Psihopedagogia specială este o ştiinţă de sinteză, care utilizează informaţiile

complexe furnizate de medicină, psihologie, pedagogie, sociologie, științe juridice,

în studierea dinamică a personalității tuturor persoanelor cu dizabilități.
Scopul psihopedagogiei speciale este elucidarea cauzelor şi a formelor de
manifestare a anomaliilor prezente în dezvoltarea persoanelor (considerate cu
dizabilităţi), stimularea proceselor compensatorii şi fundamentarea intervenţiei
educativ-terapeutice.

• Deficienţa vizează consecinţele leziunii (leziunilor) produse la nivelul unor

organe sau părţi ale corpului. Este vorba de consecințele unor defecte sau
pierderi la nivelul membrelor, organelor, ţesuturilor sau la nivelul altor
structuri ale corpului, indiferent de cauza acestora.
• Dizabilitatea corespunde nivelului persoanei, respectiv consecinţele
deficienţei asupra sarcinilor, abilităţilor şi ocupaţiei persoanei. Dizabilitatea
constă în orice restrângere sau lipsă (ca rezultat al deficienţei) a abilităţii de a
desfăşura o activitate într-un mod considerat obişnuit pentru o fiinţă umană.
• Handicapul se referă la dezavantajele pe care le are individul în mediul social
în care trăieşte, ca o consecinţă a deficienţei şi/sau a disabilităţii.

Cerițele educative speciale (CES) exprimă trebuinţa fundamentală a unor

copii de a li se acordă o atenție şi o asistenţă educativă suplimentară, fără de care nu
se poate vorbi de un mod efectiv de egalizarea şanselor de acces, participare şcolară
şi socială. Cerințe educative speciale (CES) este un concept introdus în
terminologia UNESCO în anii 1990.
"Învățământul special se organizează de Ministerul Învățământului, pentru
preşcolarii şi elevii cu deficienţe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socio-afective
şi de comportament, sau cu deficienţe asociate, în scopul instruirii şi educării, al
recuperării şi integrării lor sociale.
 Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi

CIF este o clasificare cu scopuri multiple, proiectată pentru a servi unor variate
discipline şi domenii. Obiectivele sale specifice sunt prezentate pe scurt în cele ce
urmează:
• Asigurarea unei baze ştiinţifice pentru înţelegerea şi studierea stării de
sănătate şi a stărilor asociate acesteia, a deznodământului şi a factorilor
determinanţi;
• Stabilirea unui limbaj comun pentru a descrie starea de sănătate şi stările
asociate acesteia cu scopul de a îmbunătăţi comunicarea dintre diferiţi
utilizatori, cum ar fi lucrători ai serviciilor de sănătate, cercetători, cei care
stabilesc politicile şi marea masă, inclusiv persoanele cu dizabilităţi;
• Realizarea unor comparaţii între state a datelor de sănătate, a disciplinelor
şi serviciilor de îngrijiri medicale într-o anumită perioadă;
• Asigurarea unei scheme de codificare sistematice privind sistemele de
informaţii legate de sănătate.
Aplicații ale CIF:
- Ca instrument statistic
- Ca instrument de cercetare
- Ca instrument de investigație clinică
 - Ca instrument de politica socială
- Ca instrument de educați
-
CIF are două părţi, fiecare cu două componente:
Partea 1. Funcţionare şi Dizabilitate
• (a) Funcţiile şi structurile organismului
• (b) Activităţi şi participare
Partea 2. Factori contextuali
• (c) Factori de mediu
• (d) Factori personal

Identificarea unei tulburări este: extrem de predictivă, privind modul în care o

persoana va funcționa la nivel individual
: mai puțin predictivă, privind funcționalitatea
acelei persoane ca membru al societății

Dizabilitatea apare în urma unor disfuncționalități fizice și/sau mentale.

DIZABILITATEA: modul în care o deficienta interacționează cu abilitățile
specifice ale unei persoane
: modul in care societatea reacționează fata de persoana
care are anumite deficiente.
O abordare strict patologica (a bolii) nu permite înțelegerea totala a
persoanei ceea ce implicit va afecta si succesul unei intervenții.
Pentru a înțelege consecințele deficientei asupra funcționarii persoanei si
asupra elaborării intervențiilor psihopedagogice si educaționale este necesara
cunoasterea concextelor sociale si reactia acestor contexte.
Dizabilitatea nu este doar deficitul/defectul si este si modul in care societatea
reactioneaza.
 MODELE EXPLICATIVE ALE DIZABILITATII

1. Modelul medical
- Dizabilitatea este perceputa ca problema a individului, acesta fiind dependent de
ceilalti din jur si avand nevoie de tratament.
- Determina excluderea sistematica a persoanelor cu dizabilitati din societate,
dizabilitatea fiind vazuta o tragedie, o problema individuala.
- Centrat pe tratament medicamentos si ca persoanele cu dizabilitati au nevoie de
ajutor.
- “modelul tragediei personale” - pentru ca priveste dificultatile prin care trec
persoanele cu deficiente, ca fiind provocate de modul in care sunt formate
corpurile lor si de experienta pe care o au in a face anumite lucruri.
- Societatea incearca sa adapteze individul la o norma comuna, iar daca nu se
primeste il izoleaza.
- Spune ca persoana cu dizabilitate este problema si nu societate

2. Modelul social
- Prezinta dizabilitatea ca o pierdere sau o limitare a oportunitatilor de a lua parte la
viata normal in societate, la un nivel egal cu ceilalti si datorat unor bariere fizice
sau sociale.
- Dizabilitatea nu mai este vazuta ca o problema individual, ci ca un factor social
cauzat de atitudini incorecte sau de mediul ce ne. inconjoara
- Se axeaza pe ridicarea si eliminarea barierelor sociale, decat pe tratament
medical.
- Persoana cu dizabilitate are nevoie de afirmare, sa-si cunoasca drepturile, sa
invete sa ia decizii si sa se implice active in viata sociala.
- O societate toleranta si educate ofera o importanta oportunitate de schimbare a
acestor presupuneri si poate sa dezvolte o cultura care include recunoasterea si
diversitate valorilor.
- Presupune adaptarea situatiei, spatiilor, serviciilor la necesitatile fiecarui invidiv.
3. Modelul integrativ biopsihosocial al functionarii dizabilitatii si
sanatatii sta la baza CIF (Clasificarea internationala a functionarii
dizabilitatii si sanatatii)
Functionarea cu componentele:
- Functiile organismului
- Structurile corpului
- Activitati si participare
- Factori de mediu si personali

Functionarea este considerata rezultatul interactiunii dintre starea de sanatate si

factorii personali si de mediu.

4. Modelul patologiei sociale

- Dificultatile prin efectele pe termen lung ale diversilor factori din mediul socio-
cultural (educationali, instructionali etc.)
- Copiii cu dizabilitati sunt plasati in institutii speciale (centre de zi, scoli speciale)
- Un neajuns- nu se acorda importanta schimbarilor din mediul scolar, in particular,
in societal, in general.

5. Modelul ecologic
- Potentialul de invatare al copiilor cu deficiente nu poate fi valorificat in lipsa
operarii unor adaptari la nivelul institutiilor instructiv-educative.
- Este important sa se produce schimbari la nivelul scolii si nu doar la nivelul
copilului.

6. Modelul antropologic
- Are unele caracteristici comune cu modelul ecologic, dar se deosebeste prin
considerarea handicapului ca fiind o rezultanta sociala.
- Obiectiv- promovarea unor interactiuni sociale diverse, pentru activizarea
potentialului real al fiecarui copil
 ASPECTE ALE INTERVENTIEI TIMPURII LA COPIII CU
DIZABILITATI

 Diagnosticul si interventia timpurie pentru copilul cu dizabilitati, mai ales in

mediul rural sunt slab dezvoltate.
 Comitetul ONU – „multi copii cu dizabilitati sunt identificati, incadrati in
grad de handicap si indrumati spre serviciile adecvate doar in momentul
inscrierii in invatamant”

INTERVENTIA TIMPURIE
- Interventie socio-educativa, psihosociala si medicala
- Se exercita intre 0-6 ani
- Se adreseaza copiilor care prezinta fie diferite deficiente, fie dificultati de
dezvoltare si de invatare datorita conditiilor defavorabile si vulnerabile din
mediul lor de viata.

Interventia timpurie distinge 4 tipuri de sarcini si activitati:

1. Prevenirea si depistarea timpurie a dizabilitatii
2. Diagnosticul si evaluarea timpurie
3. Interventia si consilierea timpurie
4. Munca in echipa interdisciplinara, cu implicarea parintilor si a serviciilor din
comunitate.
Serviciile de interventie timpurie in copilarie sunt dezvoltate pentru a aborda
nevoile de dezvoltare a copilului de la nastere pana la varsta de 3 ani (6) – in cazul
in care acesta prezinta tulburari de dezvoltare fizica, cognitive, etc. Sau in cazul
cand are o stare de sanatate cu un grad inalt de rist.

DIAGNOSTICUL PRENATAL poate fi practicat in multe scopuri:

- Asigurarea parintilor cu risc de existenta a unui fat cu dezvoltare normala
- Instituirea unei terapii intrauterine
- Prevederea unor conduit medicale de care sa se tina seama la nastere
 - Intreruperea sarcinii in cazul in care fatul este afectat

BOLI RARE: frecventa estimata intre 1/40.000 si 1/100.000, iar in cadrul

populatiei de risc 1/2.000 de nasteri.

SCREENING-UL - activitate de identificare a unei boli sau a unui defect

Intr-un stadiu incipient
- Prin aplicarea unor teste, prin examinari sau procedure
medicale
- Permite identificarea unor boli sau defecte in stadiul
presimptomatic
- Permite initierea masurilor individualizate de interventie

ANUNTUL DIAGNOSTICULUI:
- Eveniment datat, precis, ramane gravat pe viata
- Este important cine anunta, cand anunta si ce suport ofera.

ANUNTUL DEFICIENTEI:
- Angajament etic
- Presupune comunicare profesionala,
- Respectul demnitatii umane
- Intelegere reciproca

 Anuntul prenatal: caracteristici:

- punerea in evidenta a unei anomalii in perioada prenatala
- copilul nu este inca nascut
- timpul limitat pentru luarea unei decizii
- timpul limitat pentru intreruperea sarcinii
Punerea in evidenta a unei anomalii in perioada prenatala presupune:
- Examene ecografice
 - Analize de citogenetica si biologie
- Amniocenteza (extragerea lichidului amniotic- incepand de la 15-16
saptamani gestationale)
- Examene repetate ale gravidei pe parcursul sarcinii
Examinarea ecografica permite diagnosticul cat mai precoce al malformatiilor
fetale. La luarea in evidenta a gravidei:
- Intre 11-14 saptamani gestationale – exista suspiciunea
- La 20-22 saptamani gestationale
- Intre 36-39 saptamani gestationale

 Anuntul postnatal: caracteristici:

- copilul exista, traieste
- atasamantul parintilor fata de copil este inca fragil
- contextul este dificil (nu este usor de abordat)
- disperare si neintelegerea situatiei

Reactii posibile:
- intentia de abandon
- acceptarea si resemnarea
- preocuparea pentru o interventie rapida

Etapele acceptarii diagnosticului: soc, negare, invinovatire, acceptare, adaptare.

Conditiile in care parintii au aflat despre deficient copilului pot influenta:
- dezvoltarea copilului
- viata familiala
- relatia cu specialistii
- relatia cu, comunitatea in care traiesc.
 DIZABILITATEA INTELECTUALA

Tine cont de 3 criterii:

- functionarea intelectuala semnificativ inferioara mediei
- deficitul comportamentului adaptiv
- manifestarea deficientei in cursul perioadei de dezvoltare

DI- functionarea intelectuala semnificativ sub medie, care se manifesta

concomitent cu limitarile asociate in doua sau mai multe dintre urmatoarele
abilitati adaptive:
- comunicare
- autoservire (gospodarie, procurarea hranei)
- abilitati sociale
- viata in comunitate
- autodirectionarea
- sanatatea si securitatea personala
- capacitatea de invatare teoretica
- timpul liber
- munca
Functionarea intelectuala semnificativ inferioare mediei indica faptul ca:
- pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu deficienta mintala, trebuie
sa obtina un IQ inferior sau egal cu 70, in cadrul administratii unui sau
mai multe teste standardizate de inteligenta generala.
- masurarea IQ permite precizarea mai multor nivele de deficienta mintala:
usoara, moderata, severa, profunda.

Coeficientul de inteligenta, IQ, pentru a fi considerata o persoana cu

dizabilitate mintala
1961 < 85
1973 < 70
1983 < 70-75
 DEFINITIE 2002 AADM:
- caracterizata prin limitari semnificative in functionarea intelectuala si
comportamentul adaptativ
- comportamentul adaptativ exprimat in abilitati conceptuale, sociale si
adaptative practice
Conform manualului DSM III – deficitele de dezvoltare pot sa se manifeste
print-o incetinire, o oprire sau neterminare a dezvoltarii, dar si prontr-o
regresie.

CRITERII DE CLASIFICARE:
- perspectiva etiologica (stabilita prin cauze medicare sau biologice)
- defici intelectual (prin testare IQ)
- perspectiva educationala (rezultate educationale anticipate)
- nivelul de suport de care are nevoie (interminent, limitat, extins, natural,
formal)
ETIOLOGIE – CAUZE:
- prenatale- inainte de nastere
- perinatale- in momentul nasterii
- postnatale- dupa nastere
Cauze prenatale>>> cromozomiale, metabolic, nutritional, infectii
Factorii: din caiet.
CARACTERISTICI ALE D.I:
- Vascozitatea genetica- incapacitatea de a se desprinde de stadiile initiale ale
dezvoltarii congnitive, incetinirea si stagnarea,
- Heterocronia- inegalitati in ritmurile dezvoltarii diferitelor componente
psihice
- Caracterul limitat al „proximei dezvoltari
CLASIFICARE D.I
Intelect de limita – 70-85:
- Dezvoltare psihomotorie aparent normala
- Existenta unei inteligente net inferioare medie
- Necesitatea unui ajutor educativ adecvat
- Posibilitatea practicarii unor meserii simple
- In perioadele dificile necesita indrumare

Dizabilitate intelectuala usoara: 50-55-70:

- Este dificila distingerea de copilul normal iainte de varsta scolara
- Retard usor in dezvoltarea senzorio-motorie si a limbajului
- Dezvoltarea buna a contactelor sociale
- In urma ueni educatii speciale se poate forma o competenta sociala si
profesionala buna
- In conditii de stres este necesara asistenta, indrumare

Dizabilitate intelectuala moderata: 35-50-55:

- Dezvoltare motorie relativ satisfacatoare
- Posibila comunicare prin limbaj
- Autonomie satisfacatoare
- Necesitatea acordarii unei asistente moderate
- Incapacitate de a duce o viata independenta
- Incapacitate achizitionarii unui numar eficien de cunostinte scolare

Dizabilitate intelectuala severa: 25-35:

- Slaba dezvoltare motorie
- Limbaj minim, posibilitati reduse de comunicare
- Imposibilitatea achizitionarii independentei personale
- Posibilitatea castigatii unei autonomii partiale intr-un mediu protejat
- Necesita supraveghere constanta

Dizabilitate intelectuala profunda: 0-25

- Retardare profunda
- Capacitatea foarte slaba de functionare in domeniul senzorio-motor
- Nevoie de ingrijire permanenta
- Imposibilitatea achizitiei autonomiei personale (mancare)
- Dezvoltarea limbajului nula sau precara
- Necesita ingrijire permanenta
 IMPLICATII ALE SINDROMULUI DOWN

REPERE IN DEZVOLTARE:
- Contact vizual ----- 12 luni
- Atentie impartasita----- 12 luni
- Zambet---- 12 luni
- Ras, chicotit---- 12 luni
- Ascultare sunete si voci---- 12 luni
- Vocalizari---- 12 luni
- Turn taking---- 12 luni

- Expresii faciale, gesturi, semne---- 12-24 luni

- Imita sunete, actiuni, silabe, cuvinte---- 12-24 luni
- SPUNE PRIMUL CUVANT---- 12-60 LUNI

- Arata trei parti ale corpului (nas, ochi, gura)---- 13-25 luni

- Arata imaginile cand sunt numite---- 24-36 luni

- Initiaza conversatia---- 24-36 luni
- Intelege 50-100 de cuvinte---- 24-36 luni

DIFICULTATI SENZORIALE:
Hipersensibilitate- poate sa sara, sa se retraga sau sa se teama de anumite
situatii care nu sunt confortabile.
Hiposensibilitate- nu raspunde la stimulare, nu constientizeaza prezenta
stimulilor, cauta experiente senzoriale intense (musca, indesarea mainii in gura).
Nivel de activitate scazut sau ridicat: pare agitat, e in continua miscare sau
pare obosit si letargic.
 Dificultati de coordorane: echilibru deficitar, planificare motorie deficitara.
Dificultati de organizare a comportamentului: adaptarea la situatii noi,
trecerea la alte sarcini, impulsiv sau retras.

CARACTERISTICI FIZICE:
Hipotonia- nu are forta, musculatura flasca, moale, la nivelul aparatului
fonoarticulator: dificultati de articulare, probleme de voce si rezonanta.
Gura deschisa- probleme de articulare.
Hiponazalitate- blocaj la nivelul cailor nazale.
Macroglosie- limba mai mare, nu incape in gura.
Dentitie neregulata.
Dificultati de coordonare, acuratete si ritm la nivelul miscarilor.

IMPLICATII PENTRU INTERVENTIA TIMPURIE

- Explorare, stimulare si joc (actiuni de baza)
- Solicitare
- Abilitati motorii
- Comunicare expresiva
- Comunicare receptiva

Invatarea se realizeaza prin interactiunea cu mediul.

Abilitati motorii:
- Lucram foarte mult cu mainile
- Coordonare ochi-mana
- Prehensiune
- Motricitate generala
- Motricitate fina
- Transferul dintr-o mana in cealalta
Exemple de activitati 13-20 luni:
- Punguta cu obiecte pentru a incuraja prinele cuvinte
- Memorie si identificare: jucari cu sunete
- Jocul cu papusi (teatru)
- Suflatul baloanelor de sapun
- Rostogolirea mingii
- Cartonase cu sunete
Exemple de activitati 20-36 luni:
- Asocieri de imagini
- Cartonae cu sunete
- Citirea imaginilor
- Joc de memorie
- Incastre simple
- Cantecele cu miscari

STRATEGII DE INTERVENTIE DOWN

 Planul de interventie personalizat (PIP)

- Obtinerea tuturor informatiilor pivind background-ul copilului cu sindrom
Down (istoricul)
- Nivelul curent al performantei copilului
- Rezultatele specifice elevului
- Obiectivele de atins
- Metodele, materialele si strategiile didactice
- Numele membrilor echipei care vor aplica PIP si etapele in care vor fi
implicati
- Planificarea perioadelor de timp pentru evaluare
 Adaptarea curriculara:
- Presupune eliminarea barierelor copilului cu sindrom DOWN existente in
curriculum general.
  Augumentarea curriculara:
- Presupune imbogatirea standardelor curriculare cu strategii de procesare
executiva care faciliteaza achizitia si generalizarea informatiei.
 Modificarea curriculum-ului:
- Presupune ca echipa implicata in elaborarea PIP sa adauge in continutul
formal al curriculum-ului elevului ceea ce nu se alfa in curriculum-ul
general.

IMPLICATII ALE SIMDROMULUI DOWN ASUPRA

INVATARII MATEMATICII

Strategii eficiente de invatare:

- Accentuarea invatarii vizuale
- Activitati de manipulare/manevrare, invatarea bazata pe actiune
- Invatare si experiente simnificative
- Concentrarea atentiei copilului asupra invatarii
- Asigurarea inca de la inceput a succesului
- Peer-tutoring
- Dezvoltarea memoriei de scurta durata si lunga durata
- Ulitizarea calculatorului
- Interactiuni placute
Concepte matematice:
- Achizitii pre-matematice
- Multimi
- Corespondente
- Concepte de timp
- Numararea si scrierea cifrelor
- Forme si modele geometrice
- Bani
- Rucunoasterea numerelor, ordonarea si compararea numerelor.
 DIZABILITATEA AUDITIVA

Cuprinde 2 mari categorii de deficit auditiv:

1. Surditatea- pierderea totala a auzului
2. Hipoacuzia- pierderea partiala a auzilui
Surditatea- pierdere a auzului de peste 90 de decibeli
Hipoacuzia- gata de deficit auditiv situata intre 20-90 decibeli

CAUZELE APARITIEI DEFICIENTELOR AUDITIVE

1. Cauze care tin de ureche externa: blocarea cu ceara a canalului auditiv extern,
alte cauze ale diminuarii auzului se pot datora unor malformatii sau eczeme.
2. Cauze legate de urechea medie: unul din patru copii in varsta de 7 ani pot
prezenta o deficienta de auz datorata disfunctiilor din urechea medie.
Cauze mai frecvente: acumularea de fluid in aceasta parte, infectarea urechii medii.

SURDITATE DE TRANSMITERE: pierderea de auz datorata unor afectiuni

ale urechii externe sau medii. (sunetul nu se transmite)
Depistarea surditatii de transmitere in scoala se face prin observare, acordandu-se
atentie la copiii care:
- Respira frecvent pe gura si fac des infectii ale cailor respiratorii superioare
- Se plang des de dureri de urechi sau urechi infundate
- Nu inteleg tot desi par sa auda
- Solicita mai des ajutorul
- Vorbesc mai incet in clasa
Factori care faciliteaza incluziunea D.A.
1. Care tin de copii:
- prezinta comportamente adecvate varstei
- utilizeaza la maxim resturile de auz
- participa la discutii
- se integreaza social
 - parintii doresc scoala incluziva
- este responsabil pentru propria invatare
2. Care tin de scoala:
- cadrul didactic cunoaste implicatiile deficientei de auz
- colaboreaza cu profesorul de sprijin
- grupa de clasa este mica, permite colaborarea individuala
- zgomot redus
- implicarea logopedului
- cadre didactice formate
 IMPLICATIILE DEFICIENTEI DE VEDERE

Elevii cu D.V. prezinta nevoi educationale unice.

La nivel de Curriculum:
- dezvoltarea conceptuala si nevoile educationale
- comunicare
- dezvoltare socio-emotionala
- dezvoltare senzorio-motorie
- orientare si mobilitate
- pregatire vocationala
Nevoi educationale:
- dezvoltarea abilitatilor de ascultare
- interpretarea hartilor, diagramelor, schemelor
- dezvoltarea abilitatilor de notare
- utilizarea tehnologiilor de acces in citit si scris
Abilitati de comunicare specifice:
- deprinderi instrumentale de scris si citit
- semnatura
- tehnologii de acces
Autonomie personala:
- igiena personala
- pregatirea alimentelor
- selectarea imbracamintelor
- servirea mesei
- gestionarea banilor
- utilizarea telecomunicatiilor
- intelegerea timpului si a erorilor
Orientare:
- localizarea in spatiu
- cunoasterea spatiilor a destinatiei, modul in care ajunge la destinatie

Mobilitate:
- miscari intentionate, independente, realizate in siguranta.
 DEZVOLTAREA PLANULUI EDUCATIONAL
INDIVIDUALIZAT

- document ce cuprinde planificarea deciziilor si proceselor.

- realizeaza legatura dintre evaluare si desfasurarea propriu-zisa a procesului
de educatie
- monitorizeaza progresul, raportarea la propria dezvoltare
- permite analiza stilului de invatare
Un PEI este un plan scris cu obiective pe termen scurt si obiective pe termen lung,
elaborat pentru a spijini invatarea copilului sau nevoile comportamentale.
- Necesita revizuire periodica de cel putin 2 ori
-
CONCEPTE CHEIE:
- planificare complexa
- nivel actual de dezvoltare
- obiective anuale, masurabile
- obiective educationale masurabile
- evaluarea si notarea progresului
- toate adaptarile si modificarile necesare

STRUCTURA:
1. Stabilirea domeniului de interventie
2. Stabilirea obiectivelor
3. Stabilirea metodelor si mijloacelor de realizare
4. Perioada in care are loc interventia
5. Criteriile minimale pentru evaluarea progresului
6. Metoda si instrumentele de evaluare
 TULBURARI DIN SPECTRUL AUTIST

- distantarea de mediul in care traieste

- evitarea contactului vizual

- comportamente repetative

ASPECTELE CELE MAI FRECVENTE:

- lipsa contactului vizual

- joc stereotip si repetativ

- absenta sau deteriorarea limbajului expresiv si dificultati de comunicare

- refuzul de a intra in spatii necunoscute

- incapacitate de relationare

Propunerile de diagnosticare prevazute de DMS-5

A. Dificultati persistente de comunicare si interactiune sociala.
B. Pattern-uri comportamentale, interese sau activitati restrictive si repetative.

AUTISMUL

- tulburare neurologica identificata pe baza unor caracteristici

comportamentale
- tulburare de dezvoltare, avand in multe cazuri origine neurobiologica
- considerata una dintre cele mai severe tulburari neuropsihiatrice din
copilarie
- 1 din 68 de persoane la nivel mondial, mai frecvent la baieti cu o rata de 4:1
- Debutul inainte de varsta de 3 ani in majoritatea cazurilor
- Putine cazuri de debut dupa varsta de 5-6 ani
- 10% din indivizii cu autism presinta si o stare medicala fragila
- 90% din cazuri, unde nu apare nici o alta boala s-a descoperit ca factorul
genetic are o mare importanta
 Interventii specifice in autism
Ce trebuie luat in consideratie in terapie- Consideratii in terapie

- Care sunt beneficiile asteptate in urma utilizarii acestei abordari? Care sunt
dificultatile?
- Care sunt dovezile ca aceasta abordare este eficienta? Informatia provine
doar de la persoane care spun ca ii ajuta pe copii?
- Ce spun parintii care au refuzat initial aceasta forma de terapie?
- Cum va fi incadrata aceasta abordare in toate eforturile pe care le face
familia in folosul copilului?
- Este in contradictie cu o alta abordare?
- Vor fi folositi banii si timpul intr-un mod neadecvat, cand le-am putea
utiliza pentru altceva mai optim?

ABA – APPLIED BEHAVIOR ANALYSIS

- Utilizeaza principiile invatarii bazate pe cercetari psihologice privind

modificarile comportamentale
- Este una din interventiile de baza, invatand copiii de la a sta la masa, a fi
atent la profesor, a vorbi, a citi
- 25 ore pe saptamana, 12 luni pe ani
- Presupune timp si perseverenta
- Se utilizeaza invatare prin care deprinderile invatate sunt noutate, iar mai
apoi generalizare in alte medii
- Progres la nivel IQ, limbaj, performanta scolara, comportament adaptativ,
comportament social.
- Evaluare progresului