Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Interventia terapeutica trebuie sa fie fundamentata pe bazele unei evaluari corecte si complete
deoarece incapacitatea functionala se afla in contextul mai larg al patologiei preexistente si
concomitente. Diagnosticul medical se concentreaza pe antecedentele pacientului si pe datele
examenului clinic, permitand intr-o prima etapa, identificarea corecta a bolii si stabilirea
diagnosticului de boala, urmand ca specialistul in fizioterapie si recuperare medicala sa stabileasca
consecintele functionale ale bolii sau traumatismului si nivelul functional actual, ceea ce reprezinta
diagnosticul de recuperare medicala. Bilantul si diagnosticul functional corect presupune o buna
cunoastere a diferentelor dintre infirmitate, incapacitate si handicap, la pacientul in cauza. Daca boala
nu poate fi abordata pe cale medicamentoasa si/sau chirurgicala, specialistului in fizioterapie si
recuperare medicala ii revine sarcina sa identifice prioritatile terapeutice si sa stabilesca un program
complex de recuperare medicala, stabilind obiectivele de indeplinit, mijloacele, modalitatile
terapeutice si metodele ce urmeaza a fi utilizate. Evaluarea clinico-functionala a pacientului este
urmata deci, de desfasurarea unui program ce cuprinde si alte modalitati terapeutice, alaturi de cele
clasice, bine cunoscute.
Spre deosebire de alte specialitati medicale, medicina fizica si de recuperare medicala este
comprehensiva, ea nelimitandu-se doar la un singur organ sau sistem functional al organismului
uman. Scopul principal al medicinii de recuperare este acela al readucerii persoanelor cu diferite grade
de disfunctionalitate (infirmitate, incapacitate, handicap) la o independenta fizica, mentala, sociala si
economica, maxim posibila. Drept urmare, trebuie cunoscute si evaluate corect toate conditiile
constatate la pacientul in cauza. In acest context, ne vor interesa urmatoarele:
▪ Aspectele legate de capacitatea de miscare (mobilizare, deplasare). Afectarea acesteia
poate fi subiectiva si/sau obiectiva, tinand de sindromul algic asociat sau doar de
gradul de disfunctionalitate, in sine. Se vor identifica si eventualele necesitati
terapeutice si de reeducare functionala, incluzand dispozitivele de mers sau alt necesar
tehnic suplimentar (orteze, proteze, dispozitive de electrostimulare, scaun cu rotile,
carje, baston etc).
▪ Aspectele legate de posibilitatea de a executa activitatile din viata cotidiana sau de zi
cu zi, inclusiv activitatile de autoingrijire. Ne intereseaza prezenta subiectiva sau
obiectiva a unor incapacitati, posibilitatile reale de rezolvare, asistenta tehnica si
umana de specialitate.
▪ Aspectele legate de realizarea capacitatilor/posibilitatilor de comunicare. Accentul se
pune pe identificarea aspectelor subiective si obiectice ale problemei ridicate,
posibilitatile de rezolvare si necesitatea utilizarii unor echipamente adecvate
deficitului constatat.
▪ Aspectele legate de interactiunea pacient-societate. Impactul social al
disfunctionalitatii poate fi perceput atat la modul subiectiv, cat si la cel obiectiv.
Intereseaza identificarea problemelor sociale ce necesita rezolvare imediata, cat si
posibilitatea de adaptare a unor echipamente si de a solicita insotitor la nevoie.
▪ Aspectele psihologice sunt abordate din punctul de vedere al componentei subiective
si a celei obiective, intereseaza posibilitatile terapeutice de corectare si de promovare
a reechilibrarii psihologice a pacientului.
Toate aspectele prezentate vin in sprijinul afirmatiei conform careia tratamentul problemelor
medicale trebuie sa aiba in vedere si aspectele disfunctionale, apreciate cu ajutorul evaluarii clinico-
functionale.
EVALUARE