UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918 ALBA IULIA FACULTATEA DE

DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

SPECIALIZAREA TERAPIE OCUPATIONALĂ

MONOGRAFIA PROFESIUNII DE TERAPEUT OCUPATIONAL

ÎNDRUMĂTOR:
Prof. Univ. Dr. BARA ANGELA STUDENT:
RĂȘINAR TEODORA EMILIA
ANUL III

2022

0
 1. DESCRIEREA PROFESIEI DE TERAPEUT OCUPATIONAL

Evoluția Terapiei Ocupaționale ca domeniu de activitate profesională datează de la

Hippocrate și Galen (130 î.Hr.) stipulând că „ A munci este cel mai bun tratament natural și este
esențial pentru fiericirea umană.” Părinții medicinei au luat astfel în considerare totalitatea corp
– minte motiv pentru care foloseau terapie pentru terapie prescrierea unor activități variate.
În epoca luminilor Bernardio Ramazzini (1633-1717) fondatorul „medicinii muncii” a
fost primul care a înlocuit întrebarea „Unde te doare?” cu întrebarea „Ce muncești? Ce ocupație
ai?”.
Nașterea terapiei ocupaționale a avut loc în Dunton, Statele Unite ale Americii în 1902,
atunci când s-au făcut primele conexiuni între ocuparea forței de muncă și sănătatea individului
pentru care sunt recomandate activități în diverse ateliere, grădini, zone de agrement, etc.
Terapia ocupațională a suferit mai multe modificări, în ultimii 40 de ani. Între anii 1980
și 1990, accentul s-a mutat la descrierea dezvoltării programelor de terapie ocupațională, centrat
asupra modului în care terapeutul ocupațional contribuie la munca în echipă, de exemplu, în
reabilitarea psiho-socială.
Ocupația de terapeut ocupațional ca și definiție putem spune că este un concept central în
terapia ocupațională în condițiile în care, pe de o parte, ocupația este utilizată ca un mijloc
terapeutic, de promovare a sănătății persoanelor, îar pe de altă parte implicarea și performanța în
diverse ocupații sunt scopuri în sine ale intervenției. Ocupațiile sunt activități obișnuite, pe care
oamenii le desfășoară zi de zi, cu scop și semnificație personală, participarea la aceasta fiind o
condiție definitorie pentru menținerea sănătății și a stării de bine. Ocupațiile pot fi împărțite în:
ocupații de auto-îngrijire, productive sau de petrecere a timpului liber.
Conținutul muncii de terapeut ocupațional este dedicat în: reabilitare fizica,
neurologică,reabiliarea la vârstnici, la copii și adolescenți, adaptare și integrare școlară, stipulare
precoce, reabilitarea sănătății mintale, reabilitarea psihosocială, reabilitarea dependenței de
droguri, stimularea cognitivă în dizabilitatea mintală, traumatologie, antrenament protetic și
proiectare orteză, produse de asistenșă, adaptarea mediului și acces la computer, învîțătură,
cercetare, evaluarea la domiciliu, instruire profesională, tehnologie de reabilitate, intervenție
terapeutică în medii sociale (marginalizare socială, excluziune socială, îngrijiri paliative, etc.)
Obiectivul și natura profesiunii de terapeut ocupațional, constă în promovarea
sănătății fizice și mentale, asistând persoanele de diverse vârste în a se implica în activități cu
semnificație și orientate spre scop.
Sfera de acțiune a terapeutului ocupațional o întâlnim în spitale, centre de sănătate,
clinici private, locuri de muncă, școli, centre pentru minori și azile.
În terapia ocupațională se folosește metodologia prin care se asigură sănătatea, leziunile
sunt prevenite sau abilitățile sunt îmbunătățite, iar nivelurile de independență funcțională ale

1
oamenilor sunt dezvoltate, îmbunătățite, menținute sau restabilite. Abilitățile și adaptarea lor
trebuie luate în considerare cu atenție la caracteristicile lor. Persoana trebuie să se adapteze
mediului său luând în considerare leziunile, deteriorările cognitive, disfuncțiile sale psihosociale,
bolile mintale, dizabilitățile de dezvoltare, psihice, fizice, problemele sociale, etc. Oamenii ar
trebui îngrijiți luând în considerare toate dimensiunile oamenilor, dimensiunea biologică, socială
și psihologică.
Pentru exercitarea profesiunii de terapeut ocupațional constă în absolvirea unui
program de terapie ocupationalaă (licență, mastrat, doctorat) acreditate de ministerul educațional.
Finalizarea cu succes o perioadă de experiență supravegheată în teren necesară de către instituția
de învățământ recunoscută în care solicitantul a îndeplinit cerințele academice ale unui program
educațional pentru terapeuți ocupaționali care este acreditat. Un terapeut ocupațional trebuie să
îndeplinească cerințele de stat pemtru licențiere, certificare sau înregistrare pentru exercitarea
profesiunii. Din punct de vedere psihic un terapeut ocupațional trebuie să fie apt pentru a putea
ajuta beneficiarii. Trecerea prin anumite teste psihologiece, este încă o cerință ce trebuie
îndeplinită și finalixată cu succes.
Dimensiunile profesionalizării din domeniul de terapeut ocupațional sunt utilizarea
adecvată a comunicării profesionale a conceptelor, teoriilor și modelelor de bază specifice, în
special psihologia/științele socioumane. Un terapeut ocupaționalt știe să explice și să interpreteze
conceptele teoretice ce stau la baza ei, utilizând în mod specific natura ocupațională a ființelor
umane, performanțele lor ocupaționale și relația dintre performanța ocupațională – sănătate –
stare de bine. Identificarea specificului ocupației, relației acesteia cu starea de sănătate, scopului
performanței ocupaționale și relației complexe persoană – mediu – ocupație, în vederea aplicării
metodelor intervenției de terapie ocupațională, adecvate unor contexte specifice. Indentificarea și
selectarea metodelor adecvate de evaluare a eficienței și eficacității programelor de intervenție de
terapie ocupațională, folosind raționamente și/sau evidențe ale practicii. Proiectarea și
planificarea programului de intervenție de terapie ocupațională care presupune abordarea
holistică a individului, luându-i în considerare nevoile și abilitățile mentale, fizice și spirituale, în
relație cu ocupațiile sale și mediul său de viață (fizic/familial/social/profesional). Exercitarea
sarcinilor profesionale conform principiilor deontologice specifice în exercitarea profesiunii de
terapeut ocupațional.
Necesitatea pregătirii terapeutului ocupaționali este de la sine înțeles că a fi
profesionist calificat din domeniul sănătății și care promovează participarea, sănătatea și
bunăstarea printr-un angajament semnificativ în activitățile de zi cu zi este unul dintre
obiectivele principale de a-și ajuta bneficiarii să funcționeze eficient în rolurile și rutinele lor în
viața de zi cu zi.
Practicanții de terapie ocupațională lucrează cu clienți de toate vârstele în diverse
domenii de practică, dintre care unele includ reabilitatea după boală/ accidentare, pediatrie,
sănătate mintală, geriatrie, tehnologie de asistență, sănătate și bunăstare, gestionarea durerii,
muncă/industrie și accesibilitatea comunității.

2
 Forma inițială și perfecționarea specialiștilor vine tot odată cu acel bagaj de cunoștințe
care fiind aplicat în domeniile de practică și lucrând în toate domeniile de terapie ocupațională
aici se face diferența între forma inițială și acel specialist care prin multe ore de practică ,
programe aplicate, rezultate pozitive pe termen lung din partea beneficiarilor, face un
profesionist să fie acel specialist în care totul vine natural atunci când este față în față cu
beneficiarul.

2. PROFILUL PSIHO – SOCIAL ȘI MORAL AL TERAPEUTULUI

OCUPAȚIONAL

Rolurile îndeplinite de terapeuții ocupaționali sunt:

* identificarea activităților semnificative pentru individ,
* modificarea modului în care sunt percepute și efectuate acestea,
* evaluarea gradului/modului de îndeplinire a ocupațiilor,
* stimularea și facilitatea implicării în diverse ocupații (munca, acivități cotidiene sau de timp
liber)
* diversificarea sau extinderea domeniului ocupațiilor îndeplinite,
* îmbunătățirea, dezvoltarea sau recuperarea funcțiilor motorii, senzoriale, cognitive,
psihosociale cu impact semnificativ asupra modului în care sunt realizate diverse ocupații,
* dezvoltarea competențelor existente și formarea de noi competențe,
* evaluare, intervenție, adaptarea mediului, predare si formare, furnizarea de echipamente
necesare desfășurării ocupațiilor dezirabile într0un context dat,
* intervenții menite să permită persoanelor întoarcerea în siguranță în mediul familial și
îndeplinirea activităților cotidiene
* colaborarea cu familia și cu o echipă multidisciplinară pentru a oferi individului un plan de
intervenție complexă și îngrijirea optimă,
* proiectarea unor instrumente sau echipamente asistive,
* îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități și a familiilor acestora,
* reabilitare, facilitarea integrării sociale.
Terapeuții ocupaționali au responsabilități față de ei înșiși, față de alte persoane, față
de grupuri și față de societate. Aceste responsabilități sunt diferite în fiecare caz, în funcție de
specificul cultural, legislația locală, standardele profesionale, tipul și ocupațiile organizației în
care persoana în cauză își desfășoară activitatea, funcțiile, rolurile și obligațiile care îi revin în
cadrul respectivei organizații.
Terpeuții ocupaționali sunt capabili să mențină și să revizuiască documentația privind
procesul de terapie ocupațională, să se supună și să satisfacă politicile locale/regionale/naționale/
Europene, standardele profesionale și reglementările angajatorului, să demonstreze capacitate de
învățare continuă, pe toată viața, în vederea imbunătățirii terapiei ocupaționale, să practice
profesia într-o mnieră etică, respectându-și clienții și ținând seama de codurile de conduită
profesională a terapeuților ocupaționali, să demonstreze încredere în auto-administrarea, auto-
conștientizarea și cunoașterea propriilor limite ca terapeut ocupațional.

3
 Personalitatea și stilul de muncă, ca și terapeut ocupațional, este important, în primul
rând, realizarea autocunoașterii propriei persoane sub aspectul calităților și defectelor sale. Apoi,
este necesar ca persoana să-și dezvolte în mod deosebit capacitățile de empatie și sugestie, pentru
a putea influența subiectul în sensul dorit de terapeut. O persoană empatică are capacitatea de
înțelegere a cadrului de referință internă al persoanei, lumea ei obisnuită de trăiri și semnificații,
precum și capacitatea de a exprima față de ea această înțelegere, astfel încât, aceasta să fie
primită și înțeleasă.
Dotat cu o capacitate de cunoaștere amănunțită a propriilor posibilități și antrenat în
folosirea sugestiei și empatiei, terapeutul poate începe construirea relației sale cu sibiectul. În
cadrul acestei relații interpersonale, deosebit de complexe, are loc un schimb permanent de
influență între cei doi membrii principali, care o compun terapeutul și beneficiarul.
Consolidarea relației dintre terapeut și beneficiar se face, în special, se face pe baza
afectivității, prin instaurarea unor sentimente trainice, bazate pe respect, înțelegere, atașament și
încredere reciprocă. Dintre toate sentimentele enumerate, cel al încrederii este cel mai important,
de durabilitate și profunzimea acestui depinzând succesul relației. Eventualele crize, la care poate
fi supusă relația interpersonală creată pe parcursul procesului terapeutic, pot fi depășite, numai
dacă între cei doi parteneri există o relație bazată pe încredere. Acest sentiment facilitează și
transferul care se realizează în permanența dintre terapeut și beneficia, care constă, în principal,
în însușirea de deprinderi și comportamente, în ambele sensuri.
Profilul etic și deontologic al terapeutului ocupațional, se bazează pe 7 principii:
1. Binefacere. Personalul care lucrează în terapia ocupațională trebuie să fie preocupat de
sănătatea, starea de bine și siuranță celor care beneficiază de serviciile sale.
2. A nu face rău. Personalul trebuie să evite/să se abțină în mod voluntar de la efectuarea
unor acțiuni care pot fi dăunătoare.
3. Autonomie și confidențialitate. Personalul trebuie să respecte dreptului individului la
autodeterminare (dreptul de a avea opinii, de a lua decizii, de a acționa conform propriilor
valori și convingeri).
4. Dreptate/Echitate socială. Personalul (pe teritoriul S.U.A.) trebuie să își ofere serviciile
într-o manieră corectă și echitabilă (pornind de la ideea că fiecare individ sau grup dintr-o
societate trebuie să beveficieze de tratament egal și de împărțirea imparțială a
resurselor/bunurilor sociale).
5. Dreptate/Eechitate procedurală. Personalul trebuie să își desfășăare activitatea în acord
cu rolurile instituționale, cu legile locale, statale, federale și internaționale și în acord cu
documentele Asociației Americane de Terapie Ocupațională aplicabile profesiei.
6. Veridicitate. Personalul trebuie să ofere informație completă, acurată și obiectivă atunci
când reprezintă profesia.
7. Fidelitate. Personalul trebuie să își trataeze colegii și pe ceilalți profesioniști cu respect,
corectitudine, discreție și integritate.
Valori și principii ale terapiei ocupaționale, reprezintă un set de concepte pe care se
sprijină experiența profesională a terapeutului ocupațional:

4
 OCUPAŢIA – dǎ sens vieţii; este un factor determinant al sǎnǎtǎţii şi bunǎstǎrii; organizeazǎ
comportamentul; se dezvoltǎ şi se schimbǎ de-a lungul vieţii; influenţeazǎ şi este influenţatǎ de
diverse medii; are efect terapeutic.
 PERSOANA – este o fiinţǎ ocupaţionalǎ; este unicǎ; are demnitate şi valoare intrinsecǎ; are
capacitatea de auto-determinare; are abilitǎţile necesare participǎrii în ocupaţie; este o fiinţǎ
socialǎ şi spiritualǎ; influenţeazǎ şi este influenţatǎ de diverse medii.
 MEDIUL – este un concept larg ce include componente culturale, instituţionale, arhitecturale
şi sociale; relaţia dintre persoanǎ şi mediul sǎu determinǎ organizarea, decizia şi satisfacţia
ocupaţionalǎ.
 SĂNĂTATEA – este mai mult decât absenţa bolii; este puternic influenţatǎ de posibilitatea de
decizie şi control în ocupaţiile zilnice; are o dimensiune personalǎ, determinatǎ de satisfacţia
ocupaţionalǎ şi o dimensiune socialǎ, asociatǎ cu integritatea şi şansele egale ocupaţionale.
 PRACTICA CENTRATĂ-PE-CLIENT – semnificǎ acţiunea de “a face posibil” (enable);
presupune necesitatea asumǎrii riscului în schimbarea pozitivǎ; implicǎ clientul ca partener activ
în procesul terapeutic ocupaţional; încurajeazǎ experienţa şi cunoştinţele ocupaţionale ale
clienţilor sǎi.
VALORILE fundamenteazǎ acţiunile terapeutului ocupaţional în exercitarea profesiei sale prin:
 ALTRUISM – se reflectǎ în acţiuni şi atitudini de implicare, de îngrijire, de dedicare, de
responsabilitate şi înţelegere, neegoistǎ a bunǎstǎrii celorlalţi.
 EGALITATE – se reflectǎ printr-o atitudine imparţialǎ şi onestǎ în interacţiunea de zi cu zi cu
beneficiarii serviciilor de terapie ocupaţionalǎ.
 LIBERTATE – permite individului sǎ decidǎ şi sǎ demonstreze independenţǎ, iniţiativǎ şi
auto-direcţionare în acţiuni ce necesitǎ un echilibru între autonomia personalǎ şi cerinţele sociale
ca membru al unei comunitǎţi/societǎţi din care face parte.
 ECHITATE – permite oferirea serviciilor de terapie ocupaţionalǎ tuturor celor ce le solicitǎ, în
confirmitate cu valorile morale de tip onestitate, egalitate, obiectivitate şi corectitudine.
 DEMNITATE – se reflectǎ printr-o atitudine empaticǎ şi de respect faţǎ de sine şi faţǎ de
ceilalţi, bazatǎ pe admiterea faptului cǎ fiecare fiinţǎ este unicǎ prin zestrea sa biologicǎ, socio-
culturalǎ şi experienţǎ de viaţǎ.
 ADEVĂR şi VERIDICITATE – faptele şi realitatea acţiunilor se bazeazǎ pe onestitate,
justificare, claritate, autenticitate şi deschidere.
 PRUDENŢĂ – discreţia, înţelepciunea, moderaţia, vigilenţa, grija şi circumspecţia sunt
abilitǎţi necesare în luarea decizilor în situaţii extreme, bazate pe reflectarea inteligentǎ, pe
raţiune şi pe auto-disciplinǎ.
Concluzii :

5
 În concluzie, terapia ocupaţională este arta şi ştiinţa de a dirija participarea omului spre
îndeplinirea anumitor sarcini, cu scopul de a-i restabili, susţine şi spori performanţa, de a uşura
învăţarea acelor abilităţi şi funcţii esenţiale  pentru adaptare şi productivitate, de a diminua, sau
corecta aspectele patologice şi de a promova starea de sănătate mintală.