa etc.
 Scurt Istoric
• Reconstruirea acestor statiuni s-a realizat sub egida
Societatii de hidrologie si climatologie medicala care a
fost reinfiintata in 1932, actiune ce a cuprins statiuni cu
traditie in turismul balnear - Baile Herculane, Baile
Govora, Techirghiol, Sovata, Vatra Dornei, Amara, Baile
Olanesti, Baile Tusnad, Pucioasa, Lacu Sarat.
• In cadrul acestei activitati de reorganizare si dezvoltare a
statiunilor balneare, in perioada 1926-1928 existau circa
80 de statiuni balneare, in multe dintre ele efectuandu-se
intre 80 mii si 180 mii de bai anual.
• Activitatea de imbuteliere a apei se desfasura in anii
interbelici in 26 de unitati de diverse capacitati.
 Scurt Istoric
• In prezent Romania dispune de 160 de statiuni si localitati balneare
cu factori naturali de cura dintre care 60 de statiuni de importanta
generala si locala iar 18 dintre ele au fost promovate in circuitul
turistic international.
• In multe dintre ele s-a modernizat baza de cazare, s-au construit
hoteluri de cura si complexe sanatoriale moderne, in care serviciile
de cazare, masa, diagnostic si tratament sunt oferite in cadrul
aceleasi cladiri, asa cum se practica in statiunile balneoclimaterice
de interes mondial cum sunt: Techirghiol, Baile Herculane, Baile
Felix, Sovata, Baile Tusnad, Covasna, Calimanesti-Caciulata,
Mangalia, Slanic Moldova, Vatra Dornei, Eforie, Govora, Olanesti,
Buzias.
• In bazele de tratament construite an fost create conditii optime a
utilizarii pe larg a factorilor naturali de cura, pe baze stiintifice.
• Alaturi de procedurile naturale sau fizioterapie se utilizeaza si o
larga paleta de proceduri terapeutice care folosesc factori fizici.
• Bazele de tratament dispun astfel de compartimente specializate
dotate cu aparatura si instalatii moderne.
• Balneoterapia utilizează Factorii Naturali
Terapeutici existenți într-o stațiune
Balneară în scop terapeutic în cadrul Curei
Balneare, și este parte componentă a
specialității de Medicină Fizică și de
Reabilitare.
 Echipa multi-profesională de
Reabilitare Medicală
• medicul specialist de MFR
• asistent medical
• fizioterapeut şi asimilaţi
• psiholog, logoped
• terapeut ocupaţional
• asistent social
• bioinginer
• profesionişti abilitaţi să desfăşoare activităţi de
îngrijire în domeniul de reabilitare medicală.
 Programele de recuperare medicala se adreseaza
• 1. Afectiunile musculo-scheletale:
• - Boala artrozica sau reumatismul cronic degenerativ, precum: spondiloza cervicala,
• spondilodiscartroza dorsolombara insotite sau nu de dureri sau spasme musculare
(torticolis, criza de lumbago), nevralgii sau neuropatii algice, algo-parestezice sau
algo-paretice (nevralgie Arnold, cervicalgii, nevralgie intercostala, lombosciatica),
coxartroza, gonartroza, artroze ale articulatiilor degetelor, mainilor si picioarelor,
gleznelor, coatelor.
• - Reumatismul abarticular (periartroza/periartrita scapulohumerala sau cea
coxofemurala) sau suferinte ale partilor moi, precum muschii, bursele seroase,
tendoanele, ligamentele, capsulele, cartilajele sau meniscurile, in context
reumatismal sau posttraumatic (rupturi, intinderi, entorse, luxatii, chist sinovial,
bursite, fibroze).
• - Complicatiile aparute dupa imobilizarea din diferite cauze (fracturi ale oaselor
membrelor tratate cu aparat gipsat, repaus prelungit la pat, utilizarea carjelor,
cadrelor sau ortezelor la mers), precum: deconditionarea la efort, redori articulare,
hipotrofii musculare, pierderea coordonarii mersului, osteoporoza de imobilizare.
• - Tulburarile sau distrofiile de crestere la copii, adolescenti si tineri, modificarile
staturoposturale aparute la adulti, precum: scolioze, cifoze, cifo-scolioze, atitudini
vicioase ale coloanei vertebrale si centurilor. Modificari la nivelul soldului sau ale
staticii piciorului la adulti si tineri (picior plat, hallux valgus, deget in ciocan, tallus
valgus congenital, displazii congenitale de sold).
• - Diferitele grade de demineralizare osoasa (osteopenie, osteoporoza cu risc crescut
de
• fractura osoasa) de cauza locala sau generalizata.
• - Reumatismul cronic inflamator, inafara puseului evolutiv (reumatism articular acut,
• poliartrita reumatoida, spondilita ankilozanta).
 Programele de recuperare medicala se adreseaza
• 2. Recuperarea sindromului algo-disfunctional datorat leziunilor sportive.

• 3. Statusul post operator (dupa interventii ortopedico-chirurgicale pentru

fracturi, proteze, artroscopie, hernie de disc).

• 4. Suferintele neurologice:
• ·- Bolile neuromusculare (miopatii).
• ·- Suferinte după leziuni la nivelul coloanei vertebrale.
• ·- Afectiuni ale nervilor periferici urmate de disfunctionalitati, inclusiv pareza
sau paralizie.
• ·- Leziuni de plex (brahial, lombosacrat).
• ·- Status posttraumatism craniocerebral.
• ·- Sechele dupa accidentul vascular cerebral.

• 5. Recuperarea deficitelor functionale congenitale (recuperare pediatrica)

• 6. Sindroamele dureroase acute, de diferite cauze, cat si cele cronice.

• 7. Disfunctionalitatile datorate cancerului operat, statusul post chirurgia

oncologică a sanului, program de drenaj venolimfatic a membrului superior.
 Programele de recuperare medicala se adreseaza
• 8. Reconditionare cardiovasculara la efort (dupa infarct miocardic acut, by-pass
coronarian, insuficienta cardio-respiratorie), tulburarile de circulatie periferica la
nivelul membrelor (edeme venolimfatice, arteriopatie obliteranta, insuficienta venoasa
cronica).

• 9. Disfunctiile sau sindromul algic la nivelul organelor abdomino-pelvine, fara indicatie

operatorie (sindromul colicativ, dischinetic, dismenoreea, anexita, colonul iritabil,
constipatia), sindromul aderential postoperator, statusul post cura chirurgicala.

• 10. Profilaxia si/sau terapia obezitatii, alaturi de sfatul nutritional si in contextul

tratamentului chirurgical sau nonchirurgical al siluetei.

• 11. Tratamente de biotroficitate tegumentara, de tonifiere musculara, de drenaj

venolimfatic in vederea curei de chirurgie estetica, a siluetei, de remodelare a sanilor
si de stergere a ridurilor.

• 12. Gimnastica gravidei, cat si kinetoterapia sau electrogimnastica hipotoniilor

musculare datorate sarcinii. Gimnastica perineala de refacere musculara dupa
nastere sau dupa interventiile de la nivelul perineului.

• 13. Leziuni dermatologice (cicatrici inestetice, cheloide, status postarsura cutanata).

• 14. Suferinte din sfera ORL, chirurgie bucomaxilofaciala sau stomatologie (rinite
vasomotorii, rinosinuzite, sinuzite, otita, extractii dentare, granuloame).
• 15. Cura stresului si a sindromului de oboseala cronica.
• 16. Patologia geriatrica.
 DIAGNOSTIC SI EVALUARE IN
RECUPERAREA MEDICALA

• Evaluarea clinico-functionala a pacientului in recuperarea

medicala se subordoneaza unor principii de diagnostic raportate la
relatia boala-deficit functional.

• Profilaxia poate reprezenta o modalitate prin care se mentine

restantul functional castigat si se asigura prevenirea instalarii altora.

• Refacerea performantelor functionale individuale, precum si a

celor interrelationale cu societatea si mediul inconjurator se refera
la deplasarea in spatiu sau mersul, prehensiunea si gestica
cotidiana, adaptarea integrata a aparatelor si sistemelor
organismului la solicitarile la care individul este supus, cu referire,
nu doar la aparatul neuromioartrokinetic NMAK dar si la cel
cardiovascular, respirator, etc.
 Bilantul clinico-functional
• evaluare obiectiva a deficitului/restantului functional

• stabilirea unui diagnostic ce reprezinta baza conceperii

programului/planului complex si a strategiei de recuperare medicala

• datele sau informatiile despre pacient se refera la: anamneza, ce

contine istoricul bolii/suferintei si antecedentele personale
heredocolaterale, se face un bilant terapeutic anterior al pacientului,
se apreciaza evolutia bolii in dinamica, atat fata de propria
secventialitate cat si fata de patologia asociata, se contureaza
cadrul clinic general, prin aprecierea elementelor obiective si
subiective, declarate de pacient, se face bilantul functional al
aparatelor si sistemelor, cu accent asupra aparatului locomotor
(neuromuscular si osteo-articular), se noteaza particularitatile
cazului.
• se consemneaza nivelul functional al pacientului, modificat ca
urmare a unei boli sau a unui traumatism, precum si impactul
deficientei functionale asupra performantelor functionale in ceea ce
priveste desfasurarea activitatilor zilnice, a rezistentei la efort si a
necesitatii utilizarii unui echipament sportiv.
 Evaluarea functionala - PRINCIPII
Se va tine cont de:
• ·- Diferentele existente si constatate intre diagnosticul de boala si cel disfunctional;
• ·- Lipsa de corelatie lineara intre boala si instalarea, precum si evolutia dinamica a
aspectelor disfunctionale;
• ·- Disfunctionalitatea se poate modifica pe parcursul bolii;
• ·- Identificarea restantului functional al pacientului, aprecierea capacitatii sale adaptative
pot asigura ameliorarea/diminuarea si/sau corectarea aspectelor disfunctionale prezentate
de pacient;
• ·- Aprecierea dimensiunilor reale disfunctionale psihologice si fiziologice, in corelatie cu
capacitatea de reintegrare socio-familiala si profesionala a pacientului.

Aspectele organizatorice, metodologice si privitoare la tehnicile si mijloacele utilizate in

contextul activitatii de recuperare medicala se afla in legatura cu obiectivele urmarite.
Acestea sunt:
• ·- Asigurarea capacitatii de miscare/deplasare in spatiu, de mers si desfasurarea
activitatilor; aflate in corelatie cu aceasta, precum si manipularea obiectelor din mediu;
• ·- Asigurarea capacitatii de a efectua activitati cuprinse in derularea vietii cotidiene/de zi cu
zi, asa numitele Activities of Daily Living, ceea ce creaza independenta individului fata de
anturaj sau persoanele din jur;
• ·- Realizarea/asigurarea posibilitatilor/capacitatilor de comunicare;
• ·- Asigurarea integrarii sociale, recreative, profesionale, educationale si familiale;
• ·- Asigurarea integrarii psihologice.
 Evaluarea functionala - PRINCIPII

• Capacitatea de miscare a pacientului se refera

nu doar la posibilitatile de deplasare in spatiu, ci
si la posibilitatile acestuia de a realiza
transferurile din pat in scaun (inclusiv in cel cu
rotile), din scaun la pozitia de verticalizare
(inclusiv pentru reeducarea mersului intre barele
paralele de mers).
• Se vor folosi asistenta/forta terapeutului, diferite
suporturi, carje sau cadrul de mers, orteze,
tehnici sau mijloace facilitatorii ale miscarii.
 Evaluarea functionala - PRINCIPII

• Activitatile din viata cotidiana/de zi cu zi

prezinta aspecte clinico-functionale
subiective si obiective ce trebuie abordate
progresiv, gradual, pentru a permite
pacientului sa atinga un nivel functional
multumitor, pe masura efortului depus.
• Performantele trebuie sa fie motivante si
sa nu oboseasca prin stabilirea unui nivel
functional de atins prea inalt.
• Participarea trebuie sa fie interactiva.
 Evaluarea functionala - PRINCIPII

• Comunicarea presupune recastigarea

capacitatilor in special in ceea ce priveste
comunicarea verbala cu referire la ambele
aspecte ale scaderii nivelului de comunicare,
atat intelegerea (afazia senzoriala), cat a
scaderii capacitatii de exprimare (afazia
motorie).
• Ca metode de recastigare a capacitatii de
comunicare se vor lua in considerare citirea si
exprimarea prin scris, precum si alte modalitati
alternative de intelegere si comunicare.
 Evaluarea functionala - PRINCIPII

• Interactiunea si/sau reintegrarea sociala,

recreationala, profesionala, educationala si
familiala se refera atat la implicarea factorului
uman aflat din mediile aratate (precum rude ,
prieteni, colegi, vecini, terapeut la domiciliu,
locul de munca, insotitor etc), precum si la
utilizarea ortezelor, protezelor, a dispozitivelor
de asistare a mersului (baston, carje, cadru de
mers, scaun cu rotile), vehicule, autovehicule
care asigura autonomia la deplasare, adaptarea
mediului (plan inclinat, lifturi etc) in care
pacientul isi desfasoara existenta.
 Evaluarea functionala - PRINCIPII

• Integrarea psihologica prin consilierea

profesionista a pacientului, la care se
adauga serviciile unui logoped daca este
nevoie, reprezinta un alt obiectiv de avut in
vedera in contextul conturarii planului
terapeutic de recuperare a pacientului cu
deficit functional instalat ca urmare a bolii
care s-a cronicizat sau ca urmare a unui
traumatism.
 Evaluarea functionala - PRINCIPII

• Specific: efectuarea bilanturilor articular, muscular spre a se aprecia

capacitatea de miscare segmentara sau globala.
• Se utilizeaza goniometrul in vederea aprecierii unghiurilor de miscare.
• Bilantul articular va evidentia o mobilitate exagerata (laxitate articulara
capsulo-ligamentara, ligamentara), o limitare de miscare data printr-o
contractura/retractura musculara sau alte conditii care vor conduce la
diferite grade de redoare articulara pana la ankiloza sau blocaj articular.
• Unghiul functional sau util de miscare este unghiul de deschidere articulara
pe zona cea mai utilizata/solicitata functional, fiind necesar pentru
desfasurarea miscarilor fiziologice si fiind mai important decat gradul maxim
de mobilitate articulara.

• Tonusul, forta si rezistenta musculara la efort se apreciaza pe calea

bilantului sau testing-ului muscular.
• Bilantul functional muscular apreciaza o hipertonie in comparatie cu o
hipotonie musculara, ofera informatii asupra dinamicii evolutiei dizabilitatii
unui pacient, realizand alaturi de bilantul articular posibilitatea de cotatii, ce
utilizeaza o scala 0- 5 de apreciere a tonusului muscular actual.
Semnificatia bilantului functional
• Examenul functional este util in aprecierea posibilitatilor de realizare
a activitatilor cotidiene deoarece apreciaza modificarile functionale
ca urmare a investigarii anumitor gesturi sau miscari globale,
precum mersul sau deplasarea in mediu, transferurile pacientului,
prehensiune si deplasarea anumitor obiecte in spatiu, desfasurarea
unor activitati sportive, recreative familiare pacientului, desfasurarea
unor activitati inspirate din activitatea profesionala sau terapie
ocupationala, ergoterapie, capacitatea de a integra in actiuni
coerente si cu scop bine definit, comenzile date pacientului etc.
• Se vor nota independenta sau dependenta pacientului in
defasurarea activitatilor cotidiene sau de zi cu zi, ceea ce subliniaza
gradul de independenta individuala si posibilitatile de autoingrijire
ale pacientului si gradul de autonomie a acestuia.
• Se constata nevoia de asistenta umana (terapeut, insotitor, ajutor
din partea unei persoane din familie, anturaj etc) sau
tehnica/echipamente/dispozitive ajutoarea sau de asistare,
inlocuire/preluare/protezare etc.
 Nivelele de dependenta

• Independenta, pacientul putand executa

activitati fara asistenta fizica sau/si feedback
• Nevoia de supervizare sau control in care
pacientul necesita instructiuni verbale sau alt tip
de control/feedback, precum si asistenta
partiala;
• Nevoia de asistent in care pacientul are nevoie
de asistenta altei persoane in diferite grade de
intensitate, minim, moderat sau maxim;
• Dependenta pacientului este absoluta, deoarece
nu poate realiza miscari decat ajutat in totalitate
de persoana care-l asista.