TERAPIA OCUPAIONAL ISTORIE I FILOZOFIE

Autor: Prof. ANN CARNDUFF - secretar European Network of Occupational Therapy

Higher Education (ENOTHE - www.enothe.hva.nl)
Terapia ocupaional este o profesie a secolului al XX-lea, dei filosofia i raiunile pe
care se bazeaz au o istorie ndelungat. Utilizarea terapeutic a activitii i micrii a
fost apreciat de la nceputurile civilizaiei. Pot fi gsite referiri la importana ocupaiei n
sntate n literatura antic a Greciei, Persiei, Egiptului i Chinei. n povestea lui Homer
despre Hephaistos, nobilului zeu meteugar, care era chiop, i-au fost druite unelte de
ctre Thetis pentru a-i permite s devin meter n munc prea-iscusit.
n Roma antic se susinea despre Epidaurus c alina delirul prin cntece, farse i
muzic. Mai trziu, pe msur ce medicina s-a dezvoltat ca disciplin n jur de 1100 se
poate gsi literatur care arat c activiti precum esutul sau echitaia erau utilizate
pentru a mbunti starea de sntate.
Totui, majoritetea autorilor sunt de acord c profesia de terapie ocupaional i are
rdcinile n dezvoltrile din domeniul psihiatriei din secolele al XVIII-lea i al XIX-lea.
nainte de secolul al XVIII-lea, pacienii bolnavi psihic erau alienai n case de nebuni
erau vzui ca ri i pedepsii. Tratamentul-pedeaps includea biciuirea, nlnuirea de
ziduri, vomitarea provocat, sngerri abundente i diet strict. Doctorii oraelor au
schimbat toate acestea Pinel n Paris i Tuke n York. Aceti oameni au ndeprtat
lanurile bolnavilor psihic i i-au ncurajat s i rectige autocontrolul prin ocupaie.
Tuke a recunoscut c n sine, munca posed o putere de constrngere superioar tuturor
celorlalte forme.
Metoda uman de tratare a persoanelor bolnave psihic a devenit cunoscut drept
TRATAMENT MORAL. Se accentua mediul pacientului i situaia de via. Mediul fizic,
temporal i social era modificat de aa natur nct s corecteze obiceiuri de via greite
i s regenereze altele noi. Prin munca unui numr de oameni dinamici i dedicai,
tratamentul moral a fost aplicat n toate ariile de tratament a bolnavilor psihic sub
auspiciile unei noi profesii care a ajuns s fie numit terapie ocupaional. Pn la
sfritul secolului al XIX-lea, un tip de terapie ocupaional era practicat n multe ri n
principal de doctori. Cum a devenit o profesie de sine stttoare.
Probabil cea mai influent persoan n dezvoltarea terapiei ocupaionale a fost
ABOLPH Meyer un umanist i un neuropatolog, profesor de psihiatrie la Universitatea
John Hopkins Baltimore. El a afirmat c utilizarea corect a unei ocupaii
recompensatorii pare s fie problema fundamental a tratamentului unui pacient neuropsihiatric. El credea c a face, aciunea i experiena nseamn a fi.
Doi arhiteci, un profesor, un asistent social, o asistent medical i un doctor au
nfiinat Terapia Ocupaional (TO) n SUA. Este interesant dac te gndeti la domeniile
n care terapeuii ocupaionali muncesc n ziua de azi.
Prima carte scris n 1905
UK Peg Fulton - Aberdeen psihiatrie
Prima coal Dr. Elizabeth Casein Dorset House
Pn n anii 50 TO nc urmeaz direcii umanitare umane, holistice, ce considerau
persoana ca ntreg. Holismul Meyers care cerea perspectiva omului n interaciune cu

mediul i-a pierdut influena n reducionismul medicinei. Terapeuii ocupaionali preau

s cread c o legtur strns cu medicina le conferea credibilitate astfel nct foloseau
limbaj medical i tratamentul lor a devenit reducionist nu se meniona calitatea vieii,
echilibrul ocupaiilor, etc. Tratamentul se concentra pe partea corpului care nu funciona
la capacitate ignora persoana ca ntreg.
Totui, n acelai timp, TO a nceput s produc specialiti / gnditori. Mary Reily a
condus la apariia unei noi paradigme pentru TO. Ea a definit comportamentul
ocupaional ca ntregul continuum de dezvoltare al jocului i muncii.
Betty Yerxa 1966 tiina ocupaional
n anii 1990 reafirmarea paradigmei OT ca ocupaional trece la angajarea n industrie,
pot, poliie, coli, nchisori, etc.
La nceputul anilor 1990 a fost evident dezvoltarea unei discipline a tiinei
ocupaionale n USC (YERXA, CLARK, WILCOCK) aceast tiin se ocup de
forma, funcia i sensul ocupaiei. Se ocup cu nelegerea oamenilor ca fiine
ocupaionale. Yerxa (1993) a fost un prim promotor al acestei tiine creznd c ofer un
nou mod de a nelege natura ocupaional a fiinelor umane i cum aceasta poate mri
potenialul i creterea uman. Clark (1993) a extins aceste idei construind o baz de
cunotine pornind de la programe doctorale de studiu.
De-a lungul dezvoltrii prezentate mai sus, filosofia profesiei a dezvoltat, spre
exemplu, convingeri i valori care susin profesia. Urmtoarele afirmaii publicate de
COT rezum filosofia ei aa cum este astzi.
Filosofia de baz a terapiei ocupaionale este n acord cu modelele de sntate care se
concentreaz pe ocuparea indivizilor n a deveni contieni de propria putere prin
obinerea de deprinderi de via care le dau un sentiment mai profund de control personal.
Se ocup cu ntreaga gam de activiti care dau sens vieii, prin determinarea de roluri,
valori, obiceiuri i rutine. Aceste aspecte care ne contureaz vieile i care ofer
ingredientele vitale care contribuie la un sentiment de bun stare.

Utilitatea terapiei ocupationale

Ligia Tansanu, Pedagog de recuperare C.S.C. Barlad, Vaslui
- 2006-Jan-26 activitati conexe
Acest articol trateaza Terapia ocupationala. Consideram important sa
mentionam ca, desi munca unui Terapeut ocupational si cea a unui
Lucrator prin Arte pot prezenta similitudini sau aspecte ce se
suprapun, filozofia, abordarile si obiectivele sunt diferite.
Lucratorul prin Arte Creative deruleaza activitati cu persoanele cu
nevoi speciale, impulsionandu-le sa isi exprime sentimentele, care de
cele mai multe ori sunt adnc ascunse. A descoperi si a dezvolta
abilitati si potentialuri este un pas important pe drumul catre autoreprezentare.
Limbajul acestui articol are la baza abordarea medicala a dizabilitatii,
de multe ori intalnita in Romania; si acest lucru foarte probabil din
cauza ca aceste persoane au fost atat de neglijate, incat acum
recuperarii lor i se da o mare importanta. De fapt ar trebui sa ne
referim la o `recuperare`, dar la alt nivel: a respectului vis-a-vis de
aceste persone, si a abilitatilor lor, cu ajutorul terapeutului. Aceste
activitati practice sunt extrem de calmante, si ofera persoanelor un
sentiment de implinire care contribuie la increderea in sine. Prin acest
articol dorim sa punctam diferentele dintre Activitatile prin arte si cele
strict ocupationale. Intregul articol vorbeste despre rabdare,
consecventa, valoarea aptitudinilor care se aplica tuturor persoanelor,
indiferent ca au sau nu dizabilitati.
Mary Turner, organizatia Action Space Mobile
Ma numesc Ligia Tansanu si sunt pedagog de recuperare la
Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul cu Handicap Barlad,
din cadrul D.G.A.S.P.C., Vaslui.
In cadrul D.G.A.S.P.C. Vaslui functioneaza, incepand cu anul 2004,
complexul mentionat care a fost infiintat in urma unui proiect
implementat de catre Fundatia SERA Romania, ca parte a
programului Programul de interes national viznd inchiderea

institutiilor de tip vechi destinate copiilor cu handicap, care nu pot fi

restructurate/reabilitate.
Misiunea Complexului este de a furniza si asigura accesul
persoanelor cu handicap, pe o perioada determinata, la:
diagnostic si evaluare
programe de interventie individuale si de grup
programe educative de pregatire in vederea reintegrarii sau
integrarii familiale si integrarii sociale
ingrijire de baza
In functie de diagnostic si recomandari, persoana cu handicap
beneficiaza de urmatoarele servicii: asistenta sociala, psihoterapie,
logopedie, terapie ocupationala, kinetoterapie, hidroterapie.
Aici, recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme:
terapia prin invatare, ludoterapia si ergoterapia. Ergoterapia sau
activitatile de tip lucrativ, sunt pentru persoana cu handicap un mijloc
de exprimare, permitand persoanei sa creeze in realitate ceea ce a
vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice implica gandire,
planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul activitatii,
persoana cu handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou
decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant
si le confera un simt al realizarii si increderii in sine, contribuind la
structurarea statutului si rolului persoanei, recunoscute din punct de
vedere social.
Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, ajuta la dezvoltarea
membrelor superioare si contribuie la progresul capacitatilor de
coordonare individuale. In general (din proprie experienta in lucrul cu
persoanele cu dizabilitati), prin activitatile de ergoterapie se obtine
progresul si nu regresul personalitatii umane, fie ea cu handicap sau
nu.
Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt:
dezvoltarea deprinderilor manuale
dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor
consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit, indoit, bobinat,
insurubat si formarea unor noi deprinderi- impletitul, imbinarea
consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina
pastrarii materialelor in ordine

 educarea rabdarii, respectarii regulei, cooperarea cu alte persoane

in vederea realizarii unor lucrari de grup
familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite materiale, pe
care incep sa le analizeze in timp ce le folosesc: forma, marime,
culoare, consistenta.
In sala de ergoterapie, activitatile se desfasoara zilnic, dupa un
program stabilit, cu pauze recreative si o durata de 45 minute
sedinta. Numarul de beneficiari este de 7- 8 copii / zi, minimum doua
sedinte pe saptamana, evitandu- se aparitia starii de incordare
psihica, repulsia fata de activitate etc. Activitatile ergoterapeutice pun
accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, invatarea unor
deprinderi noi, utile, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/
adaptarea la efort. Activitati ca desenul, pictura, modelajul sunt foarte
importante in dezvoltarea proceselor gandirii, pentru o mai buna
coordonare oculara si manuala, pentru dezvoltarea motricitatii fine
(dactilo-pictura si modelaj).
Persoana cu dizabilitati, beneficiara a serviciului de ergoterapie, isi
dezvolta deprinderi specifice prin manuirea materialelor folosite la
activitati: creioane, pensule, betisoare, plastilina, lipici, materiale din
natura; memoria vizuala si imaginatia se imbunatatesc. Progresul se
realizeaza in etape iar invatarea este in pasi mici si pe baza
succesului. Ergoterapia reprezinta un tip de activitate originala,
placuta, care ajuta la intarirea eului si contribuie ca atare la
restabilirea echilibrului psihic al personalitatii copilului.
Personal lucrez in cadrul complexului cu un numar de 10 copii
rezidenti si 10 copii din comunitatea locala, desfasurand zilnic
activitati ergoterapeutice. In cadrul acestor activitati am in vedere si
un aspect de ordin moral, legat de incurajarea copiilor, de oferirea
satisfactiei privind rezultatele activitatii lor. Tot in acest sens, cu
valoare de incurajare, pun in evidenta noutatea, varietatea si
valoarea produselor finite ale activitatii copiilor, pentru a-i determina
sa continue si sa-si perfectioneze rezultatele.
Scopul ergoterapiei practicate de mine nu este numai de a le oferi
copiilor un tip de activitate practica, utila, ci si de a stimula
capacitatile lor creatoare, dezvoltarea unor deprinderi practice noi,
care sa constituie baza de plecare a unei eventuale a lor, cu valoare

de reintegrare sau de resocializare. Se vor cultiva interesul si

respectul pentru activitate, pretuirea rezultatelor activitatii, subliniinduse astfel si valoarea educativ-morala a ergoterapiei. Indiferenta va fi
astfel inlocuita cu optimismul, increderea in sine si in fortele proprii.
Copilul isi recapata demnitatea precum si capacitatea de a se opune
evolutiei bolii sau prezentei handicapului.
In activitatile ergoterapeutice se pune accentul pe reeducarea
gestualitatii, a indemanarii, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea
subiectilor la efort si revenirea lor la o activitate profesionala cu efect
de resocializare. Prin aceasta, copiii cu dizabilitati isi redobndesc
autonomia si demnitatea. Ele se recapata, intr-o maniera simbolica,
prin intermediul produse. Activitatea ergoterapeutica ritmica scoate
copilul cu dizabilitati din izolarea lui, suprima monotonia, starea de
regresiune sau complexele legate de prezenta handicapului,
favorizeaza adaptarea si evolutia clinica catre ameliorare. Activitatea
ergoterapeutica este precedata de selectia copiilor, care se face in
functie de handicap, de faza de evolutie, de aptitudini, de nevoi etc.
Ergoterapia are un loc particular in arsenalul terapeutic si prin
caracterul ei practic, lucrativ, cat si prin rezultatele concrete ale
activitatii copiilor, ea grabeste considerabil procesul de vindecare
psihica si resocializare.
Contact:
email: ligia_tansanu@yahoo.com